Am ales subiectul de astazi datorita unor evenimente care s-au petrecut saptamina trecuta in Romania si cu privire la care ne-ati scris – activistii homosexuali din Romania au pus 20 de panouri publicitare in diferite orase din tara, redind imaginea unui nou nascut cu inscriptia “homosexual” pe banderola. Unul dintre mesajele d-tre era urmatorul: “Mi s-a intamplat si mie o chestie ciudata. Ieri ma indreptam spre o piata si trec pe langa Tomis Mall. In fata acestuia se afla un mic pasaj subteran pentru pietoni si pe un zid, undeva in fata, se afla un afis mare publicitar referitor la… homosexuali. Afisul arata in felul urmator: era un bebelus abia nascut aflat in patut, si cu banderola specifica legata la manuta; in loc de numele copilului era trecut cuvantul “homosexual.” Langa acesta erau scrise afirmatiile “homosexualitatea nu este o boala; Homosexualitatea nu este o alegere.” Pe masura ce coboram scarile cu mare atentie ca nu cumva sa cad din cauza uimirii (intr-un sens negativ) descopar si alte propozitii scrise cu litere mai mici: O campanie initiata cu sprijinul comunitatii gay din Romania, finantata de Norvegia, Luxemburg si Irlanda (sper ca am reprodus bine). Concluzia: Ce mai urmeaza acum? Sa vad cupluri de gay pe strada manifestandu-si ”sentimentele”? Cred ca voi fi traumatizata. Sunt curioasa daca in alte orase din tara au aparut astfel de afise…”
Da, au aparut, unul la Timisoara, despre care unii dintre d-tra ne-ati scris si despre care gasiti detalii aici. http://www.opiniatimisoarei.ro/socant-bebelus-promoveaza-homosexualitatea-plin-centrul-timisoarei-pe-panou-publicitar-s-a-iscat-adevarat-scandal/15/04/2011
AFR deja a luat atitudine impotriva acestor actiuni pe care le gaseste de prost gust, o incalcare nu numai a legilor in vigoare in Romania, dar mai ales a Conventiei Internationale a Drepturilor Copilului care nu permite ca minorii sa fie folositi pentru reclame cu caracter sexual sau imoral. Nu in ultimul rind, insa, este si o incalcare a bunului simt, a regulilor celor mai elementare de respect si demintate fata de fiintele inocente. In consecinta, pe 18 aprilie AFR si Pro-Vita Bucuresti au inregistrat scrisoarea alaturata la Directia Generala pentru Protectia Copilului. Protectia Copilului, sesizata de Pro Vita si Alianta Familiilor pentru propaganda homosexuala stradala in care este folosit un bebelus » Tot ta Timisoara d-l deputat Cristi Dugulescu (PDL) a emis o declaratie politica impotriva afiselor din Timisoara si a facut demersuri pe linga Primaria Timisoarei. Ca rezultat, panoul propagandist homosexual din Timisoara a fost dat jos. Iar la Bucuresti, un grup de cetateni au reconfigurat afisul intr-un denunt al homosexualitatii. Detaliile si un scurt video clip le aflati aici: http://marianvitalie.eu/?p=1622
Evenimentele saptaminii trecute insa ne-au pus pe ginduri si ne-am gindit ca ar fi bine sa le pune intr-o perspectiva mai larga pentru a intelege cum s-a ajuns aici. Este vorba despre revolutia sexuala inceputa in anii 60 despre care inca nu am scris, dar care de citiva ani bate si la usa Romaniei. Intrebarea fundamentala in acest context insa este: ce pozitie sau atitutine luam, sau ar trebui sa luam, noi, romanii, cetatenii tari, fata de acest fenomen? Vom ingadui acestor manifestari murdare care cauta sa ne umple spatiul public si sa deformeze mintea copiilor nostri sa ne domine viata publica, sa ne strice relatiile de familie, ori vom lua o atitudine ferma de respingere din start?
Radacinile Revolutiei Sexuale
Simburii revolutiei sexuale au inceput sa incolteasca in anii 20, anii premergatori crizei economice din anii 30. Au fost anii in care Europa a inceput sa-si revina din traumele cauzate de primul razboi mondial, anii in care insa Freud a plantat, volens nolens prin scrierile sale, radacinile revolutiei sexuale care a luat o mare amploare dupa al doilea razboi mondial. In plus a aparut si Nietzsche a carui gindire nihilista a inceput sa domine, in scurt timp, gindirea europeana premergatoare celui de al doilea razboi mondial. Tot in anii 20 au aparut si primele miscari si manifestari homosexuale in tarile scandinave, Germania, Olanda, Marea Britanie. Cluburile, barurile, si restaurantele homosexuale au inceput sa se inmulteasca in Berlin, Munchen, Stockholm si Londra. In 1944, inca in toiul razboiului mondial, Suedia a dezincriminalizat homosexualitatea, iar in anii 50 Marea Britanie a facut la fel. La scurt timp dupa aceea majoritatea tarilor europene au facut la fel, cu exceptia tarilor comuniste. Iar dupa 1989, sub presiunea Europei Occidentale si promisiunile de aderare la Uniunea Europeana, fostele tari comuniste au dezincriminalizat si ele, una dupa alta, homosexualitatea, cunoscuta pina atunci ca “sodomie.” Iar in 1989 tarile Europei Occidentale au conclus Tratatul de la Amsterdam care pentru prima data in istorie a decretat “orientarea sexuala” (adica homosexualitatea) o categorie sociala distincta si legitima impotriva careia discriminarea a fost interzisa.
Anii 60
Anii 60 insa sunt vazuti de catre sociologi ca anii in care “revolutia sexuala” a luat avint, mai ales in America de Nord, de unde s-a extins in restul lumii. A izbucnit in San Francisco in anii 60 si apoi in Toronto in anii 70. Universitatile americane, iar dupa ele cele canadiene si europene, au inceput sa intensifice predarea cursurilor in “sexualitatea umana,” demolind notiunile traditionale despre sexalitatea umana cit si rolul ei in societate. In timp, as anumitele “gay studies” (“studii in homosexualitate”) au inceput sa fie introduse in universitati, si cu timpul au inceput sa fie decernate chiar si diplome universitare profilate in studiile homosexuale. In prezent majoritatea universitatilor prestigioase din SUA au catedre de studii sexuale in cadrul carora studiile homosexuale detin un loc important. Ele sunt finantate atit din fonduri publice cit si din fonduri private alocate de catre homosexuali milionari sau miliardari sau companii multinationale, printre ele Microsoft, Apple, IBM, Google, si altele.
In paralel au fost demarate festivaluri si evenimente speciale in universitati in care studentii au fost incurajati sa “come out,” adica sa-si afirme si sa-si manifeste homosexualitatea pe fata si in public. Cei curiosi sau tentati au fost incurajati sa experimenteze modul de viata homosexual. Au aparut cluburi homosexuale in campusurile universitare nord americane si apoi in cele europene. Finantate din fondurile publice, ele aveau ca obiectiv promovarea modului de viata homosexual si al homosexualitatii ca o “varianta” normala a sexualitatii umane. Banere uriase au inceput sa fie afisate in campusurile universitare afirmind ca homosexualitatea este normala si ca oricare persoana interesata in “deplina satisfactie sexuala” trebuie sa incerce relatii sexuale cu persoane de acelasi sex. Asa au inceput sa apara cluburi special desemnate pentru cei curiosi si doritori sa experimenteze relatii sexuale homosexuale. Incercari din partea societatii civile de a stopa acest derapaj imoral au esuat, tribunalele afirmind din nou si din nou ca homosexualii au toate drepturile constitutionale de a-si afirma si promova sexualitatea la fel ca ceilalti membri ai societatii.
