Părintele Gheorghe Calciu: Apocalipsa şi ştiinţa.

Înainte de a ataca raportul actual dintre ştiinţă şi religie, dintre ultimele descoperiri ale ştiinţei actuale şi Biblie, în special Apocalipsa, este bine să definim sferele celor două noţiuni. Voi începe cu ştiinţa, care este cel mai comun termen pentru omul contemporan şi, de aceea, cel mai greu de definit, ca toate noţiunile comune cu care operăm în fiecare zi.

Ştiinţa este un domeniu al cunoaşterii sistematice umane greu de definit, fiind una din majorele activităţi ale minţii umane. Din acest punct de vedere, ea se aseamănă cu arta, cu religia sau filosofia. În latină, ştiinţă înseamnă cunoaştere, dar, în accepţie actuală, ea înseamnă numai un anumit tip de cunoaştere.

Treptele ştiinţei sunt: observaţia dirijată, care duce la clasificarea cunoştinţelor, din clasificare se ajunge, prin deducţie, la legi generale, care pot fi aplicate, în continuare, asupra noilor fenomene neprovocate, sau provocate, în sensul experienţei. Dacă legile stabilite nu se aplică noilor observaţii sau experimente, sau dacă duc la erori, se modifică legea conform experienţei noi. Ştiinţa este o cercetare fără limite care trebuie să întrunească asentimentul general al experţilor (cf. Enciclopedia Britanică).

Apocalipsa este mai uşor de definit, ea fiind o carte a Bibliei, făcând parte din Noul Testament, cartea cu care Noul Testament se încheie, de altfel. Numirea vine de la cuvântul grec apokalypsis, care înseamnă REVELAŢIE. Apocalipsa este scrisă de Sf. Evanghelist Ioan, cam prin anul 95 sau 96, sub inspiraţia Duhului Sfânt şi ea este cea mai misterioasă dintre toate cărţile Bibliei, pentru că ea conţine profeţii foarte obscure privind sfârşitul lumii. De aceea, mulţi se zbat să descifreze sensurile ascunse ale Apocalipsei, unii dintre ei ajungând la aberaţii privind cea dea doua venire a Mântuitorului şi modalitatea în care lumea va lua sfârşit.

Acum, după ce am definit cele două obiecte ale studiului nostru, fixând astfel termenii noţiunilor, putem trece la studiul propus în titlul lucrării, fără teama de a nu înţelege, fiindcă acceptăm toţi acelaşi conţinut al noţiunilor.

Să vedem ce spune Biblia despre începutul şi sfârşitul lumii şi, în paralel, ce spun ultimele „descoperiri ştiinţifice”, despre acelaşi lucru. Apocalipsa explică sfârşitul lumii prin simboluri pe care oamenii s-au străduit să le descifreze, greşind în aproape toate situaţiile. Ştiinţa, acceptând sfârşitul în modul în care Apocalipsa îl sugerează, încearcă să precizeze timpul şi durata sfârşitului, bineînţeles, tot pe baza unor supoziţii, chiar dacă oamenii de ştiinţă le obţin prin simulări la computer.

Parintele Arhimandrit Paulin Lecca despre Apocalipsa (video). Reflectii ale Parintelui Paulin redate de Parintele Steinhardt in Jurnalul fericirii.

Părintele Paulin Lecca (de la Cozia) împarte lumea în patru categorii:
Cea a fiului risipitor care nu se mai întoarce la Tatăl. Sunt şi din-tr-aceştia, rămîn printre roşcove şi porci.
Cea a fiului risipitor care se întoarce şi intră la ospăţul împărătesc.
Cea - foarte numeroasă, poate cea mai numeroasă - a fiului bun, care e drept şi cuminte, dar e călduţ şi fudul şi cu toate că e drept nu intră la cină!
Cea - vai, rară - a fiului drept care nu e numai cuminte ci e şi înflăcărat şi ia parte la cina împărătească. Pilde: Sf. Fecioară, Sf. Ion Evanghelistul. Ei reprezintă idealul.

Al III-lea Templu de la Ierusalim, ridicat pe un promontoriu artificial? Pregatiri intense pentru ridicarea Templului.

Asa cum aratam si cu alt prilej in aceasta pagina, evreii se pregatesc intens pentru ridicarea Celui de-al III-lea Templu la Ierusalim, iar recentele violente desfasurate in zona Esplanadei Moscheelor ascund in profunzime marele conflict cu arabii, generat de locul pe care se va construi noul Templu. In luna iunie a.c, sustinatorii proiectului “Viziune asupra Muntelui Sfant al lui Dumnezeu” au incercat, prin initiativa lor, sa reduca tensiunea conflictului religios, propunand transformarea Muntelui Templului dintr-un loc de controversa, intr-un loc de cult, sacru, de care sa se bucure deopotriva evrei, crestini si musulmani.

Stirea oficiala ca arheologii Yehuda Rapuano si Ofer Sion au descoperit cariera de piatra folosita pentru constructia Celui de-al III-lea Templu -cel distrus de romani - in cartierul Shmouel Hanavi din Ierusalim confirma intensele pregatiri pe care evreii le fac pentru ridicarea acestui edificiu sfant pentru ei si faptul ca vremurile de pe urma prevestite de cartile sfinte s-ar apropia. Singura problema ramane locul unde ar urma sa se ridice Templul. Pentru majoritatea evreilor, acesta trebuie sa fie Muntele Moriah, acolo unde au fost ridicate Templele precedente: primul, acum 3.000 de ani, de catre Solomon, al doilea acum 2.400 de ani, de catre cei ce s-au intors din Babilon, si cel de-al treilea, restaurat in intregime de Irod cel Mare, distrus de Titus in anul 70 d.Hr.

Extinderea Muntelui Sfânt, Legea Halacha si profetul autentic

Dar cum toata lumea este convinsa ca fortarea ridicarii Templului pe Domul Stancii, unde din anul 691 se afla Moscheea Al Aksa care marcheaza locul din care Mohammed s-a ridicat la Rai, ar declansa un conflict militar nimicitor, sunt si voci care spun ca viitorul Templu s-ar putea construi in apropierea vechiului loc pe care precedentele au fost inaltate.
Dupa cinci ani de cercetari, avand la baza si argumentul Legii Halacha a evreilor, s-a nascut initiativa “Viziune asupra Muntelui Sfant al lui Dumnezeu”. Aceasta sustine posibilitatea extinderii Muntelui Templului, prin construirea unei prelungiri din lut, intr-un mod in care aceasta ar deveni parte integranta a Muntelui original Moriah, sfintirea noului teren dupa metodele descrise in Maimonides, si ridicarea pe acest promontoriu a Celui de-al III-lea Templu.
Cum era de asteptat, anuntarea initiativei a generat discutii si controverse aprinse, in care argumentul traditiei evreiesti, care presupune distrugerea Domului Stancii, ca preconditie a ridicarii noului Templu, pare a fi invins si de data aceasta. Nici scenariul unei revelatii sfinte data unui profet autentic, exprimata inca din 2007 de catre tanarul om de stiinta Frankel, referitoare la specificarea locului unde ar urma sa se ridice Templul, nu este agreata nici de evrei si nici de musulmani. “De ce ne-am lua noi insine responsabilitatea de a decide astfel de lucruri? Chiar si evreii cred ca este interzisa reconstruirea Templului pana la venirea lui Mesia...Mahdi (echivalentul musulman al lui Mesia) va decide daca se reconstruieste Templul. Daca el decide ca trebuie sa fie reconstruit, eu voi merge la Muntele Templului si voi ajuta la caratul pietrelor”, a declarat Seicul Abdulla Nimar Darvish, fondatorul Miscarii Islamice din Israel.
Evident, Baruch Ben-Yosef, presedintele Miscarii pentru restabilirea Templului, i-a raspuns ca acesta ar trebui construit pe locul in care Domul Stancii se afla in prezent.

O macheta care aminteste de Templul de 1000 de ani

Disputa continua, in timp ce Michael Osanis a realizat o macheta de 1/60 a modelului viitorului Templu, pentru Ha Torah Ais Yeshiva din Ierusalimul vechi, pe care a instalat-o pe acoperisul noului sau muzeu, Exploratorium al Aish Ha Torah (Institutul Templului), care sa ofere “sentimentul de inspiratie pe care l-au avut oamenii atunci cand au intrat in Templul real, care a stat aici timp de 1000 de ani”, cum spune Efraim Shore de Aish Ha Torah.

Amintirea dureroasa a initiativei lui Iulian Apostatul

Sunt si voci care indeamna la mai multa prudenta si amintesc de incercarea nereusita a reconstruirii Templului, in secolul IV, la initiativa imparatului Iulian Apostatul, care intentiona prin fapta lui sa demonstreze ca Hristos ar fi fost un impostor, atunci cand profetise ca nu va ramane piatra pe piatra din Templu.
Istoricii timpului, vorbind despre acest episod, relateaza faptul ca tot ce se construia ziua se distrugea noaptea si ca din pamant ieseau mingi de foc. Incercarile au esuat, neramanand, intr-adevar, piatra peste piatra.
Pentru multi credinciosi, mai ales crestini, graba ridicarii Celui de-al III-lea Templu ar fi semnul care ar arata ca vremurile cele de pe urma si sfarsitul lumii sunt aproape.

Dumitru Manolache
Gardianul

Televiziunea digitala – Spionul RFID din casa ta

Potrivit unui fost angajat IBM toata “graba” legata de trecerea la televiziunea digitala are o latura mai putin cunoscuta.

Binecunoscutele cipuri RFID si cresterea lor ca numar au determinat aceasta trecere care deja s-a petrecut in Statele Unite si care este planuita sa se produca si in Uniunea Europeana pana in 2012.

Fie ca sunt pasive, semi-pasive sau active aceste cipuri emit un semnal unic care poate fi citit de diferite scannere amplasate in diverse locatii.Din cauza cresterii masive a numarului de cipuri ( haine,produse,acte si chiar oameni) a trebuit alocata o frecventa care sa nu fie bruiata de alte semnale care nu servesc scopurile “urmaritorilor”.
Sporirea folosirii acestor “tracking device-uri” a determinat folosirea bandelor UHF si VHF( frecvente intre care unele cipuri opereaza).

Aceste cipuri sunt din ce in ce mai prezente in lume facandu-si aparitia in spitale , haine(link din 2003!!) , animale de casa( ce aberatie) , acte etc. Este de datoria noastra sa ne opunem pentru a pastra ultima farama de libertate ramasa. Toata abureala asta cu siguranta este doar pentru a ne convinge sa acceptam ca niste zombi ceea ce guvernul crede ca e bine pentru noi.

Teroristii sunt ei iar daca noi vom accepta aceste cipuri nu vom avea nicio scuza si sincer ne-am merita soarta pentru ca in momentul in care esti si prost si neinformat nu ai decat sa iti duci viata cu sacii altora in spate ( fara a te abate de la traseu pentru ca vor sti intotdeauna unde esti).

Sursa: http://apologeticum.wordpress.com/

Părintele Justin Pârvu, alături de mărturisitorii ortodocşi prigoniţi

- Părinte, prigoana împotriva creştinilor se pare că a început. Sunt deja foarte multe cazuri în care preoţi, monahi şi mireni, au fost ameninţaţi de către reprezentanţi oficiali ai patriarhiei, pentru că au luat atitudine împotriva actelor cu cip. Ce mesaj aveţi pentru aceşti mărturisitori ai zilelor noastre?

P.J.- Mă bucur pentru că am ajuns şi aceste momente, în care creştinul nostru se poate purifica în vremurile acestea noi care vin peste noi, îmi pare bine şi mulţumesc lui Dumnezeu că a mai ridicat din sânurile Bisericii noastre creştine ortodoxe, oameni care mai au energie şi curaj să poată sta împotriva întunericului care se abate asupra noastră. Acestea sunt, în sfârşit, daruri de la Dumnezeu, prin care mai trăieşte ortodoxia. Am fi, oarecum, mai necăjiţi şi mai supăraţi când am vedea că toată lumea aceasta fără excepţii, se pregăteşte de prăbuşire. Dar vedem acum cu multă durere, că tocmai cei care ar trebui să fie mărturisitori şi apărători, că nu numai la plăcinte înainte şi la război înapoi. După cum se vede, la ora aceasta, tocmai la cei care ne aşteptam să fie cu adevărat apărători şi ostaşi ai adevărului, au lăsat să meargă oile înainte. În principiul de război, când se făceau luptele acestea de câmp, de pădure, armata era condusă din urmă, ostaşii erau comandaţi din urmă, în frunte era numai un plutonier, era un sergent, un sergent major, dar acum s-a inversat treaba şi într-adevăr e mult mai frumoasă : comandantul trebuie să fie în fruntea armatei, să meargă ostaşii după el. Dacă era lovit comandantul, imediat îi lua locul al doilea şi aşa se merge mai departe până la ultimul ostaş. Găsesc tare de cuviinţă că şi în toate împrejurările acestea, mai ales cât priveşte lupta aceasta a creştinătăţii noastre, trebuie într-adevăr să avem întâi, omul de comandă după care trebuie să ne luăm, şi să murim pentru el cu Hristos, adică să murim cu el pentru Hristos.

Şi, părinte, ar trebui să-l căutăm noi sau să ne caute el pe noi?

P.J. – Asta este lucrarea Duhului Sfânt, trebuie să ne rugăm, să ne putem simţi, şi prin această simţire să ne unim în planul pe care-l avem de dus. Nu-i primejdios nimic dragii mei şi să nu ne întristeze pe noi vremurile acestea pe care le trăim, ele trebuie să se împlinească oricum, noi trebuie să ne bucurăm şi să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne putem menţine, să nu fie şi o cădere, a noastră, ferească Dumnezeu, ca ce spun astăzi, să spun mâine invers. Aşa de altfel se pot întâmpla foarte multe lucruri în tehnica şi în iscusinţa asta diabolică. Astăzi poţi să ştii cum te numeşti, mâine, cu iscusinţa lor nu mai ştii cum te numeşti şi începi să vorbeşti altceva decât ai vorbit ieri. Se introduce un haos, individul nu mai ştie ce să creadă… pericolul al doilea să nu fie mai rău decât cel de la început.

- Totuşi e importantă mărturisirea noastră de azi, căci prin ea primim har de la Dumnezeu ca să putem rezista mâine.

P.J. – Bineînţeles, însă există şi ispita asta diavolească, războiul acesta nevăzut şi al mândriei şi al nesocotinţei noastre care să întoarcă pe dos tot ce am scris sau am spus în tot trecutul. Rămâne valabil ce spunea un episcop greco-catolic în Bucureşti în 1948, spunea el, a propovăduit vreo trei ani de zile împotriva materialismului şi a comunismului, de au îngrozit pe toată lumea aşa activitate bogată ce au dus ăştia prin Bucureşti, Cluj şi oraşele mari, şi el a încheiat aşa: „Dacă voi spune altceva decât am spus până acum, nu mai sunt eu acela”.

- M.F.- Cum sfătuiţi preoţii din parohii să se adreseze credincioşilor faţă de această problemă?

P.J. – Preoţilor din parohie şi din toată latura aceasta a ortodoxiei noastre, le recomand să fie alături de popor, să fie alături de credincioşi, pentru că cu ei vor merge la judecată, împreună vor merge acolo, cât au fost în sfârşit, aici pe pământ, uniţi, crescuţi în Duhul acesta al adevărului ortodox. Acolo nu vor mai avea răspuns de cele ce au făcut aici decât bun sau rău. Acolo îl va întreba pe păstor, cum a păstorit, cum şi-a făcut datoria faţă de toate împrejurările bune sau grele pe care le-a avut creştinul, şi cât a participat la durerile şi la bucuriile lui. Acolo vom fi dezarmaţi de orice fals, acolo nu va mai fi nici politică, nu va mai fi nici o intervenţie alta decât cea curată, a judecăţii lui Dumnezeu. Dacă faptele bune trec prin focul judecăţii, dar faptele rele? Şi atunci, noi trebuie de aici să ne pregătim pentru răspunsul pe care-l vom da înaintea judecăţii lui Hristos.

Film si test preluate de pe Apologeticum

De ce numărul 666 este considerat satanic?

Trebuie precizat de ce numarul 666 este considerat numarul satanic, pentru ca nu este doar o simpla superstitie lipsita de fundament, ca in cazul altor numere "nefaste", de pilda numarul 13. Despre numarul 666 se spune in Sfanta Scriptura la capitolul "Apocalipsei" ca este NUMARUL NUMELUI Fiarei. Trebuie definit acest concept. Alfabetele antice (iudaic, grecesc) asociau fiecarei litere cate un numar. Exista obiceiul ca in cazul numelor proprii sa se recurga la codificarea, la incifrarea numelui, pentru a se obtine o "semnatura simbolica", o reprezentare prescurtata si incifrata a numelui. Orice nume propriu putea deci sa fie descompus dupa literele sau numai dupa consoanele care il alcatuiau. Fiecare litera era convertita in echivalentul sau numeric, dupa care se facea suma tuturor numerelor de litere si se obtinea astfel NUMARUL NUMELUI. Deci 666 nu este un simplu numar care a fost prin superstitie denaturat, ci chiar contine in el un nume: numele fiarei. La fel cum Crestinii primelor veacuri foloseau simboluri si prescurtari codificate ce reprezentau numele lui Hristos: IHTIS (care in greceste inseamna "peste", insa fiecare litera luata in parte provine din sintagma "Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul"), IISHSNIKA (prescurtare de la "Iisus Hristos, Biruitorul"), monograma lui Iisus (suprapunerea a doua litere - X si P- din alfabetul grecesc, constituind primele 2 litere ale cuvantului Hristos),etc. Folosirea unui medalion cu simbolul pestelui (IHTIS) avea aceeasi valoare cu cruciulitele pe care le poarta azi Crestinii la gat. In sesns invers, folosirea simbolului "666" inseamna sa duci cu tine "la purtator" in loc de numele lui Hristos, numele satanei. Se face greseala de a bagateliza semnificatia NUMARULUI DE NUME 666, care NU, nu este un numar ca toate celelalte, ci este un cod simbolic cu un inteles specific. De asemenea se bagatelizeaza "Apocalipsa". "Apocalipsa" este o carte a Noului Testament care a fost scrisa de Sfantul Apostol Ioan prin revelatie de la Duhul Sfant. Acesta este intelesul cuvantului grecesc "apocalipsa": revelatie, aratare, descoperire. In aceasta revelatie se vorbeste "despre vremurile din urma", de aceea se face greseala grosolana de a confunda notiunea de "apocalipsa" cu cea de "sfarsitul lumii". Apocalipsa este un text scris in urma unei revelatii, iar sfarsitul lumii NU este apocalipsa.Numarul 666 nu este un numar ca oricare altul nu numai din cauza ca are o "incarcatura" codificata (numarul NUMELUI fiarei), ci si pentru ca este singurul simbol asupra caruia ni se atrage atentia cu cea mai mare fermitate in Sfanta Scriptura pentru ca oamenii sa nu il accepte, detaliindu-se semnificatia lui, cat si CONSECINTELE NEFASTE (plagile si pedepsele) care vor decurge din acceptarea lui. Pentru cei care nu vor sa creada nici macar in Cartea Sfanta a Crestinatatii care vorbeste explicit despre acest lucru nu pot decat sa spun ca isi neaga propria cultura, de sorginte crestina.Un lucru este cert. 666 in actele de identitate este o forma voalata si subtila de negare a Botezului Crestin. Botezul Crestin este un ritual complex care il transforma pe om din rob al pacatului stramosesc in beneficiar al dezrobirii si al libertatii date de jertfa rascumparatoare a lui Hristos, care prin sangele Sau a sfaramat portile iadului si i-a scos din osanda vesnica pe Adam si pe Eva si pe stramosii umanitatii, eliberandu-i din iad si stramutandu-i la Cer. Botezul este, daca vreti, "pasaportul" Imparatiei Cerurilor. Acest ritual complex este centrat pe repetarea juramantului "M-am lepadat de satana" si "M-am unit cu Hristos", precedat de rostirea Simbolului de Credinta (crezul). Or, in momentul in care un crestin botezat, care a jurat ca s-a lepadat de satana, primeste numarul numelui satanei pe actul sau lumesc de identitate, ca pecete asupra amprentelor lui, asupra ochilor lui, asupra datelor lui BIO metrice, aproape asupra vietii lui si, in mod cert, asupra identitatii lui, este ca si cand s-ar intoarce la starea de dinainte de Botez. Pentru cei care vin cu argumente de genul: vreau sa fiu cipuit pentru ca medicul sa stie despre mine in caz de accident care este "fisa medicala", istoricul bolilor. E adevarat ca exista multe avantaje care simplifica accesul la informatii cateodata vitale. Dar un astfel de sistem exista deja si este functional FARA A FI NEVOIE DE MICROCHIP. Prin simpla introducere a CNP-ului intr-o baza de date in care in prealabil au fost stocate aceste informatii, orice medic/politist/autoritate a statului poate avea acces la datele care "sa iti salveze viata", si asta in baza documentelor clasice de identitate. Nici nu e nevoie sa ai buletinul la tine: comunici doctorului CNP-ul (majoritatea cetatenilor isi cunosc CNP-ul pe de rost, datorita faptului ca este simplu de memorat, fiind alcatuit din date precise, ca ziua, anul, luna nasterii, pe care oricum ti le cunosti pe dinafara).In mediul universitar un astfel de sistem functioneaza deja. Prin Internet, orice student isi poate consulta situatia pe serverele facultatii, "parola de acces" constand doar in numele si CNP-ul persoanei, dupa care poti afla ce taxe mai ai de platit la facultate, ce note ai luat, cate examene ai promovat, in principiu ORICE informatie personala stocata in baza de date a facultatii. Concluzia cea mai importanta este: atata vreme cat actualul sistem clasic, fara microchip, de acte de identitate asigura cu succes atat securitatea cetatenilor (un microchip poate fi fraudat infinit mai repede si mai simplu decat o carte de identitate sau un pasaport clasic) cat si accesul rapid prin CNP la orice informatie de interes vital, nu exista motive intemeiate pentru trecerea la un nou sistem de acte de identitate, atata vreme cat cel vechi nu s-a dovedit nici pe departe neperformant sau nesatisfacator ci, dimpotriva, el asigura cu tot atata succes toate trambitatele avantaje ale sistemului bazat pe microchip.

Vlad PÂRĂU

Monahul Filotheu despre Apocalipsă