Pr. Dan Bădulescu, Pr. Sinică Palade: Miscarea New Age

Pr. Dan Bădulescu & Pr. Sinică Palade

Miscarea New Age este un curent filosofico-religios, răspândit mai ales în Occident. Adeptii acestui curent afirmă o apropiere mai mare de spiritualitate, ei sustinând că acest lucru este necesar pentru ca omenirea să poată intra într-o "nouă eră", în care va domni armonia universală. Altii văd în New Age o reînviere a gnosticismului.

(…)Astăzi, adeptii New Age sustin părerea că fiecare individ, având origini divine, este chemat să-si construiască propriul drum spiritual, folosindu-se pentru aceasta de un patrimoniu care cuprinde orice traditie mistică sau religioasă, aici incluzându-se si samanismul, neopăgânismul, kabala, ocultismul, dar mai ales propria experientă interioară si propriul discernământ. În această actiune, individul poate fi ajutat de ghizi, îngeri, guru, etc.

Una din "virtutile" de care se prevalează atât post-modernismul, cât si New Age, este anti-dogmatismul. Ca ortodocsi suntem întru totul de acord, numai că new agerii confundă dogmatismul cu dogmele, combătându-le iresponsabil în egală măsură. Prin dogmatism se întelege cu adevărat o atitudine condamnabila, în vreme ce dogmele sunt garantia statorniciei si adevărului învataturii crestine. În ceea ne priveste vom considera ca mai plauzibila datarea postbelica, fără ca aceasta să fie un element în afara oricarei discutii. Următorul moment ar fi analizarea contextului religios si social în care a apărut miscarea. Aici lucrurile sunt deja binecunoscute si nu necesita lămuriri suplimentare. Este vorba de "noul imperiu roman", SUA, un imperiu fără împărat, cu forma republicana federativa, dar un imperiu de facto. Din punct de vedere istoric sunt la îndemâna paralelele cu imperiul roman păgân. Ambitia de stăpânire a lumii s-a conturat pe deplin după victoria repurtata în 1945 asupra celor două imperii păgâne rivale: al treilea Reich si imperiul soarelui răsare. Totodată a fost întrecut si imperiul aliat, cel britanic, a cărei stea începe să decada treptat. Va rămâne un singur rival redutabil, si el în mod conjunctural fost aliat, imperiul păgân sovietic. Începe războiul rece. Din punct de vedere confesional SUA se prezintă ca un mozaic în care putem totusi desprinde cu ajutorul datelor statistice furnizate de enciclopedia Encarta '98 următoarea structura: "La jumătatea secolului trecut, populatia SUA era predominant protestanta; ea includea relativ putini romano-catolici si evrei, si aproape nici un aderent al religiilor ne-crestine cum ar fi islamul sau budismul. Printre noile fenomene religioase ale secolului trecut se numără fondarea mai multor denominatiuni americane originale printre care Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Ultimele Zile, cunoscuta popular ca Mormonii; Biserica Scientologică; Biserica adventista de ziua a saptea si Martorii lui Iehova. După anuarul statistic din 1998, cel mai mare grup religios american este cel romano-catolic, aproximativ 25% din populatie. Printre grupurile majore protestante sunt baptistii (19,4%), metodistii (8%), prezbiterienii (2,8%), penticostalii (1,8%) si episcopalienii (1,7%). Biserica Ortodoxă are un număr însemnat (nu este indicat în procente!). Cea mai răspândită religie ne-crestină din SUA este iudaismul (2%), dar si islamul, budismul si hinduismul au adepti numerosi."

Conform fostului consilier de stat american Zbygniew Brzezinski (actualmente membru al Trilateralei Bilderberg, grup ce este creditat a fi un super guvern mondial), "trebuie (să avem) o religie personală". Ca urmare a acestor directive ideologice si a aplicării lor în practica, potrivit unui sondaj Gallup în februarie 1978, 10 milioane de americani, tineri de toate categoriile erau adeptii unor religii orientale; 9 milioane erau angrenati în ceea ce se cheamă "spiritual healing" (vindecare spirituală - o forma tipică a practicilor terapeutice de tip New Age inspirata din religiile orientale si practicile samanilor nord-americani). În anul următor, 1979, 500.000 de catolici americani erau practicanti ai healing-ului carismatic de influenta penticostala. Aici este cazul să mentionam apriga concurenta dintre new-ageri si carismatici, conflictul si contradictia lor datorându-se mijloacelor lor diferite folosite în acelasi scop: bunăstarea pământească aici si acum.

(...)Institutul Esalen din Big Sur, California, s-a înfiintat în anul 1962 si este socotit a fi unul din leagănele miscarii. Sub conducerea lui Michael Murphy si Richard Price, institutul s-a orientat către experimentarea de noi terapii si spiritualitate alternativa de orientare asiatica. Ambitia participantilor era aceea de a conferi acestor experimente de meditatie, medicina holistica si diverse forme de masaj o alura intelectuala academica. Aici s-au perindat figuri de seama ale "noii spiritualitati" ca Fritz Perls, întemeietorul gestalt-terapiei, apoi Ida Rolf cu a sa terapie rolfing, Roberto Assagioli, părintele psiho-sintezei, precum si Rollo May, Carl Rogers, Alexander Lowen, Christina si Stanislav Grof. Pe lângă acestia au mai fost prezente personalitati politice ca M. Gorbaciov, Mark Satin si cercetători ai noii fizici (Fritjof Capra, Gary Zukav). În fiecare an 5.000-7.000 de cursanti participa la gama larga de oferte new-age: psihologie transpersonala, psihologie budista, samanism, hipnoza, yoga, tantra, intuitie practica, gestalt-terapie, metoda feldenkrais, rolfing si Cursul miracolelor.

(...)Desi Cursul Miracolelor pretinde că nu are autor (pentru a suscita interesul unor cercuri cât mai largi), totusi urmărind cu atentie sursele indicate de însisi propagatorii acestui curs se pot descoperi persoanele implicate în alcătuirea si distribuirea sa. În site-ul numit THINKING ALLOWED se putea citi în 1998 un interviu pe marginea Cursului acordat de psihologul american Judith Skutch Whitson doctorului Jeffrey Mishlove. J. S. Whitson este printre altele presedinta Foundation for Inner Peace, organizatie ce se ocupa cu publicarea si răspândirea acestui curs. Dar adevaratii autori se numesc Helen Schucman (a murit în 1981) si William Thetford, autori care din "smerenie" se numesc "canalizatori", folosind un termen contemporan ce înlocuieste demodatul "medium" spiritist. Acesti doi psihologi (Helen Schucman s-a declarat evreica si atee militanta, iar Bill se considera agnostic!), au avut în 1975 o relatie personala care s-a deteriorat, iar în aceasta situatie tensionată Helen a primit următorul mesaj: "Acesta este un curs de miracole. Va rog să luati notite." Mesajul venea din partea unei entitati ce s-a recomandat a fi Iisus! Aici putem face o paralela cu mesajul "tolle, lege” primit de Fericitul Augustin, mesaj cu adevărat dumnezeiesc ce a dus la convertirea acestuia. Dar ateii si agnosticii de care ne ocupam n-au avut darul deosebirii duhurilor, si nici precautia de a consulta pe cei competenti ce ar fi putut să-i ferească de rătăcire. Si aceasta în situatia când în America exista de zeci de ani milioane de ortodocsi organizati în diverse eparhii, publicatii ortodoxe si Institutul St. Vladimir din Crestwood, New York, cu teologi de prestigiu, sau chiar si mânăstiri californiene cu viata ascetica exemplara. Cursul a avut o răspândire fulgerătoare în mediile "baby boom" din America, generatii postbelice total debusolate spiritual, în căutare neîncetata a adevărului trecând prin experienta rockului, drogurilor, perioada hippy, meditatie transcendentala si alte tehnici si filosofii orientale, astrologie, terapii naturiste sau psihologice, mediul ideal al New Age-ului. Astfel în ianuarie 1987 existau în circulatie 300.000 de copii ale cursului! Judith Skutch caracterizează acest curs - să retinem, una din cartile "canonice" ale miscarii New Age! - ca fiind un sistem metafizic de psihoterapie spirituala. Recent (anii 90), au aparut noi carti care aspira la statutul de "carte de capatâi" si au un autor bine cunoscut, desi acesta locuieste retras într-un loc necunoscut din SUA. James Redfield a scris mai întâi The Celestine Profecy, apoi mai multe urmari ale acesteia, în volumul doi care se numeste The Tenth Insight. Pe internet se poate citi o productie literara înrudita, si anume The Celestine Journal. Dar tot pe internet n-au întârziat să apară si recenzii critice, în special venite din zona neo-protestanta. Una din cele mai pertinente critici se intitulează "Reflections On A Best-Seller” de Rolf Nosterud. Acolo se arata între altele ca: "Prin deghizarea conceptelor oculte într-o terminologie crestina, cartile New Age au introdus, înselator, multime de asa-zisi crestini în cercuri New Age si neo-pagâne... Observati marea cautare de care se bucura îngerii contrafacuti si distorsiunile feministe despre Dumnezeu. Întrucât cei mai multi dintre "cauzatorii de adevăr" contemporani nu cunosc nici datele si nu au nici vointa de a rezista acestor iluzii seducătoare, o noua paradigma - o schimbare masiva în viziunea Americii despre realitate - transforma cultura noastră. În timp ce natiunea noastră rationalizeaza păcatul si idealizează păgânismul, crestinii ar trebui în schimb să ia aminte la avertismentele Scripturilor si la învataturile Duhului Sfânt."

Aceste recenzii urmăresc - si realizează - o pozitie crestina apologetica, dar din păcate ele esueaza în zona eterodoxiei propunând solutii ce trădează carentele duhovnicesti tipic neo-protestante: lipsa ierarhiei si continuitatii apostolice, neîntelegerea sobornicitatii si a Sfintelor Taine, critica cultului sfintilor si liturgicii bisericesti în general, subiectivismul în interpretarea (adesea literala, fundamentalistă) a Scripturii, considerata ca autoritate suprema si suficienta. Aceste grave abateri dăunează chiar si celor cu cele mai bune intentii cum ar fi C. Cumbey, C. Matrisciana, D. Hunt sau L. Gassmann.

Concluzii

Mai rar se întâlnesc luări de pozitie ortodoxe, ce vin mai ales din spatiul american (OCA, Patriarhia Ecumenica, Patriarhia Antiohiei), dar si din surse athonite. Consideram ca o necesitate si abordarea mai sistematica a acestor probleme în spatiul nostru, întrucât aceste atacuri anticrestine se fac tot mai simtite în aceasta perioada tulbure de tranzitie. Un bun si promitator început a fost făcut de Diaconul Profesor Doctor P. I. David în ultimele sale aparitii editoriale: Invazia Sectelor si Sectologie. Astfel în capitolul V al primei lucrări intitulat New Age: o "religie" mistico-păgână si sincretista la dimensiunile întregului univers este prezentat mai întâi un scurt istoric, urmat de un minim doctrinar. New Age-ul este considerat pe buna dreptate a fi o provocare pentru crestini, acestia urmând să aleagă liber si constient între Hristos sau Vărsătorul. Suntem încredintati că aceasta provocare se va înteti în anii ce vor urma, propaganda New Age fiind pregătită si promovata de la cele mai înalte nivele politice, acelea ale lojilor masonice supra-nationale, ale unor "guverne mondiale" ce au ca zona de actiune întreaga planeta. Dar chiar conform ideologului lor, Alvin Toffler ce a arătat în lucrarea sa "Socul viitorului” cum aceste perioade cultural ideologice se scurtează aproape logaritmic, miscarea are toate sansele de a se curma mult mai rapid decât si-au planificat acesti "maestri arhitecti". Însa efectele ei duhovnicesti pot fi devastatoare pe o scara foarte larga, ceea ce îndeamnă Biserica la o mare trezvie si reactie, atât la nivelul ierarhiei, cât si al fiecărui credincios în parte.

Miscarea New Age în România

Psihosectele se leagă direct de universul atât de variat, cunoscut sub numele de New Age, aceasta miscare sau mentalitate în expansiune, complexa si articulata, descrisa ca o "propunere existentiala" de sincretism exacerbat, uimitor, între filosofiile orientale, psihologia inconstientului, ufologie si religii primitive. Un fel de "cloaca universala", cum a numit-o cineva, si în care poti găsi orice, pentru a-ti construi un "crez pe măsură".

Psihosectele, auto-intitulate "miscari pentru dezvoltarea mentalului", creează preocupări nu atât prin numărul crescând de aderenti, cat mai ales prin potentialul de pericol sociala.

Vorbind de acest din urma aspect, documente statistice ale unor tari occidentale le considera în stare să opereze o "destructurare mentala" la adeptii lor, conducându-i sistematic si la ruina economica. De aceea, sunt numite uneori si "culte destructive".

De obicei, intre aceste psihosecte găsim sistematic unele care activează si în tara noastră, chiar daca, de regula, au un număr limitat de adepti. Între acestea amintim:

· Scientologia

· Live Discover Principles

· Silva and Mind Control

· Centrul Roman de Psihologie si Hipnoza Aplicata (Evo Cris)

· Valter Bredeon Seminars

· Cultural and Spiritual Association (Casa)

· Asociatia de Ontopsihologie

· Harmony Body Mind

Psihosectele sunt o realitate în întregime occidentala, prezentând un amestec de intuitii psihanalitice, precepte morale, metode pseudo-stiintifice, practici initiatice, centrate, de obicei, pe credinta intr-o Fiinta suprema si pe speculatii escatologice. Ceea ce au în comun aceste secte este pretentia de a dezvolta pe deplin capacitatile mentale si psihologice ale omului, prin eliberarea de conditionarile mentale, de boala si de nefericire.

Riscul consta si în faptul că, adesea, se ascund sub masca unor asa-zise centre psiho-terapeutice, institute de cercetare si scoli formative, sau de-a dreptul în cursuri pentru manageri sau de dezvoltare a memoriei. Frecventarea acestor "cursuri" se face cu plata unor taxe adesea exorbitante, daca nu cu punerea întregului avut la dispozitia comunitatii respective si cu angajarea "cu normă întreagă" în activitatile organizatiei.

Dintre structurile religioase amintite, pare că Scientologia ar fi cea care isca preocupările cele mai serioase, mai ales că activează în România încă din anii comunismului. Caracteristica majora a acestei miscari e ambitia de a crea o "democratie scientologica" la scara planetara, mizând pe "purificarea" tuturor indivizilor. Când acest lucru se va realiza, în proportie de 80% , nu va mai fi nevoie de alegeri si dezbateri politice, iar cine va continua să se opună miscarii va fi privat de statutul de cetatean. Cercetările făcute asupra acestei miscari au subliniat gravele repercusiuni asupra familiilor care au un membru devenit adept al sectei. Terapia tinde să reducă adeptii la o stare totala de aservire, folosindu-se de sisteme de conditionare mentala. "Confesiunile" adeptilor privind viata lor privata, obtinute în urma sedintelor de terapie, sunt apoi folosite împotriva lor, ca instrumente de santaj.

Se cunosc numeroase cazuri în Europa, dar si la noi în tara, când diverse miscari psihoagresive, apartinatoare miscarii New Age, au tendinte să intre în scoli fie prin intermediul elevilor si studentilor, fie al unor profesori deveniti adepti ai psihosectelor. A creat senzatie cazul unei scoli din Toscana (Italia), în care directorul a cerut profesorilor să participe la un astfel de curs, care ulterior ar fi fost echivalat cu unul de reciclare. Consiliul profesoral a cerut demisia directorului si a solicitat retragerea dreptului de a mai profesa.

Nu trebuie uitat că si lumea politica si cea a afacerilor sunt poluate de New Age. Intr-o lume ambigua, e greu să lupti contra universului New Age, care are elemente "nevinovate" si periculoase la un loc. Ne lipsesc elementele culturale pentru a-i face fata. Singura posibilitate este discernământul duhovnicesc, care ne ajuta să nu ne oprim la suprafata, fascinati de aparente, ci "să aruncăm mai la adânc", în marea tulbure pe care navigăm, si să vedem toate acele elemente ambigui si controversate, care spun că nu acolo este Hristos.