Se afișează postările cu eticheta Sfanta Cuvioasa Parascheva. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sfanta Cuvioasa Parascheva. Afișați toate postările

13.10.12

Minunile Sfintei Parascheva

Minunile savarsite de Sfanta Cuvioasa Parascheva au facut ca, an de an, numarul pelerinilor care strabat drumul spre Iasi sa fie tot mai mare. Astfel, inca din ajun, mii de pelerini, din toate judetele tarii, se indreapta spre Catedrala Mitropolitana din Iasi, unde se afla Moastele Cuvioasei Parascheva.
Mii de pelerini, indeosebi din alte zone ale tarii, care nu au unde dormi in oras, se asaza jos, vorbesc lucruri duhovnicesti si interpreteaza cantari bisericesti. Mame obosite de cale, cu copii langa ele, tineri si batrani, toti atipesc cu fruntile pe desagi si cu gandul la Dumnezeu, asteptand clipa in care vor putea saruta cinstitele Moaste, spre binecuvantare.
Cu evlavie si credinta, pelerinii cauta tamaduire si mangaiere, iar raspunsul Cuvioasei Parascheva nu intarzie sa se faca simtit, prin vindecarea trupurilor si a sufletelor acestora, nenumarate fiind minunile savarsite de Cuvioasa. Astfel, inca si astazi, sfanta vindeca schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli grele, de cele mai multe ori numai prin atingerea de racla ei.
Minunile savarsite de Cuvioasa sunt nenumarate. Multe sunt cunoscute din povestirile celor ce le-au primit, dar si mai multe au ramas in taina celor care le-au trait. Este suficient sa fii tamaduit sau mangaiat o singura data de Sfanta Parascheva, pentru a merge in fiecare an la Moastele sale, cu multa credinta in suflet. Pentru unii ca acestia, drumul pare scurt, necazurile vietii devin mai usoare, iar intoarcerea acasa se face cu mai multa bucurie si putere.

Focul a topit racla, dar nu si cinstitele Moaste

In ziua de 13 iunie 1641, cinstitele Moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost asezate in Biserica Sfintii Trei Ierarhi, din Iasi. In noaptea zilei de 26 decembrie 1888, lumanarea dintr-un sfestnic a aprins intregul paraclis in care se aflau cinstitele Moaste. Focul a topit racla de argint, in care era asezat trupul Cuvioasei, insa de acesta nu s-au atins catusi de putin. In anul 1889, Sfintele Moaste au fost mutate in Catedrala Mitropolitana, unde se afla si astazi.

Cuvioasa Parascheva a vrut sa ramana in tara noastra

Incepand cu anul 1944, ofensiva sovietica prevestea ocuparea unei parti din Moldova. Pentru aceasta, centrele mitropolitane din Cernauti si Iasi au fost evacuate, spre a nu cadea prada celor nelegiuiti. In ziua de 15 martie, cinstitele Moaste au pornit spre Manastirea Turnu, din Valcea. Pe drum, acestea s-au oprit insa la Manastirea Samurcasesti, din Ciorogarla, aproape de Bucuresti. Intre 27 octombrie si 26 noiembrie 1944, acestea au fost asezate in Catedrala din Bucuresti, langa Moastele Sfantului Dimitrie Basarabov. Dupa aceasta data, ele au fost reasezate in Catedrala din Iasi.
Se spune ca, in anul 1945, cativa soldati sovietici ar fi incercat sa ia Moastele Cuvioasei Parascheva si sa le duca in Rusia, insa Cuvioasa nu s-a lasat miscata din orasul ei, tot asa cum Cuviosul Dimitrie nu s-a lasat luat din Bucuresti, in timpul ocupatiei germane.

Sfanta Parascheva alunga seceta si aduce ploaia

In vara anului 1947, cand tara a fost cuprinsa de o mare seceta, oamenii si animalele abia de mai puteau trai. In aceste conditii, Moastele Sfintei Parascheva au fost scoase din catedrala si purtate, in procesiune, prin satele Moldovei. Pe tot parcursul procesiunii, in urma preotilor care insoteau racla, veneau nori mari de ploaie. Drept multumire, credinciosii au inaltat mai multe troite, in cinstea Sfintei Parascheva. Procesiunea cu Sfintele Moaste a continuat vreme de peste doua luni, adunand la un loc preoti, monahi si chiar reprezentanti ai autoritatilor locale, in ciuda prezentei trupelor sovietice.

Tanara vindecata de leucemie

In anul 1950, o tanara studenta din Iasi a fost diagnosticata cu leucemie. Cu multa durere, atat bolnava, cat si familia acesteia, a alergat la Moastele Sfintei Parascheva si, cu multe lacrimi, i-a cerut ajutor de sanatate. Dupa numai doua luni de rugaciuni staruitoare, post si sfinte slujbe, tanara s-a vindecat de aceasta boala incurabila si a putut sa-si continue studiile.

Pamantul nu a vrut sa primeasca trupul Cuvioasei

Prin anii 1950-1954, tot crescand numarul pelerinilor veniti la Moastele Cuvioasei Parascheva, comunistii au hotarat sa ingroape in ascuns trupul acesteia. In dimineata in care cei delegati cu aceasta sarcina au inceput sa sape o groapa, intr-un cimitir din apropiere, cerul s-a intunecat deodata, un vant naprasnic a inceput sa bata, iar o ploaie torentiala cu grindina, tunete si fulgere a cuprins locul. Speriati, oamenii au alergat la Catedrala, spre a cere ajutorul Cuvioasei si mila lui Dumnezeu. Dupa ce au tras clopotele, credinciosii au savarsit Acatistul si Paraclisul sfintei, precum si alte rugaciuni catre Maica Domnului. Imediat dupa aceste rugaciuni, furtuna s-a potolit, iar cerul s-a luminat.

Femeia salvata de la sinucidere

O familie din Iasi avea necazuri. In anul 1955, intr-o seara oarecare, femeia a plecat de acasa, iar sotul si fiica au cautat-o indelung, pana seara, fara sa o poata gasi. Seara, adormind fiica, tatal a mers la Cuvioasa Parascheva si s-a rugat indelung pentru intoarcerea acasa a sotiei disparute fara urma. Intorcandu-se acasa, sotul a continuat sa se roage sfintei. Dupa aproape o ora, in miez de noapte, sotia a batut la usa, speriata de moarte.
Fiind intrebata ce s-a intamplat, aceasta a raspuns: "Diavolul mi-a dat in gand sa ma sinucid. De aceea, m-am asezat pe linia trenului, aproape de gara Nicolina. Dar, la orele opt seara, pe cand venea un tren cu viteza, fiica noastra, imbracata in alb, a venit la mine, m-a apucat repede si m-a aruncat afara de pe linie. Asa am scapat de moarte si de osanda iadului." Atunci, barbatul i-a spus ca la ora aceea fiica lor deja dormea, iar el se ruga langa Moastele Sfintei Parascheva.

Cuvioasa Parascheva tamaduieste un nebun

In primavara anului 1968, la Mitropolie a venit o femeie din Sofia, Bulgaria. Aceasta avea un singur baiat, care, ajungand in anul doi de studentie, a innebunit deodata. Dupa ce s-a constatat ciudata boala, acesta trebuia sa fie tinut in cusca. Desi femeia era credincioasa, barbatul ei il blestema adesea pe copil si il dadea diavolului.
Intr-o noapte, mama credincioasa a visat o femeie imbracata in negru, care i-a spus: "Daca vrei sa fie sanatos copilul tau, sa vii la mine." Nestiind cine i-a spus acest lucru, femeia nu a facut nimic. Peste doua luni, visul s-a repetat, iar femeia a intrebat-o pe cea din vis cine este, astfel afland ca este Sfanta Parascheva din Iasi. Ajungand la Moastele sfintei, femeia s-a rugat cu lacrimi, indelung, si a lasat un pomelnic. Peste un an, femeia s-a aflat iarasi langa Moastele sfintei, multumind pentru insanatosirea deplina a baiatului ei.

Sfanta isi ridica singura capul

Parintele Cleopa Ilie povestea ca, intr-un an, cand i-a venit randul sa stea alaturi de racla Cuvioasei, au venit la el doua femei batrane, care i-au cerut sa le lase sa se inchine la Cuvioasa fara a mai sta la rand, caci sunt neputincioase si vor doar sa-i multumeasca sfintei. Femeile aveau la ele o pernuta lucrata manual pentru Sfanta Parascheva, in semn de multumire, pentru ca le vindecase de boala. Parintele Cleopa spune ca, atunci cand femeile s-au apropiat de racla, a vazut cum sfanta a ridicat singura capul, batranele i-au asezat perna drept capatai, iar apoi ea si-a asezat capul la loc.

Cuvioasa vindeca un bolnav de cancer

Dupa mai multe analize medicale, un iesean in varsta de doar 30 de ani a aflat ca are cancer. Fara a-l anunta pe pacient, doctorul a spus familiei acestuia ca bolnavul mai are de trait cel mult doua luni de zile. Intuind faptul ca are o boala grea, despre care nu i s-a spus direct, dupa iesirea din spital, bolnavul si-a anuntat rudele ca intarzie un ceas si s-a indreptat spre Catedrala.
Cand i-a venit randul sa se inchine Sfintei Parascheva, acesta a cuprins racla in brate si a stat astfel vreme de aproape o jumatate de ora, spre supararea celorlalti, care asteptau la rand. El s-a rugat sfintei sa il tamaduiasca de orice boala ar avea, pana in momentul in care a simtit o adanca pace interioara. Plecand cu inima impacata, cel bolnav a mers la rudele sale.
In vremea de dupa externare, el nu si-a mai luat nici macar medicamentele, fiind convins de ajutorul primit de la sfanta. Dupa doua luni, cand a mers la un nou control medical, medicul a constatat cu uimire ca boala se afla intr-un proces de regres. Dupa alte cateva luni, nici urma de cancer.

Preotul care s-a rugat Cuvioasei prin zidul catedralei

Un preot din Ardeal, fiind bolnav de plamani, a facut atatea injectii cu antibiotice incat a inceput sa orbeasca. In urma unui control oftalmologic, doctorul i-a confirmat acestuia simptomele de orbire. Indata dupa aceasta, preotul s-a urcat in tren si a venit la Catedrala din Iasi. Fiind ora tarzie, biserica era incuiata. Atunci, preotul a mers langa zidul acesteia, in dreptul locului unde se afla Moastele Sfintei Parascheva, si s-a rugat acesteia pana a doua zi. Chiar din acel moment, preotul nu a mai avut probleme cu plamanii, iar ochii si-au recapatat complet vederea.

Batista binecuvantata tamaduieste o boala grea

O femeie oarecare, necajita de faptul ca sotul ei avea chipul plin de niste bube urate si dureroase, a venit sa se roage Cuvioasei Parascheva. Multi doctori incercasera sa-l tamaduiasca, insa diferitele tratamente prescrise au inmultit parca bubele si durerile barbatului. Rugandu-se cu lacrimi Cuvioasei, femeia a lasat preotului un pomelnic si a atins de Moastele sfintei o batista curata, pentru sotul ei. Cand a ajuns acasa, femeia a asezat batista pe chipul cel plin de bube al sotului. Durerile s-au potolit iar, in mai putin de o saptamana, bubele s-au uscat si au disparut.

Cuvioasa Parascheva curata livezile de omizi

Intr-un sat aflat in apropiere au aparut o multime de omizi care distrugeau toti copacii. Atunci, preotul satului si credinciosii au cerut mitropolitului sa le-o dea pe Cuvioasa, spre a o duce prin livezile lor, ca sa-i scape de omizi. Astfel, soborul de preoti si de credinciosi a mers prin livezi si au asezat-o pe Sfanta Parascheva intr-o gradina, sub un copac care nu mai avea frunze, ci doar omizi. De o parte a gradinii curgea un rau, iar de cealalta parte a ei se afla soseaua nationala. Dupa ce au inceput rugaciunile, cei de fata au vazut cum omizile coborau din copaci si se indreptau spre apa sau spre sosea, murind. Cand s-au terminat rugaciunile si Sfantul Maslu, in copaci si in livezi un mai era nici o omida.
"Doamne, Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea si ne intareste cu Duhul Tau cel stapanitor, ca din adancul inimilor, cu bucurie, sa slavim preasfant numele Tau, in veci. Amin."


Teodor Danalache

Sursa: CreştinOrtodox.RO

13.10.10

Sfânta Cuvioasă Parascheva, pilda bunei cucernicii


Mireasmă de rugăciune şi pace sfântă aureolează Iaşiul, toată Moldova şi parcă întreaga ţară azi când cinstim pe Sf. Cuvioasă Maică Parascheva, pe care poporul nostru atât de încercat o numeşte înseninându-şi sufletul „mult folositoare“. Tâlcuri nebănuite învăluie aceste cuvinte de o simplitate împodobită cu toate virtuţile creştine, împreună surprinse în chipul copilei care a înţeles chemarea lui Hristos: „Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie.“ E „mult folositoare“ pentru toţi cei care au venit şi vin la ea cu credinţă şi speranţă cerând sănătate, ieşirea din necazuri şi nevoi de tot felul. Minunile făcute şi povestite sunt fără număr şi toate trimit spre un înţeles mai profund şi dătător de putere pentru ceea care de-a pururi e „mult folositoare“, totuna cu a fi creştin, a-l mărturisi pe Hristos după chemarea mereu prezentă: „Fiţi milostivi precum Tatăl vostru Cel din ceruri milostiv este“. Prin pilda ei plină de vrednicie creştinească ne este deplin folositoare, ştiind prea bine că, lucrând cuvintele dumnezeirii, toate celelalte ni se vor adăuga nouă.

„Crucea ne-a învăţat să fim milostivi“

În aceste zile ne amintim de viaţa Cuvioasei, chiar dacă o ştim pe dinafară şi o facem în strădania de a o şti pe dinăuntru, în mintea şi sufletul nostru de unde rugăciunea îşi plineşte râvna. De fel dintr-un sat trac, Epivata, trăitoare pe la prima jumătate a sec. XI, Cuvioasa Maică Parascheva descindea dintr-o familie înstărită, iubitoare de Dumnezeu în care a primit o educaţie creştină şi mai avea un frate, care avea să fie Sf. Eftimie, Izvorâtorul de mir. Să fi avut zece ani, când mergând la Biserică împreună cu mama ei, Cuvioasa a simţit chemarea de a-L urma pe Hristos, aşa cum numai o inimă curată o putea trăi. Ieşind din Biserică şi-a dăruit hainele ei frumoase unui sărac, înfruntând mustrările celor din jur şi asta nu odată. Copilă fiind a înţeles ceea ce şi azi rămâne greu de înţeles din parabola tânărului bogat, cel care îşi dorea viaţa veşnică, îndeplinise „din pruncie“ poruncile însă nu a găsit tăria să-şi vândă toate averile şi să urmeze lui Hristos. Cuvioasa Parascheva nu a stat pe gânduri, a împărţit averea săracilor şi l-a urmat fără şovăire pe Hristos, Cel care este „Calea, Adevărul şi Viaţa“. Se povesteşte cum odată Cuvioasa şi-a dat fără pic de ezitare crucea de aur şi, mustrată, a răspuns pilduitor: „Crucea ne-a învăţat să fim milostivi“.

Urmând pe Hristos, Cuvioasa Parascheva a pornit spre Constantinopol, unde a frecventat bisericile, s-a rugat îndelung, a cerut binecuvântare de la cei mai sporiţi şi a plecat spre Calcedon, iar de aici spre Iraclia din Pont. Îşi petrecea tot timpul în post şi rugăciune, împlinite bogat în fapte bune, în veghe şi smerită cugetare, nevoindu-se astfel la o mănăstire de măicuţe cam până la 25 de ani. A trecut prin încercările pustniciei, le-a biruit după cuvintele Sf. Ap. Iacob: „Fericit bărbatul care rabdă ispita; fiindcă la capătul încercării va primi cununa vieţii, pe care Dumnezeu a făgăduit-o celor ce-L iubesc.“ S-a făcut aşa că un înger al Domnului i-a spus să se întoarcă în satul de unde plecase, „că acolo se cuvine să-ţi dai trupul pământului“. A făcut cale întoarsă spre locurile natale, trecându-şi zilele pe lângă Biserica din satul Calicratia, de unde a plecat în linişte şi pace spre Domnul. Să fi avut 27 de ani. În timp, localnicii au dat uitării pe Cuvioasa care se nevoise printre ei şi Sfânta a răbdat uitarea oamenilor şi poate a făcut minuni de care doar Domnul ştie. A vegheat ca o rugăciune tainică şi ca o candelă mereu aprinsă până când alături a fost îngropat un om împovărat de păcate. Atunci Cuvioasa Parascheva s-a arătat unor bărbaţi sfinţiţi rugând-i să ducă de la ea cât mai departe trupul plin de mireasma cea grea a păcatelor. Au făcut întocmai şi când au deschis mormântul Sfintei, au găsit trupul întreg neputrezit din care izvora un miros de mir binefăcător. Moaştele i-au fost aşezate la Biserica din Epivata şi, spre minunarea multora, nenumăraţi bolnavi se vindecau doar la simpla atingere de racla cu rămăşiţele pământeşti sfinţite de buna cucernicie a Cuvioasei.

Din Epivata, moaştele au fost strămutate la Târnovo, iar de acolo - cum povestesc Eftimie şi Rafail ca şi Melitie al Atenei şi Dositei, patriarhul Ierusalimului - la Belgrad şi, apoi, la Constantinopol. Tot de la ei aflăm cum Partenie bătrânul, patriarhul Constantinopolului, a dăruit domnitorului Vasile Lupu moaştele Sf. Parascheva pentru banii pe care acesta i-a dat să plătească datoriile Patriarhiei. Dimitrie Cantemir scrie cum moaştele Cuvioasei Parascheva, „stăpâna satului Epivata“, au ajuns la Iaşi, dobândite de Vasile Lupu „pentru cele multe binefaceri şi slujbe făcute Sfintei Biserici celei mari; că din însăşi veniturile sale a plătit peste 260 de pungi de aur... însă pentru că la turci este interzis a strămuta mort peste trei mile...a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta Otomană ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaşte“. Era în anul 1641, şi întreaga poveste este zugrăvită pe unul dintre pereţii Bisericii „Sf. trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur“, unde au fost depuse moaştele.

„Mult poate rugăciunea dreptului cea lucrătoare“

O cinstim pe Cuvioasa Parascheva la vremea toamnei încărcate de roade, gata să fie puse la adăpost pentru iarna ce e pe aproape. Este timpul cel mai prielnic când Cuvioasa Parascheva aminteşte că adevărata comoară este aceea pe care o adunăm în cer, după cuvintele Mântuitorului „Acolo unde este comoara voastră, acolo este şi sufletul vostru“. Comoara spre care ne îndeamnă şi Cuvioasa Parascheva este aceea a sfinţeniei, cum o înţelegem din Rugăciunea „Tatăl nostru“ - a sfinţit numele lui Dumnezeu, făcând voia Lui pe pământ, cum îngerii o fac în ceruri. Pentru aceasta şi-a ales cea mai tare armă - smerenia, cea care după Sf. Antonie cel Mare „are putere să treacă peste toate cursele vrăjmaşilor“, iar Sf. Ioan Gură de Aur atrage atenţia că „pe când mândria este moartea virtuţilor, smerenia este moartea păcatelor şi viaţa virtuţilor“. Smerenia creştinească cuprinde şi cugetarea deprinsă cu rugăciunea, convorbire neåntreruptă cu Dumnezeu, izvorul înţelepciunii, iar rodul ei este fapta bună făcută pentru şi în numele lui Dumnezeu. Piatra de încercare este răbdarea cea atât de mult invocată dar prea puţin înţeleasă; acel „mijloc şi culme“, între două abisuri - „nesimţirea cea împietrită“ şi „învoiala la păcat“; una împingând spre indiferenţă maladivă, cealaltă la acea dezvoltare metastazică a corupţiei. O recunoaştem lesne însoţită cum e de iubire, „cea care nu cade niciodată“.
Anul acesta, la Iaşi, au fost aduse moaştele Sf. Maxim Mărturisitorul şi el un chip al mărturisirii credinţei în Dumnezeu, Cel unul în treime; mărturisire este şi opera sa scrisă a cărei profunzime, reflectând din luminile dumnezeirii, este de o actualitate perpetuă. Avem în faţă două feluri deosebite de a fi creştin, dintre atâtea şi atâtea câte sunt posibile atunci când dai viaţa din viaţa ta cuvintelor Mântuitorului: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“. Cu pâinea cea de toate zilele, pentru care ne rugăm Tatălui ceresc, ne ducem viaţa cea repede trecătoarei, iar cuvântul lui Dumnezeu este pâine a vieţii veşnice pentru care moartea este spre înviere.

Scris de Elena Solunca Moise

Sfânta Cuvioasă Parascheva, pilda bunei cucernicii
Curentul - miercuri, 13 octombrie 2010


Related Posts with Thumbnails