Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!
(Marcu 2, 5)
Iubiti credinciosi,
Cuvantul lui Dumnezeu este plin
de nemarginite invataturi. In predica de azi vom vorbi despre puterea
rugaciunii facuta cu credinta de mai multi. Caci, precum cand se aprind
mai multe lumanari intr-o camera intunecata, mai mare lumina se face si
precum cand se aduna mai multi carbuni la un loc mai multa caldura
dau, asa si credinta mai multora, mai mare trecere are inaintea lui
Dumnezeu.
Acest adevar se vede din multe
marturii ale Sfintei Scripturi, dar si din invatatura Sfintei
Evanghelii ce s-a citit astazi. Sa luam, de pilda, cuvantul pe care l-a
zis Domnul: Si vazand Iisus credinta lor, a zis slabanogului: Fiule,
iertate iti sunt pacatele tale! Vedeti, fratii mei, ca nu a zis Domnul
“vazand credinta slabanogului”, ci “a lor”, adica a acelora care purtau
pe pat pe acel slabanog. Cu adevarat, daca cei patru care purtau pe
slabanog nu ar fi avut mare credinta, nu ar fi facut atata osteneala cu
cel bolnav ca sa-l aduca in fata Mantuitorului. Caci
ei, vazand mare multime de oameni care inconjurau pe Mintuitorul, si
neputand sa strabata cu slabanogul pana in fata Domnului, au aflat alt
chip de a-l apropia de Hristos. Au descoperit casa unde era Domnul si au
coborat patul cu bolnavul, cu mare greutate si osteneala reusind sa-l
aseze in fata Mantuitorului, avand mare credinta ca daca-l va vedea
Hristos va face mila cu el si-l va vindeca de boala lui.
Dupa credinta lor tare si
neindoielnica au dobandit cele ce asteptau. Caci vazand Mantuitorul
nostru cel Preasfant si Milostiv credinta si osteneala lor, a zis
slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale! Apoi a zis:
Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. Si s-a sculat indata
sanatos, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor incat erau toti
uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri nu am vazut
niciodata (Marcu 2, 5-12). Vedeti, fratii mei, minune preaslavita
facuta de Domnul pentru “credinta lor”, adica a slabanogului si a celor
care-l purtau pe El!
Dar oare numai atunci a facut
Mantuitorul minuni preaslavite pentru credinta celor multi? Nu, cu
adevarat nu. Domnul Dumnezeul si Mantuiorul nostru Iisus Hristos este
Acelasi din veac si pana la sfarsitul veacurilor, preabun, milostiv, si
preaindurat fata de toti care cred in El intru adevar (Psalm 144, 18).
Caci vedem zilnic mii si mii de crestini, care si astazi alearga la El
cu credinta si cu inima zdrobita, fara indoiala, si indata cunosc mila
si ajutorul Lui in toate nevoile si necazurile lor.
Zice Preasfantul Duh in Psalmi:
Mintui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti care
nadajduiesc spre Dansul (Psalm 33, 21). Cine ar putea sa spuna sau sa
scrie cate nenumarate minuni face Prea Induratul Dumnezeu cu toti cei
ce-L iubesc pe El si alearga la Dansul cu credinta neindoielnica si
statornica? Noi stand aici in slujba binecredinciosilor crestini vedem
si auzim de la multi multumirea pentru binefacerile primite de la
Dumnezeu. Unul multumeste ca prin slujbele facute la Sfanta Biserica s-a
facut sanatos de boala de care suferea; altul multumeste lui Dumnezeu
ca i-a reusit copilul la scoala; altul ca a reusit la servici sau in
casatorie; altul, ca l-a izbavit Dumnezeu de pagube, de vrajmasi, de
primejdia care-l ameninta.
Acelasi Preabun si Preaindurat
Mantuitor care a vindecat pe slabanogul din Evanghelia de azi pentru
credinta lui si a celor care-l purtau, Acelasi face minuni nenumarate
cu toti bunii credinciosi care alearga la El cu credinta dreapta si
rugaciune fierbinte si statornica. Iar in ce fel credinta unora ajuta
altora, de atata ori am auzit in Sfanta Evanghelie cu femeia
cananeeanca, cu sluga sutasului, cu fiul vaduvei din Nain si cu multi
altii, de care nu este locul aici a-i pomeni.
