icoana realizata de Crina Palas
Ei,
torţionarii, vor să ridice biserici şi monumente, iar cei torţionaţi n-au voie
să apară! Adică, ei au ucis şi tot ei ridică statui! N-o să le ajute Dumnezeu,
orice ar face. Când o veni vremea să-i stârpească, le-o veni vremea! Dar să nu
creadă că vor trece prin viaţă fără judecta acestor martiri! Ei nu se luptă cu
oameni, se luptă cu Dumnezeu! Încercare foarte îndrăzneaţă, mândria lor depăşeşte
limita. De aceea, vor avea de suferit! Vor avea de suferit ca şi Irod. (Părintele
Justin Pârvu)
A ridica o biserică la Aiud
înseamnă a recunoaşte martirii!
- Prea Sfinţia Voastră, ce s-a întâmplat la Aiud,
când l-aţi întâlnit pe Dan Puric?
- Dacă era cinstit şi corect Puric, nu pleca,
stătea acolo şi avea o faţă deschisă, o faţă de curaj, de întâlnire, de
discuţie. Hai, dom'le, să vorbim! Dar aşa... „aşteptaţi că vine Înaltul în 10
minute”. A plecat şi a lăsat-o baltă. Asta numai din mândrie, din răutate, să
dovedească el că e centrul pământului şi că fără el nu se poate face nimic.
Într-adevăr, pentru moment, nu se poate face! Pentru că este dracul! Dracul
ăsta-i vechi, nu numai de acum, ăsta e vechi. A ridica o biserică acolo
înseamnă a recunoaşte martirii, a recunoaşte tot acest mare eveniment al anilor
'48-'64. Asta înseamnă biserica! Nici nu m-am gândit la treburile astea, dar ei
s-au gândit.
Dragul meu, or face ei ce-or face, dar să facă
măcar şi biserică. Că biserica este şi centru cultural. Ce a fost mănăstirea
Neamţ? N-a fost centru de cultură?
Să fie biserică, să fie pomeniţi martirii. Dar una
e centru de cultură, alta e centru martirologic, fiecare să-şi păstreze locul
cuvenit. Asta este treaba cu centrul cultural.
Nu-i un moment prielnic. Potrivnicul, Antihristul,
este pe teren. Nu mai rămâne decât să-l încoronăm la Ierusalim, să apară ca
persoană fizică, atât mai rămâne!
Ce cerem noi e prea mult. Lucrurile sunt destul de
înaintate.
Nimic nu mai întârzie mânia
lui Dumnezeu decât rugăciunea!
- Şi ce cuvânt ne-aţi putea da pentru vremurile
acestea, Părinte?
- Niciun cuvânt, decât să ne rugăm. Nimic nu mai
salvează sau nu mai întârzie mânia lui Dumnezeu decât rugăciunea. Acum e timpul
să ne punem cenuşă în cap pentru păcatele noastre. Ni s-a dat mare bogăţie,
mari valori, şi noi n-am reuşit să le stăpânim! Le-am pus paşaportul în palmă
ca să intre pe mâini străine.
E vânătoare mare de
creştini!
Acuma, ca să ne mai putem împăca cu duhul lui
Dumnezeu, ar trebui să ne rugăm. Cât se poate! Că vin şi cipurile astea, care
nu sunt fără rost. Sunt un mijloc de prăbuşire. Nu numai a individului, ci şi a
naţiunilor. Toate se petrec sub ochii noştri. Trebuie să fim atenţi să ne
izbăvească Dumnezeu de cel viclean. „Să ne ferim mereu de cei ce vânează
sufletele noastre”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. E vânătoare mare de
creştini.
- Cum aţi primit scrisoarea foştilor deţinuţi
politic, prin care se cere binecuvântarea Mitropolitului Bartolomeu Anania
pentru ridicarea unei mănăstiri la Aiud, cu planul şi înfăptuirea Sfinţiei
Voastre?
- Conţinutul acestei scrisori este interesant
pentru oamenii care cred în Dumnezeu, care se tem de Dumnezeu şi care au o
convingere despre toată existenţa aceasta.
În ortodoxie este mai întâi
trăirea, după aceea vine raţiunea.
Ce te faci însă cu Occidentul? Nu poţi să faci pe
spiritul occidental viaţă creştin-ortodoxă. Nu se poate. Atât este înţelegerea
lor, până la raţiune. De-acolo nu se mai poate. Ori, în ortodoxie este mai
întâi trăirea, după aceea vine raţiunea. Aşa este ortodoxia. Toate lucrurile
scrise în această scrisoare, în conţinutul ăsta extraordinar, cine să le
înţeleagă? Ăştia nu vor decât viaţă bună, trai bun şi putere. Noi avem de-a
face cu astfel de elemente. Ce să le faci? Îi laşi în seama lui Dumnezeu. Nu
vedeţi cum fac? Te trimit de la Ana la Caiafa.
- Generaţia interbelică a fost o generaţie
strălucită a neamului românesc, a luptat, a fost în închisori, s-a jertfit. Cum
s-a putut atunci şi astăzi nu se mai poate?
- Cum s-a putut? N-au trecut prin criza asta de 70
de ani de comunism. De ce-au născut ei drăcovenia asta din Occident,
bolşevismul, şi l-au adus aici, în Răsărit? Aici e rădăcina. De aici pleacă
lumina şi întunericul. Aici au şi venit. Se tem încă.
Trebuie să fim precum dacii milostivi.
A zis cineva: „trebuie să fim precum dacii aceia
milostivi”. Trebuie să fim şi noi ca dacii! Aici e o rădăcină specifică, o vână
specială, care trece prin noi. Acum vrăjmaşii au prins o anumită libertate de a
stăpâni, de a sufoca această valoare spirituală a ortodoxiei. Exact ca la
pecetluirea lui Hristos. „Spun că în trei zile va învia? Păi aveţi acolo
pietre, întăriţi paza”. Şi atunci au zis şi pentru poporul nostru: „faceţi ca
poporul acesta să nu mai gândească. Trebuie să moară în închisoare”. Mai bine
să moară un neam decât să moară un om... Ei bine, omul acesta îl caută
Occidentul. Ei se tem să şi vorbească cu deţinuţii, cu victimele comunismului.
- Eu cred că vor să amâne, gândindu-se că se vor
petrece din viaţă cei ce pot mărturisi, ca după aceea să-şi facă lucrarea.
- Bineînţeles. În închisori, caralii nu aveau voie
să discute cu deţinuţii. În mină era unul mai apropriat. Aşa aveau ăştia:
oameni de apropriere, oameni de tortură, oameni mai blânzi, mai ataşaţi, aveau
diferite categorii în paza asta a lor. Şi mergeau până acolo încât să-ţi aducă
câte-un ziar. Vă daţi seama ce însemna în închisoare un ziar… Ei bine, ăştia
căpătau încredere, deţinuţii discutau cu ei, le spuneau ce se petrece în lagăr,
ce gândesc, încât la un moment dat erau
informaţi până la ultima mişcare. De unde erau toate astea? Erau din
fariseismul lor. Diabolismul ăsta! Veneau şi-ţi aduceau şi vinul pentru
împărtăşanie, ne aduceau prescuri...
Aşa e şi acum. Când sunt puşi în situaţie, nu dau
un răspuns categoric: da, dom'le, asta e situaţia şi asta facem. Nu. Se încheie
şedinţa, trece timpul... Ăsta e sistem iudaic. Dar se tem.
Ştii zicala lor: „cu maţele ultimului preot
trebuie să spânzurăm pe cel mai bun creştin”. Cumpără închisorile după cum au
cumpărat şi toate izvoarele, toate apele. Nici n-are cine să se opună. Ce să
faci cu politicienii noştri?
- Părinte, ce credeţi că ar fi de spus despre
Mişcarea Legionară?
- Cum să nu fie împotriva Mişcării Legionare o întreagă
lume iudaică? Ei vor să scoată din firea românilor şi umbre de gândire, măcar. D-apoi
să mai faci vreo acţiune, ceva?
Acum câteva săptămâni erau în faţa chiliei două
femei. Şi zice una către cealaltă: „Tu, aşa s-au năpustit asupra mea, ca nişte
legionari!”. Asta a fost expresia ei. A intrat aici, am stat de vorbă cu ea. “Ştiţi
ce înseamnă Mişcarea Legionară? Aiudul, martirii, tineretul român interbelic?”.
„Da, Părinte, am auzit”. „Păi atunci cum ziceţi că sunt ucigaşi şi răi?”. „Păi,
dacă aşa spune lumea”.
Şcolile, Biserica, familia, toate sunt dezmoştenite de orice valoare spirituală. Nici
nu mai vorbesc despre naţiune şi naţionalism.
Au confiscat biserica şi le
spun numai ce trebuie să facă.
- Spun unii că problema cipurilor este una
politică, nu una de credinţă.
- Păi, hai să desfiinţăm Noul Testament, Biblia,
toate textele şi facem ca sectarii, luăm numai ce ne convine nouă. Ăştia au
confiscat biserica şi le spun numai ce trebuie să facă. Ştiu că poporul ăsta
mai e oleacă credincios şi au hotărât cedarea bisericii în favoarea
politicului. Au băgat biserica în faţă. Dacă biserica spune să luăm cipuri,
luăm cipuri. Poporul merge sub semnul ascultării.
A consemnat Florin Palas
- interviu realizat în august 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu