Mitropolia Olteniei
28.9.11
Cuvântul Părintelui Ioachim, stareţul Mănăstirii Lainici, la naşterea în ceruri a Părintelui Adrian Făgeţeanu: „Am dobândit un rugător în ceruri”
Mitropolia Olteniei
27.9.11
Părintele Adrian Făgeţeanu s-a mutat la Domnul
Portret realizat de Linda-Saskia Menczel
Părintele nostru duhovnicesc, Ieromonahul Adrian Făgețeanu (16.11.1912 - 27.09.2011) s-a înălțat cu sufletul la Domnul Hristos aseară în jurul orei 19.30.
După un accident cerebral pe care l-a traversat în noiembrie anul trecut cu complicații neurologice severe, Părintelui Adrian i s-au agravat și problemele pulmonare, la fiecare 3-4 luni el necesitând un tratament cu un antibiotic nou (și greu de găsit) la spitalele din Târgu-Jiu și București. În spitalul bucureștean ”Dr. Marius Nasta”, Părintele se afla internat de o săptămână pentru un asemenea tratament, el fiind adus într-o stare în care el repira foarte greu. Anunțasem deja credincioșii să vină să-l viziteze și să-i ceară o ultimă binecuvântare, gândindu-ne că se poate întâmpla orice. Joi i-am citit câteva rugăciuni pentru întărirea sănătății, iar vineri dimineața, Părintele Adrian s-a împărtășit cu Sfintele Taine. În două zile s-a înzdrăvenit treptat, duminică respirând deja foarte ușor. Ieri dimineață, în urma vizitei, medicul a considerat că Părintele poate părăsi spitalul, eliberându-i biletul de externare, care ar fi trebuit să aibă loc azi dimineață, după ora 8. Dar, în timp ce mânca ajutat de Părinții Macarie și Mihai care-l îngrijesc de ani de zile, Părintele Adrian s-a săvârșit din această viață pământească în urma unui stop cardio-respirator, fără durere. S-a lăsat într-o parte și ”s-a adăugat părinților săi”. Înțeleg, însă, dincolo de contextul spațio-temporal și medical, că viața și moartea și ale Părintelui sunt în Pronia veșnică și atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu. Încât, cred că sub ocrotirea Sfântului Antim Ivireanul, pe care l-a iubit și cinstit, sufletul Părintelui Adrian s-a despărțit de la vederea ochilor noștri temporar, odihnindu-se acum de toată osteneala vieții sale...
Ultimele sfaturi pe care ni le-a dat Părintele Adrian duminică, la precedenta întâlnire, au fost: ”Smerenia e cel mai mare dar de la Dumnezeu, izvorul celorlalte. Să aveți smerenie. Și jetfelnicie. Iar de ai supărat pe cineva, să-ți pară rău și să te împaci cu el.”. Sper să ajute și altora.
Dorim să-i aducem trupul spre cinstire în biserica Mănăstirii Antim, unde a spovedit și sfătuit mii de credincioși, azi toată ziua. Înmormântarea, cel puțin după ultima convorbire cu Părintele Ioachim, Starețul mănăstirii Lainici, va avea loc sâmbătă la mănăstirea Lainici.
Atotbunul nostru Dumnezeu să-i dea iertare de păcate și să-l pomenească în împărăția Sa veșnică laolaltă cu Sfinții Săi! Și noi să-l pomenim în inimile noastre, urmându-i povețele ziditoare de suflet!
Sursa: Parintele Mihail
După un accident cerebral pe care l-a traversat în noiembrie anul trecut cu complicații neurologice severe, Părintelui Adrian i s-au agravat și problemele pulmonare, la fiecare 3-4 luni el necesitând un tratament cu un antibiotic nou (și greu de găsit) la spitalele din Târgu-Jiu și București. În spitalul bucureștean ”Dr. Marius Nasta”, Părintele se afla internat de o săptămână pentru un asemenea tratament, el fiind adus într-o stare în care el repira foarte greu. Anunțasem deja credincioșii să vină să-l viziteze și să-i ceară o ultimă binecuvântare, gândindu-ne că se poate întâmpla orice. Joi i-am citit câteva rugăciuni pentru întărirea sănătății, iar vineri dimineața, Părintele Adrian s-a împărtășit cu Sfintele Taine. În două zile s-a înzdrăvenit treptat, duminică respirând deja foarte ușor. Ieri dimineață, în urma vizitei, medicul a considerat că Părintele poate părăsi spitalul, eliberându-i biletul de externare, care ar fi trebuit să aibă loc azi dimineață, după ora 8. Dar, în timp ce mânca ajutat de Părinții Macarie și Mihai care-l îngrijesc de ani de zile, Părintele Adrian s-a săvârșit din această viață pământească în urma unui stop cardio-respirator, fără durere. S-a lăsat într-o parte și ”s-a adăugat părinților săi”. Înțeleg, însă, dincolo de contextul spațio-temporal și medical, că viața și moartea și ale Părintelui sunt în Pronia veșnică și atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu. Încât, cred că sub ocrotirea Sfântului Antim Ivireanul, pe care l-a iubit și cinstit, sufletul Părintelui Adrian s-a despărțit de la vederea ochilor noștri temporar, odihnindu-se acum de toată osteneala vieții sale...
Ultimele sfaturi pe care ni le-a dat Părintele Adrian duminică, la precedenta întâlnire, au fost: ”Smerenia e cel mai mare dar de la Dumnezeu, izvorul celorlalte. Să aveți smerenie. Și jetfelnicie. Iar de ai supărat pe cineva, să-ți pară rău și să te împaci cu el.”. Sper să ajute și altora.
Dorim să-i aducem trupul spre cinstire în biserica Mănăstirii Antim, unde a spovedit și sfătuit mii de credincioși, azi toată ziua. Înmormântarea, cel puțin după ultima convorbire cu Părintele Ioachim, Starețul mănăstirii Lainici, va avea loc sâmbătă la mănăstirea Lainici.
Atotbunul nostru Dumnezeu să-i dea iertare de păcate și să-l pomenească în împărăția Sa veșnică laolaltă cu Sfinții Săi! Și noi să-l pomenim în inimile noastre, urmându-i povețele ziditoare de suflet!
Sursa: Parintele Mihail
Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca. Fragment din subcapitolul Războiul nevăzut
Fragment din subcapitolul Războiul nevăzut
„Să ne apropiem acum de o analiză concretă a tensiunii dintre minte şi patimi. Care este mecanismul biologic, să zicem al instinctului de reproducţie? Alegem pe acesta, întrucât se luptă împotriva votului fecioriei.
Instinctul acesta are ca obârşie materială o glandă endocrină, care varsă o substanţă chimică în sânge, care, la nivelul creierului, erotizează scoarţa cerebrală. Această erotizare constă în apariţia pe ecranul minţii a gândurilor şi a imaginilor în favoarea satisfacerii acestui instinct. Ele cer învoirea. Cenzura rezistă, le respinge. Conştiinţa - care ocroteşte viaţa omului şi sub perspectivă transcendentă - aduce „Numele lui Dumnezeu care arde pe draci" şi aduce Crucea Domnului: jertfa - lepădarea de sine, lepădarea de plăcere – „armă asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat" cântă biserica. Aceste gânduri de rezistenţă, dacă sunt puternice şi luminoase, sunt afirmate cu toată credinţa şi ştiind cu certitudine că însuşi Iisus se luptă cu Satana în locul nostru, atunci în organic se petrece o reacţie chimică în care substanţele endocrine din sânge, care erotizau scoarţa cerebrală, se neutralizează printr-o apariţie de anticorpi, care fac această neutralizare, rn felul acesta „gândurile" şi „imaginile" şi „reprezentările'", toate pier şi se restabileşte un echilibru şi o linişte în minte, asemenea cu liniştea pe care a restabilit-o Iisus când a venit pe mare la ucenicii Săi învăluiţi de talazurile înfuriate ale mării, care apoi s-au liniştit.
Liniştirea unei furtuni de gânduri sigur că scoate mărturisirea: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu" (Matei 14, 33). Mărturisirile străfunde de credinţă în Dumnezeu, de pe urma unei evidenţe divine, au ca urmare convertirea, strămutarea forţei oarbe neutralizate, într-o energie de o altă calitate şi de o înaltă valoare: a iubirii de Dumnezeu şi de oameni în genere şi nicidecum nu mai rămâne iubire de vreun om, ca trup. Aşa prinde putere viaţa religioasă din chiar neputinţa omenească. lată prilej de câştigat la nivel înalt. "
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.
23.9.11
O mărturisire cutremurătoare a unui fost deţinut politic – Preotul Vasile Pătraşcu: „Am închinat toată suferinţa mea lui Dumnezeu”
1 ianuarie 1922, Bârlad – † 23 septembrie 2006, Bucureşti
M-am născut în ianuarie 1922 în oraşul Bârlad, din români ortodocşi din neam în neam. Am urmat şcoala primară şi liceul în oraşul Bârlad, apoi Academia de Înalte Studii Economice din Bucureşti.
Am fost arestat la 16 mai 1948 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, apoi la încă 10 ani muncă silnică pentru „organizare subversivă”, fiind încadrat, ca toţi deţinuţii politici, la Legea nr. 209, „uneltire contra siguranţei statului”.
Am trecut prin următoarele temniţe ale „raiului bolşevic”: Ministerul de Interne în două rânduri, Jilava în cinci rânduri, Uranus, Piteşti, Gherla, Aiud în trei rânduri, Alba-Iulia, Galaţi în mai multe rânduri, Focşani, Ploieşti în două rânduri, Codlea, Iaşi, Periprava, Bârlad în mai multe rânduri.
La Ministerul de Interne am fost supus la anchete prelungite de 70 şi 80 de ore, fără masă, fără somn sau odihnă. De la Interne, primul lot de condamnaţi am fost expediaţi la Piteşti, prin martie-aprilie 1949. Aici era filtrul lui Nicolski, împuternicitul Moscovei pentru România, secondat de generalul Dulgheru (pe numele adevărat, Dulbergher), şeful anchetelor pe ţară, de ofiţerul politic de la Piteşti, Marina Iţicovici, şi alţii din echipa lor.
În timpul anchetelor, am fost dus în biroul lui Dulgheru în trei rânduri şi mi s-a zis: „Nu vrei să spui? Lasă că avem noi grijă să nu vă mai facem Academie din închisori! Ai să spui tu în minele de mercur din Urali!…” După noi, au mai venit alte loturi, de la Iaşi, Suceava, Cluj, Timişoara, Craiova, Braşov etc. Capacitatea celulelor era de maxim patru persoane, pentru că erau două paturi. Au pus şi şapte, şi nouă persoane într-o celulă de doi pe patru metri. În celulele negre au băgat şi 20-30 de deţinuţi – ca viermii în rană…
Toţi deţinuţii au trecut prin faţa lui Marina Iţicovici, care nota capacitatea de rezistenţă a fiecăruia. Apoi comandantul închisorii, Dumitrescu, împreună cu o ceată de gardieni, a năvălit peste cei din Camera 4 Spital, bătându-i până la mutilare şi zvârlindu-i pe priciuri ca nişte pachete cu oase şi carne sfărâmate. După aceasta i-au dat în primire lui Ţurcanu şi echipei lui.
În camere se făcea „reeducarea”. Se juca „volei” cu tine şi nu conta unde te loveau. În faţa mea, unul a primit o lovitură în ficat şi a murit pe loc. Te băgau cu capul în tineta de murdării (urină, materii fecale, sânge, puroi, flegme) şi îţi făceau „botezul” până la gât, fără să-ţi dea voie să te speli după aceea. Eu am fost pus să mănânc şi să beau un borcan de trei kilograme de astfel de murdărie.
Capul îmi era umflat cât ciutura, ochiul stâng nu se mai vedea, maxilarul stâng mi s-a spart. Băgam cârpa sub buza superioară şi scoteam fistule cu sânge şi puroi. Fesele şi tălpile îmi erau negre, picioarele amândouă umflate ca nişte butuci din pricina loviturilor. Pentru a se dezumfla, mi-am înfăşurat picioarele în nişte izmene ude, ridicându-le pe pereţi. Altădată au pus cincisprezece persoane deasupra mea, în stivă, în spaţiul dintre perete şi prici. Peste al cincisprezecelea a mai plonjat unul, ca strivitura să fie mai mare. Am umflat pieptul cu aer şi am proptit coatele pe ciment. Am ţinut până la al optulea, după aceea am dat drumul la aer şi toate coastele din dreapta s-au rupt.
La Camera 1 Subsol, şef al „comitetului de reeducare” era Mărtinuş. La ordinul lui: „Bandiţilor, sub priciuri fuga marş!”, toţi intrau sub prici, iar el lovea cu un drug ce mai rămânea afară. Odată eu, nemaiavând unde intra, am rămas cu trei sferturi din corp afară – loviturile de drug s-au oprit în coloana mea vertebrală. Repetându-se în acelaşi loc, au făcut trei vertebre să cedeze, intrând înăuntrul coloanei, după care n-am mai putut mişca nici un deget. Însă Dumnezeu mi-a remediat mutilarea trupului… Tot la Camera 1 stăteam pe prici, sub geam, pe la 12 noaptea. Era în ianuarie, geamul deschis, iar eu învelit cu o pătură subţire ca tifonul. Stăteam sub pătură, cu genunchii la gură, când văd că zboară pătura de pe mine şi aud vocea lui Mărtinuş: „Ce faci, banditule?” Eu, liniştit şi simplu, i-am răspuns: „Mă rog” – ceea ce şi făceam. Parcă i-aş fi dat cu o muchie de topor în cap. A amuţit.
În Camera 2 Subsol, unde era şef de „comitet” Leonida Titus, am fost „făcut” preot, îmbrăcat într-o pătură a lui Sandu Ghica. Mi s-a dat gamela şi o lingură ca să „împărtăşesc” cu murdărie din tinetă 70-80 de oameni. Nevrând să execut ordinul, au venit din fundul camerei cu o bâtă înfăşurată în sfoară şi mi-au dat în cap. M-am prăbuşit. M-au udat cu apă şi m-au pălmuit până mi-am revenit. Pe cap aveam o umflătură mare. Au pus pe unul să-mi „întindă” umflătura cu dosul gamelei, ceea ce îmi producea nişte dureri înspăimântătoare. Tot la Camera 2 am stat pe tinetă două zile şi o noapte într-un picior, cu mâinile în sus. Ajunsesem desfigurat, livid, nu mai semănam a om. Atunci am văzut broboane de sudoare ieşindu-mi din piele, cu un fir foarte subţire de sânge. Văzându-mă în starea aceea, Titus le-a spus celorlalţi: „Bandiţilor, îl vedeţi? Toţi veţi fi ca el!”
În Săptămâna Mare a Sfintelor Paşti au făcut „demascarea” preoţilor şi călugărilor – cea mai mare blasfemie la adresa lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului. Eu sunt preot al lui Hristos şi ştiu şi cred că este iad, dar ce a fost în Săptămâna Mare la Piteşti cred că a fost mai rău decât în iad…
La Aiud am stat în zarcă şi în celular cu preotul Nicolae Pâslaru de la Roman, cu preotul Barnovescu de la Bârlad, cu ieromonahul Iustin Pârvu de la Petru-Vodă, cu preotul Mihai Lungeanu de la Iaşi, cu ieromonahul Ioan Iovan de la Recea. Acolo îmi făceam rânduiala zilnică de rugăciune. Programul zilei era numai în genunchi, în colţul celulei, afară de închidere-deschidere şi mese. În felul acesta zburau zilele ca şi cum nu ar fi fost.
Acolo, la Aiud, în zarcă, după nouă ani de cereri în rugăciune, mi-a dat Dumnezeu preot pentru spovedanie, pe părintele Nicolae Pâslaru, de am stat numai cu el singur şi m-a spovedit o zi întreagă. A scos două fire de aţă din saltea, le-a răsucit, le-a sfinţit ca epitrahil şi apoi m-a spovedit. În temniţă şi în prizonierat, aşa au făcut preoţii ortodocşi români…
Tot atunci, studentul la medicină Mihai Lungeanu, fiu de preot, care executase 10 ani de temniţă şi acum venise cu o condamnare nouă, de 15 ani, ne-a adus de afară o pungă foarte mică din pânză de paraşută, în care erau ascunse Sfintele Taine uscate, care au fost de mare preţ pentru noi. Din felia de pâine pe care o primeam la masă, luam miezul şi îl frământam. După aceea, luam bucăţi cât mazărea şi le făceam plate. Cu acul, luam din punga cu Sfinte şi puneam pe biluţele acelea făcute plate, apoi ridicam marginile ca la „poale-n brâu”, le făceam rotunde şi iar plate. Se uscau şi le puneam în cele două tivuri de la un prosop cu care nu mă ştergeam niciodată sau la gulerul şi manşetele unei cămăşi. Erau cât un bob de linte mai mare. La percheziţie nu puteau să-şi dea seama, căci erau prea mici. În posturile cele mari transmiteam unui preot de pe celular numele de botez ale fiecăruia, iar la ora 6:00, când băteau clopotele la Biserica Ortodoxă din Aiud, cădeam toţi în genunchi în celule şi ne făceam spovedania, iar preotul dădea dezlegare.
Am fost arestat la 16 mai 1948 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, apoi la încă 10 ani muncă silnică pentru „organizare subversivă”, fiind încadrat, ca toţi deţinuţii politici, la Legea nr. 209, „uneltire contra siguranţei statului”.
Am trecut prin următoarele temniţe ale „raiului bolşevic”: Ministerul de Interne în două rânduri, Jilava în cinci rânduri, Uranus, Piteşti, Gherla, Aiud în trei rânduri, Alba-Iulia, Galaţi în mai multe rânduri, Focşani, Ploieşti în două rânduri, Codlea, Iaşi, Periprava, Bârlad în mai multe rânduri.
La Ministerul de Interne am fost supus la anchete prelungite de 70 şi 80 de ore, fără masă, fără somn sau odihnă. De la Interne, primul lot de condamnaţi am fost expediaţi la Piteşti, prin martie-aprilie 1949. Aici era filtrul lui Nicolski, împuternicitul Moscovei pentru România, secondat de generalul Dulgheru (pe numele adevărat, Dulbergher), şeful anchetelor pe ţară, de ofiţerul politic de la Piteşti, Marina Iţicovici, şi alţii din echipa lor.
În timpul anchetelor, am fost dus în biroul lui Dulgheru în trei rânduri şi mi s-a zis: „Nu vrei să spui? Lasă că avem noi grijă să nu vă mai facem Academie din închisori! Ai să spui tu în minele de mercur din Urali!…” După noi, au mai venit alte loturi, de la Iaşi, Suceava, Cluj, Timişoara, Craiova, Braşov etc. Capacitatea celulelor era de maxim patru persoane, pentru că erau două paturi. Au pus şi şapte, şi nouă persoane într-o celulă de doi pe patru metri. În celulele negre au băgat şi 20-30 de deţinuţi – ca viermii în rană…
Toţi deţinuţii au trecut prin faţa lui Marina Iţicovici, care nota capacitatea de rezistenţă a fiecăruia. Apoi comandantul închisorii, Dumitrescu, împreună cu o ceată de gardieni, a năvălit peste cei din Camera 4 Spital, bătându-i până la mutilare şi zvârlindu-i pe priciuri ca nişte pachete cu oase şi carne sfărâmate. După aceasta i-au dat în primire lui Ţurcanu şi echipei lui.
În camere se făcea „reeducarea”. Se juca „volei” cu tine şi nu conta unde te loveau. În faţa mea, unul a primit o lovitură în ficat şi a murit pe loc. Te băgau cu capul în tineta de murdării (urină, materii fecale, sânge, puroi, flegme) şi îţi făceau „botezul” până la gât, fără să-ţi dea voie să te speli după aceea. Eu am fost pus să mănânc şi să beau un borcan de trei kilograme de astfel de murdărie.
Capul îmi era umflat cât ciutura, ochiul stâng nu se mai vedea, maxilarul stâng mi s-a spart. Băgam cârpa sub buza superioară şi scoteam fistule cu sânge şi puroi. Fesele şi tălpile îmi erau negre, picioarele amândouă umflate ca nişte butuci din pricina loviturilor. Pentru a se dezumfla, mi-am înfăşurat picioarele în nişte izmene ude, ridicându-le pe pereţi. Altădată au pus cincisprezece persoane deasupra mea, în stivă, în spaţiul dintre perete şi prici. Peste al cincisprezecelea a mai plonjat unul, ca strivitura să fie mai mare. Am umflat pieptul cu aer şi am proptit coatele pe ciment. Am ţinut până la al optulea, după aceea am dat drumul la aer şi toate coastele din dreapta s-au rupt.
La Camera 1 Subsol, şef al „comitetului de reeducare” era Mărtinuş. La ordinul lui: „Bandiţilor, sub priciuri fuga marş!”, toţi intrau sub prici, iar el lovea cu un drug ce mai rămânea afară. Odată eu, nemaiavând unde intra, am rămas cu trei sferturi din corp afară – loviturile de drug s-au oprit în coloana mea vertebrală. Repetându-se în acelaşi loc, au făcut trei vertebre să cedeze, intrând înăuntrul coloanei, după care n-am mai putut mişca nici un deget. Însă Dumnezeu mi-a remediat mutilarea trupului… Tot la Camera 1 stăteam pe prici, sub geam, pe la 12 noaptea. Era în ianuarie, geamul deschis, iar eu învelit cu o pătură subţire ca tifonul. Stăteam sub pătură, cu genunchii la gură, când văd că zboară pătura de pe mine şi aud vocea lui Mărtinuş: „Ce faci, banditule?” Eu, liniştit şi simplu, i-am răspuns: „Mă rog” – ceea ce şi făceam. Parcă i-aş fi dat cu o muchie de topor în cap. A amuţit.
În Camera 2 Subsol, unde era şef de „comitet” Leonida Titus, am fost „făcut” preot, îmbrăcat într-o pătură a lui Sandu Ghica. Mi s-a dat gamela şi o lingură ca să „împărtăşesc” cu murdărie din tinetă 70-80 de oameni. Nevrând să execut ordinul, au venit din fundul camerei cu o bâtă înfăşurată în sfoară şi mi-au dat în cap. M-am prăbuşit. M-au udat cu apă şi m-au pălmuit până mi-am revenit. Pe cap aveam o umflătură mare. Au pus pe unul să-mi „întindă” umflătura cu dosul gamelei, ceea ce îmi producea nişte dureri înspăimântătoare. Tot la Camera 2 am stat pe tinetă două zile şi o noapte într-un picior, cu mâinile în sus. Ajunsesem desfigurat, livid, nu mai semănam a om. Atunci am văzut broboane de sudoare ieşindu-mi din piele, cu un fir foarte subţire de sânge. Văzându-mă în starea aceea, Titus le-a spus celorlalţi: „Bandiţilor, îl vedeţi? Toţi veţi fi ca el!”
În Săptămâna Mare a Sfintelor Paşti au făcut „demascarea” preoţilor şi călugărilor – cea mai mare blasfemie la adresa lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului. Eu sunt preot al lui Hristos şi ştiu şi cred că este iad, dar ce a fost în Săptămâna Mare la Piteşti cred că a fost mai rău decât în iad…
La Aiud am stat în zarcă şi în celular cu preotul Nicolae Pâslaru de la Roman, cu preotul Barnovescu de la Bârlad, cu ieromonahul Iustin Pârvu de la Petru-Vodă, cu preotul Mihai Lungeanu de la Iaşi, cu ieromonahul Ioan Iovan de la Recea. Acolo îmi făceam rânduiala zilnică de rugăciune. Programul zilei era numai în genunchi, în colţul celulei, afară de închidere-deschidere şi mese. În felul acesta zburau zilele ca şi cum nu ar fi fost.
Acolo, la Aiud, în zarcă, după nouă ani de cereri în rugăciune, mi-a dat Dumnezeu preot pentru spovedanie, pe părintele Nicolae Pâslaru, de am stat numai cu el singur şi m-a spovedit o zi întreagă. A scos două fire de aţă din saltea, le-a răsucit, le-a sfinţit ca epitrahil şi apoi m-a spovedit. În temniţă şi în prizonierat, aşa au făcut preoţii ortodocşi români…
Tot atunci, studentul la medicină Mihai Lungeanu, fiu de preot, care executase 10 ani de temniţă şi acum venise cu o condamnare nouă, de 15 ani, ne-a adus de afară o pungă foarte mică din pânză de paraşută, în care erau ascunse Sfintele Taine uscate, care au fost de mare preţ pentru noi. Din felia de pâine pe care o primeam la masă, luam miezul şi îl frământam. După aceea, luam bucăţi cât mazărea şi le făceam plate. Cu acul, luam din punga cu Sfinte şi puneam pe biluţele acelea făcute plate, apoi ridicam marginile ca la „poale-n brâu”, le făceam rotunde şi iar plate. Se uscau şi le puneam în cele două tivuri de la un prosop cu care nu mă ştergeam niciodată sau la gulerul şi manşetele unei cămăşi. Erau cât un bob de linte mai mare. La percheziţie nu puteau să-şi dea seama, căci erau prea mici. În posturile cele mari transmiteam unui preot de pe celular numele de botez ale fiecăruia, iar la ora 6:00, când băteau clopotele la Biserica Ortodoxă din Aiud, cădeam toţi în genunchi în celule şi ne făceam spovedania, iar preotul dădea dezlegare.
"Romanii cred in viata de dupa moarte", este concluzia unui studiu comandat de Discovery Channel. Concluzia Discovery: se impune reeducarea crestinilor - un documentar care sa ofere alternative la raspunsul oferit de Biserica.
- concluziile unui studiu realizat de "Daedalus Millward Brown" pentru Discovery Networks în Europa de Sud-Est"Românii cred în viaţa de după moarte, este una din coordonatele principale transmise foarte devreme, odată cu ideea de îngeri sau cu idea de Moş Crăciun. De unde vine Moş Crăciun? Unde stau îngerii? În cer. Creştem cu ideea că undeva este un loc unde ajung sufletele după ce mor. Cred că interesul cel mai mare se îndreaptă către subiecte care la nivel subconştient se comportă ca o certitudine, dar despre care, la nivel raţional, oamenii îşi dau seama că nu deţin suficiente dovezi", explică psihologul Cristina Ciuluvică. Psihologul adaugă că "se caută mai ales alternative la răspunsul dat de Biserică şi la ceea ce este deja cunoscut".
Cinci ţări şi opt întrebări
Luni, 26 septembrie, Discovery Channel va lansa un documentar de referinţă, "Curiosity". Structurat în 14 episoade, serialul pune tot atâtea întrebări.
Creat de fondatorul Discovery, John Hendricks, "Curiosity" a apelat la naratori foarte cunoscuţi. Astfel, Stephen Hawking dă explicaţii despre cum a fost creat Universul, actriţa Michelle Rodriguez vorbeşte despre extratereştri, un maestru al filmelor horror, Eli Roth, face o întreagă dizertaţie despre Rău, iar Morgan Freeman descrie universurile paralele.
Cele mai provocatoare întrebări din "Curiosity", opt la număr, au oferit prilejul pentru Discovery Channel de a cunoaşte, printr-un sondaj de opinie, ce cred telespectatorii. Compania a apelat la "Daedalus Millward Brown" pentru realizarea sondajului în România, Bulgaria, Serbia, Slovenia şi Croaţia.
Românii, printre cei mai religioşi sud-est europeni
Cea mai mai mare curiozitate a celor intervievaţi este: "Ce se întâmplă după ce murim?".
"Cum a fost creat Universul?" i-a arătat ca fiind cei mai religioşi pe români şi pe sârbi, care au atribuit actul creaţiei Divinităţii. Celelalte state consideră că naşterea s-a produs ca urmare a Big Bang-ului.
Existenţa altor forme inteligente de viaţă în Univers îi preocupă pe cei mai mulţi locuitori din Europa de Sud-Est. Dacă unii cred că deja s-a luat legătura cu extratereştrii, sârbii şi slovenii spun că nu au fost contactaţi.
- extras din Evenimentul zilei
Cinci ţări şi opt întrebări
Luni, 26 septembrie, Discovery Channel va lansa un documentar de referinţă, "Curiosity". Structurat în 14 episoade, serialul pune tot atâtea întrebări.
Creat de fondatorul Discovery, John Hendricks, "Curiosity" a apelat la naratori foarte cunoscuţi. Astfel, Stephen Hawking dă explicaţii despre cum a fost creat Universul, actriţa Michelle Rodriguez vorbeşte despre extratereştri, un maestru al filmelor horror, Eli Roth, face o întreagă dizertaţie despre Rău, iar Morgan Freeman descrie universurile paralele.
Cele mai provocatoare întrebări din "Curiosity", opt la număr, au oferit prilejul pentru Discovery Channel de a cunoaşte, printr-un sondaj de opinie, ce cred telespectatorii. Compania a apelat la "Daedalus Millward Brown" pentru realizarea sondajului în România, Bulgaria, Serbia, Slovenia şi Croaţia.
Românii, printre cei mai religioşi sud-est europeni
Cea mai mai mare curiozitate a celor intervievaţi este: "Ce se întâmplă după ce murim?".
"Cum a fost creat Universul?" i-a arătat ca fiind cei mai religioşi pe români şi pe sârbi, care au atribuit actul creaţiei Divinităţii. Celelalte state consideră că naşterea s-a produs ca urmare a Big Bang-ului.
Existenţa altor forme inteligente de viaţă în Univers îi preocupă pe cei mai mulţi locuitori din Europa de Sud-Est. Dacă unii cred că deja s-a luat legătura cu extratereştrii, sârbii şi slovenii spun că nu au fost contactaţi.
- extras din Evenimentul zilei
22.9.11
Sunteţi români, nu vlahi! Hăituiţi de poliţiştii sârbi pentru că sunt români. VIDEO
Cum se apropie ziuă recensământului, temperătura în Serbia creşte. Reprezentanţii comunităţii române/vlahe activează pentru a trezi conştiinţa naţională şi pentru a păstra cultura, tradiţia şi limba neamului, scrie Timoc Press.
Partia Democrată a Rumânilor din Sârbie este mai activă ca oricând. Reţeaua activiştilor, membrilor şi comitetelor sale în Timoc, Morava, Homolie şi Branicevo îi informează zilnic pe conaţionali despre recensământul ce urmează. Serbia de Nord-Est, mai precis, oraşele centre administrative, nu a fost niciodată mai împobdobită cu afişe. Se împart şi îndrumările legate de regulile declarării la recensământ, legile recensământului şi rezultatele recensămintelor precedente.
De asemenea, asociaţia pentru cultura a rumânilor „Ariadnae Filum” organizează festivalele de cultură română/vlahă şi caravanele democraţiei, toate acestea fiind sprijinite din partea Departamentului Pentru Românii din Pretutindeni şi Institutului Cultural Român din Bucureşti.
Înainte de alegerile pentru consiliile naţionale ale minorităţilor naţionale, câteva sute de români/vlahi din Petrovăţ şi Gradiştea au fost chemaţi la secţiile de poliţie, pentru “convorbiri informative”. Înainte de alegeri, la tribunal a fost “invitat” şi Drăgan Demici, care, în perioada aceea, a fost şeful secretariatului Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia, vicepreşedintele Partiei Democrată a Rumânilor din Sârbie, şi preşedintele al Comitetului Comunal al acestui partid în Petrovăţ. Lucruri asemănătoare se întâmplă şi în Nigotin, cu doamna Miliţa Neşici. Totul a culminat când Boian Trăilovici a fost invitat la tribunal din nou, de data această nu ca unul dintre cei o sută de martori, ci ca inculpat, scrie Timoc Press.
Oamenii aceştia au dreptul să se apere, iar statul sârb trebuie să dovedească nonsensurile de care îi acuză. Comitetul Pentru Drepturile Omului Nigotin, membrul Reţelelor Comitetetelor pentru Drepturile Omului din Serbia CHRIS îi apără prin intermediul avocaţilor săi pe Drăgan Demici şi pe Boian Trăilovici, aşa cum a apărat Biserica Ortodoxa Română în Serbia şi pe părintele Boian Alexandrovici. Echipa TimocPress, însoţită de avocatul reţelei pentru Drepturile Omului din Serbia CHRIS, Branislav Jovanovic, va fi prezentă în decursul anchetării lui Boian Trăilovici în Tribunalul comunal din Pojarevaţ, împreună cu preşedintele Comitetului Pentru Drepturile Omului din Nigotin, Duşan Pârvulovici.
Sursa:
PEDOFILIA IN SPATIUL ROMANESC
Pedofilia este o crima impotriva celor mai inocente fiinte umane – copiii. Pina nu demult vocea societatii era unanima ca pedofilia este o abominatie, un lucru ingrozitor. Unanimitatea de voci insa incepe sa dea loc parerilor multiple. Pedofilii incep si ei sa iasa din locurile lor ascuse iar ideologii noii ideologii sexuale mondiale incep sa promoveze pedofilia ca o varianta normala a sexualitatii umane, benefica, spun ei, atit pentru adulti cit si pentru copii. In urma cu o luna am scris despre eforturile care se fac in cercurile academice americane si in interiorul lui American Psychological Association (APA) pentru “normalizarea” pedofieliei. Am relatat ca pe 16 august a fost organizat un simpozion in Baltimore, SUA, la care au participat cercatatori de la mai multe universitati proeminente. (http://www.lifesitenews.com/news/academic-conference-seeks-to-normalize-pedophilia/) Scopul conferintei a fost promovarea ”normalitatii pedofiliei” si examinarea cailor prin care “minor-attracted persons” (adica “persoanele atrase de minori”) s-ar putea implica in revizuirea clasificarii actuale a pedofiliei de catre APA ca o maladie. Activistii, phihologii si academicienii americani care promoveaza pedofilia s-au grupat in asa numitul grup B4U-ACT. Membrii lui parvin din unele din cele mai prestigioase universitati americane, printre ele Harvard University, Johns Hopkins University, University of Illinois, si University of Louisville. Liderul miscarii, Howard Kline, afirma ca pedofilia e doar o varianta a sexualitatii umane, o forma de orientare sexuala care nu trebuie stigmatizata. “Nimeni nu isi alege, spune el, sa fie atras emotional sau sexual de copii sau adolescenti. Cauza este necunoscuta.” Ne confruntam, deci, cu eforturi reale si tot mai crescinde de “normalizare” a pedofiliei asa dupa cum a fost “normalizata” si homosexualitatea dupa zeci de ani de eforturi sustinute.
Dar la noi, in spatiul romanesc, care e situatia privind pedofilia? Nu suntem nici noi izolati de trendurile internationale. Recent am dat peste un articol publicat pe 6 septembrie 2011 in Romanian Global News despre pedofilie si i-l redam si noi. Intitulat Traficanti de copii = ucigasi de ingeri, articolul e o ancheta realizata de Olga Ceaglei, de la Centrul de Investigatii Jurnalistice din Chisinau si Andrei Astefanesei, de la Ziarul de Iasi. El descrie activitatile pedofililor straini in Moldova si complicitatea romanilor in acest trafic murdar. Articolul este lung si va recomandam sa-l cititi in intregime aici: http://www.rgnpress.ro/categorii/analize-interviuri/3052-traficantii-de-copii--ucigasii-de-ingeri.html Noi redam o varianta mai scurta.
În luna martie a acestui an, Politia si Procuratura au anuntat ca au lichidat o retea de traficanti de copii si pedofili, capii gruparii fiind arestati. Sub pretextul ca organiza calatorii turistice prin R. Moldova, inclusiv prin regiunea transnistreana, si în Ucraina la Odesa, reteaua, de fapt, oferea baieti minori pentru relatii sexuale clientilor veniti din strainatate. La nici o luna de la arestari, am constatat ca reteaua continua sa activeze. "Afacerea" a fost preluata de una dintre fostele victime, care, pentru a reface legaturile cu clientii, a scazut preturile la serviciile prestate.
Divizata în doua, reteaua activeaza nestingherita la Chisinau si Tiraspol. Un jurnalist din Chisinau si unul din Iasi au reusit sa închirieze, cu numai 55 de euro, un baiat de 15 ani, pentru o noapte. Discutiile pentru "închirierea baiatului" au fost filmate cu camera ascunsa. În lista clientilor straini: directori, functionari de stat. „Am un baiat. El poate chiar si acum sa vina. Are 15 ani. El a fost cu mine la clienti din Norvegia, Marea Britanie, Scotland si totul a fost normal. Acum e activ, asa. Frumusel baiat. Noi lucram de vreun an cu el", îsi descrie traficantul „marfa", într-o chinuita limba moldoveneasca. Înainte de a-mi aduce copilul însa, are grija sa se asigure ca toti banii vor ajunge în buzunarul lui. "Si înca un lucru. Când se plateste, tu îmi dai banii mie si eu îl platesc pe el. El nu trebuie sa vaza bani de la tine. Stii cum îi? Eu îl platesc pe el. Eu, nu tu!", ma avertizeaza ferm Misa, înainte de a-mi aduce baiatul.
Pe Misa l-am gasit pe www.mail.ru. Am facut un cont fictiv si l-am contactat din România spunându-i ca urmeaza sa vin în Republica Moldova. Negocierea pe internet a fost scurta: 40 de euro pentru Misa si 15 euro pentru baiatul pe care mi-l va aduce. Am stabilit ca pe 24 iunie îl voi suna din Chisinau si ne vom întâlni. 24 iunie 2011. Ora 19:30. La o terasa scumpa din centrul Chisinaului. Am ajuns cu 15 minute mai devreme, pentru a-mi aranja camera ascunsa. A ajuns apoi si Misa. Mi-a spus ca are pentru mine un baiat de 15 ani, Dima, si unul de 17 ani, Slava. "Tu mai bine cu Dima", ma sfatuieste Misa. "Eu vaz ca tu mai bine cu Dima". Ma asigura ca pe partea sa de retea nu au fost probleme si ca Politia nu i-a facut nimic. Dima încearca discret sa ma avertizeze despre "problemele" lui Misa cu oamenii legii, însa Misa intervine: "La mine nu sunt probleme. Au fost probleme cu un cetatean italian, Andrea Pasquini, care a fost cu copii de 11-14 ani. A fost la Serpeni si i-a zis primarului ca este sponsorul unei echipe de fotbal si selecteaza baieti din Moldova. Asa a adus doi baieti în Chisinau si Politia a aflat si l-a prins. El este acum arestat. Mai are doua afaceri cu copii în Italia".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
