Am ales subiectul de astazi datorita unor evenimente care s-au petrecut saptamina trecuta in Romania si cu privire la care ne-ati scris – activistii homosexuali din Romania au pus 20 de panouri publicitare in diferite orase din tara, redind imaginea unui nou nascut cu inscriptia “homosexual” pe banderola. Unul dintre mesajele d-tre era urmatorul: “Mi s-a intamplat si mie o chestie ciudata. Ieri ma indreptam spre o piata si trec pe langa Tomis Mall. In fata acestuia se afla un mic pasaj subteran pentru pietoni si pe un zid, undeva in fata, se afla un afis mare publicitar referitor la… homosexuali. Afisul arata in felul urmator: era un bebelus abia nascut aflat in patut, si cu banderola specifica legata la manuta; in loc de numele copilului era trecut cuvantul “homosexual.” Langa acesta erau scrise afirmatiile “homosexualitatea nu este o boala; Homosexualitatea nu este o alegere.” Pe masura ce coboram scarile cu mare atentie ca nu cumva sa cad din cauza uimirii (intr-un sens negativ) descopar si alte propozitii scrise cu litere mai mici: O campanie initiata cu sprijinul comunitatii gay din Romania, finantata de Norvegia, Luxemburg si Irlanda (sper ca am reprodus bine). Concluzia: Ce mai urmeaza acum? Sa vad cupluri de gay pe strada manifestandu-si ”sentimentele”? Cred ca voi fi traumatizata. Sunt curioasa daca in alte orase din tara au aparut astfel de afise…”
Da, au aparut, unul la Timisoara, despre care unii dintre d-tra ne-ati scris si despre care gasiti detalii aici. http://www.opiniatimisoarei.ro/socant-bebelus-promoveaza-homosexualitatea-plin-centrul-timisoarei-pe-panou-publicitar-s-a-iscat-adevarat-scandal/15/04/2011
AFR deja a luat atitudine impotriva acestor actiuni pe care le gaseste de prost gust, o incalcare nu numai a legilor in vigoare in Romania, dar mai ales a Conventiei Internationale a Drepturilor Copilului care nu permite ca minorii sa fie folositi pentru reclame cu caracter sexual sau imoral. Nu in ultimul rind, insa, este si o incalcare a bunului simt, a regulilor celor mai elementare de respect si demintate fata de fiintele inocente. In consecinta, pe 18 aprilie AFR si Pro-Vita Bucuresti au inregistrat scrisoarea alaturata la Directia Generala pentru Protectia Copilului. Protectia Copilului, sesizata de Pro Vita si Alianta Familiilor pentru propaganda homosexuala stradala in care este folosit un bebelus » Tot ta Timisoara d-l deputat Cristi Dugulescu (PDL) a emis o declaratie politica impotriva afiselor din Timisoara si a facut demersuri pe linga Primaria Timisoarei. Ca rezultat, panoul propagandist homosexual din Timisoara a fost dat jos. Iar la Bucuresti, un grup de cetateni au reconfigurat afisul intr-un denunt al homosexualitatii. Detaliile si un scurt video clip le aflati aici: http://marianvitalie.eu/?p=1622
Evenimentele saptaminii trecute insa ne-au pus pe ginduri si ne-am gindit ca ar fi bine sa le pune intr-o perspectiva mai larga pentru a intelege cum s-a ajuns aici. Este vorba despre revolutia sexuala inceputa in anii 60 despre care inca nu am scris, dar care de citiva ani bate si la usa Romaniei. Intrebarea fundamentala in acest context insa este: ce pozitie sau atitutine luam, sau ar trebui sa luam, noi, romanii, cetatenii tari, fata de acest fenomen? Vom ingadui acestor manifestari murdare care cauta sa ne umple spatiul public si sa deformeze mintea copiilor nostri sa ne domine viata publica, sa ne strice relatiile de familie, ori vom lua o atitudine ferma de respingere din start?
Radacinile Revolutiei Sexuale
Simburii revolutiei sexuale au inceput sa incolteasca in anii 20, anii premergatori crizei economice din anii 30. Au fost anii in care Europa a inceput sa-si revina din traumele cauzate de primul razboi mondial, anii in care insa Freud a plantat, volens nolens prin scrierile sale, radacinile revolutiei sexuale care a luat o mare amploare dupa al doilea razboi mondial. In plus a aparut si Nietzsche a carui gindire nihilista a inceput sa domine, in scurt timp, gindirea europeana premergatoare celui de al doilea razboi mondial. Tot in anii 20 au aparut si primele miscari si manifestari homosexuale in tarile scandinave, Germania, Olanda, Marea Britanie. Cluburile, barurile, si restaurantele homosexuale au inceput sa se inmulteasca in Berlin, Munchen, Stockholm si Londra. In 1944, inca in toiul razboiului mondial, Suedia a dezincriminalizat homosexualitatea, iar in anii 50 Marea Britanie a facut la fel. La scurt timp dupa aceea majoritatea tarilor europene au facut la fel, cu exceptia tarilor comuniste. Iar dupa 1989, sub presiunea Europei Occidentale si promisiunile de aderare la Uniunea Europeana, fostele tari comuniste au dezincriminalizat si ele, una dupa alta, homosexualitatea, cunoscuta pina atunci ca “sodomie.” Iar in 1989 tarile Europei Occidentale au conclus Tratatul de la Amsterdam care pentru prima data in istorie a decretat “orientarea sexuala” (adica homosexualitatea) o categorie sociala distincta si legitima impotriva careia discriminarea a fost interzisa.
Anii 60
Anii 60 insa sunt vazuti de catre sociologi ca anii in care “revolutia sexuala” a luat avint, mai ales in America de Nord, de unde s-a extins in restul lumii. A izbucnit in San Francisco in anii 60 si apoi in Toronto in anii 70. Universitatile americane, iar dupa ele cele canadiene si europene, au inceput sa intensifice predarea cursurilor in “sexualitatea umana,” demolind notiunile traditionale despre sexalitatea umana cit si rolul ei in societate. In timp, as anumitele “gay studies” (“studii in homosexualitate”) au inceput sa fie introduse in universitati, si cu timpul au inceput sa fie decernate chiar si diplome universitare profilate in studiile homosexuale. In prezent majoritatea universitatilor prestigioase din SUA au catedre de studii sexuale in cadrul carora studiile homosexuale detin un loc important. Ele sunt finantate atit din fonduri publice cit si din fonduri private alocate de catre homosexuali milionari sau miliardari sau companii multinationale, printre ele Microsoft, Apple, IBM, Google, si altele.
In paralel au fost demarate festivaluri si evenimente speciale in universitati in care studentii au fost incurajati sa “come out,” adica sa-si afirme si sa-si manifeste homosexualitatea pe fata si in public. Cei curiosi sau tentati au fost incurajati sa experimenteze modul de viata homosexual. Au aparut cluburi homosexuale in campusurile universitare nord americane si apoi in cele europene. Finantate din fondurile publice, ele aveau ca obiectiv promovarea modului de viata homosexual si al homosexualitatii ca o “varianta” normala a sexualitatii umane. Banere uriase au inceput sa fie afisate in campusurile universitare afirmind ca homosexualitatea este normala si ca oricare persoana interesata in “deplina satisfactie sexuala” trebuie sa incerce relatii sexuale cu persoane de acelasi sex. Asa au inceput sa apara cluburi special desemnate pentru cei curiosi si doritori sa experimenteze relatii sexuale homosexuale. Incercari din partea societatii civile de a stopa acest derapaj imoral au esuat, tribunalele afirmind din nou si din nou ca homosexualii au toate drepturile constitutionale de a-si afirma si promova sexualitatea la fel ca ceilalti membri ai societatii.
Ideologia Revolutiei Sexuale
In paralel cu aceste evenimente, a fost conceputa si lansata o noua ideologie post-moderna a sexualitatii promovata in universitati, media, filme, romane, nuvele, produse literare, muzica, cultura pop, si chiar in sinul bisericii. Ea promoveaza idei bizare dar deja cunoscute: relatiile heterosexuale sunt demodate si mai satisfacatoare decit cele heterosexuale; homosexualitatea constutuie o manifestare a libertatii femeii si a emanciparii ei de sub autoritatea patriarhala a barbatului; heterosexualitatea a fost, vreme de mii de ani, o forma de exploatare a femeii de catre barbat; sexualitatea umana are ca scop primodrial satisfacerea impulsului sexual individual nu procrearea sau implinirea reciproca a sotului si sotiei in cadrul casatoriei; sexul si satisfactia sexuala trebuie sa devina o preocupare sociala a comunitatii si a statului si trebuie facilitata de acesta; monogamia e respinsa si vazuta ca o constringere a practicii patriarhale impusa femeii impotriva vointei ei; manogamia traditionala trebuie inlocuita cu monogamia in serie (“serial monogamy”), adica partenerii sexuali cad de acord ca doar pentru o vreme sa ramina monogami iar dupa aceea sa-si inlocuiasca partenerii; casatoria si familia sunt luate in deridere ca fiind unelte si institutii de constringere a individului spre un comportament sexual responsabil. Ele trebuie date la o parte pentru a asigura individului oportunitatea de a-si satisface impulsul sexual din plin fara constringeri institutionale. Fundamentele morale ale sexualitatii sunt si ele atacate ca fiind un obstacol in calea satisfacerii impulsului sexual.
Avind in vedere ca procrearea nu mai e vazuta ca un scop legitim al institutiei casatoriei sau al familiei, ele trebuie dezinstitutionalizate. De aici decurg toate demersurile homosexualilor si al aliatilor lor din ultimele decade de a aboli casatoria si familia ca institutii. Obiectivul acesta este urmarit in diferite tari prin diferite modalitati, printre ele legalizarea “casatoriilor homosexuale,” inlocuirea casatoriei si a familiei naturale cu “uniuni civile,” “parteneriate homosexuale” carora sa li se acorde “egalitatea” in rang si drepturi ca si casatoriei si familiei legitime; redefinirea casatoriei si a familiei; inlocuirea casatoriei cu cantracte de convietuire; legalizarea concubinajului, atit a celui homosexual cit si a celui heterosexual, institutionalizarea notiunii de “open marriage” (adica casatorii in care sotul/sotia sau partenerii cad de comun acord sa intretina, simultan si in cadrul casatoriei, relatii sexuale cu parteneri multipli), si asa mai departe.
In plus, ideologia sexuala contemporana promoveaza “drepturi” noi, etichetate atragator ca “drepturi reproductive si sexuale.” Ce sunt aceste “drepturi?” Dreptul la “autonomie morala;” la “autonomie sexuala;” la “sex;” la “autodeterminarea sexuala;” la “autodefinirea sexuala;” la “egalitate morala,” etc. Lista nomenclaturii folosite pentru desemnarea “drepturilor sexuale” este practic fara sfarsit. Ce inseamna ele de fapt pe intelesul tuturor? Dreptul la alegerea sexului, la definirea sexului (adica dreptul unui barbat de exemplu de a se defini ca femeie si invers); dreptul la schimbarea sexului prin proceduri chirurgicale (natural cu plata lor din fondurile publice); dreptul la un certificat de nastere nou care nu mai reflecta sexual biologic al individului ci sexul ales de persoana adulta; poligamia; poliamoria; asexualitatea; sexul neutru; dreptul la un certificat de casatorie nou (care sa reflecte sexul schimbat al unuia dintre soti); dreptul la certificate de nastere noi pentru copii care sa reflecte sexul schimbat al parintelui sau al parintilor; dreptul la adoptii homosexuale; dreptul la relatii sexuale in grup; emanciparea sexuala in toate formele si fara nici o constringere; legalizarea pedofiliei; reducerea virstei de la care adolescentii pot intretine, in mod legal, relatii sexuale; reducerea virstei de la care adultii pot intretine relatii sexuale cu minorii; dezincriminalizarea pedofiliei; reducerea pedepselor penale impotriva pedofililor; abolirea “crimelor sexuale;” abolirea apelativelor legale “sot si sotie” si inlocuirea lor cu apelativul “parteneri;” eliminarea notiunii ca exista doar “doua sexe,” adica unul masculin si unul feminin, si promovarea notiunii ca ar exista si sexe intermediare sau chiar persoane lipsite de sex.
Unde se Manifesta Revolutia Sexuala?
Revolutia sexuala se manifesta peste tot. Beneficiaza de sprijinul organizatiilor internationale, al Consiliului Europei, al Uniunii Europene, si al Organizatiei Natiunilor Unite. Noua nomenclatura si terminologiile revolutiei sexuale sunt enuntate in rezolutiile internationale, declaratiile internationale, rapoartele internationale, si documentele oficiale emise de organizatii internationale si unionale. Este promovata in “educatia sexuala” conceputa de forurile si organizatiile internationale. Ea exclude abstinenta, o trivializeaza, o ia in deridere, o numeste demodata, sau irelevanta. Copiii si adolescentii sunt incurajati sa respinga sfaturile parintilor privind sexualitatea, iar rolul parintilor in educarea sexuala a copiilor lor este diminuat pina la excludere totala. Copiii incep sa fie indoctrinati de la o varsta tot mai frageda in “educatia sexuala” moderna, in Marea Britanie chiar de la 5 ani. Educatia sexuala include deasemenea indoctrinarea copiilor de la o varsta frageda ca homosexualitatea este un mod de viata acceptabil, si ca este normala si innascuta. Li se cere sa fie toleranti, sa respecte “pluralismul sexual,” si li se pune in minte notiunea de “minoritati sexuale.”
Sexualitatea, li se mai spune copiilor, nu este un aspect definitoriu al personalitatii umane cu care ne nastem sau determinat de aspectele biologice, ci e definita de societate prin socializare. In alte cuvinte, un baietel nu este “baiat” pentru ca asa s-a nascut biologic, ci pentru ca a fost socializat sa “gindeasca” ca e “baiat” in loc de fata si sa adopte un comportament care de mii de ani societatea l-a catalogat ca fiind potrivit pentru un baiat si nu pentru o fata. La fel fetitele. Ele nu apartin sexului feminin pentru ca asa s-au nascut, ci pentru ca societatea patriarhala de-a lungul miilor de ani le-a socializat sa-si insuseasca un anumit tip de comportament care a fost identificat mii de ani cu sexul feminin. In noua “educatie sexuala” insa lucrurile trebuie sa se schimbe. Egalitatea intre sexe presupune redefinirea socializarii sexuale pentru a elimina diferentele dintre sexe.
Noua “educatie sexuala” este promovata de structurile europene si ONU. Nu este loc de scapare. Atit la nivel european cit si la nivel de ONU exista comitete specializate, cum ar fi ECOSOC de exemplu, care periodic “revizuiesc” programele de educatie sexuala ale diferitelor tari pentru a vedea daca se conforma cu standardele de educatie sexuala trasate in forurile internationale. Disensiunile sunt reduse la tacere. O adevarata Inchizitie sexuala a fost institutionalizata in forurile internationale care are ca obiectiv implementarea la nivel mondial al unui conformism total in privinta noii sexualitati. Obiectivul ultim, dupa cum il observam si il intelegem noi, este redefinirea in intregime a societatii din modelul sau binar bazat pe distinctia dintre cele doua sexe umane pe baza biologica, in una unisex, bazata pe abolirea completa a diferentelor dintre sexele umane si pe o ideologie sexuala seculara promovata de un stat secular.
Care e situatia in Romania?
Putem spune ca in Romania si cultura romana notiunile acestea ne sunt inca destul de straine. Nu au prins radacini cu toate ca sunt promovate si intre noi cu multa agresivitate. In Romania sunt citeva organizatii bine versate in ideologia post moderna a sexualitatii, bine finantate din strainatate si care promoveaza aceste idei si obiective prin diverse mijloace. Fondurile europene sau ONU pe care le primesc sunt folosite pentru angajarea de agentii publicitare, firme de relatii publice, influentarea jurnalistilor si a mass mediei pentru a le lua interviuri si a le difuza ideile si obiectivele stranii. Sunt deasemenea folosite pentru organizarea de marsuri homosexuale, evenimente “culturale” care promoveaza filme, romane, sau creatii literare homosexuale, anticrestine, antifamilie si imorale. Iar in cazul de fata, au folosit fondurile pentru a murdari spatiul nostru public exploatind inocenta copiilor nou nascuti.
Aceste organizatii afirma ca reprezinta “societatea civila” din Romania, cu toate ca ele constituie un procentaj infim si neglijabil al populatiei tarii. Sunt organizatii care si-au dat mina sa promoveze tot ce a anticrestin si antivalori in tara – organizatii homosexuale, organizatii care au ca si obiectiv promovarea ateismului si a secularismului, care cer eliminarea influentei religiei si a crestinismului din sfera publica din Romania, organizatii care promoveaza avortul, drepturile persoanelor cu dizabilitati, ale persoanelor suferinde de SIDA, etc. Incearca prin scrisori deschise adresate Ministerului Educatiei, prin formarea de coalitii impotriva definirii in lege a valorilor familiei si casatoriei naturale in Romania, prin presiuni asupra inspectoratelor scolare judetene de a introduce cursuri de “educatie sexuala” in scolile Romaniei care sa promoveze homosexualitatea. S-au implicat, fara succes, in actiuni judecatoresti pentru eliminarea simbolurilor religioase din scoli. Cer cu insistenta “dreptul” la casatorii homosexuale, cu toate ca CEDO le-a spus deja, de doua ori in 2010, ca nu exista un astfel de drept. Cer “dreptul” la adoptii homosexuale, legalizarea concubinajului homosexual, si, in final, ca societatea sa le accepte modul de viata si sa-l afirme.
Romania in Forurile Internationale
In forurile internationale Romania de obicei voteaza in favoarea rezolutiilor si rapoartelor care promoveaza revolutia sexuala si noua ideologie sexuala internationala. Si asta fara nici o jena sau discernamint. Periodic scriem despre voturile iresponsabile date de Ambasadorul Romaniei la ONU si de reprezentantii Romaniei in Consiliul Europei sau in Parlamentul European in sprijinul acestor rezolutii. Republica Modlova face la fel. Sunt voturi negindite care extind legitimitate noii ideologii sexuale internationale fara a se gindi la daunele si consecintele nefaste pe care ea le are pentru tinara generatie si viitorul societatii.
Astazi va dam doua exemple recente privind stadiul in care se afla, la ora actuala, revolutia sexuala si promovarea noii ideologii sexuale internationale, unul din Consiliul Europei (din aprilie 2011), si unul din ONU (din iulie 2010).
REVOLUTIA SEXUALA IN CONSILIUL EUROPEI
Cele 47 de state membre ale Consiliului Europei se afla in stadiul final de negociere si formulare a Conventiei Europene pentru Eliminarea Violentei impotriva Femeilor. Nimic rau in asta. Dar propusa conventie este extrem de radicala deoarece propune definitii ale sexului uman total diferite de sexul biologic uman. Sexul uman nu mai este definit in sensul biologic sau antropologic ca masculin si/sau feminin, ci in termeni sociali. Sexul uman este definit ca “roluri construite social, comportamente, activitati si atributii pe care o societate oarecare le considera potrivite pentru femei si barbati.” (“gender shall mean the socially constructed roles, behaviors, activities and attributes that a given society considers appropriate for women and men.”) Cu alte cuvinte, un barbat poate fi catalogat ca femeie si invers. Sexul dobandit la nastere nu mai defineste sexul persoanei ci atributiile dobandite in viata privind rolurile sexuale.
Implicatiile acestui act negandit si chiar criminal la adresa fiintei si speciei umane sunt infinite. Se deschide o poarta larga spre o tiranie a rolurilor sexuale, o competitie si conflict intre sexe, o dezradacinare a societatii bazate pe identitatea sexuala biologica. Ne indreptam spre o societate asexuala, adica lipsita de roluri sexuale. O societate in care rolurile masculine si feminine se vor amesteca si vor forma o societate unisex, in loc de una duala din punct de vedere sexual, asa cum a fost de la facerea lumii. O societate in care diferentele biologice vor deveni irelevante din toate punctele de vedere. Astfel, Conventia aceasta negandita va constitui inca un cui batut in sicriul pregatit Europei. Pana in prezent, instrumentele juridice internationale defineau sexul uman in doar doua moduri, asa cum sunt ele dobandite la nastere – masculin si feminin. Conventia inca nu a fost adoptata, dar urmeaza sa fie transferata si discutata in Consiliul de Ministri al Consiliului Europei in zilele urmatoare. Intrebare: daca Conventia va fi adoptata, cum vor fi completate certificatele de nastere in cele 47 de state membre ale Consiliului Europei? Vor elimina ele referinta la sexul copilului? Detalii aditionale privind acest subiect le aflati aici: http://www.c-fam.org/publications/id.1825/pub_detail.asp
REVOLUTIA SEXUALA IN ONU
ONU declara tot mai des si strident ca minorii au dreptul la educatie sexuala. Ultimul raport pe tema aceasta a fost emis in iulie 2010 si il aflati aici (in engleza): The Special Rapporteur on the Right to Education E radical. Adina Becheru, studenta la drept si voluntara AFR (Bucuresti) a studiat cu deamanuntul Raportul si a intocmit pentru d-tra rezumatul de mai jos. Ii multumim atit pentru efort cit si pentru calitatea deosebita a referatului ei.
Raportul Raportorului Special ONU asupra dreptului la educatie sexuala
Potrivit Raportului ONU asupra dreptului la educatie, intre sanatate, educatie si sexualitate exista o relatie de interdependenta. Astfel, se afirma ca statele trebuie sa se asigure ca nu restrang accesul indivizilor la informatiile necesare si sa elimine orice piedica din calea informarii adolescentilor asupra sanatatii sexuale si reproductive. Parintii dar si alte persoane abilitate potrivit legii trebuie sa ofere indrumarile necesare in materie de sexualitate si procreatie.
Sexualitatea este considerata de catre ONU ca fiind « o activitate inerenta fiintelor umane », ale carei dimensiuni raman ascunse din ratiuni de ordin cultural, religios, ideologic, izvorate din persistenta patriarhatului (cf. DEX : patriarhat- forma de organizare sociala(...) in care barbatul e considerat sef al familiei, cu rol predominant in viata comunitatii). Se afirma ca este de datoria statului modern sa asigure ca toti cetatenii sa aiba acces la o educatie sexuala de calitate si sa nu permita institutiilor religioase sa stabileasca modele de educatie sau de conduita sexuala. In acest sens, Raportorul Special afirma ca a constatat cu deosebita ingrijorare cazuri in care educatia sexuala a fost impiedicata in numele unor conceptii religioase. Ca atare el afirma ca un mediu democratic si pluralist trebuie sa asigure o educatie sexuala completa.
Sunt aduse numeroase argumente prin care se incearca demonstrarea faptului ca sistemul patriarhatului este daunator societatii. Patriarhatul este definit ca fiind un sistem ce impune suprematia barbatilor asupra femeilor, stabilind roluri stricte pentru barbati si femei. In afara de inegalitatea sexelor pe care o promoveaza, patriarhatul, afirma autorul, cristalizeaza ierarhii sociale si separa sexele impotriva vointei lor. Acest sistem antreneaza violarea grava a drepturilor omului, mai ales violenta si discriminarea impotriva femeilor. Educatia apare insa ca principalul intrument de a combate acest sistem si de a declansa o schimbare in ceea ce priveste egalitatea dintre sexe. Acest sistem educational trebuie organizat in asa fel incat sa nu conduca la perpetuarea injustitiei si a discriminarii. Unul dintre mijloacele utilizate de adeptii patriarhatului pentru a asigura mentinerea sa consta in negarea posibilitatii indivizilor de a primi o educatie bazata pe egalitatea dintre sexe si diversitate.
De asemenea, Raportul afirma ca aitingerea celei mai inalte stari de sanatate psihica si mentala include sanatatea sexuala. Ea este definita ca fiind « o stare de bine fizica, afectiva, psihica si sociala, legata de sexualitate si nu doar absenta unei maladii, a unei disfunctii sau a unei infirmitati. Sanatatea sexuala implica o conceptie pozitiva asupra sexualitatii si relatiilor sexuale , bazata pe respect si de asemenea posibilitatea de a avea experiente sexuale agreabile si fara riscuri la adapost de orice constrangere , discriminare sau violenta ». Se considera ca aceasta stare de bine este indisolubil legata de trairea sexualitatii intr-un mod pozitiv, responsabil, respectandu-i pe ceilalti, ceea ce presupune sa-ti cunosti nevoile si drepturile. Se sustine ca acest lucru nu este posibil decat prin primirea unei educatii sexuale complete incepand cu primele etape de formare si pe tot parcursul formarii.
Astfel, ONU atribuie scolii un nou rol, acela de a incuraja gandirea critica a elevilor asupra diverselor forme de exprimare a sexualitatii umane si relatiilor interpersonale, depasind aspectul bilogic al procrearii. "Ca orice disciplina educativa, educatia sexuala trebuie adaptata in functie de varsta si cultura", afirmandu-se astfel necesitatea unor strategii de predare care sa-i includa atat pe tinerii nescolarizati cat si pe adultii care din cauza conceptiilor gresite sunt privati de o viata sexuala completa. Se accentueaza necesitatea educatiei sexuale in ceea ce priveste amenintarea cu HIV si alte boli cu transmitere sexuala : « Statele trebuie sa vegheze astfel incat copiii sa aiba mijloace de a dobândi cunostintele necesare pentru a se proteja si a-i proteja si pe altii de cand incep sa aiba experiente sexuale. »
In ciuda rolului esential in prevenirea HIV, Raportorul Special atrage atentia ca educatia sexuala nu trebuie sa se limiteze in niciun caz la problema bolilor cu transmitere sexuala pentru a nu oferi o perspectiva limitata asupra sexualitatii si pentru a evita riscul de a crea o asociere intre boala si sexualitate, asociere la fel de daunatoare ca cea intre boala si păcat.Statele sunt avertizate ca nu exista nicio scuza valabila care sa justifice refuzul de a oferi oamenilor educatia sexuala de care au nevoie si care, in opinia lor, sta la baza sanatatii si demnitatii. Raportorul considera ca unul dintre obiectivele educatiei sexuale ar trebui sa fie placerea sexuala, in contextul respectului fata de ceilalti, cu scopul de a inlatura sentimentul vinovatiei legat de erotism, sentiment ce reduce sexualitatea la functia ei reproductiva. Se afirma in plus ca educatia sexuala trebuie sa le ofere indivizilor intrumentele necesare pentru a putea alege o sexualitate potrivita stilului de viata ales de fiecare. De aceea este esential ca educatia sexuala sa fie oferita pe parcursul copilariei si adolescentei. Astfel, se consideră ca educatia sexuală este o componentă esenţială a unui program şcolar de calitate.
Se considera ca oricum este inevitabila primirea unei educatii sexuale prin omisiune, care are consecinţe deosebit de grave pentru viaţa oamenilor şi care reproduce practici patriarhale, idei, valori şi atitudini care sunt o sursă de numeroase forme de discriminare. De aceea se afirma ca solutia in combaterea acestora este oferirea unei educatii sexuale prezentate in maniera explicita. Ca argument sunt aduse anumite studii care arata ca tinerii care cred in egalitatea dintre sexe, au o viata sexuala mai buna.Se sustine ca educatia sexuala trebuie sa acorde atentie diversitatii intrucit fiecare trebuie sa-si traiasca sexualitatea fara sa se teama ca va fi discriminat din cauza orientarii sau a identitatii sexuale. In acest sens, educatia sexuala este vazuta asemeni unui instrument esential pentru eliminarea discriminarilor impotriva persoanelor cu diverse orientari sexuale.
Organismele ONU privesc lipsa de acces la educaţia sexuala si reproductiva ca fiind o barieră în calea respectarii obligaţiei statului de garanta drepturile la viaţă, sănătate, non-discriminare, educaţie şi informare. De exemplu, Comitetul pentru Drepturile Omului a solicitat eliminarea barierelor din calea accesului adolescenţilor la informaţii despre practicile sexuale mai sigure, cum ar fi utilizarea prezervativului. Comitetul pentru eliminarea discriminării faţă de femeia solicitat statelor sa ofere educaţie sexuală in mod obligatoriu şi sistematic în şcoli, inclusiv în învăţămantul vocational. Comisia pentru Drepturile Copilului a recomandat ca statele sa includa educaţia sexuală în programele oficiale de învăţământ primar şi secundar.
Comitetul privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale şi Comisia pentru Drepturile Copilului au statuat că dreptul la sănătate şi dreptul la informare obliga statele să se abţină de la cenzurarea, sau denaturarea intentionata a informaţiilor referitoare la sănătate, inclusiv educaţie sexuală. Comitetul pentru Drepturile Copilului a criticat si alte obstacole în calea educaţiei sexuale, cum ar fi permiterea părinţilor sa-si scuteasca copiii de o astfel de educatie
Programul de Acţiune adoptat de Conferinţa Internaţională pentru Populaţie şi Dezvoltare recunoaşte că educaţia pentru sănătate sexuală şi reproductivă trebuie să înceapă în învăţământul primar şi să continue pe parcursul tuturor nivelurilor de educaţie formală şi non-formala. Programul Naţiunilor Unite pentru HIV / SIDA (UNAIDS) a constatat că educatia sexuală este mai eficienta daca este oferita inainte de primul contact sexual. Organizatia Mondială a Sănătăţii(OMS) consideră că este crucial pentru educaţia sexuală să înceapă devreme, în special în ţările în curs de dezvoltare si ca este de preferat ca educaţia sexuală să constituie un subiect separat, mai degrabă decât sa fie incorporata în alte subiecte. Comitetul European pentru Drepturi Sociale a decis ca statele parte la Carta Sociala Europeana sunt obligate sa ofere tinerilor educatie sexuala pe o baza stiintifica si non-discriminatorie fara sa cenzureze, sa limiteze sau sa denatureze anumite informatii, de exemplu in ceea ce priveste contraceptia. Comitetul si-a exprimat opinia ca statele sunt obligate sa se asigure ca programele de educatie sexuala vor elimina prejudecatile privind orientarea sexuala.
Abstinenta e Respinsa
Raportorul face deasemenea referire la diverse programe care s-au dovedit ineficiente intrucat erau bazate pe o singura perspectiva in loc de o perspectiva completa. Acestea sunt considerate programele care se concentreaza exclusiv pe abstinenta ca singura optiune, si care ridica diverse probleme intrucat neaga „dreptul” elevilor la informaţii exacte care sa le permita să ia decizii responsabile in cunoştinţă de cauză . În plus, se afirma, programele de abstinenta marginalizeaza milioane de tineri care au deja relaţii sexuale şi, ca şi programele de promovare a abstinentei pana la casatorie, nu încurajează luarea deciziilor responsabile, in cunostinta de cauza. In opinia raportorului, acest tip de programe normalizează, stereotipizeaza şi promovează imagini care sunt discriminatorii, deoarece acestea se bazează pe un sistem care considera normala doar heterosexualitatea: „prin negarea existenţei populatiei lesbiene, gay, transgender, transsexuale şi bisexuale, ei expun aceste grupuri la riscul practicilor discriminatorii.”(Art 69)
Studiile indică faptul că în unele ţări, o treime dintre femeile tinere, şi o cincime din bărbaţii cu vârste cuprinse între 15-19 nu au discutat probleme legate de sexualitate cu părinţii lor fapt care, in viziunea ONU, dovedeste ca exista motive serioase sa se opună mişcărilor care încearcă să degreveze statele de obligaţia de a oferi educaţie sexuală. Potrivit raportului, „Deşi taţii şi mamele sunt libere să aleagă tipul de educaţie pe care fiii şi fiicele lor il vor avea, această autoritate nu poate să contravină drepturilor copiilor şi adolescenţilor, în conformitate cu principiul primatului interesului copilului. Acest lucru implică o nevoie de a crea forumuri în care toate opţiunile şi opiniile pot fi discutate în cadrul procesului de învăţămân”..(Art 73)
Biserica e respinsa
Un alt motiv de ingrijorare in viziunea Raportorului, este necesitatea de a fi respectate valorile culturale si religioase ale comunitatii intrucat educatia sexuala presupune perspective bazate pe valori dar totodata pe dovezi stiintifice pentru a promova integrarea persoanelor intr-o societate mai democratică şi egalitaristă. Raportorul Special afirma ca a văzut multe cazuri în care programele de educaţie sexuală ştiinţifice care au fost proiectate şi aprobate nu au fost niciodată aplicate din cauza influentei ecleziastice exagerate, care este o sursă de îngrijorare. Se sustine ca o problemă generală rezultă din deficienţe în formarea cadrelor didactice, care tind să perpetueze idei stereotipe şi chiar discriminatorii. In consecinta, raportorul ONU recomandă ca statele să elimine barierele legislative şi constituţionale pentru a asigura oamenilor dreptul la educaţie sexuală completa, prin adoptarea şi consolidarea legislaţiei menite să garanteze acest drept, fără nici oformă de discriminare. De asemenea recomanda asigurarea includerii educaţiei sexuale complete începând cu şcoala primară, luând în considerare ratele de înscriere in şcoală secundară, vârsta primului contact sexual şi alte variabile într-un context de respect şi adaptabilitate in functie de varsta a studenţilor şi a capacităţilor asociate cu nivelurile lor de dezvoltare emoţionale şi cognitive.
DIN PARTEA CITITORILOR
Bună ziua. Am primit de la un prieten acest material. Sunt întru-totul de acord cu punctul dvs. de vedere. Ce părere aveti despre mizeria care umple holul de la intrarea din spate a Plaza Mall-ului? Acea pretinsă statuie care înfatiseaza un bărbat dezbrăcat tinând într-o palmă un alt bărbat dezbrăcat care face cumpăna. Trecând peste inexactitatea proportiilor... Eu am cerut în două rânduri primarului sectorului 6 să acopere zonele indecente sau să trimită acea grămadă de bronz la topitorie. Însă nu am primit niciun răspuns. Cred că, dacă sunteti de acord cu mine, că acea statuie este un atac la intimitate si o agresiune pornografică asupra copiilor, o actiune venită din partea unei organizatii va avea un impact mai puternic decât simpla mea revoltă si ar putea duce la o solutie rapidă. Toate cele bune, A. A. ps. iar ca aceasta mai sunt câteva „statui“, asezate tocmai în parcuri, (si altele la Muzeul de Artă) unde te duci să te relaxezi si nu să te umpli de imagini sexuale.
- material trimis de Alianta Familiilor din Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu