Daţi muncii doar mintea şi mâinile, nu
şi inima
Nu trebuie să vă daţi inima lucrurilor
materiale. Sunt unii care se dăruiesc cu totul celor materiale. Toată ziua se
preocupă cum să facă bine o treabă şi nu se gândesc deloc la Dumnezeu. Să nu
ajungem acolo. Să folosiţi mâinile şi picioarele la muncă, dar să nu lăsaţi cugetarea
voastră să se depărteze de Dumnezeu. Să nu vă daţi toată fiinţa, toată puterea
dimpreună cu inima voastră celor materiale. În felul acesta, omul devine
închinător la idoli. Pe cât puteţi, nu vă dăruiţi inima treburilor; să daţi
numai mâinile şi mintea. Să nu vă daţi inima lucrurilor stricăcioase,
nefolositoare.
Atunci când inima este dăruită lui
Dumnezeu, cugetarea va fi şi ea la Dumnezeu, iar mintea la treabă. Atunci când
lucrezi, să nu-L uiţi pe Hristos. Să-ţi faci treaba cu bucurie, iar cugetarea
şi inima să-ţi fie la Hristos. Atunci nici nu te vei obosi, şi vei putea lucra
şi cele duhovniceşti.
Prin munca noastră transmitem fie
binecuvântare, fie tulburare
Atunci când lucrează cineva cu linişte
îşi păstrează pacea şi îşi sfinţeşte întreaga zi. Din păcate, n-am înţeles că
atunci când lucrăm ceva prea repede dobândim nervozitate, iar lucrarea care se
face cu nervozitate nu este sfinţită. Scopul nostru nu trebuie să fie a face
multe şi să fim într-o continuă nelinişte. Căci aceasta este o stare
diavolească.
Treaba grăbită, făcută cu nelinişte,
este caracteristica oamenilor celor mai lumeşti. Sufletele tulburate care
lucrează transmit tulburare şi prin lucrul lor de mână, iar nu binecuvântare.
Dacă aţi şti cât de mult influenţează starea omului lucrul de mână pe care îl
face, chiar şi lemnul unor obiecte făcute de el! Înfricoşător lucru! Rezultatul
muncii omului este pe potriva stării în care se află atunci când o face. Dacă
este nervos, se mânie şi înjură, ceea ce face nu va avea binecuvântare, iar de
cântă, de rosteşte rugăciunea, se sfinţeşte lucrul său.
Ziceri ale Cuviosului Paisie Aghioritul
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 65 – iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu