Poeti dupa gratii: Petru Baciu

VOI AŢI CĂZUT

Port cenuşa morţilor ca

un memento, pentru fapte­le

mele de fiecare zi.

Am fost împreună cu voi şi cu voi,

Şi nu m-am întors înapoi.

Am vrut să clădim neamului nostru

Suflete noi.

Să-i cinstim altarele,

Să-i apărăm ogoarele,

Dumicatul de pâine

Şi tihna la rugăciune.

În luptă cu întunericul lui Belzebut

Voi aţi căzut

Răstigniţi,

În mine de plumb, în temniţi sau munţi.

Arşi de vii,

Înmormântaţi de vii,

Fără preot, fără cruce la căpătâi.

Moartea voastră înseamnă cel mai înalt discurs

Adresat Patriei.

Voi aţi căzut apărând pe Iisus.

Voi aţi biruit!

CINE?

Cine m-a aruncat în vâltoare?

Cine mi-a sortit pasul care doare?

Pe drum de Golgotă suiş

Să mă poticnesc pe povârniş!

Cine m-a aruncat în vâltoare,

În pădurea cu sălbatice fiare?

Să mă devoreze în ascuns,

Să nu pot să dau răspuns.

Cine m-a aruncat în vâltoare,

În mlaştina deznădejdii cea mare...?

Să mă uit la fratele meu pieziş,

Să mă rog pentru el pe furiş.

Din nepătruns

Coboară în şoaptă răspuns:

„În faţa icoanei voi aţi jurat

Să ispăşiţi al neamului vostru păcat”.

- din volumul "Poeţi după gratii", editat de Mânăstirea Petru Vodă