In timpul lui N. Hrusciov, procesul de racolare a reprezentantilor clerului s-a extins si asupra nivelelor inferioare ale structurii bisericesti. Prin sita racolarii serviciilor speciale se strecura nu numai un episcopat, dar si o importanta parte a clerului de rand, si de asemenea laicii care lucrau in biserica – membrii celor douazeci, cei din altar, cantaretii, paznicii, femeile de srviciu.
Inca din anul 1922, in organele CK a fost elaborata o instructiune secreta cu privire la cum trebuie racolati preotii ortodocsi, prin intermediului metodei biciului si a prajiturii, pentru ca acestia sa devina “sclavii eterni ai CK”.
“Raportul adjunctului mandatarului sectiei secrete a VCK cu privire la munca de agentura si informare in randurile clerului pentru anul 1923.
1. Folosirea in scopurile sale de cler, in special de cel care ocupa o functie importanta in viata bisericeasca, asa ca arhiereii, mitropolitii, si etc., obligandu-i, sub frica responsabilitatii stricte, sa emita dispozitii pentru cler sau altele, care ne pot fi folositoare, spre exemplu: incetarea agitatiei interzise in privinta decretelor, inchiderea manastirilor etc.
2. De clarificat caracterul unor episcopi, vicari, pentru ca, pe seama trasaturii de vanitate, sa jucam diferite variante, favorizand dorintele si planurile lor.
3. racolarea informatorilor din randul clerului se propune dupa o oarecare informare asupra vietii clericale si clarificarea trasaturilor amanuntite ale caracterului, pentru fiecare slujitor al cultului. Materialele se pot obtine prin diverse metode, dar in principal prin intermediul extragerii corespondentei in timpul perchezitiilor si cunoasterea personala a mediului clerical.
Provocarea interesului material al informatorului din randurile clerului este necesara, in paralel cu recompensa financiara si in natura. Indubitabil, vor fi legati si mai mult de noi si in alta privinta, si anume faptul ca preotul va fi sclavul etern al CK, care se teme de deconspirarea activitatii sale.
Ce-i drept, metoda este destul de nesigura si poate fi utila doar in cazul in care obiectul racolarii are un caracter slab si lipsit de vointa”.
In anii’ 50-60 aceasta indicatie a cekistilor a inceput sa se puna in practica la volum maxim. Si nu este de mirare – doar toata ierarhia de sus a fost creata de mana stapanilor din CK. Acest proces a devenit deosebit de puternic dupa intrarea BOR in Consiliul Mondial al Bisericilor, Conferinta Crestina pentru Pace si alte organizatii internationale. Racolarea reprezentantilor clerului din BOR a ajuns la astfel de dimensiuni, incat era deja greu de facut diferenta, unde ei solutionau probleme religioase, unde pe cele cekiste, si unde pe cele de partid. Despre dimensiunile imbinarii functiilor bisericesti si cekiste si a sarcinilor ce se aflau in fata BOR si KGB din URSS se poate judeca macar dupa urmatoarele materiale din rapoartele pastrate la Arhiva Centrala a KGB-ului din URSS.
In luna iulie 1983, “la a VI-a Adunare Generala de la Vancouver (Canada), in componenta delegatiei religioase a URSS (compusa din 120 de oameni), au fost trimisi 47 (!) agenti din organele KGB-ului recrutate din randurile autoritatilor religioase, preoti si personal tehnic” (Arhica Centrala a KGB-ului din URSS). In luna iunie 1984, in rapoartele sectiei a 4-a a Directiei a 5-a a KGB se spune: “In Elvetia, in componenta delegatiei Bisericii Ortodoxe Ruse la CC al Consiliului Mondial al Bisericilor au fost prezenti agenti care aveau ca sarcina propulsarea in functia de Secretar General al CMB a unui candidat favorabil noua. In aceasta functie a fost ales Emilio Castro, alegerea caruia, in afara de Biserica Ortodoxa Rusa, a fost sustinuta si de bisericile din tarile socialiste”.
In anul 1983 a fost publicata Scrisoarea Deschisa a Patriarhului Pimen adresata Presedintelui SUA, R.Reagan, cu condamnarea politicii SUA si apararea politicii URSS. In arhivele KGB-ului exista informatia cu privire la felul in care, in realitate, s-a pregatit scrisoarea: “Prin agentii ‘Ostrovsky” si “Kuznetov” s-a pregatit scrisoarea deschisa a patriarhului Pimen adresata Presedintelui SUA Reagan. Scrisoarea a fost publicata in ziarul “New York Times”, a fost republicata in “Izvestia” si trimisa prietenilor pentru a fi publicata in ziarele lor”.
