Dracii încuviinţează voia lui Dumnezeu, acceptă că aşa e...dar fac întotdeauna ceea ce vor ei. Asta e smerenia dracilor: acceptarea păcatului, dar care nu e urmată de pocăinţă, ci de o păcătuire şi mai mare.
„Smerenia propovăduită de cugetarea trupească [adică de un om care nu s-a înduhovnicit, care nu s-a umplut de harul lui Dumnezeu prin curăţirea sa de patimi], de făţărnicie, de sfinţenia deşartă [adică închipuită] este o smerenie drăcească”, pentru că e o smerenie inspirată nu de harul lui Dumnezeu, care nu locuieşte în noi, datorită păcatelor noastre, ci de mintea noastră pătimaşă şi
de inima noastră care musteşte de fariseism, de duplicitate.
Adică vrem să părem oameni duhovniceştiîn timp ce noi trăim o viaţă fariseică, păcătoasă, doar cu alură de sfinţenie.
- text cules de Dan Făgărăşanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu