Iată ce scria blândul Părinte Constantin Galeriu, într-un
articol dedicat biografiei Mântuitorului Iisus Hristos în conştiinţa
lui Mihai Eminescu: “I.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu Anania a descoperit
pe paginile unui Molitfelnic de la Mânăstirea Neamţ înscrisul unui
duhovnic de o adâncă semnificaţie privind adevăratul suflet al poetului.
În noiembrie 1886 Eminescu se retrage la Mânăstirea Neamţ. Acolo s-a
spovedit şi s-a împărtăşit, iar duhovnicul a înregistrat în cartea lui
de slujbă, o dorinţă şi rugămintea poetului, ca un testament anume: să
fie îngropat pe malul mării, la umbra unei mânăstiri, de unde să audă
chiar şi dincolo, de pe celălalt tărâm al existenţei: Lumina lină”.
Redăm mai jos textul acestei rugăciuni:Lumină lină a sfintei slave, a
Tatălui Ceresc, Celui fără de moarte, Celui Sfânt, Celui fericit: Iisuse
Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară,
lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic eşti, în
toată vremea, a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce
dai viaţă, pentru aceasta, lumea Te măreşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu