Acţiunea “Români pentru Români” continuă! Ieri, Acțiunea a fost alaturi de românii din Dobârlău Vale și Mănăstirea Mărcuș.

Astazi s-au infratit din nou versantii. Acţiunea “Români pentru Români” continuă cu sprijinul enoriasilor din doua parohii ortodoxe (purtând hramul Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir si pe cel al Adormirii Maicii Domnului) din Moldova lui Ştefan cel Mare si a destoinicului nostru prieten Ovidiu Comanac.

Am simtit sufletul a doua comunitati româneşti din Covasna. Am ajuns cu daruri in Dobarlau Vale si la Manastirea Marcus, care are in grija 11 româncute frumoase, vesele, cuminti, dar mai ales credincioase. Lumina din ochii lor si a maicutelor si caldura cu care ne-au intâmpinat au fost pentru noi izvor de putere si binecuvantare. Intr-adevar, daruind, dobandesti, cum ne spunea vrednicul de pomenire Parinte Nicolae de la Rohia. 

Am ingenuncheat in fata Icoanei Parintelui Arsenie Boca si ne-am rugat cu totii pentru poporul român.

La Dobarlau am fost primiti in inima familiei parintelui Lucian, vrednic preot, care-si dedica intreaga viata lui Hristos si pentru intarirea duhului românesc din sat. 

Prin toti acesti oameni România respira si tine capul sus, indreptat spre stramosii din Cer. Acesti oameni minunati sunt poporul lui Iancu Avram.

Adresez multumirile noastre domnului Mihai Fudulache, care a asigurat gratuit transportul pachetelor in cele doua comunitati. Si fratilor mei care au facut pachetele, care si-au daruit toata ziua pentru a aduce un pic de mangaiere românilor nostri!

Mihai TÎRNOVEANU

Manastirea Marcus - Profetia implinita a parintelui Arsenie Boca

Manastirea Marcus din judetul Covasna e asezata intr-o poiana, pe-un varf de deal. Din trei parti, o apara un zid de paduri. In fata ei, privelistea e insa deschisa, precum o scena uriasa, sub care se intinde podisul sudic al Transilvaniei, marginit de lantul Muntilor Fagaras. De-acolo, din campia cuprinsa intre Brasov si Covasna, marginita, departe in zare, de masivul de piatra, au venit toate furtunile care s-au abatut asupra Manastirii Marcus. De-acolo trebuie sa fi venit si primii schimnici doritori de pace duhovniceasca, dar tot de acolo au aparut si tunurile generalului Bukow, gadele manastirilor ortodoxe din Transilvania, care a ras zeci

de lacasuri de rugaciune de pe fata pamantului, acum mai bine de trei sute de ani. N-a putut sterge insa sfintenia locului si puterea lui, care au crescut inmiit, odata cu jertfa calugarilor martirizati. Printr-o tainica asezare a lucrurilor, pe vechea vatra manastireasca s-a ridicat o biserica pe care parintele Arsenie Boca, marele duhovnic al Transilvaniei, a simtit-o trecand prin aceste locuri, cu mult inainte ca zidurile ei albe sa se inalte in lumina biruitoare a soarelui. De cativa ani, profetia parintelui Arsenie s-a implinit intru totul. Astazi, in poiana dintre paduri se aud cantand ingerii.
Nu e usor sa urci la Marcus, dar, odata intrat in ocolul plin de lumina al manastirii, nu-ti mai vine sa pleci. Locul are o pace si-o bunatate care te ridica deasupra tuturor rautatilor pamantesti, deasupra ambitiilor desarte care macina lumea, o liniste care s-a intiparit parca si pe chipurile maicilor traitoare aici, pe care le-am gasit pregatindu-se pentru hramul manastirii ce urma sa fie sarbatorit a doua zi.

Prorocirea

Revista noastra a scris, nu o data, despre Marcus. Am fost alaturi de stareta Serafima, de pe cand zidurile albe ale bisericii traiau doar in rugaciunile si in visele ei.

Maica stareta Serafima. Avea 23 de ani cand a pus temelia manastirii

Avea doar 23 de ani, pe atunci, o adolescenta subtirica si zambitoare, dar neclintita in hotararea ei de a le ridica romanilor din Covasna un lacas ortodox. Nimic nu este de netrecut, dupa cum spune maica stareta, atunci cand se implineste voia Domnului: "S-au facut multe de cand am inceput, slava Domnului. Lucrul si rugaciunea nu se termina niciodata, greutati apar si sunt la tot pasul, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, incercam sa le depasim. Nu pot sa spun care a fost cea mai grea zi de cand am venit aici, la Marcus. Ce s-a intamplat aici este lucrarea lui Dumnezeu si nu trebuie sa cautam noi explicatii sau sa facem tot felul de presupuneri. Parintele Arsenie Boca venea prin aceste locuri, prin anii 1949 - '50, si ii spunea bunicii mele, Suzana - o femeie cu mare credinta in Dumnezeu si care l-a avut ca duhovnic, facand poteca spre el pana la Manastirea Sambata, de langa Fagaras - ca in poiana dintre paduri se va ridica o manastire: "Tu vei face aici biserica, dar nu va tine mult.

Campia Covasnei, vazuta de pe deal

Cineva din neamul tau va ridica insa o manastire care va dura". Si asa a si fost. Biserica ridicata cu chinuri groaznice de bunica si de cativa oameni din sat a fost daramata de comunisti. Faptul ca am fost in stare sa o refacem din ruine e pur si simplu lucrarea lui Dumnezeu. De aceea, mie nu-mi ramane decat sa-I multumesc ca m-a ales pentru aceasta mare implinire si sa-I dau slava. Eu consider ca tot ce-am facut n-am facut eu, ci Dumnezeu care m-a luminat si mi-a dat putere. A fost o munca mare, titanica. Ceea ce s-a facut aici este mult prea mult pentru un singur om slab, asa ca mine. Fara puterea lui Dumnezeu nu s-ar fi facut nimic. Femeie fiind, si foarte tanara, si fara experienta, am reusit totusi sa duc la capat ce-am inceput. Tocmai aici se vede lucrarea divina. Eram atata de nepriceputa si neputincioasa, incat si eu ma minunez ca a putut sa iasa un lucru atat de frumos. In Dumnezeu este inceputul si sfarsitul tuturor lucrurilor. A fost mult zbucium, dar El ne-a scos totdeauna la liman. Parintele Nil, duhovnicul nostru, ne-a fost de mare ajutor. Am lucrat impreuna la tot ce se vede aici. A stiut cu vorba blanda si cu rugaciunea sa atraga oamenii care ne-au ajutat. Si acestia au venit din cele mai indepartate colturi ale lumii. Cu mult, cu putin, care cu cat a putut, cu banutul vaduvei si cu multa jertfa si rugaciune, asa s-a ridicat tot ce vedeti aici acum."