Potrivit Comisiei Parlamentare oficiale a Sovietului Suprem al Federatiei Ruse, principalele centre a activitatii KGB din URSS, sub “acoperirea” bisericii, erau Conferinta Crestina pentru Pace, condusa timp de multi ani de actualul patriarh Aleksii al II-lea (Ridigher), si Sectia pentru relatii externe bisericesti (SREB) a Patriarhiei Moscovei. Agentul KGB cu preudonimul “Aramis”, care lucra la SREB in calitate de translator, si care a decis sa se caiasca ulterior in paginile ziarului “Argumenti i Fakti” Nr. 8, 1992, a povestit ca aproape toti colaboratorii SREB “lucrau sau pentru Directia KGB-ului din Moscova, sau pentru KGB-ul unional”. Erau obligatorii rapoartele “cu privire la cand si unde intrau strainii. Raportul se prezenta in 5 exemplare, unul mergea pe masa Presedintelui SREB (mitropolitul Nicodim, mai tarziu mitropolitul Yuvenalii, etc.), al doilea – la Consiliul pentru problemele religiei, care in esenta era o filiala a KGB-ului, celelalte exemplare se predau direct la KGB”. Parintele-fondator al SREB, mitropolitul Leningradului, Nikodim (Rotov), inca din anul 1969 a pus in practica predarea rapoartelor despre care am vorbit mai sus, facand un fel de fundamentare teologica, in spiritul aceluiasi Serghii Stragorodsky. El vedea rezultatul constructiei de 50 de ani a socialismului in faptul ca “in lume se realizeaza si incep sa devina reale idealurile, aduse in lume de Cuvantul Intruchipat”.
Scopul si sarcinile agentilor din cler nu se limitau la simpla turnatorie si marturie falsa. Spre exemplu, in luna octombrie 1969, delegatia Patriarhiei Moscovei a primit sarcina ca la sedinta Conferintei Crestine pentru Pace (CCP) “sa-l compromita pe Ondru (cetatean al Republicii Socialiste Cehoslovace, ce detinea functia de Secretar general al CCP, din cauza faptului ca, in timpul evenimentelor din anul 1968, acesta facuse declaratii antisovietice) si sa obtina plecarea sa din aceasta functie”. Sarcina a fost indeplinita, asa ca “parintii Stelariei” au primit, probabil, incat cate o stea sau o diploma de onoare.
Au existat si misiuni cu caracter politico-strategic: “In cadrul planului comun cu Serviciul A a PGU al KGB din URSS de acordare a influentei favorabile Uniunii Sovietice asupra cercurilor clericale ale Occidentului, prin intermediul agenturii de elita a organelor KGB, prin canalele religioase s-a efectuat un complex de masuri de influentare asupra crizei social-politice din tarile vest-europene” (anul 1981). Insa o astfel de misiune atat de complicata s-a adeverit pentru Patriarhia Moscovei “o cruce grea” – “complexul de masuri”, efectuat de agentura de elita imbracata in sutana, a dus la un rezultat contrar. In criza fara de iesire nu au ajuns tarile vest-europene, ci chiar Uniunea Sovietica.
In acelasi timp insusi organele KGB-ului din URSS aveau o grija gingasa fata de prioritatea intereselor finei sale – Patriarhia Moscovei: “La studii in institutiile teologice ale URSS, Republicii Federative Socialiste Iugoslavia, Republicii Socialiste Cehoslovace, Republicii Populare Bulgaria si Republicii Populare Polone au fost trimisi agenti... In fata lor s-a pus sarcina de a aduce la cunostinta clerului din aceste tari a informatiei cu privire la tendintele hegemonice ale Patriarhului Constantinopolului in defavoarea bisericilor ortodoxe, de stabilire a contactelor cu clerul si identificarea tendintelor adversarului” (decembrie 1988!). Din fragmentul prezentat, nascut in al 4-lea an al restructurarii, la jumatate de an de la serbarile oficiale in cinstea implinirii a o mie de ani de la Crestinarea Rusiei, deja nu se mai poate intelege unde se termina intersele KGB-ului si unde incep interesele Patriarhiei – probabil, este imposibil de a trasa linia de separare.
Este clar ca si astazi la carma Bisericii se afla aceeasi conducatori, aceleasi cadre – ele “decid totul”. Si in luna aprilie 1995, patriarhul Aleksii al II-lea, in interviul acordat statiei de radio “Radonej”, continua sa condamne “tendintele hegemoniste ale patriarhului Constantinopolului”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu