18.7.11

Badia Ion Gavrila Ogoranu despre Catedrala Mântuirii Neamului

Da, neamul are nevoie de ridicarea unui astfel de lăcaş. Existenţa noastră ca popor aici şi acum pe pămîntul Daciei nu e o enigmă şi un miracol istoric, ci sigur e o minune a lui Dumnezeu pentru care suntem datori să-i mulţumim. Numai că, înainte de a zidi o catedrală din piatră şi din sticlă, neamul nostru are nevoie de o catedrală a sufletului, de o viaţă creştină adevărată atît pentru fiecare român în parte, cît şi pentru neamul întreg. O viaţă dovedită prin fapte, legi creştine şi dragoste. Să-i deschidem lui Iisus, care bate zadarnic să intre, poarta sufletului nostru şi al ţării. Dar cu cîrciumi tot la a doua casă, cu numărul de divorţuri egal cu numărul căsătoriilor, cu un milion de avorturi pe an, tot al patrulea copil născut, părăsit la maternitate sau în containerele de gunoi, cu discoteci şi case de toleranţă legale sau ilegale, cu cîţiva miliardari din ţigarete şi afaceri necurate şi milioane de muritori de foame, cu armate de şomeri în ţara în care totul e de făcut, cu superlux la Bucurşti şi opinci de gumă în Maramureş şi-n Apuseni, cu pornografie şi trivialitate în ziare şi la televiziune, cu kiki riki miki la ora cînd copiii ar trebui să fie la biserică, cu filme în care se face elogiul desfrîului, scîrnăviilor şi sodomiei, cu piese de teatru în care Iisus este batjocorit cum n-a fost de nimeni în decursul a 2000 de ani, cu munca batjocorită şi cu hoţia ridicată la rang de virtute, cu.... Zidind o catedrală cu un astfel de suflet al actualei generaţii înseamnă a-l răstigni pe Iisus a doua oară, ba mai rău. Duşmanii lui Iisus L-au arestat, bătut, răstignit, dar L-au respectat măcar mort, mai mult decît s-a pornit să se facă acum cu creştinismul în cultura românească. Cu astfel de suflet al neamului, cu astfel de purtări ,,creştine“ putem să ridicăm ziduri cît munţii, tot degeaba. Şi-ar mai trebui cîteva lucruri. Ar trebui ca la baza altarului catedralei, alături de oase de la Călugăreni, Roşcani, Valea Albă, să fie aduse oase lăsate de brigada popilor la canal, oase din rîpile cimitirelor săracilor de la Sighet, Aiud, Gherla, Piteşti, Tîrgu Ocna şi Valea Piersicilor de la Jilava, de acolo unde s-a murit pentru Hristos şi pentru neam. Iar atunci cînd se va pune piatra de temelie şi va fi sfinţită catedrala, să facă slujbă feţe bisericeşti (mai trăiesc cateva) care au suferit pentru Hristos în viaţa lor, care au avut ponoase de pe urma credinţei lor, şi nu foloase. 

Ion Gavrilă Ogoranu


Sursa: Monitorul de Fagaras

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails