Părintele Stăniloae: În Hristos reușim și noi

„Domnul n-a oprit sudoarea, ci i-a schimbat modul şi efectul.”

„Până la Domnul Hristos, sudoarea noastră nu prea reuşea să oprească odrăslirea patimilor. Asudam mai mult în slujba lor. În Domnul a reuşit. În El reuşim şi noi. Dar necazurile rămân. Ele sunt necesare ca sudoarea pentru dobândirea reală a virtuţilor, se spune mai departe. Domnul n-a oprit sudoarea, ci i-a schimbat modul şi efectul. Acum asudăm în răbdare şi rugăciune. Spinii sunt opriţi prin acestea să odrăslească, dar numai dacă rugăciunea se face continuu, ca o altă mişcare, ca o altă osteneală. Mişcarea în general nu încetează deci nici după Hristos.”
(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 542 la Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, în Filocalia IX, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 339)

Sursa: Doxologia

Maria Petrascu, Cavaler in Serviciul Credincios al Romaniei. Presedintele Traian Basescu a distins-o pe colega noastra cu Ordinul National “in semn de recunostinta si apreciere pentru profesionalismul de care a dat dovada de-a lungul unei cariere de exceptie in presa”.

COMUNICAT DE PRESĂ

(11 ianuarie 2012)

REF: Decorare post-mortem a jurnalistei Maria Petraşcu

Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat miercuri, 11 ianuarie a.c., Decretul privind conferirea post-mortem a Ordinului Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, jurnalistei Maria Petraşcu, în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru obiectivitatea şi profesionalismul de care a dat dovadă de-a lungul unei cariere de excepţie în presă, reprezentând un exemplu pentru tinerele generaţii de jurnalişti.

Departamentul de Comunicare Publică al Administraţiei Prezidenţiale

 

Vedeti si: Mediafax

Maria despre doamna Maria. E greu sa-ti iei ramas bun.

Lucrurile ca viata, moartea, iubirea ne sunt uneori imposibil de inteles. Cum azi poti sa ai totul si maine sa nu mai ai nimic. Cum poti azi sa traiesti si maine sa fii mort. Cum poti azi sa iubesti si maine sa plangi. Vine un timp cand realizezi ca trebuie sa te uiti in jur si sa-ti faci o idee de ceea ce ai, sa apreciezi fiecare gest, caci s-ar putea ca maine sa fie prea tarziu.

       E mereu greu sa-ti iei ramas bun. E mereu greu cand te gandesti ca n-ai apucat. N-o sa fie niciodata usor sa stii ca s-a terminat. Ideea este cum s-a terminat. Daca ultima data ati ras, inseamna ca, de-acolo de unde e, o sa rada amintindu-si de clipele frumoase. Daca ultima data ati plans, o sa plangi de fiecare data cand te gandesti ca mai erau atatea de facut...”

     Astept s-o vad din nou inflorind in usa casei cand asteptam la poarta de frica lui Gruia sau, in ultimul timp, a Caiei. Astept sa-i aud rasetul in telefon si sa ne spuna iar ca Google merita vase de mancare mai bune. Astept sa-i vad bucuria de pe fata cand ne vede la usa ei sau zambetul cand ne amintim de intamplarea cu geamul spart. Oricat mi-as repeta in cap, nu pot sa cred ca nu mai e langa noi. Nu vreau sa mi-o imaginez cu mainile pe piept intr-un sicriu rece. Nu vreau sa-i vad numele inscriptionat pe o cruce. Nu vreau si nu pot, mi-e imposibil. Vreau sa-i vad numele in josul unui articol sau la finalul unui video. Am iubit-o, o iubim si o vom iubi mereu pe doamna Maria si se va afla mereu in inimile noastre. Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

 

Maria

Maria Petrascu a plecat sa intareasca oastea luptatorilor romani din ceruri a Arhanghelului Mihail. Ultimul articol al Mariei Petrascu, sufletul portalului Ziaristi Online: Covasna si Harghita au adoptat stema Ungariei! Pana cand?

E greu de crezut asa ceva dar, iata, e foarte adevarat. Cum la fel de adevarata si incredibila este si lipsa de reactie a autoritatilor statului roman care nu au luat si, cu siguranta, nu vor lua nicio masura si nu vor avea nicio pozitie ferma fata de acest gest sfidator. Vor prefera sa lase sa treaca “valul” si, opinia publica, luata cu una cu alta, sa uite ca autoritatile locale din Covasna si Harghita servesc patria… adica Ungaria.

“Faţadele liceelor din judeţele Covasna şi Harghita sunt “ştampilate” cu stema Ungariei!” titreaza JURNALUL NATIONAL care mentioneaza ca, după ce în septembrie 2011, autorităţile din municipiul Gheorgheni, in frunte cu primarul Mezei Janos, au amplasat stema Ungariei pe frontispiciul Liceului Salamon Erno din localitate, acum a venit rândul Primăriei Miercurea Ciuc, condusă de UDMR-istul Raduly Robert, să amplaseze stema Ungariei pe frontispiciul Liceului Marton Aron din Miercurea Ciuc.
Clădirea Liceului Marton Aron se afla în reparaţii încă din vara anului trecut, faţada clădirii fiind acoperită. De curând însă acesta a fost terminată. După renovare, faţada clădirii a fost ”îmbogăţită” cu o stemă a Ungariei şi o inscripţie exclusiv în limba maghiară, ”Rom. Kath. Fogimnazium”. La intrarea în clădire nu este amplasată stema României şi nu este arborat drapelul României, aşa cum prevede legea.
Surse din interiorul Liceului Marton Aron au declarat faptul că stema Ungariei a fost amplasată pe fațada Liceului Marton Aron la presiunea primarului din Miercurea Ciuc, UDMR-istul Raduly Robert, consemneaza COTIDIANUL care spune ca, anul trecut, ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, a aprobat arborarea stemei Ungariei pe frontispiciul licelui “Salamon Erno” din Gheorgheni argumentand că stema este un ornament!
CANCAN titreaza, la randu-i, “Ungurii ne-au mai făcut o aroganţă! Stema Ungariei a fost pusă pe frontispiciul liceelor din Harghita şi Covasna!” care aduaga ca autorităţile din Harghita şi Covasna vor să se detaşeze de România. După mai multe scandaluri naţionaliste, acum e pe cale să mai izbucnească încă unul.

Primăria Miercurea Ciuc a decis să amplaseze stema Ungariei pe frontispiciul liceului Marton Aron din localitate. După ce a fost renovat, liceul a primit şi o inscripţie redactată exclusiv în limba maghiară: “Rom. Kath. Fogimnazium”. Pentru amplasarea acestui simboul, autorităţile de la Miercurea Ciuc au primit aprobare din partea ministrului Educaţiei, Daniel Funeriu, care spune că a fost informat că stema este doar un ornament. Cazul nu este singular, autorităţile din Gheorghieni punând şi ei stema Ungariei pe frontispiciul liceului “Salamon Erno”, mai spune sursa citata.Stema Ungariei tronează pe frontispiciul liceului Marton Anton din Miercurea Ciuc. Drapelul României, nicăieri, noteaza ANTENA 3 care consemneaza ca pe frontispiciul liceului “Marton Aron”, din Miercurea Ciuc, a apărut stema Ungariei.
Stema a fost amplasată odată cu renovarea care a avut loc în această vară şi care a fost făcută şi cu bani de la bugetul de stat al României. Mai mult, inscripţia în limba română “Liceul Marton Aron” a fost înlocuită cu cea în limba maghiară “Liceul principal romano-catolic”, iar la intrarea în clădire nu apare nicăieri stema României sau drapelul.Detalii mai multe am gasit pe blogul lui Dan Tanasa: care titrand “ UN NOU CAZ ȘOCANT! STEMA UNGARIEI amplasată pe frontispiciul Liceului Marton Aron din Miercurea Ciuc!” spune ca județele Covasna și Harghita sunt bombardate de simbolistică maghiară, cu complicitatea celor doi prefecți unguri! Sursa citata relateaza ca, după ce în luna septembrie 2011, autoritățile publice locale din municipiul Gheorgheni, al cărui primar este PCM-istul Mezei Janos, au amplasat stema Ungariei pe frontispiciul Liceului Salamon Erno din localitate, acum a venit rândul Primăriei Miercurea Ciuc, condusă de UDMR-istul Raduly Robert, să amplaseze stema Ungariei pe frontispiciul Liceului Marton Aron din Miercurea Ciuc.
Clădirea Liceului Marton Aron se afla în reparații încă din vara anului trecut, fațada clădirii fiind acoperită. De curând însă acesta a fost terminată. După renovare, fațada clădirii a fost ”îmbogățită” cu o stemă a Ungariei și o inscripție redactată exclusiv în limba maghiară, ”Rom. Kath. Fogimnazium”. După cum ne-am obișnuit deja, la intrarea în clădire nu este amplasată stema României și nu este arborat drapelul României, așa cum prevede legea.
Surse din interiorul Liceului Marton Aron au confirmat faptul că stema Ungariei a fost amplasată pe fațada Liceului Marton Aron la presiunea primarului din Miercurea Ciuc, UDMR-istul Raduly Robert. Potrivit acestora, Raduly a ”poruncit” conducerii liceului să amplaseze stema Ungariei de vreme ce renovarea clădirii se face cu bani de la Primărie.
Intrebandu-ma retoric, “Pana cand?”, pun punct aici si va dau intalnire luni. Numai bine sa va fie pana atunci!

Acea luni va sa fie prima luni de dupa Judecata de Apoi! – Redactia Ziaristi Online

Maria Petrascu – Ultimul articol

Ziua vazuta de Ziare.R0 – 6 ianuarie 2012

Cititi aici: Ce a fost la 15 Noiembrie 1987. Marturia jurnalistei Maria Petraşcu, sotia publicistului anticomunist Marius Petraşcu
Editorialele si articolele Mariei Petrascu aparute la Ziaristi Online

Sursa: Ziaristi Online

Vezi şi Doamna Maria

† Maria Petraşcu (18 septembrie 1953 - 10 ianuarie 2012)

Jurnalista Maria Petraşcu s-a petrecut din această viaţă pământească în cursul acestei dimineţi, în jurul orei 4. S-a născut în 18 septembrie 1953 la Ileni, în Ţara Făgăraşului, dintr-o familie care a avut mult de pătimit din cauza regimului comunist. Mama ei a fost un sprijinitor activ al rezistenţei din Munţii Făgăraşului, primul ei soţ (Metea) fiind executat de bolşevici.

La 19 ani Maria a decis să se înscrie la facultatea de jurnalistică, animată de gândul că, din această postură, va putea ajuta oamenii. A rămas fidelă acestei convingeri, chiar şi în perioada comunistă, când a fost redactor la ziarul “Drum nou”. În ciuda celor susţinute de detractorii ei, nu există niciun articol elogios la adresa PCR sau a lui Nicolae Ceauşescu purtând semnătura sa. 

În 21 decembrie, dimineaţa, Maria Petraşcu, îmbrăcată în negru, anunţă în redacţia ziarului “Drum nou” că este în doliu după copiii de la Timişoara. Maria şi soţul ei, regretatul jurnalist Marius Petraşcu, împreună cu alţi colegi de la “Astra”, decid, în jurul orei 11.00, să iasă în faţa judeţenei de partid din centrul Braşovului, unde se instalaseră deja forţele de intervenţie. Acolo se aflau când a sosit coloana de muncitori protestatari de la ICA Ghimbav, condusă de Ioan Demi, căreia i s-au alăturat, când armata a tras primele salve de focuri în aer şi când trupele de securitate au pus tunurile de apă pe manifestanţi.

Dimineaţa zilei de 22 decembrie i-a găsit pe soţii Petraşcu tot printre demonstranţi, în faţa sediului Judeţenei PCR. Imediat după fuga cuplului Ceauşescu, Maria şi Marius Petraşcu, împreună cu mai mulţi colegi şi colaboratori ai revistei “Astra” (Mihai Arsene, Vasile Şelaru, I. Al. Brumaru, Vasile Gogea şi Sergiu Vâlcu) şi cu ajutorul mai multor tipografi au ocupat Tipografia din Braşov şi au decis să scoată primul ziar liber din Braşov şi din ţară, “LIBERTATEA”, care a şi apărut în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989.

Toată activitatea ulterioară a Mariei va fi centrată pe aflarea adevărului despre cele petrecute în decembrie 1989. Această preocupare constantă este vădită de numeroasele articole publicate în Gazeta de Transilvania, Mesager, Observator, Alternativa, Ziua, Braşovul tău, Ziare.ro, Ziarişti Online, sau în emisiunile realizate la postul de televiziune TVS Holding. De asemenea, a realizat un ciclu de emisiuni despre luptătorii anticomunişti români (Dr. Teofil Mija, Nicolae Purcărea, Octav Bjoza, Gheorghe Urdea şi mulţi alţii) şi despre revolta anticomunistă din 15 Noiembrie 1987. 

În dimineaţa zilei de 10 ianuarie inima mare a Mariei a cedat. Supărările din ultima perioadă i-au fost fatale. Era dezamăgită de modul în care impostorii pozează în revoluţionari, de acţiunile violente din timpul comemorării victimelor revoluţiei (ea însăşi fiind lovită de o brută cu chip de om), dar şi de indiferenţa unor colegi de presă faţă de cazul unui grevist al foamei. Lipsa de reacţie a autorităţilor publice a măcinat-o cel mai mult. Firea ei aprigă de făgărăşeancă, cum îi plăcea să-şi spună, nu se putea împaca cu nedreptatea. Luna decembrie a anului trecut a marcat-o într-un mod dramatic. A participat la manifestaţii, a scris, s-a implicat civic. Lupta ei nu a găsit ecou. A ales să ardă până la capăt. Prea puţini au înţeles-o.

Fie ca Dumnezeu s-o răsplătească după marea ei bunătate, după fervoarea cu care încerca să trăiască viaţa prietenilor ei, dar, mai ales după dragostea şi setea ei de dreptate.

Priveghiul va avea loc miercuri, la ora 16.50, la capela cimitirului din Livada Poştei, iar înmormântarea va fi joi, de la ora 13,00.
Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Jurnalista Maria Petraşcu a plecat la Domnul. Dumnezeu s-o odihnească pe neobosita luptătoare pentru adevăr şi dreptate. Crez de jurnalistă

Sunt jurnalista. Imi fac meseria cu pasiune, aceeasi ca si atunci cand am scris primul articol de ziar.
Nu am obosit, nu m-am plictisit si nu am abdicat de la principiile care guverneaza aceasta profesie.
Nu m-am imbogatit financiar ci doar spiritual.
Nu regret si nu voi regreta niciodata vila, masina, conturile consistente din banci pe care nu le am.
Ma bucur ori de cate ori pot schimba , prin ceea ce fac, putin din multul si greul angrenaj ruginit ce tine in loc aceasta tara si acest popor. Fiecare milimetru cucerit este pentru mine echivalent cu o mare si muncita victorie!
Din toate aceste motive si din multe altele cred ca si in breasla noastra, ce nu a putut scapa de cancerul generalizat al coruptiei in care jurnalistii adevarati sunt sufocati de cohortele de ziaristi “tastatura” – sau “tonomat”, dintre care unii au si exercitiul tristelor vremi trecute cand scriau orice la comanada partidului comunist totalitar, trebuie sa se produca o schimbare majora.
Dar schimbarea aceasta, atat de necesara, trebuie sa vina din interiorul breslei si nu dinafara sa, si nu impusa ci asumata. Altfel ne paste pericolul unei rusinoase inregimentarii fortate , politica si economica, iar jurnalistii vor ajunge sa fie doar niste biete si jalnice prelungiri ale unor potentati ai zilei si sa ia pozitie de drepti inainte sa li se ordone acest lucru!
Tinerii jurnalistii pot aduce schimbarea!
Cu conditia sa accepte apostolatul impus de profesia lor!

Sursa: Verde-n fata

Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca.

„În fiecare om este închisă o măsură a lui, după cum ne asigură şi Sfântul Pavel (Matei 5, 48); peste aceasta să nu treacă nimeni, dar nici să nu se lenevească nimeni a o ajunge. Arătarea şi împlinirea în firea noastră a tuturor darurilor naşterii noastre de sus, din Duhul Sfânt, e ceea ce numim desăvârşirea, cea la măsura fiecărui ins. Fiecare e înzestrat şi trimis să împlinească un rost al lui Dumnezeu între oameni. Dezvelirea şi înţelegerea acestui rost sau destin ascuns în noi în fiecare, după atotştiinţa de mai înainte a lui Dumnezeu, nu poate fi dezgropat tară cunoştinţa şi luarea aminte a unui duhovnic iscusit, care are grija şi meşteşugul să înlăture toată piedeca şi nepriceperea, ca să poată avea loc de ele voia cea bună a lui Dumnezeu, care era ascunsă în tine. Duhovnicul, sau stareţul, ajută şi dezvăluie toate intenţiile lui Dumnezeu din fiii Săi, dăruite lor după măsura credinţei, ce vor avea s-o aibă. De aceea toţi nevoitorii trebuie să-şi găsească duhovnic, deoarece în cele duhovniceşti, tot ce nu e din povăţuire orânduită şi sub ocrotirea smereniei duce la înşelare şi la mai mare rătăcire, decât însăşi patimile.”

 

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.