Cititi in faptele Sfintilor
Apostoli si veti vedea cat de mult poate rugaciunea celor multi, care
se roaga in Biserica pentru cei din primejdii. Vedem ca Marele Apostol
Petru, pentru marturisirea adevarului, a fost prins, legat si dus la
temnita, unde era pazit de patru straji cu cate patru ostasi. Deci
Petru era pazit in temnita si se faceau rugaciuni neincetat pentru el
de catre Biserica. Si iata ingerul l-a desteptat, zicand: Scoala-te
degrab! si lanturile i-au cazut de pe maini. Si a zis ingerul catre el:
Incinge-te si incalta-te cu sandalele, si el a facut asa. Si i-a zis:
Imbraca-te si vino dupa mine. Si iesind, mergea dupa inger, dar nu stia
ca fapta ingerului este adevarata, ci i se parea o vedenie.
Si trecand de straja intai si de
a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce in cetate si poarta
s-a deschis singura si, iesind, a trecut o ulita si indata ingerul
Domnului s-a departat de el. Iar Petru venindu-si in sine, a zis: Acum
stiu cu adevarat ca Domnul a trimis pe ingerul Sau si m-a scos din mana
lui Irod si din toata asteptarea poporului iudeilor (Fapte 12, 4-11).
Ati auzit iubiti credinciosi ce mare si preaslavita minune a facut
Preabunul Dumnezeu cu Apostolul Petru. Dar pentru ce? Pentru ca
multimea credinciosilor in Biserica faceau neincetat rugaciune catre
Dumnezeu pentru el.
Iubiti credinciosi,
Asadar sa tinem minte ca unde
sunt doi sau trei credinciosi adunati in numele Domnului, El este intre
ei (Matei 18, 20). Si cu atat mai mult Hristos este acolo unde sunt
mai multi credinciosi care se roaga pentru cel ce este in primejdie sau
are vreo cerere catre Dumnezeu. Nicaieri nu se pot ruga crestinii mai
multi laolalta ca in sfintele biserici, unde rugaciunile lor si ale
preotilor se unesc si ca tamaia se inalta la Dumnezeu, de unde le vine
tuturor mila si ajutor celor ce au nevoie de mila Lui. Acolo preotul
mijloceste in Sfantul Altar catre Dumnezeu si pentru toti
binecredinciosii crestini de pretutindeni.
Cele mai importante rugaciuni
comune care se fac in bisericile noastre pentru credinciosi sunt mai
ales doua: Sfanta Liturghie si Taina Sfantului Maslu. Oare cate minuni
nu s-au facut si se fac astazi prin Sfanta Liturghie? In timpul ei, mai
ales in sarbatori, se aduna cei mai multi credinciosi. Astfel
rugaciunile lor comune, savarsite cu multa credinta, se unesc cu
rugaciunile preotilor din sfintele altare si contribuie cel mai mult la
implinirea cererilor lor.
Rugaciunile cu credinta ale
preotilor, unite cu ale credinciosilor, savarsesc cea mai mare minune
ce are loc pe pamant de la Hristos pina astazi. Aceasta minune negraita
este prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele lui Hristos in
cadrul Sfintei Liturghii. Astfel, fara Sfanta Liturghie nu avem Sfanta
Impartasanie, iar fara aceasta, nu ne putem uni cu Hristos, nu putem fi
iertati si deci mantuiti, ca zice Domnul: De nu veti manca Trupul Meu
si de nu veti putea bea Sangele Meu, nu veti avea Viata intru voi.
Vedeti cat de mare este puterea
si rolul Sfintei Liturghii? Vedeti ca Sfanta Liturghie este a noastra
si sta la temelia mantuirii noastre, pentru ca ne tine direct si
permanent in legatura cu Hristos, cu sfintii din cer si cu oamenii de
pe pamant?
Alta minune a Sfintei Liturghii,
ca rod al credintei si al rugaciunii in comun, este ca ea contribuie
cel mai mult, pe langa celelalte slujbe, la pastrarea credintei
ortodoxe in lume. Ce s-ar intampla cu credinta noastra daca n-am face-o
vie, lucratoare si mantuitoare prin Sfanta Liturghie? Numai de aceea
unii crestini se duc la secte pentru ca nu merg regulat la Sfanta
Liturghie si nu simt puterea ei. Tot Sfanta Liturghie, ca o cununa a
celor sapte Laude, contribuie mult si la unitatea, la impacarea, la
apropierea si infratirea crestinilor ortodocsi, ca fii ai Bisericii lui
Hristos. De-a lungul celor doua milenii singura Biserica si slujbele
facute in Sfintele lacasuri au adunat pe crestini in jurul preotilor si
altarelor, i-au unit prin rugaciune in aceeasi credinta, le-au
vindecat bolile, i-au dezlegat de pacate prin Sfanta Spovedanie, i-au
unit cu Hristos prin rugaciune si Sfintele Taine si i-au calauzit in
viata pe calea mintuirii prin invatatura Sfintei Evanghelii.
Prin slujbe, prin cartile de
cult, prin Sfanta Liturghie, prin predica si prin cintarea in comun,
Biserica Ortodoxa a pastrat, pe langa unitatea de credinta si de
simtire, si unitatea limbii, a culturii religioase vechi, si a intregii
Traditii ortodoxe milenare. Or, toate acestea le consideram minuni si
roduri ale credintei si rugaciunii celor multi.
Tot in cadrul Sfintei Liturghii
Biserica face rugaciuni si scoate particele (miride) pentru adormiti,
iar prin puterea jertfei lui Hristos izbaveste din iad multe suflete
ale celor morti. Oare nu ne rugam cu totii la biserica pentru cei
repausati ai nostri si impreuna cu preotii le cantam “vesnica pomenire”
si zicem: “Dumnezeu sa-i ierte?” Numai Dumnezeu stie cate suflete sunt
scoase din chinurile iadului, prin jertfa liturgica si prin parastase
ca rod al harului preotiei si al rugaciunii comune.
Iata deci, ca rugandu-ne
impreuna cu preotii la biserica, contribuim la minunea iertarii si
izbavirii din iad a multor suflete ale fratilor nostri care au murit
nepregatiti. Vedeti cate minuni se savarsesc la Sfanta Liturghie ca
rezultat al rugaciunii in comun? De aceea mare plata de la Dumnezeu au
cei care merg regulat la biserica si se roaga pentru ei, pentru
bolnavi, pentru binefacatori si raufacatori si pentru cei raposati. Mai
ales pentru ei, ca sufletele celor ce au murit nepregatiti asteapta
slobozire din osanda iadului prin rugaciunile Bisericii si ale noastre.
Alte minuni ale credintei si
rugaciunii crestinilor in comun se fac prin taina Sfantului Maslu.
Aceasta este cea mai puternica rugaciune si slujba a Bisericii Ortodoxe
pentru cei bolnavi. De aceea crestinii sunt datori sa ceara aceasta
taina de la preoti ori de cate ori au bolnavi in familie si sa
participe la Sfantul Maslu cat mai multi dintre ei, pentru ca,
rugaciunea credintei va tamadui pe cei bolnavi si de vor fi facut
pacate li se vor ierta” (Iacob 5, 15). Multi dintre dumneavoastra cred
ca ati vazut bolnavi vindecati, sau in parte usurati, prin Taina
Sfantului Maslu si prin ungerea cu untdelemn sfintit. Altii ati mers,
poate, pe la sfintele moaste si pe la icoanele miraculoase din tara si
ati vazut sau ati auzit de bolnavi vindecati acolo in chip miraculos
prin rugaciunea celor din jur si prin moliftele Sfantului Vasile cel
Mare, citite de preot, cu post si credinta.
Iata doar cateva din minunile savirsite la biserica prin puterea credintei si rugaciunile celor multi.
Iubiti credinciosi,
Au trecut, cu ajutorul lui
Dumnezeu, doua saptamani din Sfantul si Marele Post al Pastelui. Sa ne
cercetam acum constintele si sa ne intrebam: Ne-am impacat cu semenii
nostri prin iertare si cu Dumnezeu prin spovedanie la preot in aceste
14 zile de post? Am mers mai des la Sfanta Liturghie in aceste Duminici
si ne-am invrednicit sa primim Trupul si Sangele lui Hristos? Am
postit de mancare de dulce, de manie, de betie si de tot pacatul de
cand am intrat in Sfantul Post? Am facut milostenie la saraci si suntem
hotarati sa postim si sa ne rugam lui Dumnezeu pana la Sfintele Pasti?
Avem grija de cei dragi adormiti din neamul nostru si ne rugam pentru
iertarea lor?
Cei care ati facut acestea,
continuati sa va rugati, mergeti la biserica si va vindecati
slabanogirea sufletului prin rugaciune, prin milostenie si prin
pocainta. Iar cei care n-ati facut nimic pentru suflet in aceste zile
sfinte de pocainta, nu amanati, ci incepeti de acum a lucra mantuirea
dumneavoastra, pana inca avem timp.
Va amintesc ca astazi Biserica
Ortodoxa face pomenirea Sfantului Ierarh Grigorie Palama, mitropolitul
Tesalonicului in secolul al XIV-lea, ca sfant si dascal al rugaciunii.
El a fost dascal, lucrator si aparator al neincetatei rugaciuni a lui
Hristos. Cereti-i ajutorul si urmati dupa putere pe urmele rugaciunii
lui.
De vom face asa vom avea mare
folos sufletesc din toate, vom trece curgerea postului cu lucrare
duhovniceasca si ne vom invrednici de slavita Inviere a lui Hristos
Dumnezeu. Amin.
Părintele Ilie Cleopa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu