Sfantul Ignatie Briancianinov despre starile firii omenesti in privinta binelui si raului

Stările firii omeneşti în privinţa binelui şi a răului sunt trei

Pentru a scăpa de marea nenorocire care este înstrăinarea de Dumnezeu atât în timp cât şi în veşnicie, să păşim pe căi drepte şi sfinte. Pentru a dobândi lucrare creştină nerătăcită, să cercetăm cu simţul răspunderii firea omenească în trei stări ale ei:

în starea de după zidire,

în starea de după cădere,

în starea de după răscumpărare

( Sfinţii Părinţi numesc starea de după zidire „firească", starea de după cădere - „mai jos de fire", starea de după răscumpărare - „mai presus de fire")

Lucrarea creştinului poate fi nerătăcită, mântuitoare de suflet şi plăcută lui Dumnezeu numai atunci când el lucrează ori se străduie să lucreze numai şi numai după legile firii omeneşti înnoite.

Despre starea firii în privinţa binelui şi a răului, după facerea omului

In starea de după facere, firea omenească era cu totul neîmpărtăşită de rău. In ea via şi lucra doar binele în întregimea lui.

Omenirea nu avea despre rău nici o idee dobândită prin experienţă. Ea ştia doar că răul există, că pentru omenire este pierzătoare cunoaşterea din experienţă a răului (Fac. II, 9, 17; III, 2). Cunoaşterea teoretică, superficială despre rău nu putea avea nici o înrâurirea vătămătoare asupra firii omeneşti, fiind cunoştinţă moartă, deopotrivă cu neştiinţa în privinţa lucrării lăuntrice şi dinafară a omului.

Căderea omului a avut loc prin mijlocirea cunoaşterii lucrătoare, prin cercarea răului; căderea omului stă în cunoaşterea lucrătoare, prin cercare a răului, în însuşirea răului.

Ca să dăm o pildă, cunoaşterea teoretică a otrăvii nu pricinuieşte moarte, ci, dimpotrivă, fereşte de moartea prin otravă; cunoaşterea practică a otrăvii, adică gustarea ei, aduce moarte.