Se afișează postările cu eticheta CEDO. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta CEDO. Afișați toate postările

7.1.10

Asociatia PRO VITA solicita CEDO rejudecarea cazului prin care sunt interzise crucifixele in scoli. SALVATI ICOANELE COPIILOR!


ASOCIAŢIA PRO-VITA – FILIALA BUCUREŞTI SOLICITĂ CEDO REJUDECAREA CAZULUI LAUTSI VS. ITALIA

Organizatia isi anunta totodata intentia de a depune o cerere de interventie in favoarea Guvernului Italiei

- Comunicat de presă -

Asociaţia Pro-vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi – Filiala Bucureşti solicită Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), printr-o petiţie, să permită rejudecarea cazului Lautsi vs. Italia.
În această cauză, CEDO a decis, în noiembrie 2009, că prezenţa unui simbol religios (crucifixul) în sălile de clasă din şcolile publice încalcă dreptul părinţilor la a-şi educa copiii conform propriilor convingeri, precum şi dreptul copiilor la libertatea religioasă şi de conştiinţă.

Hotărârea judecătorilor Curţii Europene a Drepturilor Omului a stârnit vie emoţie şi proteste în societatea italiană, iar Guvernul de la Roma a anunţat că va cere apel la ultima instanţă a CEDO, Marea Cameră.
Pro-vita a răspuns prin petiţia sa chemării unor organizaţii civice italiene care solicită solidaritatea tuturor europenilor religioşi, pentru a arăta CEDO importanţa deosebită a subiectului pentru întreaga Europă. Rejudecarea cauzei este condiţionată de existenţa unui larg interes public, condiţie pe care o considerăm îndeplinită.

Asociaţia Pro-vita consideră că hotarârea dată este una pur ideologică şi care depăşeşte competenţele Curţii.
„Decizia are implicaţii culturale majore pentru alte state membre (ale CE), implicaţii care merg mult dincolo de decizia în sine,” se menţionează în petiţia adresată CEDO.

„Decizia depăşeşte competenţa Curţii în ce priveşte respectul pentru suveranitatea culturală a fiecărui Stat Membru. Crucifixul este reprezentativ pentru lunga şi bogata moştenire a Republicii Italiene şi a devenit un stâlp al culturii italiene. Eliminarea sa forţată din şcolile publice este o încălcare a normelor internaţionale care guvernează subsidiaritatea şi respectul pentru identitatea naţională. Nu este rolul Curţii să îndepărteze din spaţiul public simboluri reprezentative ale moştenirii şi culturii unei naţiuni.”

Deşi decizia în speţa Lautsi vs. Italia nu obligă statul italian la eliminarea crucifixelor din şcoli, totuşi verdictul şi amenda pentru „prejudicii morale” se constituie într-un precedent periculos.

Citiţi petiţia (în limba engleză): http://provitabucuresti.ro/docs/appeal.ECHR.Lautsi.pdf

Interesul Pro-vita în această cauză este justificat şi sporit de faptul ca asociaţia, printre ale cărei obiective statutare se numără şi „apărarea principiilor, ideilor şi moralei creştin-ortodoxe” a fost extrem de implicată într-un caz similar din România. Pro-vita a contribuit la anularea, în instanţele civile, a unei hotărâri emisă de o autoritate românească, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care recomanda interzicerea afişării simbolurilor religioase în şcolile publice româneşti.

Asociatia Civic Media, care a dus impreuna cu Pro Vita lupta pentru salvarea icoanelor din scoli, se alatura demersului si il sustinje prin toate mijloacele

Pentru detalii vezi www.salvati-icoanele.info, www.civicmedia.ro şi http://provitabucuresti.ro/Advocacy/decizie-icoane-scoli.html
Filiala din Bucureşti a Asociaţiei “Pro-Vita pentru născuţi şi nenăscuţi” este o organizaţie civică non-profit, independentă şi nepartinică, al cărei scop este afirmarea valorilor vieţii persoanei umane încă de la concepere, ale familiei şi ale vocaţiei parentale.

Informaţii suplimentare pentru presă: clic aici – www.provitabucuresti.ro/presa
Pentru detalii, contactaţi-ne la: tel. 0728 673 673, fax 031 815 27 80, provitabucuresti@yahoo.com, www.provitabucuresti.ro

13.11.09

Să ucidem semnul plus! Corneliu Vlad despre satanistii ONG-urilor "liber cugetatoare".

Curtea Europeană a drepturilor omului de la Strasbourg a pedepsit o ţară europeană pentru că îşi permite (de vreo două mii de ani) să ţină în locuri publice, adică mai la vedere, cel mai vechi simbol al identităţii sale: crucea. O cetăţeană italiană, doamna de origine finlandeză, mamă a doi şcolari, nu s-a lăsat, prin procese, pånă cånd statul care a primit-o sub soarele ospitalier al Mediteranei n-a fost umilit cu o amendă de cåteva mii de euro şi certat că în sălile de clasă ale şcolilor publice se află - auzi blasfemie! - crucifixuri. Degeaba a explicat justiţia italiană că prin alungarea crucii nu se reprimă doar simbolul crestinătăţii, ci „un simbol al istoriei şi culturii italiene, iar, în consecinţă, al identităţii italiene“. Îndărătnică, instanţa de la Strasbourg a decis că expunerea crucifixului în şcoli „restrånge dreptul părinţilor de a-şi educa propriii copii potrivit convingerilor lor, precum şi dreptul copiilor şcolarizaţi de a crede sau a nu crede“.
În temeiul unei asemenea argumentaţii, ar trebui scoase din toate muzeele (publice, desigur) toate pånzele celebre cu Răstignirea, de la cele ale vechilor maeştri anonimi pånă la Salvador Dali şi mai încoace, dar şi semnul plus (o cruce, nu?) din matematică, pentru că şi ea se învaţă prin şcoli. Drapelul Elveţiei, cel al Crucii Roşii ar trebui şi ele „curăţate“ de cruce, ar trebui schimbate şi drapelele naţionale ale altor zeci de state pe care este înfăţişată, la fel de inoportun şi de dăunător, crucea. Iar minorităţi naţionale sau religioase, ori ONG-uri liber cugetătoare ar urma să ceară suprimarea semilunii de pe drapele şi din locuri publice, steaua lui David ar trebui smulsă de pe steagul Israelului, soarele de pe drapelul Japoniei etc.
Deloc onorabilii judecători şi penibila lor instituţie de la Strasbourg nu fac parte din organigrama angrenajului tehnocrato-birocratic al UE, ci ţin de Consiliul Europei, care, zice-se ar fi altceva. De fapt, tot de Europa Unită e vorba şi, cum spunea cineva, această decizie va fi judecată „tot ca o aberaţie decisă, de undeva de la distanţă, de Europa.
Normal că italienii resping, într-o majoritate impresionantă, decizia de la Strasbourg, care a construit, în jurul crucii, o viguroasă unitate naţională (inclusiv la nivelul partidelor politice, cu excepţia, desigur, a comuniştilor). Verdictul de la Strasbourg a produs „un mic miracol“, remarcă un editorialist italian, adică, mai pe romåneşte, o minune, în înţelesul dintåi al cuvåntului.
Dar dacă în supermarketurile americane nu mai e cuviincios să faci publicitate pentru Crăciun, ci pentru sărbătorile de iarnă (ca în timpul imperiului lui Stalin), iar Iisus Hristos este, prin cărţi de mare tiraj şi filme de succes, fie homosexual, fie ibovnic păcătos, şi Maria Magdalena o prostituată care nu-şi va ispăşi vreodată păcatele, n-ar fi mai corect politic să ne închinăm la dovlecii şi monştrii de Halloween? Căci Satana n-are religie, n-are, de fapt, niciun Dumnezeu.

Corneliu Vlad
Să ucidem semnul plus!
Curentul - vineri, 13 noiembrie 2009

3.11.09

Abuzuri "europene". CEDO condamnă Italia pentru crucifixele din şcoli

Curtea Europeană a Drepturilor Omnului a condamnat, astăzi, Italia pentru prezenţa crucifixelor în sălile de clasă, măsură considerată contrară dreptului părinţilor de a-i educa pe copii potrivit convingerilor lor şi dreptului copiilor la libertatea de religie, relatează AFP.

Solie Lautsi, din Abano Terme a fost cea care a depus plângere la CEDO. Copiii ei, Dataico şi Sami Albertin, în vârstă de 11 şi respectiv 13 ani, au frecventat între 2001-2002 şcoala publică din Abano Terme unde în toate sălile de clasă se afla câte un crucifix pe perete.

Solie Lautsi crede că prezenţa acestora este contrară principiului laicităţii şi a informat şcoala despre poziţia sa, invocând decizia Curţii de Casaţie care a interzis
prezenţa crucifixelor în secţiile de vot care contravin principului de laicitate al statului.

În mai 2002, reprezentanţii şcolii au decis să nu scoată obiectele religioase din clase. Iar o directivă care recomanda aceeaşi măsură a fost trimisă ulterior tuturor directorilor de şcoli şi Ministerului Educaţiei. Potrivit Curţii Constituţionale, guvernul susţine că prezenţa acestor obiecte este firească, iar crucifixul nu este doar un simbol religios ci de asemenea "drapelul" singurei biserici numită în constituţie un simbol al statului italian.

Soluţie la CEDO

Femeia nu s-a lăsat şi-a făcut recurs. Procedura de la tribunalul administrativ reluată pe 17 martie 2005 a considerat crucifixul "un simbol al istoriei şi culturii italiene şi prin consecinţă al identităţii italiene".

Pe 13 februarie 2006, Consiuliul de Stat a respins plângerea italiencei. Motivul - crucifixul a devenit una dintre valorile laice ale constituţiei şi vieţii civice.

Judecătorii de la Strasbourg au estimat că prezenţa crucii poate fi interpretat de elevii de toate vârstele ca un semn religios, dar poate să fie nepotrivit pentru elevii de alte religii sau atei. CEDO a concluzionat în unanimitate că a fost încălcat articolul 2 şi 9 din convenţia pentru libertatea de gândire, conştiinţă şi religie.

Curtea a decis ca Solie Lautsi să primească de la statul italian 5.000 de euro pagube morale.

Oana Ţepeş Greuruş

http://www.evz.ro


Related Posts with Thumbnails