12.11.10

Sfantul Ioan Gura de Aur despre rugaciunea in comun


Dar de ce oare le spun acestea? Pentru că dacă noi facem rugăciuni şi cereri pentru voi toţi, deşi suntem atât de departe de această lucrare duhovnicească, apoi cu atât mai mult sunteţi datori voi a face aceasta. A se ruga unul singur pentru mulţi, este lucru foarte îndrăzneţ, şi are nevoie de mult curaj, pe când a se aduna mai mulţi la un loc şi a face cereri şi rugăciuni pentru unul singur nu e cu nimic greu. Fiecare atunci îşi face rugăciunea, nu atâta încrezându-se în propriile sale puteri, pe cât încrezându-se în mulţime şi în înţelegerea ce stăpâneşte printre dânşii, căci în faţa acestora Dumnezeu se milostiveşte totdeauna. „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor" (Matei 18,20). Dacă unde sunt numai doi sau trei şi El este în mijlocul lor, apoi cu atât mai mult când veţi fi adunaţi voi la un loc. Dacă cel ce se roagă deosebit nu poate căpăta ceea ce cere, iar de se va ruga la un loc cu mulţimea va reuşi în cererea sa, apoi de aici putem avea dovada cea mai bună, că nu meritul nostru propriu are vreo putere înaintea, lui Dumnezeu, ci unirea şi conglăsuirea multora are acea putere. „Unde sunt, zice, doi sau trei adunaţi". Dar de ce spui doi sau trei? Când numai unul va fi întru numele tău, de ce nu eşti acolo? «Pentru că voiesc, zice, de a fi toţi la un loc, şi niciodată să nu se despartă».

- fragment dintr-un cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, transmis de un frate al nostru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails