Interviu cu Părintele Justin de pe meleagurile dobrogene: „Mai am o singură nelinişte: să îi văd pe acești martiri canonizaţi”

Părinte, cum vă explicaţi faptul că de abia acum, după mai bine 20 de ani de la căderea comunismului în România, martirii din temniţele comuniste încep să fie cinstiţi, prin acest loc Canalul, care adăposteşte rămăşiţele a mii de foşti deținuți, închiși pentru că nu au vrut să îmbrățișeze doctrina ateistă?
 

Am fost şi sunt foarte emoţionat pentru faptul că văd cu ochii mei cum un episcop al Bisericii noastre înalţă o mănăstire în cinstea celor ce nu mai sunt, cum zice Nichifor Crainic, celor ce sunt martiri ai Bisericii şi neamului românesc, jertfiţi aici la Canal şi în toate celelalte temniţe comuniste, pentru ca noi să avem azi un neam încă ortodox. Acesta a fost visul meu, încă de când am ieşit din închisoare, să înalţ o mănăstire în cinstea acestor martiri. Iată că văd acest vis realizat şi nu pot decât să mulţumesc Maicii Domnului şi colegilor mei, care veghează acolo de sus, că mi-au îngăduit mie, nevrednicului, să duc acest vis la bun sfârşit. Pentru mine, acest eveniment realizat prin osteneala şi râvna Înalt Preasfinţitului Teodosie, reprezintă cea mai mare împlinire a mea, la aceşti ani ai bătrâneților mele. Aş putea zice acum liniştit, odată cu bătrânul Simeon: „Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău în pace”, dar mai am o nelinişte: să îi văd pe aceşti martiri canonizaţi. Sfintele lor moaşte izvorăsc pretutindeni mireasmă şi vindecări, osemintele lor au ajuns la închinare până şi în Ţara Sfântă, la Sfântul Munte Athos şi în multe locuri ale pământului, de unde mă sună părinţi şi maici că sfinţii izvorăsc mir şi mireasmă nemaiîntâlnită. Vreau să văd ziua când nu ne vom mai teme că avem în bisericile noastre la închinare moaştele acestor sfinţi mucenici, că au ajuns să fie slăviţi peste hotare mai degrabă decât în ţara lor. 

Credeți că Ortodoxia şi, implicit, credinţa în Hristos, au fost principalele cauze pentru care s-au creat aceste lagăre şi închisori comuniste?

Bineînţeles, comunismul nu a avut alt scop decât denigrarea Ortodoxiei. Nu vedeţi că a fost introdus în special în țările ortodoxe? Nu aveau ceva împotriva noastră, ci împotriva Hristosului din noi. Erai bandit şi duşman al poporului dacă mărturiseai credinţa în Hristos. Asta era cea mai frecventă întrebare a lor: Mai crezi măi, banditule, în Dumnezeu? Erai foarte uşor eliberat dacă semnai că nu vei mai merge la biserică sau că nu mai crezi în Dumnezeu. Totul era materialism, care s-a reflectat şi în natură. Se punea foarte mult accent pe munca aceasta materială, iar Canalul este un exemplu elocvent. Aici materialismul a înghiţit mii de victime şi ştiţi foarte bine ce presupunea munca aceasta forţată la Canal. Canalul nu era decât o fabrică satanicească de înghiţire a fiilor scumpi ai neamului românesc. Câte lacrimi şi sânge nu au înghițit Canalul şi Dunărea noastră? Cu sângele lor sfinţit, Dunărea a traversat toată Europa şi i-a sfinţit pământul. Apoi lacrimile celor de acasă, mamele, soţiile şi copiii care își așteptau pe cei dragi ai lor să se întoarcă şi mulţi dintre ei nu s-au mai întors niciodată. Au dus cu ei în adâncurile acestui pământ şi dorul de casă şi dorul de neam şi credinţa lor nevinovată. Câte crime nu a făcut şi face acest materialism, în care Dumnezeu nu există sau a murit! Omul materialist este folosit în planul satanic de distrugere a omenirii şi a lui Dumnezeu din lume. Dar noi ştim că nu aici avem cetate stătătoare, aici suntem doar pribegi şi călători pe drumul mântuirii. Casa Tatălui nostru este în ceruri şi aceşti martiri nu au vrut să slujească pe tatăl acestei lumi, tatăl minciunii, diavolul. De aceea ei, aceşti mucenici, şi sunt acum fii ai Tatălui ceresc, ai Împărăţiei cerurilor. Avem datoria sfântă de a ne cinsti aceşti martiri şi a chema ajutorul lor în rugăciunile noastre. Dacă nu îi canonizăm şi nu îi cinstim, nu vom șterge niciodată această pată de pe obrazul neamului românesc. Pentru jertfa lor, Dumnezeu nu a îngăduit ca acest neam să fie cotropit, pentru că asta ar fi urmat, acesta era planul lor, să cucerească România şi toată Europa. De altfel şi scopul construirii acestui Canal în perioada comunistă era tot în favoarea Rusiei, la ordinele şi directivele Moscovei. Ei aveau interes aici să cucerească această zonă ca apoi să aibă acces spre Europa, să ducă mai departe comunismul bolşevic, în toată Europa. Dar Dumnezeu i-a oprit, pentru sângele acestor tineri nevinovaţi, care a strigat înaintea Tronului Dumnezeirii.

Dar Europa nu reacţiona la tot ce se petrecea în România? Nu au încercat să stopeze această gură de Canal spre comunism? 

Se auzise în Europa de scopul acestui Canal. Se tot vorbea că ne salvează Europa. Dar eu nu am crezut niciodată în salvarea Europei, şi nici a Americii. Erau sărmanii dobrogeni arşi de soare şi înnegriţi de dogoarea lui. Că eu m-am mirat când am fost adus în detenţie, în Deltă. Mă uitam la oamenii ăştia vineţi la faţă, negri, slabi, cu ochii în fundul capului şi uscaţi. Şi mă întrebam: măi, ce sunt aşa aicea? Dar ei, sărmanii, la ora 8 dimineaţa începeau muncile şi care ţineau până la 10-11 seara, încât bietul român nu mai avea sânge în faţă… Dar în general nu s-a ocupat nimeni de periferia aceasta românească, şi nici cu atât mai mult acum. S-ar putea face atâtea lucruri frumoase pe aceste plaiuri dobrogene. Dar cine să investească în Biserică şi cultură? Europa? Măi, Europa pentru noi e mormântul Ortodoxiei, Europa pentru noi este moartea noastră şi spirituală şi materială. Noi nu avem nevoie de Europa aceasta, care s-a transformat în noul socialism.

Integral aici

Petre Ţuţea, adresându-se fraţilor săi de luptă şi suferinţă din închisoarea Aiud: Fraţilor, dacă murim aici în lanţuri şi în haine vărgate nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne-a făcut onoarea să murim pentru el!

Fraţilor, dacă murim aici în lanţuri şi în haine vărgate nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne-a făcut onoarea să murim pentru el!

De Sfintii Romani la Poarta Alba cu Parintele Iustin Parvu, profesorul Radu Ciuceanu si IPS Teodosie, in memoria martirilor de la Canal. AUDIO/VIDEO

Parintele Justin Parvu si IPS Teodosie la Poarta... de ZiaristiOnlineTV

Hramul Mănăstirii Poarta Albă – Galeșul
 
Duminică, 17 iunie, de sărbătoarea Sfinților Români, la Poarta Albă – Galeșul, IPS Teodosie și Părintele Iustin Pârvu vor oficia Sfânta Liturghie pe locul unde se va ridica mănăstirea închinată martirilor de la Canal, începând cu ora 8.30, ne informeaza Arhipescopia Tomisului. La eveniment a fost invitat si profesorul Radu Ciuceanu, presedinte al Institutului National pentru Studiul Totalitarismului si fost detinut politic timp de 15 ani.
Piatra de temelie a mănăstirii a fost pusa de ierarhul Tomisului pe data de 1 iunie. Lucrările la paraclisul Sf. Iustin Martirul și Filosoful au început deja, fiind în stadiul de săpături la fundație (foto).
Părintele Iustin Pârvu a fost  internat la Secția de Ortopedie a Spitalului Județean Constanța unde urmează un tratament recuperator în urma intervenției chirurgicale suportate pe 1 iunie. Medicii sunt optimiști în ceea ce privește evoluția post-operatorie a părintelui.
În vederea realizării construcției mănăstirii închinată martirilor de la Canal (Poarta Albă – Galeșul), Arhiepiscopia Tomisului a deschis trei conturi bancare în care se pot face donații.

Integral la  Ziaristi Online

VIDEO. Mărturisitori (Părintele Arsenie, Părintele Justin, Aspazia Otel Petrescu, Elena Codreanu, D. Moldovan, N. Itul) despre sfinţii români din închisorile comuniste. VIDEO

Acatistul Sfinţilor Români

Condacul 1

Celor ce din neamul nostru s-au învrednicit a dobândi, prin nevoinţele şi sângele lor, darul sfinţeniei, fiind astfel slava neamului nostru înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, acestora şi noi, ca unora ce pururea mijlocesc înaintea tronului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, să le strigăm cu bucurie: Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care ati strălucit pe pământul ţării noastre!

Icosul 1

Începutul mântuirii neamului nostru s-a arătat a fi cel dintâi chemat dintre Apostoli, slăvitul Andrei. Că el din bezna neştiinţei scoţându-ne, ne-a învăţat a ne închina Treimii celei de viaţă făcătoare. Cântăm, aşadar, lui, şi tuturor celor ce i-au urmat în credinţă, unele ca acestea:

Bucură-te, Andreie, că tu ai binevestit mântuirea neamului omenesc în părţile noastre;

Bucură-te, că strămoşii noştri după vrednicie te-au cinstit;

Bucură-te, că mereu te-ai arătat apărator al nostru înaintea lui Hristos şi a Maicii Sale;

Bucură-te, că prin tine putem cânta tuturor sfinţilor neamului nostru laude, zicând:

Bucuraţi-vă, toti cei ce împodobiţi binecuvântatul pământ al ţării cu florile sfinţeniei;

Bucuraţi-vă, că lacrimile voastre cad fără oprire înaintea lui Dumnezeu, cerând iertare nenumăratelor noastre păcate;

Bucuraţi-vă, că voi sunteţi măsura neamului nostru şi binecuvântarea lui cea nepieritoare;

Bucuraţi-vă, că doar întru voi putem să ne lăudam cu adevărat;

Bucuraţi-vă, că fără ajutorul vostru demult am fi fost în ghearele morţii;

Bucuraţi-vă, că doar pentru suspinele voastre ne mai îngăduie Dumnezeu răutatea;

Bucuraţi-vă, că împreună cu Maica Domnului sunteţi singura noastră nădejde de mântuire;

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Condacul 2

Prin Andrei, Apostolul nostru, s-a luminat pământul ţării de lumina cea dulce a Învierii, şi neamul românesc a început a-i naşte pe cei mai buni dintre fiii săi, sfinţi în cer; care pururea ne izbăvesc pe noi în chip tainic din toată ispita. Cinstindu-i pe ei după cuviinţă, cu bucurie să-I mulţumim Celui ce ni i-a dat, cântând: Aliluia!

Icosul 2

Sângele mucenicilor este sămânţă pentru alţi creştini. Iar sângele vostru, primilor mucenici care v-aţi jertfit pe pământurile noastre, a fost temelia cea neclintită pe care a luat fiinţă neamul nostru, deodată român şi creştin. Pentru aceasta, vouă tuturor, vă cântăm aşa:

Bucură-te, Sfinte Montan, preotul lui Hristos, că împreună cu soţia ta Maxima neînfricaţi L-aţi mărturisit pe Stăpânul;

Bucură-te, că pentru aceasta aţi primit cununa muceniciei prin înecare;

Bucură-te, Nichita, cel ce ai stat împotriva goţilor celor păgâni;

Bucură-te, că pentru aceasta ai pătimit moarte prin foc, învrednicindu-te de slava cea veşnică;

Bucură-te, Sfinte Sava, mare mucenice, că apa Buzăului s-a învrednicit a primi preacinstitul tău trup;

Bucură-te, că moaştelor tale şi Marele Vasilie s-a închinat cu evlavie;

Mărturie a Monahului Paulin despre unul din sfinţii români din închisorile comuniste, Părintele Iov Volănescu. "Mulţumescu-Ţi, Ţie, Doamne, că am suferit puţin pentru Tine"

Ca să-ţi spun chinurile de la Aiud trebuie să pornim de la izolări. Să dormi pe ciment, iarna, vă daţi seama! În 1957 eram în celulă cu un preot, Părintele Iov din judeţul Arad, şi cu un contabil din Vrancea. Ne-au prins gardienii la rugăciune. Şi ne-au făcut raport în urma căruia am fost pedepsiţi cu 10 zile de izolare. Şi acolo, ce se întâmpla? În ajunul Sărbătorilor, te băgau la izolare. Pe cei mai recalcitranţi. Îmi aduc aminte că atunci am fost băgaţi la izolare vreo 60 de inşi. Şi au venit doi procurori să viziteze celulele unde eram izolaţi. Eu am raportat condiţiile în care stăteam. Ei mi-au răspuns că pereţii sunt curaţi şi că avem calorifere. De parcă ar fi funcţionat vreodată... În timpul ăsta au murit doi din cei băgaţi la izolare. În ziua a opta. Atunci ne-au dus la celulele noastre. N-am să uit cuvintele Părintelui Iov, care s-a aşezat în genunchi lângă patul lui şi a spus: „Mulţumescu-Ţi, Ţie, Doamne, că am suferit puţin pentru Tine!”. (declaraţie dată de către Monahul Paulin Clapon, vieţuitor al Mănăstirii Petru Vodă, revistei Veghea)

Cine este Părintele Iov Volănescu?

O alta enigma este decesul ieromonahului Ion Volanescu-Iov, nascut la 12 aprilie 1903, in localitatea Candesti, din judetul Buzau. Dupa absolvirea Scolii de Comert din Ploiesti, a urmat Scoala de Stiinte Administrative din Bucuresti. Si-a inceput activitatea in calitate de contabil-sef la Camera Agricola a judetului Prahova si a devenit director al Federatiei Bancilor Populare din acelasi judet. A avut trei copii, care au murit la diferite varste. Dupa o perioada in care a fost membru PNL, incepand cu anul 1936 s-a incadrat in Miscarea Legionara, aderand la cuibul farmacistului Spiru Luizi din Ploiesti. Peste putin timp, devine seful acestui cuib si seful plasei Draganesti- Prahova. Odata cu venirea la putere a comunistilor, pentru toate partidele viitorul a fost sumbru. La fel a fost si in familia sa. Dupa decesul celor trei copii, a survenit si decesul sotiei. In aceste conditii, la 1 septembrie 1944, Ion Volanescu se hotaraste sa se calugareasca la Manastirea Ciobanu, fiindu-i acordat numele de Iov.

In noiembrie 1947, s-a transferat la Manastirea Varzaresti, pentru ca, dupa un an, sa ajunga la Manastirea Hodos, din cadrul Episcopiei Arad. La acest ultim lacas de inchinaciune, parintele Iov a fost tradat si dat pe mana Securitatii. A fost arestat la 12 octombrie 1952, in urma denuntului facut de Paul Madincea, reprezentantul Cultelor din Arad. Timp de 8 zile, calugarul a fost torturat in beciurile Securitatii din localitate. S-au incheiat 11 procese verbale de interogatoriu. A fost acuzat retroactiv, conform hotararilor vremii, pentru activitate legionara. Fara sa fie judecat, a fost trimis pentru cinci ani in detentie administrativa, sa munceasca in diferite lagare, pedeapsa expirand la 12 octombrie 1957. Dintr-un munte de om, ajunsese un schelet ambulant, ce cantarea 49 de kg. Orice tentativa de a fi primit undeva sa munceasca era sortita esecului. La 22 aprilie 1959 a fost din nou arestat si judecat. Tribunalul Militar Timis, prin sentinta data la 22 octombrie 1959, l-a condamnat la 15 ani de munca silnica si confiscarea averii pentru crima de uneltire contra ordinii sociale. A fost eliberat la 28 iunie 1964, conform Decretului 411 de amnistie generala a tuturor detinutilor politici.

Prin prisma celor precizate in biletul de eliberare, trebuia sa se prezinte din nou la Manastirea Hodos. Episcopia l-a numit preot paroh la Agrisul Mic, in aprilie 1966, ca apoi sa fie transferat la Manastirea Dealu, de langa Targoviste. Acolo a fost efectiv asaltat de credinciosi care auzisera de continutul inflacarat al predicilor sale; dupa atatea patimiri pe parcursul vietii, cuvintele sale aveau un mesaj aparte, electrizant.

Securitatea l-a arestat din nou, la 15 ianuarie 1976, si l-a inchis intr-o celula speciala de la Spitalul numarul 9 din Bucuresti, profilat pe boli mintale. In imprejurari discrete, a fost impuscat in ceafa de cei care doreau sa scape de el. Decesul sau ridica mari semne de intrebare, dar enigma a fost luata de preot in mormant. Fara sa se faca vreo ancheta, la 19 ianuarie 1976, a fost inhumat in cimitirul Vaforata, de langa Manastirea Dealu. Un an mai tarziu, un grup de preoti, prin Ambasada Suediei la Bucuresti, a trimis o scrisoare la ONU, in care se arata ca in Romania se practica in continuare crima politica. Acele randuri nu i-au impresionat pe destinatari, deoarece nu s-a luat nicio masura. (sursa: paginiromanesti)

A apărut nr. 23 al revistei Atitudini - închinată Părintelui Crăciun Opre

Viaţa Părintelui cel cu nume de sărbătoare, Crăciun Oprea
Mărturisitor din temniţele comuniste și preot al lui Hristos
ȘI ERA O ZI DE GLORIE … Jurnal cu ultimele zile din viaţa pământească a Părintelui Crăciun Oprea,
de Aspazia Oţel Petrescu
Învăţături despre vieţuirea creștină adunate din convorbirile cu Părintele Crăciun Oprea
Convorbire între trei mari duhovnici: Părintele Justin Pârvu, Părintele Crăciun Oprea și Părintele Ioan Sabău
Cuvânt al Înalt Preasfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului la sfinţirea locului mănăstirii Poarta Albă-Canal, închinată martirilor din închisoarea Canal
„Mai am o singură nelinişte: să îi văd pe acești martiri canonizaţi”
Interviu cu Părintele Justin Pârvu
CINE VREA SĂ COMPROMITĂ MITROPOLIA MOLDOVEI?
Despre un text neîntemeiat canonic, apărut în „Tipicul Bisericesc zilnic – 2012”, de Ioan Vlăducă
Sfinții martiri năsăudeni
de Morariu Iuliu-Marius
ATROCITĂŢILE BARBARE COMISE DE UNGURI ASUPRA ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA (II)
Mărturii despre asasinatele asupra românilor în perioada hortystă
După 22 de ani de orbire a venit clipa în care să spunem: Stop acestei orbiri!
Predica Părintelui Mihai Valică la Duminica orbului
Armă a războiului psihologic dus împotriva României,
de Lt. Col. (r.) N.M. Popescu
De ce sunt intelectualii lași? de Mircea Eliade
Botezul ortodox și Botezul copiilor
Argumente împotriva protestanţilor și altor secte așa-zis creștine,
de Ieromonah Eftimie Mitra
DESPRE CREȘTINISMUL DE ACUM O MIE DE ANI (II)
Bariera interpretării sau despre cum se scrie istoria azi,
de Dr. Emilia Corbu
ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI DESPRE HOMEOPATIE (III)
de Ioan Vlăducă
Biserica și transplantul de organe Dumnezeu,
Domnul vieţii și al morţii, de Protopresbiter Theodor Zisis