Monahul Filotheu: A venit momentul să ne maturizăm şi să înţelegem ce este cântarea Bisericii şi că ea nu îşi are nicăieri locul în afara bisericii.

Răspuns unei invitaţii de a participa la un festival de muzică psaltică

Oare ce înseamnă pentru creştinii ortodocşi "Cum vom cînta cîntarea Domnului în pămînt străin?" (Psalmi 136:4)


Socotesc că pînă şi tîlcuirile alegorice ale acestui cuvînt le stau împotrivă celor ce vor să cînte psaltică pe scenă.


Locul icoanelor şi al psalticii este la sfintele slujbe şi la sfintele rugăciuni ale creştinilor.


Venim la biserică să ascultăm cîntările şi să ne uităm pe pereţi, sau să lucrăm mîntuirea sufletului? Dacă o inimă moartă vine pentru vernisaje şi audiţii, da, sigur, ea îşi poate dori cîntări şi icoane pe scenă şi în muzeu, ca nu cumva inima cea moartă să fie strîmtorată de sfînta slujbă.


Dar dacă realizăm că psaltica, cea mai frumoasă, mai desăvîrşită şi mai complexă muzică existentă pe faţa pămîntului, este rugăciune, atunci realizăm şi că e un sacrilegiu să facem un spectacol - cu atît mai puţin un festival - de muzică psaltică.


Cinste celor ce se opresc în faţa icoanelor din muzee şi mai spun o rugăciune şi mai citesc un paraclis.

Dar nu e cazul acesta în ce priveşte cîntările, pentru că nu există cîntare psaltică ieşită din uzul Bisericii. Evlavia faţă de sfinţenia icoanelor vechi cere să avem grijă de ele şi atunci le tratăm şi le punem deoparte, cît mai ferite de intemperii şi de tot ce le-ar putea dăuna, ca să se poată avea şi cinsti şi de cei de după noi. Dar dacă în România nu se aud vreodată Anixandarii de Sfîntul Ioann Cucuzel sau Doamne, strigat-am de Sfîntul Ioann Damaschin, în Athos ele se aud, cel puţin de cîteva ori pe an, la sfintele privegheri. Mi se pare că a scoate cîntarea Domnului din biserică este un lucru foarte grav.


Recunosc că am cîntat cîndva pe o scenă în faţa unei biserici, la un concert. Dar făcînd aceasta, oricît de festiv şi de important era cadrul, m-am întrebat cui slujeşte ceea ce fac. Căci dacă rugăciunea mea este ca să vadă oamenii cum mă rog, mă va osîndi Mîntuitorul, care a poruncit limpede să nu fac asta. Iar dacă e muzică şi nu e rugăciune, atunci iarăşi mă va osîndi, tot pentru făţărnicie, şi poate chiar pentru necredinţă.

Mi se pare că a venit momentul să ne maturizăm şi să înţelegem ce este cîntarea Bisericii şi că ea nu îşi are nicăieri locul în afara bisericii. Dar dacă Biserica a primit Filarmonica din Piteşti şi a hotărît să o închine Domnului, atunci nu pot decît să aduc slavă lui Dumnezeu. Sigur, aşteptînd să văd imagini din interior, ca să înţeleg cum s-a procedat cu scaunele şi cu scena şi cum s-a modificat acesta pentru a fi cît mai potrivit unui cadru liturgic.


Iartă-mă, frate Ionuţ. Ce am scris aici nu este un reproş adus cuiva, ci o încercare, poate nereuşită şi nepotrivită, de a trezi inimile celor ce iubesc psaltica, ca să nu fie mustrate de cuvîntul Duhului Sfînt care zice: "Cum vom cînta cîntarea Domnului în pămînt străin?" Cunoaştem, oare, stihurile ce urmează după acest cuvînt din Psalmul 136 şi ce înseamnă ele?

Monahul Filotheu

Sursa: Ortodoxia