„Toţi murmurau şi ziceau: a intrat să poposească la un om
păcătos." (Luca 19,7) Ei, „drepţii", osândeau şi pe Iisus şi pe
Zacheu. Pe Iisus că nu se „ţine" sfânt, ci se „pogoară" şi cinsteşte
cu venirea Sa pe un păcătos; iar pe păcătos îl osândeau ca nevrednic de Iisus. Mutra
aceasta tulburată, din care sfredeleau ochii osândirii, iată că primeşte
următoarea palmă, - mai întâi de la Zacheu: „Atunci Zacheu, stând în faţa
Domnului, a zis: iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, şi
de-am năpăstuit pe cineva cu ceva întorc împătrit." Iată că îndreptarea
omului „în faţa Domnului" astupă gura oamenilor. Dar le-a astupat-o şi
Domnul, zicând: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi el fiu al
lui Avraam este". Se vede limpede că Domnul îi are în vedere şi pe
cârtitori, căci şi lor le bate răspunsul, pentru că de-ar fi vorbit Iisus numai
cu Zacheu, i-ar fi zis acestuia aşa: că şi tu, fiu al lui Avraam eşti; dar
nezicând aşa, se vede că le împrăştia acestora ţepele osândelor. Iată prin
urmare, că omul care se îndreaptă, fie el oricât de vameş şi de păcătos, simte
bucuria pe care n-o rănesc osândele, şi nici el n-are om de osândit. De aci
începe omul să samene cu Dumnezeu. Când vine Domnul la tine te dezlegi de
toate, nu numai de nedreptăţile tale, ci şi de toată dreptatea ta. Când „stai
în faţa Domnului" eşti mai presus de lumea aceasta, mai presus de avuţia
lumii, mai presus de trăncăneala şi cârteala vieţii; - ai, cu un cuvânt, ceva
din liniştea mai presus de lume a lui Dumnezeu. De altfel nici n-ajungi „în
faţa lui Dumnezeu" până n-ai întors toate ale Cezarului, înapoi Cezarului.
De aci încolo, începe sfinţenia.
Sursa preluare text: http://tezaurul-ortodox.com/topic/2143-duminica-a-32-a-dupa-rusalii-a-lui-zaheu/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu