O batrana din Tara Fagarasului: "Suntem mulţi, suntem răi şi suntem proşti ca noaptea! Altfel n-am mai trage căruţa asta, care-i timpul, în trap (numa pentru ca să-l depăşim pe vecinul)... Am merge la pas, în plimblare şi ne-am ruga la Dumnezău Drăguţu"

O lumanare aprisa aici, in Tara Fagarasului, lumineaza toata lumea de "dincolo"

Bătrâna are peste 90 de ani. Sprijinită în baston merge către cimitir. Vine din celălalt capăt de sat. Din când în când se opreşte pe câte o bancă întâlnită în cale, să-şi tragă sufletul... A ajuns după câteva ceasuri. Un drum pe care-l faci în 10 minute cu bicicleta... „ Bătrâneţea-i haine grele, tica maichi. Aşa de iute o trecut timpul. Parcă numa ieri aveam 10 ani şi alergam desculţă pe la voi pe uliţă. Noi suntem caii şi timpu-i căruţa! Merge cum tragem noi! Io, drept să-ţi spui, m-am cam grăbghit... Şi na, că aproape s-o gătat aţa. Mai e oţâră şi asta care mai e, îi cu noduri! Mă duc pănă la cimitir, că mi-o zis vecina că o căst poza la fata mea de pe cruce. I-am îngropat pe toţi maică, pe toţi. Acum aştept să mă duc şi io! Da nu ştiu cine o să mai vie la mine, la cimitir, când n-oi mai hi. Nu mai am pe nimeni... Să te duci să vezi câţi sunt în deal pe care nu-i mai ştie nimeni, la care nu mai merge nimeni! Şi să le mai aprinzi o lumânare. Că zice că dincolo-i tare întunerec şi, de fiecare dată când aprinde cineva o lumânare aici, în Ţara Făgăraşului, se luminează toată lumea ailaltă.. Eu îs nătântoacă tare, m-am ticăloşit şi abghia mai poci urca cele 82 de trepte din cimitir, către mormântul nost. Da toată viaţa am aprins mereu lumânări pe la mormintele părăsite... Asta-i viaţa maică. Suntem mulţi, suntem răi şi suntem proşti ca noaptea! Altfel n-am mai trage căruţa asta, care-i timpul, în trap (numa pentru ca să-l depăşim pe vecinul)... Am merge la pas, în plimblare şi ne-am ruga la Dumnezău Drăguţu să ne ajute să ne mântuim sufletele, să petrecem şi dincolo în lumină.  Da să te duci în deal, neapărat, să vezi câţi sunt pe care nu-i mai ştie şi nu-i mai caotă nimeni. Să te duci! Şi să le faci lumină” 

 

 

Sursa: Jurnal de Mandra

Sfantul Teofan Zavoratul: Trei cuvinte despre purtarea Crucii

[...] Crucea personală a fiecăruia, cînd se uneşte cu Crucea lui Hristos, atunci puterea şi lucrarea acesteia din urmă trece asupra noastră, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere şi orice dar desăvîrşit. Prin urmare, crucile personale ale fiecăruia sînt la fel de necesare în lucrarea mîntuirii pe cît este şi Crucea lui Hristos. Nu veţi întîlni nici un mîntuit care să nu fi fost purtător de cruce. De aceea, fiecare este înconjurat din toate părţile de cruci, ca să nu se ostenească căutîndu-şi crucea şi ca să fie aproape de puterea mîntuitoare a Crucii lui Hristos. Putem spune şi aşa: uită-te în jurul tău şi înlăuntrul tău, descoperă-ţi crucea, poart-o cum se cuvine, unită cu Crucea lui Hristos şi vei fi mîntuit. Cu toate că fiecare îşi poartă crucea şi fără să vrea şi, de cele mai multe ori, crucea nu este uşoară, ci anevoie de purtat, totuşi nu fiecare o priveşte în lumina Crucii lui Hristos; nu fiecare o pune în slujba lucrării mîntuirii sale; de aceea, crucea nu este mîntuitoare pentru fiecare. Să luăm la rînd toate crucile posibile şi să vedem cum trebuie să o purtăm pe fiecare dintre ele, pentru ca ea să capete putere mîntuitoare. Sînt multe cruci, dar felurile lor sînt trei: primele sînt crucile exterioare, alcătuite din suferinţe şi necazuri şi, în general, dintr-o nefericită soartă pămîntească; a doua categorie o reprezintă crucile interioare, născute din lupta cu patimile şi cu poftele; pentru a cîştiga virtuţile; a treia categorie o reprezintă crucile harice (de duh şi de har), care sînt primite prin totala predare în voia lui Dumnezeu.

Vă voi spune acum cîteva cuvinte, despre crucile exterioare. Acestea sînt cele mai complexe şi mai diverse cruci. Ele sînt răspîndite pe toate drumurile noastre şi se întîlnesc aproape la fiece pas. Aici putem include supărările, necazurile, nenorocirile, bolile, pierderea celor apropiaţi, necazurile de la serviciu, tot felul de privaţiuni şi de pagube, neplăcerile familiale, relaţiile nefavorabile cu lumea, jignirile, supărările, pierderile şi, în general, soarta pămîntească, mai mult sau mai puţin anevoioasă pentru fiecare. Cine nu are vreuna dintre aceste cruci? Nici nu se poate altfel. Nici celebritatea, nici bogăţia, nici slava, nici o mărire pămîntească nu ne scutesc de ele. Ele s-au împletit cu viaţa noastră pămîntească din clipa în care s-a închis Raiul pămîntesc şi nu se vor desprinde de ea, pînă cînd nu se va deschide Raiul ceresc.

De vrei ca aceste cruci să-ţi fie mîntuitoare, foloseşte-te de ele aşa cum le-a rînduit Dumnezeu pentru mîntuirea omului, în general, şi a ta, în particular. De ce a rînduit Domnul ca nimeni să nu se afle pe pămînt fără necazuri şi strîmtorări? Pentru ca omul să nu uite că este un exilat, ca să nu trăiască pe pămînt ca un băştinaş în patria sa, ci ca un călător şi ca un venetic într-o ţară străină şi să caute întoarcerea în adevărata sa patrie. Cînd omul a păcătuit, a fost imediat izgonit din Rai şi, în afara Raiului, a fost înconjurat de necazuri şi de lipsuri şi de tot felul de greutăţi, ca să ţină minte că nu se află la locul său, ci este pedepsit, şi ca să se îngrijească să caute miluire şi revenire la rangul său. Astfel, nu te mira văzînd necazuri, nenorociri şi lacrimi, ci rabdă fără să te necăjeşti. Nu îi şade bine criminalului şi neascultătorului deplina bunăstare şi fericire. Primeşte acest gînd în inimă şi poartă-ţi soarta cu seninătate.

Sogor Csaba: „Autonomia Tinutului Secuiesc va fi votata in Parlamentul de la Bucuresti..."

Vicepreşedintele Parlamentului European, Laszlo Tökes, va inaugura săptămâna viitoare reprezentanţa Ţinutului Secuiesc la Bruxelles. Acţiunea este sprijinită de ceilalţi doi eurodeputaţi UDMR. Unul dintre aceştia, Sogor Csaba, recunoaşte că, pe lângă lobby-ul economic, reprezentanţa va pleda şi pentru autonomie.

Inaugurarea „ambasadei" Ţinutului Secuiesc la Bruxelles va avea loc la data de 1 iunie, iar în cinstea evenimentului, Laszlo Tökes şi europarlamentarii UDMR vor organiza o recepţie la Parlamentul European. La eveniment au fost invitaţi şi colegii din grupul popularilor europeni, care au fost luaţi prin surprindere. Europarlamentarii români din PPE vor analiza luni cazul înfiinţării Reprezentanţei la Bruxelles a Ţinutului Secuiesc, a declarat pentru „Adevărul" Marian Jean Marinescu (PDL), lider al delegaţiei române din cadrul PPE. „Noi abia acum am aflat. Oricum, Tokes nu vine la reuniunile delegaţiei române din PPE, îşi trimite doar asistentul", a mai comentat Marian Jean Marinescu. Reprezentanţa va avea doi angajaţi şi va fi susţinută financiar din bugetele judeţelor Harghita şi Covasna şi din contribuţiile eurodeputaţilor UDMR.

Explicaţiile eurodeputaţilor UDMR

Întrebat dacă reprezentanţa va face lobby şi pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, eurodeputatul UDMR Sogor Csaba a răspuns: „Bineînţeles, că va face... De ce să nu facă? E o practică europeană pe care noi nu trebuie să o aruncăm la gunoi. Dar să nu fie nimeni neliniştit, autonomia Ţinutului Secuiesc va fi votată tot în Parlamentul de la Bucureşti...".

Sursa: Adevarul

Cuvant al Sfantului Teofan Zavoratul despre relatia ucenic-duhovnic

Însă, lucrarea cea mai importantă a ucenicului este supunerea întru toate, pînă la cel mai mic amănunt, fără cîrtire, sinceră, fără judecare, din credinţă şi din inimă curată faţă de părintele său. Ucenicul trebuie să fie asemeni unei maşini, lipsit de sufletul său, care îi este înlocuit cu sufletul părintelui. Ucenicia este, după Sfîntul Scărar, deplina respingere a propriului suflet, manifestată în afară, în fiecare amănunt, prin faptele trupului, este omorîrea mentală a mădularelor trupului, este mişcarea neispitită, este lepădarea de judecăţi proprii - chiar de ar fi cineva bogat în aceasta - este înmormîntarea voii proprii... Ucenicul este un fericit mort viu (Cuvîntul al patrulea, punctele 3, 4). El trebuie să se supună în simplitate, fără să judece, fără să cerceteze de este bine sau de e rău, de este greu sau uşor ceea ce i s-a poruncit; să se supună necontenit, cu răbdare, neclintit, fără nici un fel de vicleşug şi fără vreo îndoială (ibidem, punctele 5, 9). Trebuie să se menţină într-o asemenea stare, încît, orice ar avea de făcut, să facă nu pentru că el a vrut sau a avut iniţiativa, ci pentru că aşa i s-a poruncit. De ai nevoie de ceva, cere voie şi fă; de nu ţi se dă voie, rabdă, chiar dacă ţi-este greu. Şi, dacă nu ai nici poruncă, nici vreo treabă de făcut, mai bine stai, dar nu fă nimic de capul tău. Tot ce este de la tine şi după capul tău este pierderea duhului, este totuna cu a înghiţi otravă. Te-ai predat părintelui, de acum lasă-l pe el să facă ce vrea din tine şi cu sufletul tău. Altfel, se va întîmpla ca unul să zidească, iar altul să dărîme. Ultimul îşi face munca în van, iar munca primului şi lucrarea mîntuirii devin o trudă zadarnică. Ucenicul care o dată se supune, iar altă dată face voia sa - spune Scărarul - se aseamănă cu cel care într-un ochi îşi picură doctorie, iar în celălalt, var nestins (ibidem, punctul 60). Caută-ţi o ascultare, împlineşte voia altuia şi fii neîntristat. Fericit cel ce şi-a omorît voia pînă la capăt şi toată îngrijirea de sine i-a încredinţat-o îndrumătorului său întru Domnul: unul ca acesta va sta de-a dreapta Mîntuitorului răstignit (ibidem, punctul 44). Din trei virtuţi - post, neprihană şi ascultare - prima conduce pînă la jumătatea drumului spre Dumnezeu, a doua, pînă la intrare, iar a treia, chiar pînă în faţa lui Dumnezeu. Cîtă pace şi linişte are acesta în suflet! Nu se sinchiseşte de este bine sau nu ceea ce face, nici de ce vor spune alţii, nici la ce va folosi, nici de este sau nu pe placul lui Dumnezeu. Cînd, dintre doi ucenici, unul împlineşte voia, în aparenţă nesocotită, a dascălului, iar altul nu, conducîndu-se după propria lui judecată, primul se foloseşte, iar al doilea se păgubeşte (Scara, Cuvîntul al patrulea, punctul 108). 

De aceea, regula generală a tuturor Sfinţilor este că cine trăieşte după capul său, acela trăieşte fără folos. Chiar de-ar face bine ceea ce face, nici în această situaţie conştiinţa nu-i poate fi împăcată. Va avea o permanentă nehotărîre şi tulburare şi ce-i mai important, starea lăuntrică a voii proprii rămîne aceeaşi. Fă totul cu sfătuire. Fără sfat eşti ca fără gard. Dacă acest lucru nu este lipsit de primejdie, ce să mai spunem de nesupunerea şi de contrazicerea directă! Aceasta este o lucrare de-a dreptul drăcească. Mai există încă speranţă de îndreptare, cînd cineva se împotriveşte unui egal sau unui mai mic în rang, dar cel ce caută împotriva îndrumătorului său, despre acela nici nu mai merită să vorbim. Cel ce s-a lepădat de ascultare se predă voii sale, şi datorită voii sale - şi a răutăţii vrăjmaşilor - va pieri. Cel ascultător în toate ajunge grabnic la măsura copilăriei sau a simplităţii desăvîrşite, aşa cum ne zugrăveşte Sfîntul Scărar (ibidem, punctul 121). Printr-o ascultare hotărîtă, unii şi-au omorît pe vecie toată lupta lăuntrică cu patimile; alţii au dobîndit o totală nepăsare şi nepătimire faţă de supărări; alţii au atins cea mai înaltă treaptă a nerăutăţii şi a fireştii simplităţi a inimii, s-au făcut prunci, neavînd nici un vicleşug nici în cuvinte, nici în fapte (ibidem, punctele 20, 21). Un astfel de exemplu este Pavel cel Prost. Vasile cel Mare consideră o asemenea ascultare ca prima dintre virtuţi (Canoane ascetice pentru cei ce se nevoiesc în viaţa de obşte şi în singurătate, capitolele 19, 22). El ne dă exemplul celor ce deprind vreo artă, care trebuie să execute pînă în cel mai mic amănunt ceea ce li s-a arătat; dă drept exemplu şi supunerea tăcută a lui Avraam, cînd i se poruncise să iasă din Caldeea şi, mai pe urmă, să-şi aducă fiul ca jertfă; din cealaltă parte avem exemplul Apostolulul Petru, care, după ce a fost mult lăudat pentru un cuvînt de împotrivire, care părea binevoitor, auzi: Înapoi de la mine, satano! În acelaşi fel tîlcuieşte el şi locurile din Scriptură: Ascultaţi pe mai-marii, voştri şi vă supuneţi lor (Evrei 13, 17); Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă (Luca 10, 16).

- fragment din lucrarea ieromonahului Ioan Iaroslav - Cum sa ne mantuim? Dupa invatatura Sfintilor Parinti

Un document al Primariei Cluj-Napoca din 1927 cerea ca textul lui N. Iorga de pe monumentul lui Matei Corvin sa fie tradus în limba latina

În cadrul vernisajului expoziţiei documentare de azi din Sala de sticlă a Primăriei, cu titlul „Istoria administraţiei locale la Cluj-Napoca (1919 – 1940), în organizarea Arhivelor Naţionale Cluj, cu ocazia Zilelor Municipiului Cluj-Napoca, 27 mai – 3 iunie a.c., este expus în facsimil un document valoros din 1927 semnat de viceprimarul de atunci, Richard Tuffli (ceh la origine) în legătura cu textul: “Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită”. Viceprimarul clujean Tuffli venea cu propunerea ca textul marelui istoric Nicoale Iorga, care era montat pe soclul statuii lui Matei Corvin, să fie tradus şi în limba latină.

E intersant şi de apreciat cum Primăria municipiului Cluj din 1927 era preocupată ca textul lui Nicoale Iorga de pe statuia lui Matei Corvin din Piaţa Unirii să fie citit şi de cunoscătorii de limbă latină ai epocii, pentru a se corecta un neadevăr istoric promovat de monumental lui Janos Fadrusz din 1902, acela că steagul Moldovei lui Ştefan cel Mare stă căzut la picioarele calului regelui maghiar Matei Corvin.

NapocaNews

Asociatiile Noi Romanii si Civic Media ii cer presedintelui Traian Basescu si premierului Emil Boc “indepartarea neintarziata” a lui Kelemen Hunor

 
Asociaţia „NOI ROMÂNII”
Autorizaţie nr. 13/25.11.2003;40-2/22848
Adresa de corespondenţă: Str. Unirii, nr. 3, bl.9, sc.G,  ap.10, oraş Covasna, 525200,
Jud. Covasna, tel.0743150500,
e-mail: office@noiromanii.ro

Comunicat de presă

 

Asociaţia „Noi Românii” a transmis o scrisoare de mulţumire şi felicitare domnului Sorin Apostu, primarul municipiului Cluj-Napoca, pentru modul cum a rezolvat, în scurt timp, afirmarea adevărului istoric cu privire la statuia regelui Matei Corvin. În aceeaşi scrisoare, l-am rugat pe domnul Sorin Apostu să nu ţină seama de comunicatul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional în care, conform presei, se scrie: „Grupul statuar Matei Corvin, o creaţie a sculptorului Fadrusz Janos, este un monument istoric de categorie A şi prin recenta restaurare s-a dorit readucerea sa la forma care a fost iniţial proiectată de artist. Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemen Hunor, cere Primăriei Cluj-Napoca şi domnului primar Sorin Apostu, să îndepărteze neîntârziat acea inscripţie, care se află în zona de protecţie a monumentului şi care nu face decât să provoace artificial tensiuni între comunităţile română şi maghiară”.

Să explicăm de ce am adus această rugăminte domnului primar al municipiului Cluj-Napoca.
Pentru că domnul Hunor Kelemen, preşedinte UDMR şi vremelnic ministru în Guvernul României, face uz de o stratagemă deja ştiută şi inacceptabilă într-un stat de drept. Când ceva nu-i convine lui ori acoliţilor lui, ameninţă cu tensiuni interetnice societatea românească, autorităţile locale sau centrale. Dumnealui nu-şi respectă statutul de ministru al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România, ducând o activitate de marginalizare a istoriei românilor, de promovare a ideilor iredentist-şovine potrivit cărora Ardealul nu ar fi al României. Nu am citit niciun comunicat al domniei sale cu privire la manifestările ce au avut loc, recent, în municipiul Sfântu-Gheorghe, autorizate de udemeriştii ce îi conduce şi care au jignit profund toţi membrii comunităţii şi au fost vădit anticonstituţionale.

Fiind un comunicat de presă şi nu un rechizitoriu, nu continuăm cu activităţile antiromâneşti ale preşedintelui UDMR, actualmente ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional, care, la timpul lor, au fost relevate de mass-media şi de multe organizaţii civice din România.

Pentru atitudinea obstrucţionistă cu privire la afirmarea adevărului istoric al românilor, făcând uz de calitatea de membru al Guvernului României pentru a impune, de fapt, dorinţele unor cercuri iredentiste cu care domnia sa, probabil, simpatizează, Asociaţia „Noi Românii” îi solicită demisia.
Totodată, dacă această demisie nu se produce în maxim 7 (şapte) zile, noi, ca reprezentanţi ai societăţii civile româneşti, cerem domnului prim-ministru Emil Boc demiterea acestuia la pachet cu viceprim-ministrul Bela Marko, care a afirmat recent că: „Nu se prăbuşeşte lumea dacă limba maghiară stă deasupra limbii române”. Prin similitudine cu afirmaţiile apreciatului Bela Marko, vă garantăm, stimate domnule prim-ministru Emil Boc şi stimate domnule preşedinte Traian Băsescu, că lumea nu se prăbuşeşte dacă aceste două personalităţi nu mai sunt în Guvernul României.
Pentru spălarea păcatelor lor, dacă domnii Boc şi Băsescu nu ne vor asculta, atunci cerem cu toată responsabilitatea şi fermitatea noastră, ca aceşti udemerişti să fie puşi la treabă şi să întreprindă, în tandem, toate demersurile necesare pentru:

Moscova-Tiraspol-Budapesta-Belgrad: Axa distrugerii României

Axa anti-românească slavo-maghiară este mai activă ca oricând. Şi, aşa cum ne-am obişnuit de-a lungul timpului, cei pe care-i considerăm prieteni poartă, din păcate, alt hram. Lupta dirijată de la Moscova pentru deznaţionalizarea conaţionalilor noştri nu se duce doar în Basarabia, ci şi în Serbia şi, mult mai grav, chiar în România.

Moscova-Tiraspol-Budapesta-Belgrad: Axa distrugerii României

“Este evident că un guvern responsabil nu se poate implica oricum în atingerea scopurilor politice…acţiunile împotriva românilor din nordul Transilvaniei pot fi executate de patrioţi maghiari fără calităţi oficiale, spijiniţi în secret de guvernul ungar responsabil…(Cei implicaţi) in acţiunile îndreptate împotriva românilor trebuie asiguraţi că vor beneficia de imunitate”. “Transilvania a fost mereu ungurească… limba maghiară şi cultura ungurească sunt predominate acolo”. Sunt două citate care apar în cartea lui Larry Watts, “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”. Primul se referă la un plan al guvernului maghiar din 1941. Al doilea este un fragment dintr-o declaraţie făcută de Nikita Hruşciov în 1964.

Oricât ar părea de incredibil pentru mulţi aşa-zişi intelectuali şi politicieni de doi bani care conduc, din păcate, astăzi, destinele românilor, aceste declaraţii citate mai sus sunt de o actualitate înfiorătoare. În cazul în care nu vom fi atenţi, din cauza indiferenţei majorităţii românilor, dar, în principal, a incompetenţei crase a exemplarelor care alcătuiesc fauna politică actuală, s-ar putea să ne trezim nu cu două (aşa cum se întamplă acum), ci cu trei state româneşti. 

În disperarea de a-şi păstra şi creşte averile obţinute prin căpuşarea statului, adică a banilor publici, adunătura cu pretenţii de conducători ai României lasă de izbelişte interesele naţionale, gâdilând sub coadă orice pretins reprezentant al minorităţilor. Este inutil de menţionat cine sunt principalii beneficiari.

În sprijinul celor scrise mai sus, merită menţionate câteva evenimente recente. Păpuşarul se află la Moscova. Marionetele sunt în Republica Moldova, Serbia şi Ungaria. “Morţii” din păpuşoi sunt la Bucureşti.