Protest reusit impotriva mafiei si propagandei homosexuale de la Muzeul Taranului Roman. FOTO / VIDEO

“Desteapta-te, Romane!” a pus capat propagandei homosexuale:

O doamna protestatara, medic de familie, explica ce s-a intamplat la MTR:

Vedeti mai jos o filmare a homosexualilor, lesbienelor, transexualilor si trisexualilor si comentariile anti-crestine permise de utilizatoarea contului de YouYube, una dintre organizatoarele porcariei de la Muzeu:

“Agresiunea” crestinilor: explicatii, rugaciuni si imnuri.

In aceasta seara (miercuri, 20 februarie a.c.) a avut loc un protest reusit al societatii civile crestine fata de propaganda homosexuala agresiva, anti-crestina si anti-familie, derulata de asociatia homosexualilor Accept si sectia “Culturala” a Ambasadei SUA la Bucuresti si acceptata de conducerea Muzeului Taranului Roman in chiar studioul ce poarta numele refondatorului muzeului, Horia Bernea. Filmul boicotat crestineste urma sa infatiseze “veselia” dintr-o “familie” homosexuala formata din doua lesbiene cu doi copii. Momentul a debutat caraghios: atasata culturala a Ambasadei SUA – cel putin asa s-a recomandat (ramane de verificat cu autoritatile americane competente) – a dorit sa spuna cateva cuvinte dar proiectionistul i-a inchis lumina in nas, ca sa zic asa. Dupa inceperea proiectiei mai multi spectatori aparatori ai Studioului “Horia Bernea” si valorilor romanesti si-au exprimat vocal dezaprobarea fata de scenele cu un pronuntat continut sexual intre doua femei, cativa dintre ei ridicandu-se in picioare si intonand imnuri crestine, protest care a dus, in cele din urma, la intreruperea filmului. Cu o vehementa care denota ceva antrenament, un grup compact de persoane de o sexualitate si etnie incerte a inceput sa scandeze violent “Afara homofobii! Afara homofobii!” strigand cu o nota stridenta si “Sa vina Politia! Sa vina Politia!” (vedeti filmarea homosexualilor mai sus).

Cei peste 50 de protestatari uniti in credinta, membri ai mai multor asociatii care au inaintat proteste oficiale si pe adresa directorului Muzeului Taranului Roman, masonul (**) Virgil Stefan Nitulescu, cat si pe cea a ministrului Culturii, catolicul Daniel Barbu, au blocat pasnic manifestarea sfidatoare la adresa valorilor traditionale romanesti pe acordurile imnului national “Desteapta-te, Romane!” si cu afise reprezentand chipuri ale Taranului Roman si portretul lui Horia Bernea. “Organizarea unor evenimente de propagandă homosexuală în incinta Muzeului Țăranului Român nu poate genera decât tulburare și conflicte, o ofensă la adresa credinței și tradiției creștine a românilor, profanarea patrimoniului creștin de aici.”, avertizau cu o zi in urma peste 30 de organizatii neguvernamentale in scrisoarea remisa ministrului Daniel Barbu, ramasa, inca, fara nici un raspuns. Unii protestatari au huiduit revoltati cerand pe buna dreptate demisia directorului Muzeului, altii au cantat frumos din fluier si cativa au strigat si pe limba organizatorilor “Shame on you! Rusine!”.

Cenzura. La "Europa libera" Chisinau este interzis a pronunta numele mucenicului Valeriu Gafencu si al luptatorului anticomunist Paul Goma (ambii basarabeni).

Știm cu toții că tăcerea e de multe ori de aur, la fel cum știm că aceeași tăcere dă naștere unui statut de filosof unora. Până astăzi, am ales să mă scald în scântei aurii și false impresii de filosofie, mutilându-mi dorința de exprimare prin reprimarea unei porniri de reacție publică la gestul urât al conducerii Radio Europa Liberă de dublă cenzurare a Jurnalului Săptămânal care îmi poartă semnătură. Dar a venit ziua de 18 februarie.
Pe 18 februarie 1952, Valeriu Gafencu, basarabeanul a cărui mare parte din familie s-a jertfit pe altarul României, cu tatăl, artizan al Unirii, mort în gulagul sovietic, murea în închisoarea de la Târgu Ocna, după ce își dăruise streptomicina pentru salvarea unui alt deținut, evreu, pastorul Richard Wurmbrand.
Tocmai de aceea, pentru a nu fi vinovat prin tăcere, am zis că adevărul e mai presus decât orice smerenie filosofică și acesta trebuie rostit, prea ne-a marcat neamul atitudinea aceasta mioritică pentru a sta în continuare cu capul plecat în fața nedreptăților.

DISCLAIMER

Înainte de a îmi exprima mai jos nemulțumirea pictată cu adânci dâre de dezamăgire privind gestul surprinzător al celor de la Radio Europa Liberă în ce mă privește, vreau să îmi rezerv dreptul la un disclaimer.
1. Mulțumesc pentru invitația făcută de doamna Valentina Ursu de a apărea în lista celor care au semnat un Jurnal Săptămânal la Radio Europa Liberă. A fost și rămâne a fi o onoare, în ciuda deznodământului urât al acestei intersectări.
2. Sper că singurul care a avut de suferit de pe urma acestei intersectări nefericite să fie propria-mi persoană.
3. În ciuda acestei situații de-a dreptul jenante, când un fost port-drapel al democratizării recurge la cenzură și promovează o dictatură a opiniei, îmi păstrez admirația pentru tot ceea ce a însemnat de-a lungul anilor Radio Europa Liberă pentru cetățenii țărilor din Europa de Est, prizonieri ai unor dezinformări cotidiene, pe care i-a dezrobit prin droburi de informație care au născut an de an avalanșa care a zdrobit în cele din urmă ciuma roșie, cel mai criminal regim din toate timpurile.
4. Vreau să cred că cele întâmplate în cazul meu reprezintă doar un accident nefericit, o decizie neinspirată a unor manageri certați cu logica, bunul-simț și, mai ales, străini de sentimentul libertății. Mă întreb oare dacă cei care au luat decizia respectivă au auzit cumva de conceptul “libertatea de exprimare” sau dacă se ghidează doar de principiul “suntem liberi să spunem ceea ce trebuie să spunem și nicidecum să spunem ceea ce gândim”…
5. Dincolo de a fi o palmă dată mie, individului Constantin Codreanu, fără prea multă importanță în toată ecuația, palma dată de Radio Europa Liberă înroșește obraji cu adevărat importanți, asupra listei acestora vom reveni mai jos, ea fiind de-a dreptul impresionantă. Ca să nu mai vorbim de însăși ideea de înfrânare a libertății de exprimare și impunere a unei dictaturi a opiniei care exclude fără drept de apel orice alt punct de vedere. Tocmai de aceea, m-am văzut nevoit să reacționez pentru că este un derapaj inacceptabil. Sper din tot sufletul ca acesta să nu să se repete pe viitor pentru că în acest caz e extrem de legitimă întrebarea: care ar fi diferența dintre Radio Europa Liberă și NIT-ul care prezintă doar anumite puncte de vedere? Poate doar sursa de finanțare…

RUBRICA “JURNAL SĂPTĂMÂNAL” LA EUROPA LIBERĂ

Dacă tot ne-am lămurit cu disclaimerul, să luăm povestea de la început.
La Radio Europa Liberă există o rubrică – Jurnal Săptămânal. Este un exemplu reușit de punere în practică a conceptului “user-generated content”, ajungându-se chiar la lansări de volume întregi care să cuprindă săptămâni relatate de un spectru extrem de variat de persoane. Rubrica  Jurnal Săptămânal este difuzată în cadrul emisiunii La sfârșit de săptămână cu Europa Liberă, emisiune realizată de jurnalista Valentina Ursu.
Așa cum o caracteriza cineva acum câțiva ani,  “JS este o cronică paralelă a evenimentelor, realizată de către ascultătorii Radio Europa Liberă pentru ascultătorii acestui post de radio.” Sau, așa cum scria în prefața primului volum cuprinzând serii întregi de jurnale de acest gen Oana Serafim, Directorul serviciului România-Moldova al postului de radio Europa Liberă, “este jurnalul ținut de către proeminenți oameni politici din Republica Moldova, oameni de cultură, personalități ale societății civile și… oameni obișnuiți. Este portretul Republicii Moldova fără fard și fără părtinire” (sic!). Tot atunci, doamna Valentina Ursu spunea că nu are criterii de selectare a personajelor ce au încăput în cele două volume, că orice cetățean al Republicii Moldova poate deveni protagonistul rubricii.
Altfel spus, invitatului rubricii i se cere să își expună în texte a câte 1 minut alocat fiecărei zile (Luni-Vineri) cele trăite în ziua respectivă, să se prezinte apoi în ultima zi lucrătoare a săptămânii respective, i.e. vineri, la sediul Radio Europa Liberă din Chișinău și să înregistreze textul respectiv, urmând apoi să primească o remunerare în bani pentru efortul depus. Textul e publicat ziua următoare, sâmbătă, pe www.europalibera.org, iar înregistrarea difuzată la o serie de posturi de radio – Jurnal FM, Vocea Basarabiei, Univers FM, Radio Svoboda și, evident, Radio Europa Liberă. Nimic mai simplu.

JURNAL SĂPTĂMÂNAL CONSTANTIN CODREANU LA EUROPA LIBERĂ

Pentru mine a fost un exercițiu interesant. A fost prima dată când am publicat ceva în afara blogului www.inconstantin.ro (cu excepția poeziilor postate pe www.poezie.ro și a articolelor de pe www.zf.ro), deși mi s-au mai făcut invitații de a posta pe diverse bloguri colective sau site-uri cu contribuții ale mai multor autori. Am acceptat invitația pentru că ceea ce spuneam eu mai sus referitor la admirația față de Radio Europa Liberă nu sunt vorbe goale.

Înaintea primei intersectări cu Radio Europa Liberă, interviul din 11 septembrie 2012 cu Alexandru Canțâr și Liliana Barbăroșie (nu m-aș mira să aflu că și acest interviu a fost șters după acest articol), spuneam pe Facebook că este o onoare să fiu intervievat de oameni pe care îi ascultam pe vremuri seară de seară, admirând efortul depus pentru a prezenta corect și echidistant informațiile și, dincolo de informare, pentru sprijinirea procesului de democratizare a societății în care trăim.


Click pentru a mări
Așa că, nici prin cap să îmi treacă să nu accept invitația.
Dincolo de a fi interesant, a fost și un exercițiu de sinceritate maximă. Nu am inventat nimic, fără zorzoane, fără exagerări, fără preamăriri. Am păstrat 100% veridicitatea celor trăite în acele 5 zile, mai ales că mi s-a și spus că nu ar exista careva constrângeri privind textul decât cele ce țin de timp. Așa s-a născut – Jurnalul săptămânal al lui Constantin Codreanu pentru Europa Liberă.

2 VALURI DE CENZURĂ

Am intuit că ceva nu e în regulă atunci când înregistrarea nu a fost difuzată la orele la care sunt, de obicei, difuzate aceste jurnale. Mai mult, textul a apărut pe www.europalibera.org duminică în loc de sâmbătă.
Toate bune și frumoase, cu o singură excepție, din ziua de Joi a JS lipsea o parte din text, cea cu gri: Între timp, constat cu bucurie că articolul de pe blogu-mi din dotare, www.inconstantin.ro, cu titlul Basarabia şi Evreii”, reloaded în 2013. Antisemitismul din trecut ca scuză pentru românofobia din prezent, cazurile Paul Goma şi Valeriu Gafencu, a adunat peste 600 de share-uri pe Facebook și peste 1000 de semnături în dreptul petiției promovate în cadrul articolului. Doar cei care au ieșit vreodată la vânătoare de share-uri și like-uri știu ce înseamnă să scrii un text care nu doar să fie citit, ci să ajungă să fie distribuit prin diverse metode. Mă bucur de această minivictorie, încheind ziua cu picături de Traminer și Fetească Regală, în compania unor oameni mult mai buni decât mine, din toate punctele de vedere, și care fac statul meu în Chișinău unul mai puțin frustrant.
Doamna Ursu mă avertizase că s-ar putea să existe careva probleme din cauza referirii la articolul în care apar termenii “Antisemitism, Basarabia, evrei, Paul Goma și Valeriu Gafencu”, dar am rugat-o să citească articolul pentru a vedea că nu există nimic ieșit din comun acolo, eu alegând să îmi expun anumite puncte de vedere privind felul în care comunitatea evreiască utiliza scuza antisemitismului pentru a ataca figuri simbolice precum Paul Goma și Valeriu Gafencu. Din păcate însă, forurile Radio Europa Liberă de deasupra Chișinăului au decis că este loc de un țâr de cenzură. Una în 2 valuri.
Inițial, a fost scoasă din textul Jurnalului fraza de mai sus (1), ca mai apoi să fie șters întreg textul de pe site-ul Radio Europa Liberă (2). 

Mizele ascunse ale mişcării pro-homosexualitate

Peste tot în lumea creştină, mişcarea homofilă (pro homosexualitate) câştigă încet-încet drepturi în legislaţie, beneficiind în plus şi de o aşa-numită discriminare pozitivă (drepturi suplimentare), drepturi pe care majoritatea populaţiei heterosexuale nu le are.

Propaganda şi educaţia homofilă a intrat în şcolile americane, părinţii nemaiavând dreptul să protesteze împotriva ei, copiilor fiindu-le inoculat de mici un aşa-zis mod alternativ de viaţă sexuală şi sentimentală.

Legea împotriva pretinse discriminări sexuale este o cutie a Pandorei prin care homofilii, atrăgând justiţia de partea lor, vor câştiga tot mai multe drepturi, scopul acestora nefiind altul decât câştigarea unui cât mai mare spaţiu legislativ de manevră, favorabil propagandei şi recrutării de noi adepţi.

Homofilii câştigă suspect de rapid susţinere politică pretutindeni, datorită faptului că mulţi dintre liderii politici mondiali sunt introduşi în organizaţii oculte cum ar fi masoneria şi iniţiaţi în grade superioare prin practici de natură sexuală ce ţin de perversiune şi homosexualitate.

Marile mişcări politice care au marcat sec XX, comunismul şi nazismul, au fost iniţiate de homosexuali sau de promotori ai homosexualităţii. Vezi în acest sens cartile lui Lively Scott Redeeming the Rainbow şi The Pink Zvastika. Se pare că acelaşi lucru se întâmplă acum cu toată această mişcare politică de integrare în diferite structuri suprastatale, care pregăteşte terenul pentru o nouă ordine mondială politică, economică şi religioasă, antihristică în esenţa ei. Altfel spus, homosexualii au fost, sunt şi vor fi portdrapelul oricărei schimbări majore la nivel mondial. De aici şi această presiune sau condiţionare politică venită din afară, prin care ni se impun, sub forma unui dictat, „valorile” pederaste.

Homosexualitatea este în esenţă o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Homofilii în demonstraţiile lor afişează ostentativ curcubeul, simbolul păcii dintre Dumnezeu şi om, apărut după Potop ca o promisiune că oamenii nu vor mai fi pedepsiţi prin astfel de cataclisme, indiferent ce s-ar întâmpla. Cu alte cuvinte, aceştia par să-I spună lui Dumnezeu: pentru că ai promis, de acum nu mai poţi să ne mai faci nimic !

Semnul răzvrătirii homosexualilor, în realitate aceeaşi răzvrătire dintru început a satanei împotriva Creatorului, e uşor de reperat mai ales în modul agresiv de a manifesta public, în grotescul exhibiţionism cu trimitere sexuală perversă inerent acestor manifestaţii.

Unde este aşa-zisa fineţe şi cultură, adesea invocată de unii ca acoperire pentru orientarea sexuală împotriva firii, a celor care practică homosexualitatea, dacă ei se lasă reprezentaţi de astfel de specimene în demonstraţiile de masă? Se pare că Dumnezeu într-atât le întunecă mintea, încât la aceste parade dau pe faţă, prin toate acele gesturi nepotrivite şi scârboase pe care le afişează, nefirescul şi nebunia orientării lor sexuale.

Parintele Arsenie Boca - Sfaturi date unei persoane. "Creştinismul nu înlătură suferinţa, ci schimbă punctul de vedere asupra ei. Suferinţa e singura condiţie de purificare a sufletului".

Nimic nu chinuie omul mai tare, decât ideile greşite. Dumneata trebuie să te împaci cu situaţia sănătăţii mai puţine. A dori, la disperare o sănătate deplină poate duce până la sinucidere. A dori să lucrezi mai mult, a fi nemulţumită că nu poţi să urci scările, că nu poţi aduce apă, spăla sau alte lucrări, duce la stări sufleteşti în care blestemi părinţii, lumea şi poţi învinui şi pe Dumnezeu. Ideile greşite ameninţă să-ţi dărâme şi ultimul suport sufletesc: credinţa.

Dumneata să fii recunoscătoare purtării de grijă a lui Dumnezeu, că ai cu cine te ajuta, cine să te îngrijească şi celelalte. A cere o minune e prea mult. Credinţa nu implică numaidecât o tămăduire organică. Credinţa numai atât ne dă: „linişte sufletească" în orice împrejurare ne-am găsi.

Viaţa cere şi răbdare. Răbdarea e o virtute şi o credinţă. Pe deasupra, liniştea sufletească o mai asigură şi convingerea că suferinţele pe care le avem de dus, inevitabil sunt cu un rost, pe care neînţelegându-l limpede, nu-l aprobăm cu uşurinţă. Bine ar fi să fim atât de creştini încât să răbdăm cu bucurie orice răstignire pe cruce, fie că toată viaţa pământească a noastră, nu-i decât o agonie pe cruce. Suferinţa - mai ales cea inevitabilă - poate fi întoarsă în favorul nostru, când o acceptăm. Cu asta se face dintr-o dată uşoară. Dacă suntem aşa de slabi în faţa suferinţei, aceasta dovedeşte cât de slabi creştini suntem.

Creştinismul nu înlătură suferinţa, ci schimbă punctul de vedere asupra ei. Suferinţa e singura condiţie de purificare a sufletului. De aceea Iisus n-a înlăturat toate suferinţele întâlnite, ci a corectat, prin pilda proprie, modul de a le primi. Iisus n-a fugit de suferinţă, cum fugim noi... Deci nu putem cere să-Şi schimbe învăţătura, fiindcă noi suntem prea slabi. Printre ideile greşite, sunt bănuielile, prejudecăţile, care distrug.

Sursa: P.S. Daniil Stoenescu, Ieromonah Arsenie Boca, Părintele Arsenie - Omul îmbrăcat în haină de in şi îngerul cu cădelniţă de aur, Editura Charisma, Sinaia, 2009, ed. a II-a.

Valeriu Gafencu - Traiesc flamand. Cand raii ma defaima si ma-njura/ Si-n clocot de manie ura-si varsa,/ Potirul lacrimilor se revarsa/ Si-mi primeneste sufletul de zgura,/ Atunci Iisus de mine mult Se-ndura.

Traiesc flamand, traiesc o bucurie,
Frumoasa ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Si-i plin cu lacrimi si cu apa vie;
Potirul florii e o-mparatie.

Cand raii ma defaima si ma-njura
Si-n clocot de manie ura-si varsa,
Potirul lacrimilor se revarsa
Si-mi primeneste sufletul de zgura,
Atunci Iisus de mine mult Se-ndura.

Sub crucea grea ce ma apasa sanger
Cu trupu-ncovoiat de neputinta,
Din cand in cand din cer coboar-un inger
Si sufletul mi-l umple cu credinta;
M-apropii tot mai mult de biruinta.

VIDEO. Noaptea patimirilor - film documentar, marturii despre sfintenia vietii lui Valeriu Gafencu

Doamna Aspazia Otel Petrescu, fost detinut politic: Masura impotriva lui Valeriu Gafencu este un act de ura, dictatorial, care nesocoteste vointa societatii civile si a cetatenilor din Targu Ocna. 61 de ani de la moartea Sfantului Inchisorilor

Doamna Aspazia Otel Petrescu despre atacul la... de ZiaristiOnlineTV

Valeriu Gafencu, basarabeanul a carui mare parte din familie s-a jertfit pe altarul tarii, cu tatal, artizan al Unirii, mort in gulagul sovietic, s-a savarsit din viata sa de pe acest pamant in urma cu 61 de ani, pe 18 februarie 1952, in inchisoarea de la Targu Ocna, dupa ce isi daruise streptomicina pentru salvarea unui alt detinut, evreu, pastorul Richard Wurmbrand. Dupa 61 de ani de la acest gest suprem, un Institut ce poarta numele unui impostor al lagarelor naziste, Elie Wiesel, care s-a reusit sa fie infiltrat sub cupola si acoperirea Guvernului Romaniei, isi permite sa conteste omagierea lui Valeriu Gafencu de catre primaria si cetatenii din Targu Ocna, prin conferirea cetateaniei de onoare celui supranumit de un alt evreu, Parintele Nicoale Steinhardt, drept “Sfantul Inchisorilor”. Gestul, catalogat de Doamna Aspazia Otel Petrescu, fost detinut politic cu 14 ani de temnita grea, drept un “act de ura” a nascut o reactie fireasca a societatii civile crestine, zeci de organizatii si mii de persoane portestand printr-o petitie publica sau prin scrisori transmise direct autoritatilor locale din Targu Ocna. Detinutii politici cu peste 15 ani de inchisoare, Parintele Justin Parvu si profesorul Radu Ciuceanu, sau istoricul Gheorghe Buzatu, s-au raliat acestei initiative. Nu este cazul sa mai intram in amanunte. Spre sfarsitul acestei luni, Consiliul Local din Targu Ocna urmeaza sa decida – in sedinta publica – ce se va intampla cu aceasta cerere aberanta. E bine ca cei care vor sa apere memoria martirului inchisorilor sa fie aproape si sa-l sustina pe Sfantul Inchisorilor incluisv la fata locului, la momentul respectiv. Doamna Aspazia Otel Petrescu, a carei declaratie o puteti citi sau asculta aici, la fel ca si Parintele Justin Parvu, afirma ca orice s-ar intampla pentru noi Valeriu Gafencu ramane un sfant. Rugati-va pentru el asa cum si el se roaga pentru noi.

“Ma uluieste aceasta pornire impotriva cetateniei de onoare a lui Valeriu Gafencu!”, ne spune doamna Aspazia Otel Petrescu, fost detinut politic timp de 14 ani si autoarea impresionantelor volume memorialistice “Strigat-am catre tine, Doamne!” , “Cu Hristos in celula” sau “A fost odata”. “Masura aceasta se indreapta in primul rand impotriva cetatenilor din Targu Ocna. Pe Valeriu Gafencu nu-l afecteaza cu nimic lucrul acesta; el va ramane in istorie ceea ce a fost: unul din cei care a protestat cu pretul vietii sale impotriva unui regim tiranic si care a adus foarta multa nefericire in lumea intreaga. Gasesc asadar ca masura aceasta este absurda si este un fapt al urii, si se stie ca tot ce izvoraste din ura este ilogic. Poate sa-i ia cetatenia de onoare, ca nu el a cerut-o. Asta nu inseamna ca el nu ramane un om de onoare. E o masura lipsita de logica impotriva oamenilor din partea locului, a societatii civile, a celor care au considerat ca Valeriu Gafencu ii reprezinta”, prin sarcrificiul lui, ne spune venerabila traitoare intru Hristos. “Este o este doar inca o nedreptate in plus pe umerii lui de martir. Valeriu Gafencu si-a dat medicamentul care putea sa-l salveze pe el unui cetatean strain de religia si etnia lui. Dar era un om care era in suferinta si el a hotarat ca sa-l ajute. Prin gestul acesta a dovedit odata pentru totdeauna ca este un om al Cetatii lui Dumnezeu, al cetatii universale. Cine poate sa-i conteste acest gest, care este un gest valabil in eternitate? Deci el merita sa fie cetatean de onoare al Universului. Si acest Institut (“Elie Wiesel”) vine sa se ridice impotriva unui gest similar local!?”, arata Doamna Aspazia Otel Petrescu, afirmand ca o astfel de “masura aberanta, ilogica si inumana”, a celor care solicita retragerea cetateniei de onoare a orasului Targu Ocna pentru “Sfantul Inchisorilor”, pe motiv ca a facit parte din Fratiiile de Cruce si a fost condamnat de regimul lui Ion Antonescu (!),  este “un act de ura”, dictatorial, “care contesta vointa societatii civile si a cetatenilor din Targu Ocna” si “tinuta inalta a lui Valeriu Gafencu in eternitate”.

Video: Ziaristi Online / Foto: Cristina Nichitus Roncea


Despre Doamna Aspazia, care a implinit recent 89 de ani:

Aspazia Oţel Petrescu: „A fost odată”

„A fost odată”, aşa îşi intitulează recenta lucrare Aspazia Oţel Petrescu  (născută în 1923) – fostă deţinută politic timp de 14 ani – prietena şi colega  mea de liceu.

Pagini cu minunate descrieri ale naturii din Bucovina şi  Basarabia

După titlu s-ar crede că „A fost odată” ar fi o carte de poveşti. Da, este o  carte de poveşti adevărate în care eroii nu sunt Ilene Cosânzene şi Feţi  Frumoşi, ci oameni reali, adevărate modele de viaţă pentru tineri.

Lucrarea este structurată pe trei părţi, „A fost odată”, care cuprinde nouă capitole, „Gânduri răzleţe”, alcătuită din şase capitole şi „Din lumea  necuvântătoarelor”, care conţine şapte povestiri interesante, atrăgătoare, pline  de tâlc şi învăţăminte.

Gândurile şi întâmplările prezentate, aparţinând fie autoarei, fie  prietenilor ei redate prin numeroasele scrisori ale acestora, sunt o oglindă vie  a unor vremi apuse, poveşti reale din tinereţe, fapte de viaţă dintre cele două războaie mondiale şi nu numai, o adevărată istorie care nu se învăţă la şcoală, dar din care oricine are ceva de învăţat. De neuitat sunt paginile cu minunate  descrieri ale naturii din Bucovina şi Basarabia. Aflăm cu încântare despre felul  de viaţă al elevilor de liceu, despre internatele de altădată, despre relaţiile  minunate dintre elevi şi profesori (cine nu ar fi încântat de o profesoară ca  d-na Oltea Cudalbu), impresionante sunt relaţiile de prietenie trainică, de  iubire sinceră şi delicată relatate de Rodica Şcraba şi Anatolie – care, cu  atâta duioşie şi profunzime, îşi cântă dragostea faţă de soţia pierdută. Găsim  în carte şi situaţii cutremurătoare din perioada războiului, când refugiaţii  erau prigoniţi de sovietici, dar şi de autorităţile române de atunci, mulţi  fiind deportaţi, aspecte din închisorile comuniste în care eroii au rezistat  datorită credinţei salvatoare care i-a unit şi întărit în suferinţă, reuşind să supravieţuiască prin demnitate şi dragoste creştinească, prin dăruire  jertfelnică.

Emoţionante sunt paginile care redau stări sufleteşti  sublime

„A fost odată” este un incontestabil document de epocă, o istorie care nu se  învaţă la şcoală. Emoţionante sunt paginile care redau stări sufleteşti sublime,  capitole întregi ar merita să fie considerate antologice prin delicateţea  stilului, plinătatea metaforei, plasticitatea portretului, autoarea dovedindu-se  o talentată portretistă, iar portretele realizate modele de urmat, pilde vii mai  ales pentru tineretul nostru de astăzi. În acest sens, de mare importanţă mi se  pare capitolul intitulat „Trei portrete”, respectiv subcapitolul „F.O.R.S. – ul şi Forsiştii” (Frăţia Ortodoxa Română Studenţească) precum şi capitolul „Confidenţe”, subcapitolul „Din valul ce ne bântuie”. Aici, ca nimeni altul,  autoarea, prezentând creştinismul lui Eminescu, a arătat cum le-a salvat poetul  pe deţinute din mlaştina deznădejdiei prin poezia „Rugăciune”, iar părintele  Voicescu, fost deţinut politic, vorbind despre Eminescu, poetul nostru cel de  toate zilele care a considerat-o pe Fecioara Maria „maica spirituală a neamului  romanesc”, a afirmat că versurile poetului erau adevărate file de acatist.

Iubire de neam, de ţară şi nestrămutată credinţă

Cartea este străbătută ca de un fir roşu de următoarele idei şi sentimente:  iubire de neam, de ţară şi nestrămutată credinţă.
Este o chemare profundă şi sinceră la puterea de înţelegere a oamenilor, la  dăruire până la jertfa de sine pentru aproapele nostru şi mai presus de toate  pentru cruce. Autoarea, un condeier de mare talent, adoră virtuţile creştine şi  pe cele ale eroilor cărţii, eroi pe care-i ridică aproape în rândul  sfinţilor.
Tipărită în numai 500 de exemplare, cartea se va epuiza în curând.
La o retipărire însă ar fi de dorit să fie evitate supărătoarele greşeli de  tipar care, categoric, nu aparţin autoarei.
Vă recomand dragi cititori să nu rataţi ocazia, de a citi cartea „A fost  odată” din care puteţi desprinde lucruri preţioase, caractere de oameni ce par  astăzi eroi de poveste.

Nici puşcăria, nici regimurile politice, nici anii n-au  schimbat-o…

Am cunoscut-o pe autoare la Cernăuţi în anul 1940 la Liceul ortodox de fete „Elena Doamna”. Era o tânără frumoasă, sociabilă, deosebit de harnică şi  săritoare la nevoie, şefă de promoţie, foarte credincioasă, cu un comportament  ireproşabil, îndrăgită atât de colege cât şi de profesoare, cu o memorie  fenomenală, cu un limbaj bine pus la punct şi cu un dar scriitoricesc ales.  Colabora şi la revista liceului nostru cu lucrări foarte apreciate. Originara  după mamă din nordul Bucovinei, iar după tată din Soroca Basarabiei, Aspazia a  fost arestată chiar în preajma susţinerii tezei de licenţă la Facultatea de  Litere şi Filozofie a Universităţii din Cluj. Nu ne-am revăzut decât abia în  1966. Nici puşcăria, nici regimurile politice, nici anii n-au schimbat-o, a  rămas acelaşi om de omenie şi de valoare. Ba, dimpotrivă, experienţa de viaţă a  ridicat-o la un nivel superior la care pot ajunge numai oamenii aleşi. Nu a  părăsit-o nici harul literar. O dovadă în plus sunt cărţile pe care le-a scris  la anii senectuţii: „Strigat-am către Tine Doamne” (2000), „Crucea de la  Miercurea Ciuc şi Paraclisul Naşterii Maicii Domnului” (2001), „Adusu-mi-am  aminte” (2007), „In memoriam” (2008) şi „A fost odată” (2011).

Prof. TAŢIANA VLAD-GUGA
Monitorul de Suceava

Pentru slujba Sfantului Inchisorilor, Valeriu Gafencu, la pomenirea a 61 de ani de la trecerea sa la Ceruri (18 Februarie)

Tropar:
Mucenicul Tău, Doamne, Valeriu, întru nevoinţa sa, cununile nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că avînd tăria Ta, pe chinuitori i-a surpat; zdrobit-a şi ale dracilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, Hristoase, Dumnezeule, mîntuieşte sufletele noastre.

Condac:
Pe cel mai luminos din ceata noilor purtători de Hristos să-l prăznuim, pe cel ce în temniţe a strălucit credinţa ortodoxă, pe cel ce a nuntit patria cea pămîntească cu patria cerească şi desăvîrşit lui Hristos urmînd I s-a asemănat, cu bucurie îl mărim.

stihiri la Laude
glas 1, podobie: Prea-lăudaţilor mucenici

Lauda lui Hristos, Valeriu, cu revărsările lacrimilor tale şi cu mărturisirea credinţa ţi-ai desăvîrşit, mucenice, nou pătimitorule, şi dumnezeiesc învăţător te-ai făcut fraţilor tăi către nevoinţa cea mai cinstită.

Sufletul tău cer nou s-a arătat, şi pămînt nou feciorelnic trupul tău, alesule al Mielului, o, dumnezeiescule Valeriu, făcîndu-te însuţi
slăvită mărturie a stăruinţei întru Duhul Sfânt.

Fîntînă de dumnezeieşti daruri a săpat Cuvîntul lui Dumnezeu în inima ta, Sfinte Valeriu, căci înţelepţeşte ai îmbrăcat tot chipul iubirii omeneşti în cea mai sfîntă nemurire.

Lumina lui Hristos străluceşte tuturor prin viaţa ta, Valeriu, şi întunericul în veac nu o va birui, căci precum doar de Hristos s-a cuprins cugetul tău, prea-lăudate, doar prin El neamul tău se va mîntui.

Slavă, glas 5
Strălucit-a blîndeţea lui Hristos pe chipul tău şi de lumina ei s-a risipit a temniţelor negură, iar cu puterea şi îndrăzneala Crucii ai zdrobit stăpînirea cea fără de Dumnezeu. Prea-viteazule Valeriu, noule mucenic şi veşnicule rugător, stîlp al credinţei Bisericii te-ai arătat, chemîndu-ne către tainica ta prăznuire, dragostea ta pomenind şi pe Hristos slăvind, Cel ce în ceruri de-a pururi îl măreşte pe mucenicul Său.

Vedeti si: Comemorarea Sfantului Inchisorilor Valeriu Gafencu la Cimitirul din Targu Ocna – 16 Februarie 2013. FOTO/VIDEO