22.6.11

Fundaţia Justin Pârvu anunţă o nouă carte: Organismele modificate genetic şi distrugerea fitoterapiei româneşti, de prof. Ioan Vlăducă

Din aprecierile Organizației Mondiale a Sănătății, la nivel mondial circa 3/4 din populație recurge la tratamente din medicina tradițională, în care metodele fitoterapeutice ocupă un loc important.

De la formarea sa, poporul român a folosit hrană naturală și „ierburi de leac”, adică plante medicinale. Dacii erau buni cunoscători ai acestor plante. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, medicina folosea remedii naturale, în cea mai mare parte de proveniență vegetală. Primele medicamente moderne au fost obținute tot din plante. În anul 1806 a fost obținut în stare pură primul principiu activ vegetal – morfina din mac.

După 2000 de ani, vin unii din Consiliul Uniunii Europene și ne spun că plantele medicinale sunt periculoase și că ar trebui îndelung cercetate ca nu cumva să aibă efecte adverse. Cine sunt aceștia? Sunt cei care au otrăvit o întreagă omenire cu aditivi alimentari, cu medicamente de sinteză și cu vaccinuri. Tot ei ne spun că cerealele, fructele și legumele naturale nu sunt suficient de bune și că trebuie să le modifice genetic. Cânepa – din care străbunii noștri făceau pânză și sfoară, iar din semințe, ulei – a ajuns pe lista drogurilor. Usturoiul riscă să ajungă și el tot acolo. Prin Directiva Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, plantele medicinale autohtone, cele pe care le folosim de mii de ani, trebuie să mai aștepte 15 ani ca să fie testate pe teritoriul Uniunii Europene. Ei vor „dovezi bibliografice sau expertize care să ateste că produsul medicamentos în cauză sau produsul corespondent a fost utilizat în scopuri medicale pe parcursul unei perioade de cel puţin 30 de ani înainte de data cererii, incluzând cel puţin 15 ani în interiorul Comunităţii.”[1] Urmează și justificarea mincinoasă: „pentru că nu există o literatură ştiinţifică suficientă care să demonstreze utilizarea consacrată în scopuri medicale, cu o eficacitate recunoscută şi un nivel acceptabil de siguranţă.”[2] Ei vorbesc despre siguranță? Ei, care au făcut mii de victime prin vaccinuri? Când au introdus Gardasil-ul sau vaccinul împotriva gripei porcine, de ce nu au făcut mai întâi 15 ani de teste? Aceștia sunt cei care cer pentru plantele noastre medicinale 15 ani de teste europene…

Și dacă a venit vorba de siguranță, să vedem care este siguranța medicamentelor. Există și specialiști sinceri; ei au ajuns la următoarea concluzie: „Nu există medicament «sigur». Toate au efecte adverse, dintre care unele pot fi fatale. Prospectul medicamentului nu este suficient… există medicamente care pot fi nocive doar în anumite condiții, nespecificate pe prospect.”[3]

Cei de la Consiliul Europei batjocoresc tradiția noastră de 2000 de ani, zicând că „tradiţia îndelungată nu exclude posibilitatea existenţei unor îndoieli cu privire la siguranţa produsului şi prin urmare, autorităţile com­petente trebuie să aibă dreptul de a solicita toate datele necesare pentru evaluarea ino­cui­tă­ţii acestuia”. Suntem mințiți în față: „Aspectul calităţii produsului medicamentos este independent de folosirea tradiţională a acestuia, de aceea, nu trebuie să se facă nicio derogare de la testele fizico-chimice, biologice şi microbiologice necesare. Produsele trebuie să respecte standardele de calitate prevăzute în monografiile farmacopeilor europene”[4].

Continuare la atitudini.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails