Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. Ion Gavrilă Ogoranu către Bădia Traian Trifan: Am năzuit mereu spre această deviză.

Bădie Traian,

Cu mulţi ani în urmă, nişte adolescenţi, încă aproape copii, aflându-se la o răscruce de viaţă, v-au cerut să le scrieţi pe o carte de rugăciuni un cuvânt călăuzitor. Şi ne-aţi scris: “BRAZII SE FRÂNG, DAR NU SE ÎNDOIESC”. Şi aţi desenat dedesubt o cruce şi un steag dac, simbolizând pe Dumnezeu şi neamul nostru.

Dumneata ai trăit, ai luptat şi ai închis ochii aşa cum ai scris.

După 50 de ani, unul dintre acei copii, azi la rându-i bătrân, îţi depune pe mormânt această carte, în care e cuprinsă viaţa, lupta şi moartea tinerilor de atunci şi a altora ca ei.

Nu ne-am ridicat totdeauna la înălţimea devizei, dar am năzuit mereu spre aceasta.

- acest fragment este extras din cartea lui Ion Gavrilă Ogoranu - Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, dedicată memoriei lui Traian Trifan.