Parintele Arsenie Papacioc - Cuvant despre Maica Domnului

SUEDIA - IAD PENTRU SUFLET?

In vara anului trecut am scris despre “iadul britanic”, un articol privind discriminarea impotriva crestinilor britanici. Astazi discutam despre un alt “iad”, unul pentru suflet. E iadul suedez. Reputatia Suediei este ca e, de fapt, un paradis. Pentru trup. O tara mica, cu o populatie mica, cu o istoria nemarcata de cotropiri straine ori razboaie civile care sa-i fi inhibat dezvoltarea culturala ori civilizatia, Suedia a avut marele noroc de a fi protejata de istorie si izolata de marile conflagratii si tiranii europene. Asta i-a permis sa experimenteze cu doctrinele secularismului si cu diverse alternative sociale mai devreme ca oricare alta tara europeana. Deci, daca cineva deja vrea sa vada viitorul social al Europei, e suficient sa priveasca la Suedia zilelor noastre. Aspectul pe care-l analizam astazi, insa, e mult mai restrins, si anume sexualitatea.

Se poate spune ca intr-un anumit fel revolutia sexuala europeana a inceput in Suedia anului 1944 cind, in timp ce restul Europei era prinsa in cea mai mare conflagratie militara a istoriei, Suedia neutra a dezincriminalizat sodomia. Au urmat dupa aceea celelalte tari scandinave, Marea Britanie, restul Europei occidentale, America de Nord, si alte tari dupa ele. Peste revolutia sexuala suedeza s-a suprapus o doctrina radicala a egalitatii, iar consecintele acestui amalgam sunt bine cunoscute in toata lumea. Ceea ce e mai putin cunoscut, insa, este ca Suedia se transforma intr-un stat totalitar, inclusiv din perspectiva sexualitatii. Exemplul pe care-l discutam astazi e conclusiv. Cei care dezagreeaza cu comportamentele sexuale aberante sunt redusi la tacere gratie interventiei statului suedez. Mai mult, in ultimii citiva ani, Suedia a lansat un program de conversiune a gandirii traditionale spre acceptarea manifestarilor sexuale aberante si obscene. Lasam faptele sa vorbeasca de la sine, redind in traducere romaneasca un articol publicat recent pe acest subiect in publicatia catolica italiana Zenit si intitulat Thoughtcrime in Sweden: Certification Program Aims to Make LGBT Issues Mainstream (“Crime de gandire in Suedia: un program de certificare desemnat sa integreze  homosexualii”) Autorul articolului e Robert Clarke, avocat international afiliat cu grupul de juristi crestini americani Alliance Defending Freedom. [Articolul poate fi citit in engleza aici: http://www.zenit.org/en/articles/thoughtcrime-in-sweden]

Totalitarism si intoleranta

Scrisa in 1948, cartea lui George Orwell 1984 privea inspre viitor si atentiona impotriva controlului statal si a obedientei oarbe a cetatenilor. In 1984 erau desemnate ca si “crime de gandire” pozitiile intelectuale ori de conceptie opuse gandirii oficiale a statului. Statul incearca sa elimine astfel de crime stergind din vocabular cuvinte care ar fi putut fi folosite sa exprime opinii diferite de cele oficiale. Daca Orwell s-ar afla in Suedia anului 2014, anumite lucruri i s-ar parea foarte familiare – in mod special daca ar merge la unele din multele biblioteci, centre de sanatate ori organizatii publice suedeze care au fost certificate prin programul HBT, un program desemnat sa integreze homosexualitatea, bisexualitatea si transgenderismul.

Programul HBT a fost initiat in Suedia in 2008 de RFSL (o organizatie pro-homosexuala) pentru promovarea agendei homosexuale. Scoli, biblioteci, si diferite organizatii sunt certificate in urma unor cursuri de pregatire privind homosexualitatea, cit si plata unor sume destul de mari de bani. Programul cauta sa “schimbe atitudini” prin combaterea discriminarii si promovarea egalitatii de sanse pentru homosexuali. Asta include inlaturarea de pe rafturile bibliotecilor publice a cartilor care promoveaza rolurile traditionale ale fiecarui sex, rescrierea cataloagelor si a fisierelor intr-un limbaj in intregime neutru din perspectiva genului, si restructurarea vocabularului folosit de angajati in interactiunile lor zilnice cu clientii si unii cu altii, cu scopul de a fi mai “inclusivi”.

Se incepe cu bibliotecile

Biblioteca Sollentuna, prima biblioteca din Suedia care a fost certificata prin procesul HBT, explica ca seminariile de formare profesionala au insemnat “dezvoltarea unui nou mod de comunicare cu vizitatorii”.  De exemplu, angajatilor nu li se mai permite sa ceara copiilor sa roage pe “mama ori pe tata” sa semneze pentru cartile pe care ei le imprumuta, deoarece exista “copii cu doua mame ori doi tati”. Ori, daca cineva intreaba despre un roman de dragoste, angajatii nu pot sa presupuna ca persoana care intreaba vrea o carte despre dragoste intre persoane de sex opus.

Organizatia RFSL decide continutul “curriculei” si il vinde la un pret de aproximativ $15.000 la tot 25 de angajati. Programul de certificare urmareste sa asigure ca organizatiile care trec prin programul de certificare “ofera un mediu bun de munca angajatilor si un tratament respectuos al clientilor, pacientilor, ori vizitatorilor din perspectiva comunitatii homosexuale”. RFSL spune ca exista cinci criterii care trebuie indeplinite pentru obtinerea certificarii: (1) angajatii trebuie sa aibe un nivel de cunostinta privind homosexualitatea echivalent cu un curs universitar in acest domeniu; (2) fiecare organizatie trebuie sa faca un efort serios si continuu “sa creeze un mediu de munca deschis si inclusiv din perspectiva comunitatii homosexuale”. (3)  fiecare organizatie trebuie “sa faca un efort serios si continuu pentru a crea un mediu plin de respect si ospitalier” pentru clienti, vizitatori si pacienti din perspectiva comunitatii homosexuale. (4) fiecare organizatie trebuie sa aibe “un plan bine elaborat si pus la punct pentru asigurarea unor atitudini de compasiune fara de comunitatea homosexuala, cit si un plan pentru rezolvarea plangerilor homosexualilor” la adresa organizatiilor; si (5) pe parcursul perioadei de certificare fiecare organizatie trebuie sa-si revizuiasca politica interna in conformitate cu un plan specific care sa rezulte in atingerea obiectivului ultim – integrarea homosexualilor.

In cazul Bibliotecii Sollentuna, procesul de certificare a tinut opt (8) luni, si a inclus o “revizuire” a cartilor, revistelor si filmelor din biblioteca. In cursurile de certificare, angajatilor li s-a impus sa nu presupuna ca fiecare vizitator, tinar, student ori elev care vine la biblioteca parvine dintr-o familie traditionala, are ori vrea sa intretina relatii heterosexuale, ori vrea sa fie chemat “el” ori “ea”. Angajatilor li se cere sa se adreseze vizitatorilor cu termenul de “hen”, un termen neutru din perspective genului. [Nota AFR: “hen” in romaneste ar fi echivalentul cuvintelor “om”, “persoana”, ori “individ”, care nu au o conotatie sexuala]

Odata cu finalizarea procesului de pregatire, organizatiile din sectorul public primesc un certificat care e valabil pentru trei (3) ani. Dupa trei (3) ani procesul de recertificare se deruleaza din nou in acelasi mod. Fiecare certificare e valabila pentru trei (3) ani si trebuie reinnoita.

Si bisericile sunt vizate

Certificarile sunt implementate tot mai des. La sfarsitul anului 2013 municipalitatea orasului Stockholm a demarat cel mai mare program de certificare in care a inmatriculat pe toti cei 43.000 de angajati ai ei. De asemenea, Sinodul Bisericii Suedeze a adoptat o motiune prin care cere “Consiliului Bisericii sa incurajeze implementarea certificarii privind homosexualitatea intre angajatii Bisericii Suedeze”. Motiunea a fost adopata cu un vot de 153 la 76. Directorul RFSL Ulrika Westerlund spune ca programul de certificare  este folositor si bisericilor in discutiile privind homosexualitatea. Ea crede ca atunci cind textele religioase sunt folosite ca argumente impotriva comportamentului homosexual, programul de certificare va impune sa nu se citeze din “biblie” ( cu “b” mic) impotriva homosexualitatii.

Articolul in engleza poate fi citit aici: http://www.zenit.org/en/articles/thoughtcrime-in-sweden

Iadul britanic

Indoctrinarea in homosexualitate continua si in Marea Britanie. Recent s-a lansat ideea combaterii “homofobiei” incepind din gradinite. Se vehiculeaza ideea ca si copiii de pina la cinci (5) ani sa fie educati privind normalitatea relatiilor homosexuale, si ca exista mai multe feluri de “familii”. Se cere publicarea de carti privind “familiile” homosexuale si distribuirea lor in gradinite. Deja a fost difuzat, in fiecare scoala elementara din Marea Britanie, un film care “celebreaza familiile unisex”. [Detalii aici: : http://www.independent.co.uk/news/uk/politics/new-stonewall-chief-ruth-hunt-teach-preschool-children-to-celebrate-being-gay-9643872.html]

Primit de la AFR

8 august - Pomenirea Teodosiei Zorica Latcu. Poeta marturisitoare in amintirile Doamnei Aspazia Otel Petrescu

Apariţia Zoricăi Laţcu în viaţa mea a fost providenţială pentru faptul că ea m-a introdus în raiul ce împresura Mânâstirea Brâncovenească de la Sâmbăta de Sus, unde marele părinte duhovnic Arsenie Boca mi-a binecuvântat sfânt şi blând intrarea mea în gura iadului ce se deschidea flămândă pentru întreaga ţară. Ea m-a dus la Sâmbăta, a împărţit cu mine chilia din care a plecat direct în monahism. Handicapul fizic pe care îl avea a făcut din maica Teodosia cel mai frumos exemplu de viaţă creştină. Exemplul ei de viaţă mi-a arătat că suferinţa acceptată, însuşită şi purtată cu iubire în numele Domnului Iisus Hristos este cea mai sublimă dovadă de iubire şi singura capabilă să transfigureze în lumină şi bucurie întunericul unei suferinţe de neînlăturat. Era şi una din lecţile F.O.R.S. (Frăţia Ortodoxă Română Studenţească)-ului.

Zorica era dăruită cu harul de a aduce prin arta sa şi pe alţii la întâlnirea cu Dumnezeu. Ea ştia să întindă cărări de simpatie de la o inimă la alta, adeverind că cel ce iubeşte poate multe. Poezia ei ne aşează în misterul iubirii, stilul său, inconfundabil este de-o frumuseţe clasică. Tot ce ne aduce versul ei este clar, simplu, limpede, inundat în frumuseţe. În poezia sa totul este cântec, splendoare şi mister.

Zorica Laţcu, în ipostaza sa de maica Teodosia, a trecut prin iadul închisorilor comuniste. Numai o doctrină scelerată ca aceasta a putut să supună supliciilor un trup deja chinuit. De sufletul ei însă nu s-au putut atinge călăii. Ea ştia ca nimeni alta să se aştearnă la picioarele singurului Mântuitor:

„Învelită-n haina marilor dureri

Suflet plin de taina lumilor divine,

Să păşesc pe calea grelelor tăceri,

Către Tine, Doamne, numai către Tine”.

Când retrăiesc amintiri legate de F.O.R.S o regăsesc printre icoanele lui pe maica Teodosia şi sunt extrem de recunoscătoare Domnului că mi-a făcut acest mare dar, să cunosc un suflet minunat, creatoarea unor poezii cu totul excepţionale. Sunt cu totul de acord cu părintele Teofil Părăianu care spune că „fiecare dintre poeziile scrise de Zorica Laţcu, Teodosia, este o minune prin ea însăşi”.

Aspazia OȚEL PETRESCU

- fragment reprodus din revista VEGHEA

Parintele Ioanichie Balan despre Cuvioasa Teodora de la Sihla

Printre sfintii romani mai de seama, care se bucura de aleasa cinstire a poporului nostru, este fara indoiala si Cuvioasa Teodora de la Schitul Sihla. Sunt aproape trei secole de cand numele ei a intrat in traditia din partea locului.

 

Despre Sfanta Teodora de la Sihla s-au scris pana acum putine lucruri, fapt pentru care a ramas insuficient cunoscuta. Atat traditia locala, cat si putinele insemnari - destul de sarace in date - au ajuns pana la noi intr-o forma confuza, controversata. Pe la inceputul secolului nostru circulau, paralel, doua variante despre viata Cuvioasei Teodora.

 

O insemnare, ce parea sa fie printre cele mai vechi, este scrisa intr-un manuscris din anul 1888 - fila 17b - intitulat: "Pateric ce cuprinde intru sine cuvinte folositoare si vreo cateva istorisiri ale vietii unor sfinti care s-au nevoit in pamantul Moldo-Romaniei". Insa aici se aminteste doar numele si locul unde a trait Sfanta Teodora. Cel mult se afirma ca s-a nevoit in secolul al XVIII-lea.

 

Putin mai detaliat - si desigur literar - vorbeste despre ea Calistrat Hogas in opera sa in Muntii Neamtului, scrisa in anul 1883. Dupa ce descrie cadrul natural asa de minunat, in care se afla Schitul Sihla, el aminteste de "pestera Sfinitei Teodora", pe care o vede ca pe "o scobitura aproape rotunda in mijlocul careia zace o stanca lata si putin inalta". "Piatra din mijloc ii slujea drept vatra, pe care aprindea din cand in cand cate putin foc.. pentru a-si dezmorti trupul biciuit de vanturile iernii". Apoi observa, ca o dovada graitoare, ca "peretii poarta, in adevar, urmele negre ale unui fum inadusit". In cele din urma vorbeste si de "fantana Sfintei Teodora", pe care o vede ca pe "o mica scobitura patrata si putin adanca", in care se aduna apa "din ploi sau din roua noptilor cu care "isi alina setea". Ceea ce ni se pare important este afirmatia scriitorului - potrivit cu traditia vremii - ca Sfanta Teodora "dupa cum se zice, a trait 60 de ani" la pestera de langa Schitul Sihla. Desigur cifra aceasta este exagerata. Dar nu este lipsita de interes, pentru faptul ca este singura mentiune scrisa in legatura cu durata cat s-a nevoit la Sihla.

 

O relatare mai pe larg despre viata Cuvioasei Teodora de la Sihla o avem de la inceputul secolului nostru de la Gr.H.Grandea, intr-o colectie de povestiri si legende. Aici apare pentru prima data o afirmatie eronata - luata desigur din graiul poporului - cum ca Sfanta Teodora s-ar fi nevoit mai intai la Manastirea Secu, in chip barbatesc, sub numele de "fratele Teodor". Dupa o vreme, fiind acuzat de pacat, "fratele Teodor" a fost nevoit sa se retraga pe ascuns sub stancile din jurul Schitului Sihla, pentru ispasirea canonului, unde, dupa multi ani de viata pustniceasca, a trecut la cele vesnice.

 

Aceasta relatare este reluata aidoma de preotul Constantizi Matasa, in opera sa Palatul Cnejilor.

Insa daca analizam cu atentie afirmatiile de mai sus, constatam cu usurinta ca aceasta este o reluare identica a vietii Cuvioasei Maicii noastre Teodora din Alexandria, "care in chip barbatesc s-a nevoit" in secolul V si pe care o praznuim la 11 septembrie. Lipsa de documente suficiente, ca si tendinta populara de a dramatiza si imbraca adevarul in vesmint de legenda, a dus fara greutate la aceasta confuzie.

 

Singurul care a luat pozitie categorica impotriva acestor neadevaruri a fost arhiereul Narcis Cretulescu. In calitatea sa de staret al Manastirii Neamt si veritabil carturar al vremii, el cunostea mai bine ca multi altii viata Cuvioasei Teodora. Citise, fara indoiala, putinele manuscrise vechi, care negresit au existat in biblioteca manastirii si nu putea fi de acord cu orice afirmatii.

 

Astfel, in lucrarea sa Istoricul Manastirii Neamt, tomul VII, pagina 58, face aceasta scurta, dar pretioasa insemnare: "Aici la Sihla este pestera unde s-a pustnicit Cuvioasa Teodora, fata lui Joldea Armasul de la Cetatea Neamt, ale carei moaste se afla in lavra de la Kiev. Despre aceasta cuvioasa, istoricii spun multe bazagonii".

 

Cu toate acestea lucrurile ar fi ramas confuze pana astazi, daca nu ar fi intervenit un fapt imbucurator, si anume descoperirea, in ultimele decenii, a unui pretios manuscris ce cuprinde, pe langa alte insemnari despre pustnici, Viata si nevointele Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Schitul Sihla. Fiind oarecum deteriorat, nu putem cunoaste cand si de cine a fost scris. Dar studiat cu atentie, prin analogie cu alte manuscrise contemporane, ajungem la concluzia ca a fost scris de un calugar din Manastirea Neamt, probabil la inceputul secolului al XlX-lea. Calugarii nemteni, obisnuiti cu scrierea de manuscrise, nu puteau trece cu vederea ostenelile pustnicilor mai renumiti, care traiau in partea locului. Un loc de frunte il ocupa si numele Sfintei Teodora.

 

Probabil manuscrisul in cauza a apartinut un timp bibliotecii Manastirii Neamt. Cu vremea insa a fost instrainat. La inceputul secolului nostru, fiind in posesia unui ieromonah, circula de la manastire la alta, pentru a fi citit.

 

Monumentul Rezistenţei Anticomuniste – inaugurat la Pădurea Verde

Astăzi a avut loc ceremonia de inaugurare şi sfinţire a Monumentului Rezistenţei Anticomuniste din Banat, de la Pădurea Verde. Monumentul are o istorie de 25 de ani. S-a construit într-un fost loc al uciderii, un fost poligon militar. La început a fost o troiţă, după aceea s-a considerat că trebuie ridicat un monument.
Au venit la faţa locului prefectul Eugen Dogariu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Timiş Călin Dobra, secretarul de stat Adrian Sanda, fostul primar al Timişoarei Gheorghe Ciuhandu, alte oficialităţi şi primarul Timişoarei Nicolae Robu. Evenimentul a fost organizat de Primăria Municipiului Timişoara, împreună cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Filiala Timiş. Monumentul a fost ridicat la iniţiativa Foştilor Deţinuţi filiala Timiş, su sprijinul primăriei.

Nicolae Robu: “Tatăl meu a avut parte şi el de închisorile comuniste, fiind deţinut politic”

Plăcile memoriale din granit sunt inscipţionate cu numele celor mai aprigi luptători împotriva regimului comunist, care au murit în divese închisori şi lagăre pentru apărarea libertăţii poporului român. “Mă bucur că am ajuns în stadiul să inaugurăm acest monument, prin care aducem un pios omagiu celor care au avut capacitatea de a se jertfi pentru ideea de demnitate, crezul că poporul român poate trăi într-un alt sistem de valori decât cel pe care au vrut să-l impună mai-marii vremii. Mişcarea de rezistenţă a fost o temă pe marginea căreia s-a scris mult, niciodată însă destul. Membri grupării pot fi asemănaţi cu cavalerii medievali, eroi care au ales să se opună regimului, în ciuda pericolelor evidente, de care erau conştienţi. Tatăl meu a avut parte şi el de închisorile comuniste, fiind deţinut politic. Din fericire nu şi-a pierdut viaţa, precum aceşti eroi, dar faptul că a trait până la vârsta de 61 de ani s-a datorat şi celor ce a pătimit în regim de teroare. Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei ce şi-au pierdut vieţile în lupta împotriva comunismului şi în toate luptele pentru mai binele acestui popor”, a spus primarul Timişoarei.

“Beneficiarul monumentului, începând de astăzi, este comunitatea din Timişoara, care trebuie să înveţe să facă mai multe pentru aceşti oameni, pentru a aduce recunoştinţă şi a prezenta generaţiilor viitoare sacrificiul pe care aceştia l-au făcut”, a spus prefectul de Timiş Eugen Dogariu. “Lupta împotriva comunismului a reuşit nou, celor tineri, să ne dea posibilitatea să trăim în cu totul alt sistem. Vă asigurăm de tot respectul şi recunoaşterea noastră. Dumnezeu să-i odihnească pe cei care nu mai sunt printre noi şi pe ceilalţi sperăm să-i mai avem pentru mult timp alături de noi”, a spus Călin Dobra, vicepreşdintele CJ Timiş. “Pentru o vreme îndeplinesc misiunea de a reprezenta în Guvernul României atât organizaţiile foştilor deţinuţi politici cât şi cele ale deportaţilor în Bărăgan, cât şi celor care s-au ridicat în 1989 împotriva regimului comunist. Tuturor acestor oameni am onoareaa a le trensmite din partea Guvernul României recunoştinţă şi preţurire”, a spus secretarul de stat Adrian Sanda.

Sursa: Ziua de Vest

CUVANT AL PARINTELUI ILIE CLEOPA LA SCHIMBAREA LA FATA

Parintilor, fratilor si iubiti credinciosi,

Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare are un brau, cu care este incinsa de-a lungul anului. Pe acest brau se gasesc douasprezece margaritare preascumpe si preasfinte, adica cele douasprezece praznice imparatesti.
De aceea, la aceste dumnezeiesti praznice, predicile sunt mai grele si mai dogmatice, pentru ca in aceste praznice este aratata toata taina iconomiei in trup a lui Iisus Hristos si toata mantuirea neamului omenesc.
Astazi este dumnezeiasca Schimbare la Fata a Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Acest mare eveniment din viata Mantuitorului nostru, aceasta mare sarbatoare si prealuminat praznic s-a petrecut in anul treizeci si trei al vietii Domnului nostru Iisus Hristos si in ultimul an al propovaduirii Sale.
Mantuitorul era pe atunci in partea Cezareei lui Filip, unde marele Apostol Petru L-a marturisit ca fiind Fiul lui Dumnezeu cel adevarat. El i-a intrebat pe apostoli : Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului ? Iar apostolii ziceau : Doamne, unii zic ca Tu esti Ilie, altii zie ca esti Ieremia sau altii, ca Tu esti unul din prooroci ( Matei 16, 13-14 ).
Iar Mantuitorul, vrand sa scoata din mintea lor aceasta mare greseala, ca El ar fi unul din prooroci, care s-ar fi reintrupat, ( ca sa scoata din mintea lor si a tuturor popoarelor crestine de mai tarziu ), a binevoit sa-i ia pe cei trei apostoli, pe Petru, pe Ioan si pe Iacov, fratele sau, si sa-i suie pe varful Muntelui Tabor.
Acolo, cei trei apostoli, fiind obositi de calatoria muntelui - ca muntele este mare, lung si inalt -, cand au ajuns cu Mantultorul sus, de mare oboseala, au stat jos si s-au odihnit pana au adormit. Apoi, trezindu-se ei, prin iconomia lui Dumnezeu, Mantuitorul S-a schimbat la fata inaintea lor. Hainele Lui s-au facut ca lumina, fata Lui stralucea mai mult decat soarele, iar ei, vazand aceasta, s-au spaimantat foarte si au vazut ca statea in vazduh si vorbea cu doi mari prooroci, cu Moise si cu Ilie.
Moise era icoana si inchipuirea Mantuitorului, care a condus poporul lui Israel prin pustie pana la primirea legii, mai inainte de venirea lui Hristos; si Ilie, cel mai slavit dintre prooroci, care va veni si la a doua venire sa predice Evanghelia trei ani si jumatate pe pamant, impreuna cu Enoh si Ioan, pe vremea lui Antihrist, ca sa intoarca poporul evreiesc la dreapta credinta.
Stand ei asa si privind la Mantuitorul, auzeau cum vorbea Mantuitorul cu Ilie si cu Moise in limba aramaica, limba lui Adam, pentru intrarea care avea s-o faca El in Ierusalim si pentru preaslavita Lui patima, pentru rastignire, pentru moarte si inviere.
Apostolii auzeau, dar erau imbatati de lumina, de frica si de cutremur, ca un nor deodata a cuprins varful Taborului. Dar norul acesta nu era intunecat, ci luminos ca soarele si se intindea de la cer pana la pamant si un glas din nor, de sus, s-a auzit : Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit. Pe Acesta sa-L ascultati ! ( Matei 17, 5 ).
Dar, stand ei, deodata au disparut cei doi prooroci . Ilie s-a dus in tara sa si Moise s-a ridicat la cer, iar ei au ramas uimiti, intelegand ca Hristos nu-l Ilie, ci este Dumnezeul lui Ilie; Hristos nu-i Ieremia, ci este Cel Care l-a sfintit pe Ieremia in pantecele maicii lui, si iarasi ca Hristos nu este Moise, ci este Cel care a dat lege lui Moise, pentru ca Dumnezeu anume a voit sa se arate acesti doi prooroci, ca El este Dumnezeul proorocilor si nu unul din prooroci.
O, minunile Tale, Doamne ! Ce era pe Tabor acum ? Taborul luase forma Bisericii. Acolo se vedeau cele doua Testamente : Testamentul Vechi era reprezentat prin Ilie si prin Moise, Iar Testamentul Nou, prin cei trel apostoli : Ioan Evanghelistul, Iacov si Petru.
" Acolo - zice dumnezeiescul parinte Efrem Sirul - au vazut apostolii pe prooroci si proorocii pe apostoli. A vazut iconomul Tatalui, adica Moise, pe epitropul lui Dumnezeu, pe marele Apostol Petru, caruia i s-au dat cheile imparatiei cerurilor. Acolo feciorelnicul Legii Vechi, Ilie, a vazut pe feciorelnicul Legii Noi, pe Ioan Evanghelistul, si s-a facut Muntele Taborului in chipul Bisericii ".
Acolo se aude si glasul Tatalui, dupa ce pleaca cel doi prooroci, Care zice : Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit; pe Acesta sa-L ascultati !
Petru Apostolul, care iubea mult pe Mantuitorul, ca si Ioan Evanghelistul, nestiind ce vorbeste - cum spune Evanghelia -, ar fi vrut ca bucuria, lumina si dulceata aceea pe care o vazuse acolo, sa ramana cu el totdeauna. De aceea, cand a vazut pe Tabor pe cei doi prooroci, ii spune Mantuitorului : Doamne, bine este sa stam noi aici ! Sa facem aici trei colibe ! Tie una, lui Moise una si una lui Ilie ! ( Matei 17, 4 ). Dar uitase ca-i trebuie si lui coliba si lui Ioan Evanghelistul si lui Iacov ! Dragostea lui era sa-i umbreasca pe cei trei pe care-i vazuse.
Iar Mantuitorul, parca-i zicea lui Petru :
" O, Petre, vrei sa-mi faci Mie coliba ? Iata indata vine coliba !"
Si inca stand ei de vorba, un nor luminos i-a acoperit pe dansii. Un nor plin de stralucire si de lumina ii umbrea, le tinea si umbra si lumina. Si-i zicea Mantuitorul lui Petru : " Iata, Petre, coliba ! Mai vrei sa faci coliba ? Eu ti-am adus nori din cer, ca sa te umbreasca si sa te lumineze. Adu-ti aminte, Petre, ca n-am nevoie aici de colibele tale ! Eu sunt care am acoperit poporul lui Israel, pe cei 638.000 robiti, care au iesit din robie sub nor. Ii duceam ziua si-i acopeream ca sub aripi de vultur si noaptea ii luminam cu stalp de foc.
Iata, Petre, coliba nefacuta de tine ! Iata nor care straluceste mai mult decat soarele, si-ti tine si umbra ! Deci sa stii, Petre, ca Eu n-am nevoie de colibele tale. Eu pot sa umbresc tot pamantul si tot cerul, ca Eu l-am facut ".
Si atunci, din acel nor preascump, aude Petru glasul Tatalui, al Parintelui, ca se dusesera proorocii. Vine Tatal din cer si marturiseste cine este Hristos. Ce le spune ? " Voi ati vazut ca Hristos nu-i nici Ilie, nici Moise, nici Ieremia. Hristos Dumnezeu, Care-i cu voi pe Tabor, este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit; pe Acesta sa-L ascultati !"
Dumnezeu Tatal stia ca Petru o sa-L marturiseasca pe Hristos pana la Roma si acolo avea sa moara rastignit cu capul in jos; si Ioan Evanghelistul avea sa fie ingropat de viu, si lui Iacov avea sa i se taie capul cu sabia de catre Irod. Stia ca pana la moarte vor marturisi pe Hristos.
"Dar sa stiti pe cine marturisiti ! Acesta Care pe Tabor S-a schimbat la fata si hainele Lui se vad acum ca lumina si fata Lui ca soarele, nu este Moise, nu-i Ilie, nici Ieremia, nu este unul din prooroci, este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit, Pe Care si la Iordan L-am marturisit, pe Acesta sa-L ascultati ! "
Si asa au luat incredintare mai mult marele Apostoi Petru, cu Ioan si Iacov, ca Iisus Hristos este Mesia, este Fiul lui Dumnezeu si nu este unul din prooroci, ci este Dumnezeul proorocilor, Care i-a zidit pe ei in pantecele maicilor lor.
Dar, o, minunile Tale, Mantuitorule ! Ce s-a aratat pe Tabor? Oare fiinta lui Hristos? Doamne, fereste! Ar fi o hula sa gandesti aceasta, ca fiinta era aceea ce iradia din Hristos.

Teribila şi minunata viaţă a Sfântului Ioan Iacob Românul de la Neamţ, plecat la Domnul din Hozeva la 47 de ani şi găsit cu sfinte moaşte după 20 de ani. FOTO/VIDEO

Având în vedere că Sfântul Ioan Iacob Hozevitul este patronul ocrotitor al portalului Ziaristi Online, suntem bucuroşi să prezentăm atât mărturia video de mai sus, cu Georgeta Bajoreanu, verişoara mai mică a Sfântului, cât şi teribila dar minunata poveste a vieţii românului găsit cu sfinte moaşte în Peştera Sf. Ana din Ţara Sfântă, completată cu fotografii din copilărie şi până la plecarea sa la Domnul, pe 5 august 1960, cât şi de la aşezarea sa spre cinstire în Biserică, în 1980.
 

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul s-a născut în urma cu 101 ani, la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, Maxim şi Ecaterina, fiind singurul copil la părinţi. Din botez a primi numele Ilie, din pruncie dovedindu-se a fi un copil ales şi binecuvântat de Dumnezeu.

După 6 luni de la naşterea sa, Ecaterina, mama sa, bolnăvicioasă din fire, îşa dădu sufletul în mâinile Domnului, lăsând copilul în grija bunicii sale, Maria. După 2 ani, muri şi tatăl său, în război, în toamna anului 1916, copilul rămânând în grija rudelor apropiate.

Bunica Maria îl învăță să vorbească, să rostească rugăciunile și îi sădi în inima credința în Dumnezeu. Tot ea îl deprinse cu metaniile și postul, citindu-i adesea din Viețile Sfinților și din alte cărți ziditoare de suflet.

Primii ani de şcoală îi face în satul natal, apoi urmează gimnaziul la Lipcani-Hotin şi liceul la Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală.

Seara și în sărbători, bătrâna Maria îl punea să citească din sfintele cărți, iar ea stătea deoparte și asculta. De mila copilului și din durerea ei tăinuită, bunica plângea mereu, mai ales când băiatul citea despre Patimile Mântuitorului Hristos.

În anul 1924, bunica sa plecă la cele veșnice, iar el fu dat în grija unchiului său, Moș Alecu.

Vreme de 4 ani a studiat la Liceul Dimitrie Cantemir din Cozmeni – Cernăuți, trecând examenul de bacalaureat în naul 1932, fiind clasificat primul.

Sfântul Ioan Iacob în costum popular

Preotul Gheorghe Lazăr, consătean, coleg de liceu și prieten apropiat al cuviosului Ioan Iacob, povestește despre dânsul:

„Era un mare admirator al naturii și frumosului. Iubea tovărășia colegilor și a celor de o vârstă cu el, cu purtare plăcută în societate. Nu-i plăcea să piardă timpul în discuții cu tinerii iubitori de glume, de povestiri nerușinate și jocuri de tot felul. În timpul liber, mai degrabă își lua o carte del iteratură sau studia într-un domeniu, stând retras într-un loc preferat din livada părintească sau în câmp. Se recrea ascultând cântecul păsărelelor sau admirând cerul înstelat în toiul nopții. Citind adeseori Sfânta Sciptură sau manualele de religie, cugeta adânc la cele zidite de Dumnezeu și găsea o armonie perfectă în tot ce putem percepe cu simțurile noastre. În sufletul lui Iliuță se întărea convingerea că Dumnezeu le-a făcut cu negrăită înțelepciune pe toate cele văzute și nevăzute și le cârmuiește după anumite legi, care nu se pot schimba.”
În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuţi, ca să-l facă preot, însă el, simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă, le spuse:
- Nu, eu vreau să mă fac călugăr!
După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze, deodată auzi un glas de sus, zicând:
- Mănăstirea!
Din clipa aceea nu mai avu odihnă în suflet.  Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan îşa luă cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, şi intră în obştea Mănăstirii Neamţ.

Mănăstirea Neamț, la sfârșitul veacului XIX și începutul veacului XX

 

(Sursă: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Gheorghe_Siller_-_Vedere_spre_manastirea_Neamt.jpg)

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț

Stareţul mănăstirii, Episcopul Nicodim îl primi cu multă dragoste şi, după ce îl trimise să se închine în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din biserica voievodală, îi rândui ascultare la infirmerie şi la biblioteca mănăstirii.

Frumusețea slujbelor din marea lavră, mai ales cele de noapte, blândețea călugărilor, iscusința duhovnicilor, liniștea munților și darului Duhului Sfânt, care se odihnea în inima lui, l-au legat pe acest fericit tânăr de viața călugărească.

Deoarece tânărul Ilie Iacob învățase latină și franceză, primi ascultare la părintele Iov, farmacistul mănăstirii. Părintele Iov Burlacu era un mare nevoitor, nu lipsea niciodată de la slujbele bisericești, în chilia sa nu avea pat, ci dormea pe un scaun, ar fața îi era tot timpul plecată spre pământ. Era postitor, milostiv și se sârguia să-i ajute pe cei săraci, la căpătâiul cărora stătea mereu de veghe.

Tânărul Ilie rra foarte tăcut, ascultător şi smerit.

Între anii 1934-1935, face serviciul militar la Dorohoi ca infirmier, având multă milă de cei bolnavi şi fiind iubit de toţi.

Infirmier al Regimentului 29 Infanterie

În toamna anului 1935 se reîntoarse în obştea Mănăstirii Neamţ, şi continuă aceeaşi ascultare de bibliotecar şi îngrijitor la bolniţă. Toţi se foloseau de smerenia, de blândeţea şi de dragostea lui şi cugetau că este un ales al lui Dumnezeu.

La 8 aprilie 1936, în miercurea din Săptămâna Sfintelor Patimi, fericitul rasofor Ilie Iacob fu tuns în îngerescul cin călugăresc de arhiereul Valerie Moglan, noul stareţ al marii lavre, împreună cu alţi doi fraţi rasofori, primind în călugărie numele de Ioan.

Dorind viaţă pustnicească şi arzând cu inima pentru Hristos şi pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit şi a înviat Domnul, fericitul monah Ioan Iacob pleacă în Ţara Sfântă împreună cu alţi doi monahi din lavră, Claudie şi Damaschin.

La Ierusalim, în fața Sfântului Mormânt, în anul 1937 (monahul din dreapta este Sfântul Ioan Iacob)

După ce se închină la toate Sfintele Locuri şi sărută Crucea Golgotei şi Mormântul Domnului, cei trei călugări se retraseră să ierneze în obştea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoţitorii săi întorcându-se la Mănăstirea Neamţ, fericitul monah Ioan Iacob se nevoi, în continuare, în Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Betleem, vreme de 10 ani, răbdând grele ispite, boli şi încercări de la oameni şi de la diavoli.

Mănăstirea Sfântul Sava

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/44421516.jpg)

Părintele Ioan lângă grota Sfântului Sava

Prima ascultare în obştea Sfântul Sava fu cea de paraclisier. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi sfintele slujbe. Făcea prescuri, menţinea curăţenia şi suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, de smerenie şi milă faţă de toţi. Avea şi ascultarea de infirmier al mănăstirii şi îngrijea cu dragoste atât pe călugări, cât şi pe numeroşii arabi şi beduini, bolnavi sau răniţi în război, care erau aduşi la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şi-l căutau atât unii, cât şi alţii.

Duhovnicul lui, ieroschimonahul Sava, macedonean de neam, care cunoştea limba română, era un mare povăţuitor de suflete, şi mărturisea pe toţi călugării români nevoitori în Ţara Sfântă.

Astfel, ziua era în slujba obştii şi a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în chilie cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi şi citiri din Sfânta Evanghelie şi din scrierile Sfinţilor Părinţi. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât şi pe cei ce veneau la el. Avea şi darul scrierii de învăţături şi versuri duhovniceşti, pe care le trimitea fraţilor săi din Ţara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.

Între anii 1939-1940 fericitul sihastru Ioan Iacob se nevoi împreună cu un ucenic român într-o peşteră din pustiul Qumran, aproape de Marea Moartă.

Integral la Ziaristi Online