Din Sf. Ioan Gura de Aur: Prolog la Omilii la Romani. „Fiecare să pună în rânduială, dacă nu lumea întreagă, cetăţi întregi sau neamuri, cel puţin casa sa, femeia, copiii, prietenii şi vecinii săi. Şi să nu-mi spună mie cineva: „Sunt om simplu, neînvăţat şi fără experienţă”

"Cei ce iubesc cu adevărat, aceia cunosc cele ale iubiţilor mai înainte de toţi, deoarece le poartă de grijă; binecuvântatul Apostol arăta la rândul său acest lucru în ceea ce le spunea filipenilor: „Precum este cu dreptate să gândesc astfel despre voi toţi, căci vă port în inima mea, şi în lanţurile mele, şi în apărarea şi în întărirea Evangheliei…” (Filipeni 1, 7).

Astfel şi voi aţi cunoaşte, dacă aţi voi să citiţi cu atenţie, şi n-aţi mai avea nevoie de nimeni, pentru că adevărat este cuvântul lui Hristos când zice: „Căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide” (Matei 7, 7).

Dar fiindcă cei mai mulţi s-au împovărat cu grija faţă de femeie, cu creşterea copiilor sau cu îngrijirea casei, şi din această cauză nu se obosesc să se dedice unei astfel de osteneli, cel puţin căutaţi spre a lua cele adunate de alţii.

...

Căci de la necunoaşterea Sfintelor Scripturi izvorăsc mii de rele; de aici au ieşit batjocura ereziilor, viaţa neîngrijită şi necazurile cele mult păgubitoare. După cum cei lipsiţi de lumină nu ar putea păşi drept, tot aşa şi cei care nu se uită la raza Sfintelor Scripturi sunt siliţi de multe ori a păcătui, de vreme ce păşesc în întunericul cel mai greu al necunoştinţei.

Dar pentru ca să nu se întâmple aceasta, să deschidem bine ochii spre flacăra cea strălucitoare a cuvintelor apostolice...

...

Drept care şi noi, urmând pilda acestui fericit, fiecare să pună în rânduială, dacă nu lumea întreagă, cetăţi întregi sau neamuri, cel puţin casa sa, femeia, copiii, prietenii şi vecinii săi. Şi să nu-mi spună mie cineva: „Sunt om simplu, neînvăţat şi fără experienţă”; căci nimeni nu a fost mai neînvăţat ca Petru, nimeni mai simplu ca Pavel. Aceasta din urmă mărturisea despre el însuşi şi nu-i era ruşine să spună că deşi „sunt neiscusit în cuvânt, nu însă în cunoştinţă…”(II Corinteni 11, 6). Şi cu toate acestea, iată că acest bărbat neînvăţat, acest om mai degrabă simplu, a învins mii de filosofi, a închis gurile a mii de oratori şi a făcut totul numai prin harul lui Dumnezeu şi prin buna lui voinţă. Dar noi, care nu suntem folositori nici măcar celor ce convieţuiesc alături de noi, care nu suntem în stare să învăţăm nici măcar o duzină de nume, ce îndreptăţire vom putea avea? Toate acestea nu sunt decât pretexte zadarnice, căci nu simplitatea sau neştiinţa ne împiedică de a-i învăţa pe ai noştri, ci somnul şi trândăvia cărora ne lăsăm pradă.

Deci acest somn îndepărtându-l de la noi, cu toată osârdia să ne îngrijim de ai noştri, ca astfel să ne bucurăm chiar şi aici de linişte şi mulţumire sufletească, insuflându-le frica de Dumnezeu. Iar acolo să ne putem face părtaşi miilor de bunătăţi, prin harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh se cuvine slava în vecii vecilor. Amin."

- text cules de Dan Făgărăşanu