Imunizarea cu Eminescu

În ultimele zile se vorbeşte tot mai mult despre pandemia de gripă porcină. O fi, n-o fi, Dumnezeu ştie. Dar nu despre ea vreau să vorbesc, ci de o altă pandemie, după părerea mea mult mai gravă, cu atât mai mult cu cât e veche, eu aproape că m-am născut cu ea. Este vorba despre campania deşănţată dusă împotriva lui Eminescu. Mi-e greu să aud în jurul meu „m-am săturat de Eminescu”, „nu-mi veniţi cu siropuri á la Eminescu” ş.a., venite chiar din partea unora dintre profesorii mei. Efectul de bumerang funcţionează perfect: toate acestea m-au trimis către „victimă”, aşa cum era firesc. De ce ne mai este teamă de Eminescu? De ce numai de Eminescu? N-am auzit, spre exemplu, nicio remarcă negativă la adresa lui Sadoveanu. Nu că mi-aş fi dorit, Doamne fereşte. Dar de ce nu trebuie să mai citim noi Eminescu?

Ar fi foarte interesant dacă la o astfel de întrebare am avea de răspuns la olimpiadele de limba română, în loc să fim nevoiţi să studiem „organul voinico-receptor” al lui Cărtărescu. Dar ce vorbesc eu despre un subiect Eminescu, când nici măcar olimpiada în sine, de zeci de ani numită „Concursul naţional de limba şi literatura română Mihai Eminescu”, nu se mai numeşte astfel. „Toate-s vechi şi nouă toate - îmi spun părinţii mei. Citeşte-l pe Eminescu şi vei înţelege de ce ţi se spune că nu trebuie să-l citeşti”.
Interesant şi foarte provocator îndemnul. Eu l-am urmat, dacă pot spune astfel. De fapt, îl urmez, sper, şi de acum înainte. Şi, culmea, mă apucă brusc revolta. Ce se întâmplă cu şcoala românească? Şi-a pierdut rolul de edu-cator? Sau educaţia şi-a modificat coor-donatele? Unde ne sunt profesorii? Au luat şi ei calea exilului “intelectual” ? De data aceasta chiar nu mai înţeleg nimic!
În aceste circumstanţe, lansez şi eu, la rândul meu, un apel colegilor de generaţie. Dacă tot e pandemie, de data aceasta cât se poate de serioasă, de subcultură, de anticultură, de spirit manelist, haideţi să ne vaccinăm cu Eminescu! Are efecte garantate nu numai împotriva celor mai sus menţionate, ci şi a indolenţei, a lenei, a prostiei, a antiromânismului, a ateis-mului, a minciunii, a laşităţii, a... nu este, oare, suficient? Mai pot spune şi altele, dar mai bine haideţi să facem coadă la bibliotecă, acolo se găseşte vaccinul. În cazul în care se observă ceva simptome, se poate folosi şi în caz de boală deja contactată, căci e un panaceu universal. Şi e gratis. Nici măcar pe statul român aflat în plină criză economică nu l-ar afecta foarte tare. Ba dimpotrivă, ar căpăta şi el o Coloană (vertebrală) Infinită. Sau tocmai aceasta este problema?!...
Mă iertaţi, nu vreau să pară că glumesc pe seama lui Eminescu. Îmi exprim doar revolta, în felul meu, faţă de o atitudine pe care nu o înţeleg. Căci pentru mine, astăzi, la 160 de ani de la răsăritul său pe bolta sfântă a cerului românesc, Eminescu este dovada vie a demnităţii, unicităţii şi credinţei noastre!

Să fim sănătoşi întru Eminescu!

Ioana PALAS
Colegiul Naţional de Informatică
„Grigore Moisil”, Braşov