Reacţie promptă a autorităţilor române. Cetățeni maghiari, reținuți la Cluj după ce au montat o plăcuță cu numele orașului în maghiară. Consulul maghiar isi depaseste atributiunile.

Patru cetățeni maghiari au fost reținuți astăzi de către polițiștii din Cluj-Napoca, după ce au montat, la intrarea în oraș dinspre Turda, pe DN1, o plăcuță cu numele orașului în limba maghiară: "Koloszvar".

UPDATE. Cei patru maghiari reţinuţi au cerut asistenţă diplomatică din partea Consulatului Maghiar de la Cluj, unul dintre ei acuzând faptul că i-a fost încălcat dreptul de a-şi anunţa familia. Mai mult, cei patru susţin că poliţiştii nu le-au pus la dispoziţie un translator în timpul audierilor.
“Unul dintre cei reţinuţi ne-a informat că nu a putut telefona familiei pentru a o informa în legătură cu cele întâmplate. De asemenea, problema asistenţei unui translator am rezolvat-o tot noi prin faptul că am pus la dispoziţie o persoană autorizată pentru a traduce din limba română în maghiară şi invers“, a spus consul maghiar Mathias Szilaghy.

Diplomatul a mai declarat pentru EVZ că în cazul de faţă a cerut o audienţă la şeful Poliţiei Cluj, chestorul de poliţie Ioan Păcurar, pentru a-i cere explicaţii.
“Persoanele reţinute au cerut asistenţă consulară şi ne-au explicat că s-au fotografiat lângă plăcuţa pe care scria numele oraşului Cluj-Napoca. Unul dintre colaboratorii noştri a solicitat o audienţă la comandantul Poliţiei pentru a fi informat în legătură ce s-a întâmplat. Comandantul Poliţiei ne-a explicat că cei patru cetăţeni maghiari sunt cercetaţi penal pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice“, a mai precizat consulul maghiar.


Au vrut să facă o glumă
 
Potrivit polițiștilor, la ora 5.00, cei patru cetățeni maghiari, membri ai unei mișcări de extremă dreaptă, au montat plăcuța pe care scria numele orașului Cluj-Napoca și în limba maghiară și au fost prinși de polițiști în timp ce încercau să fugă. În mașină a mai fost găsită și o altă plăcuță pe care se putea citi numele orașului Turda, scris în ungurește: "Turdo".
La audieri, persoanele reținute au declarat că au vrut să facă o glumă și au vrut să își facă o poză cu numele Clujului scris în maghiară.
"Au declarat că au fost în concediu la Tușnad și pe drumul de întoarcere s-au găndit să facă o glumă și să își facă poze cu plăcuța orașelor Cluj și Turda, scrise în limba maghiară, montate chiar la fața locului. Au mai declarat că nu au prins plăcuța foarte solid și că au vrut să o ia jos la plecare", susțin surse din rândul anchetatorilor.
În mașina de Ungaria se aflau cinci persoane, patru barbați, o femeie și un copil de zece ani.
Cei patru au fost audiați la Secția VI de Poliție din Cluj Napoca, iar pe numele lor fiind întocmit un dosar penal pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri.

Ungurii negociază dur întoarcerea în coaliție
 
Acțiunea extremiștilor unguri vine la doar două zile după ce UDMR a rupt coaliția pe plan local cu PDL din cauza faptului că primarul orașului, Sorin Apostu, a decis înființarea unei piețe volante de zarzavaturi lângă Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail.
Această decizie l-a făcut pe premierul Emil Boc să îi îndemne pe liderii locali ai celor două partide, deputații Daniel Buda și Mate Andraș Levente, să găsească soluții pentru rezolvarea acestei situații.
Îndemnul premierului a fost ascultat de Daniel Buda, care a anunțat deja că mâine se va desfășura o ședință comună a celor două partide pentru a se găsi acele soluții cerute de premier. Ungurii în schimb negociază dur.
Condițiile lor sunt ca piața volantă de legume și fructe să nu își mai desfășoare activitatea în zona catedralei, să fie consultați de primar și să își dea acordul pentru toate activitățile culturale care se vor desfășura în zona Piața Unirii și, de asemenea, vor îndepărtarea plăcuței cu mesajul istoricului Nicolae Iorga, amplasat de municipalitate lângă ansamblul statuar al lui Matei Corvin.

Plăcuțe trilingve, montate de politicienii unguri
 
La sfârșitul lunii mai, câțiva politicieni unguri au montat și ei o plăcuță pe care se putea citi în limbile română, maghiară și germană "Bine ați venit în Cluj Napoca".
Acțiunea a fost organizată de actualul viceprimar UMR al orașului, Laszlo Attila, care se afla în campanie electorală pentru funcția de președinte al UDMR Cluj, pe care le-a pierdut în favoarea deputatului UDMR, Mate Andras.

EVZ.ro

Jurnalul: Evreii cer Academiei Române schimbarea definiţiei cuvântului “jidan” din DEX. Katz solicita, Asztalos sustine. Intrebarea e: cine sunt acestia?

Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului a solicitat Academiei Române să schimbe definiţia cuvântului “jidan” din dicţionar şi să specifice clar că este vorba de un cuvânt periorativ.
“Academia Română a luat acest cuvânt anti-semit şi l-a transformat într-unul legitim. Dicţionarul precizează că termenul este unul colocvial, dar omite să spună că are înţelesuri profund anti-semite. Este cuvântul pe care îl auzeau evreii când erau urcaţi în ternurile morţii”, a declarat directorul Centrului, Maximilian Katz, pentru Associated Press.
Katz a adăugat că termenul este frecvent utilizat pe forumurile online ale publicaţiilor româneşti. “Asistăm la o drastică creştere a încercărilor de a arunca vina asupra evreilor pentru criza mondială, pe internet”, a spus Katz.
Acesta a adăugat că menţinerea sensului de “colocvial” al cuvântului poate genera confuzii, mai ales că mulţi români folosesc cuvântul “jidan”, chiar dacă nu sunt anti-semiţi.
Academia Română a mai primit în februarie o cerere similară din partea organizaţiilor de romi, care s-au plâns că la definiţia cuvântului “ţigan” din dicţionar este apare explicaţia “Epitet dat unei persoane cu apucături rele”.
Scrisoarea a fost trimisă şi preşedintelui Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Csaba Ferenc Asztalos, care a declarat că cererea Centrului este întemeiată.
“Oamenii trebuie să înţeleagă cuvântul în sensul său real, care este peiorativ şi rasist, atât faţă de evrei, cât şi faţă de ţigani”, a declarat acesta.

Sursa: Jurnalul National

Cresc presiunile asupra parohiilor si a preotilor slujitori. Parohia Ortodoxa „Sf. Treime” Vatra Dornei, pastorita de Pr. Prof. Mihai Valica: ASIGURAREA OBLIGATORIE, UN ABUZ ŞI O JIGNIRE:

Prin prezenta, noi, membrii Consiliului Parohiei Ortodoxe „Sf. Treime” Vatra Dornei, judeţul Suceava, întruniţi plenar în şedinţă extraordinară CONTESTĂM Dispoziţiile din Legea 280/2006 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor şi ale Ordinului nr. 6/87 din 21 aprilie 2011 privind normele de aplicare a Legii nr. 260/2008.

MOTIVE:

În fapt, dispoziţiile Legii nr. 260/2008 instituie obligativitatea încheierii unei asigurări a locuinţelor, indiferent de deţinătorul acesteia (persoană fizică sau juridică).

Dispoziţiile art. 2 din Legea 114/1996 (Legea locuinţei) definesc noţiunea de locuinţă şi în conţinutul textului nu apare ca fiind locuinţă şi construcţia biserică.

Faţă de aceste prevederi, bisericilor (construcţie stricto sensu) nu li se aplică dispoziţiile Legii 260/2008 privind asigurarea obligatorie şi nici Ordinul 6/87 din 21 aprilie 2011 – Normele de aplicare a Legii 260/2008.

Cu toate lipsurile şi scăpările Statutului Bisericii Ortodoxe Române, art. 170 din HG 53/2008 prevede totuşi, conform canoanelor Sf. Părinţi, următoarele:

(1) Din punctul de vedere al destinaţiei lui, patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre şi bunuri comune.

(2) Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate exclusiv şi direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericească, iar cedarea folosinţei poate fi acordată pe un termen de până la 3 ani, cu posibilitatea de reînnoire.

(3) Sunt bunuri sacre cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate cultului divin, precum: locaşurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele şi veşmintele bisericeşti, cărţile de ritual, cimitirele etc.

(4) Sunt asimilate cu bunurile sacre şi beneficiază de acelaşi regim juridic şi: casa parohială, (…).

Rezultă, fără putinţă de tăgadă, faptul că, în baza acestui text de lege, casa parohială intră în categoria „bunuri sacre” conform prevederilor art. 170 alin. 4 din HG nr. 53/2008 – Statutul BOR.

Casa parohială nu poate face obiectul Legii 260/2008 întrucât are categoria de folosinţă „bun sacru” .

Dispoziţiile prevăzute de art. 1 din Legea 260/2008 prevăd strict şi limitativ asigurarea obligatorie a locuinţelor. Mai mult, considerăm că este o blasfemie să „asiguri” bunurile sfinte.

Tradiţia Bisericii noastre spune că unde se întâmplă să fie distruse unele Biserici sau case parohiale, de foc, cutremure, alunecări de teren, inundaţii etc., înseamnă că Dumnezeu acolo doreşte să înnoiască ctitorii, să transmită un mesaj sau să ne facă o descoperire.

Câte icoane făcătoare de minuni, moaşte de sfinţi şi ruinele unor vechi bisericii au fost descoperite atunci când au fost trecute prin incendii, alunecări de teren, forţa apelor (vezi moaştele de la Niculiţel), cutremure etc.?

Desigur, ceea ce depinde de noi, de vigilenţa, responsabilitatea, grija şi prevenţia noastră împotriva unor eventuale distrugeri materiale aparţinând Bisericii trebuie să fie pe măsura chemării noastre ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (1 Cor. 4,1).

Deşi am expus juridic şi canonic o situaţie faţă de care Biserica nu are cum să se conformeze, să se „asigure”, sunt preoţi care îndeamnă la asigurarea obligatorie a caselor credincioşilor, cu toate că aceştia nu stau nici lângă ape, nici pe locuri alunecoase, nici pe nisipuri mişcătoare sau vulcani (noroioşi ori în activitate), ci pe munte, lângă stânci. Aceşti preoţi ne amintesc de preotul Constantin Burducea (ministrul Cultelor în perioada 6 martie 1945 – 30 noiembrie 1946), care sfătuia credincioşii să se înscrie la colectiv (colectivizarea forţată începe în 1949) şi să se supună stăpânirii vremii, chiar dacă era atee, de unde vine şi zicala: ca popa Burducea, când cu steaua, când cu crucea.

A accepta legile care ne umilesc, ne scot din circuitul sacru şi care ne pun în rând cu lucrurile lumeşti, înseamnă că Biserica grăbeşte mondializarea lui Antihrist şi înscrierea Bisericii lui Hristos pe lista celor care doresc colectivizarea forţată, secularizarea şi escrocarea unor oameni săraci sub pretextul grijii părinteşti simulate de unele societăţii de asigurare, cu cooperarea maximă şi plină de „dragoste civică” a unor politruci corupţi, care inventează legi peste noapte pentru a ne păzi de pericole imaginate doar de ei şi a ne face fericiţi cu forţa…!

Credem că BOR ar trebui să ia atitudine faţă de acest abuz legislativ.

Unele legi naţionale, dar şi internaţionale, ne apără în astfel de cazuri şi ne asigură că, în situaţia în care nu există interes şi voinţă din partea uneia din părţi, nu se poate încheia un asemenea contract. Deci un contract consensual se poate încheia numai prin acordul părţilor şi nu în mod obligatoriu.

Vă anunţăm pe această cale că, în acest context legislativ internaţional şi naţional, Parohia „Sf. Treime” va contesta legile aberante şi jignitoare în cauză.

Faţă de aceste aspecte, vă rugăm să vă precizaţi punctul de vedere şi să procedaţi în consecinţă, prin înaintarea contestaţiei noastre către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi eventual către Patriarhia Română, în vederea atacării dispoziţiilor din Legea 260/2008 şi a normelor de aplicare a acesteia – Ordinul 6/87 din 21.04.2011.

În drept, invocăm HG 53/2008 privind Statutul Bisericii Ortodoxe Române şi Legea cultelor nr. 489/2006, care statuează în mod clar şi exhaustiv faptul că cultele sunt persoane juridice de drept privat şi utilitate publică…) (art. 8, alin.1) şi funcţionează prin legi speciale, în cazul de faţă conform canoanelor Bisericii (drept privat), care nu ne obligă să ne asigurăm la puterea lumească patrimoniul sacru, deoarece acestea sunt direct în grija şi paza dumnezeiască.

Din încredinţarea Consiliului şi Comitetului Parohial al Parohiei „Sf. Treime” Vatra Dornei,

Sursa: Pelerin ortodox

Maestrul Dan Puric, acuzat de fals, uz de fals, inselaciune si plagiat

 

Un comunicat de presa produce frisoane in lumea domnisoarelor amatoare de miez actoricesc. Renumitul artist Dan Puric, un veritabil Charlie Chaplin de Dambovita, care ne-a inveselit si intristat de atatea ori cu darul sau de a mima, transpus de pe scena si micul ecran pana in viata de toate zilele, manastiri si chiar si la curtea viitorului Rege Duda de Romania, este acuzat de fals, uz de fals, tentativa de inselaciune si… plagiat dupa autentici marturisitori ortodocsi. Mai mult, pe numele Maestrului Puric si al Neofitului Linte s-au inregistrat deja plangeri penale, fiind urmariti in Justitie. Cei doi sunt considerati un fel de Petrache si Lupu pentru ca ar fi avut o revelatie mai ceva ca la Maglavit: au ghicit seria si numarul viitorului buletin (posibil cu cip) al calugarului Neofit, alias Linte Marius, pe care l-au inscris apoi intr-un act ce poarta o data anterioara emiterii cartii de identitate. Minunea se afla spre cercetarea Patriarhiei dar mai ales a organelor in drept. Toata daravera a pornit de la cartea “Cine suntem”, pe care actorul vroia sa o asocieze cu imaginea Parintelui Justin Parvu pentru o vanzare cat mai buna, in cadrul campaniei de la Ateneul Roman “Omul frumos – omul banos”. Chiar si asa, doar cu el pe coperta, beneficiind de serviciile de publicitate si marketing ale colegului sau de la Institutul afiliat Clubului de la Roma, Calin Georgescu, cartea lui Dan Puric a cunoscut un succes de casa rival cu cel al marelui filosof si fizician al ICR, Horia Roman Patapievici, un alt reprezentant al dreptei rectangulare si al Romaniei cat se poate de profunde. Conform unui sondaj din piata, sloganul cu care s-a vandut cartea la tarabe a fost adaptat dupa popularul “Nici o masa fara peste”, fiind tradus in “Nici o casa fara Purice”. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, Maestrul Puric e acuzat in noul Catavencu pe langa frauda si de… plagiat. Ceea ce nu cade bine la nici o casa, regala sau prezidentiala. Acum artistul si neofitul sau vor trebui sa raspunda in instanta la intrebarea “Cine suntem” cu adevarat. Speram ca Instanta va tine cont de mimica acuzatului.

Sursa: Ziaristi Online

COMUNICAT DE PRESĂ

Dan Puric este acuzat de fals, uz de fals şi tentativă de înşelăciune

 Actorul Dan Puric, Editura “Compania Dan Puric” şi Linte Marius (alias Părintele Neofit) – acuzaţie de fals, uz de fals şi tentativă de înşelăciune din partea directorului Editurii Themis Cart, dl. dr. Florin Ciutacu – reprezentat de av. dr. Artin Sarchizian
În anul 2008 actorul Dan Puric a publicat cartea “Cine suntem” la Editura Platytera, condusă de dl. Florin Caragiu, prieten cu părintele Neofit (pe nume Linte Marius).
Deoarece nu aveau pusă la punct o reţea de distribuţie în librăriile din ţară, autorul carţii şi directorul Platytera cedează dreptul de distribuţie exclusivă Editurii Themis Cart.
După o scurtă perioadă,  autorul carţii înfiinţează Editura “Compania Dan Puric”.
Între timp însă, contractul Platytera cu Themis Cart încetează, ca urmare a încercarii lui Dan Puric şi a reprezentanţilor acestuia de a vinde cartea “Cine suntem” fără forme legale.
“Compania Dan Puric” emite o factură către Themis Cart în septembrie 2008, nerecunoscută ca fiind valabilă de reprezentanţii acesteia.
Din decembrie 2008 pana în iunie 2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 din Bucuresti se află dosarul prin care “Compania Dan Puric” încearcă să demonstreze existenţa unui raport contractual cu Themis Cart. Instanţa, constatând inexistenţa unui asemenea raport juridic, pronunţă o hotarare favorabila Themis Cart.
Descoperindu-se la dosarul cauzei o serie de împuterniciri antedatate, încheiate între Linte Marius (Părintele Neofit), în calitate de “împuternicit”, şi “Compania Dan Puric”, respectiv Dan Puric, în calitate de “mandanţi”, Themis Cart, prin dl. dr. Florin Ciutacu, depune plângeri penale împotriva celor trei subiecţi de drept – Dan Puric, “Compania Dan Puric” şi Linte Marius (Părintele Neofit).
Au trecut mai bine de doi ani de la depunerea plângerilor, însă Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti se pare că nu a întreprins nimic în legătura cu respectivele plângeri penale.
Interesante sunt “împuternicirile”: Linte Marius (Părintele Neofit) apare identificat cu CI, seria…, nr……. emis în august 2008, dar ele, împuternicirile, erau “datate” cu câteva luni înaintea emiterii actului de identitate!
Oare Părintele Neofit şi dl. Dan Puric au avut o revelaţie privitoare la seria şi nr. pe care urma să le aibă cartea de identitate a lui Linte Marius?!

Editura Themis Cart, reprezentată prin Dr. Florin Ciutacu, Director general
Dr. Artin Sarchizian, avocat
Contacte: f.ciutacu@yahoo.com, Mobil +4 0737176261, Tel/Fax +4 021 310 97 01

Dan Puric mimează afaceri legale cu cărţi
Fiecare neam are apostolii pe care îi merită. Noi îl avem pe Dan Puric şi îl merităm cu vârf şi îndesat. În martie 2008, Puric a publicat cartea Cine suntem, la editura Platytera, ca şi când n-am şti câte parale facem.
Platytera a cedat dreptul de distribuţie exclusivă editurii Themis Cart, al cărei asociat unic şi administrator este juristul Florin Ciutacu.
Themis Cart s-a ocupat de distribuţia cărţii în reţeaua de librării din ţară, iar părintele Neofit de la mănăstirea Glimboca de lângă Caransebeş, cunoscut ca laic sub numele Linte Marius, un fel de mână dreaptă de serviciu a apostolului Puric, s-a ocupat de desfacerea cărţii în cele 520 de mănăstiri ortodoxe, fapt care o situează pe primul loc în lume. După două săptămâni, Neofit i-a cerut lui Florin Ciutacu să livreze carte la grosiştii din zona Gării de Nord, dacă se poate fără facturi.
Cum răspunsul a fost nu şi Ciutacu a ieşit din schemă, Puric şi-a constituit editura „Compania Dan Puric“ şi a emis pe numele editurii Themis Cart facturi semnate de Neofit. Iute de mână, călugărul a apucat să tragă un tiraj negru al cărţii Cine suntem, cu concursul lui Mihai Fătu, de la Tipografia „Lumina Tipo“, şi să-l comercializeze prin intermediul standului de carte „Mario Fair Play“. Normal că Ciutacu a introdus plângere penală atât împotriva călugărului, cât şi a apostolului neamului, plus a sinistrei sale edituri.
Cine suntem a fost trasă oficial într-un tiraj de zece mii de exemplare, dar pentru că suntem ceea ce se vede cu ochiul liber de la marginea sistemului solar, tirajul real, negru ca tăciunele, se cifrează la mai multe ’jde mii de bucăţi. Apostolul românismului şi-a făcut mâna, ca să zic aşa, şi cu un mic plagiat, când a ciordit articolul unui fost episcop, scris în perioada interbelică, pe care l-a publicat ca şi cum ar fi al dânsului, în revista Sinapsa.

Catavencii

Parintele Arsenie Boca despre vointa, cunostinta, dragoste si lucrarea poruncilor

„E de la sine înţeles că şi voinţa este energia pe care ne bizuim în războiul nevăzut. Aceasta ascultă de cunoştinţă, care-i îndrumă luptele; iar cunoştinţa e atrasă de iubire, care încălzeşte totul, fie spre Dumnezeu, fie spre lumea sensibilă. Oamenii voinţei însă sunt eroii credinţei şi sfinţii creştinismului. Aceştia sunt cei ce au răbdat până în sfârşit şi s-au mântuit. Dar noi, până să ajungem la o voinţă puternică şi statornică în bine, avem de furcă nu mai puţin decât cu un furnicar de voinţe sau tendinţe sufleteşti, care ne hărţuiesc în toate părţile şi ne ostenesc în toate contrazicerile. De aceea unificarea tuturor tendinţelor sufleteşti într-o singură direcţie bună dă omului o mare putere. Dar la ea se ajunge foarte greu, căci sunt multe tendinţe care se împotrivesc şi atunci se porneşte un război înăuntrul omului pentru înfrângerea potrivnicilor.

Iată cum descrie Blondel această strategie:

„Există în om o multiplicitate de tendinţe, de pofte, dorinţe mai mult sau mai puţin concertate sau divergente, un polipsihism de care s-a putut spune că sunt ca un popor numeros, care stă sub şefia sau conducerea raţiunii şi a voinţei, popor în care se găsesc când supuşi docili şi disciplinaţi, când îndărătnici şi unelte de vrajbă. Ceea ce s-a numit asceza şi lupta spirituală nu e decât manifestarea şi metoda aplicabilă acestei istorii lăuntrice.”

„Corpul ascultă mai uşor de comanda voinţei (de pildă: mişc degetul când vreau), dar sufletul nu ascultă, ci rezistă. Aceasta pentru că în faţa oricărei atitudini definite şi hotărâte se ridică, din spirit de contradicţie, partida nemulţumiţilor.... Orice efort iniţial e ca o declaraţie de război moliciunii şi împrăştierii forţelor vii, care au şi ele instinctul conservării şi al independenţei.” Acestea trezesc în noi stări de conştiinţă străine sau ostile conştiinţei, voinţe noi care se ridică împotriva voinţei. Şi când efortul voluntar grupează într-un fascicul parţial forţele ofensive, atunci se descoperă puterile adormite şi dorinţele secrete.

„Căci în faţa hotărârii declarate subzistă realitatea tendinţelor eliminate, dar încă vii şi capabile de lucru. Ele nu se atenuează, nu slăbesc prin ele însele. Acordul scopurilor voite provoacă deci o coaliţie a puterilor ostile, care nu se mai mărginesc să producă o simplă impresie în conştiinţa obişnuită, nici să rămână în starea de virtualitate. Ele se grupează, şi din defensivă trec la ofensivă.”

Lupta începe deci abia în cei ce s-au hotărât la o viaţă mai conformă cu poruncile dumnezeieşti. Blondel descrie bine aceste lucruri, dar e de mirare cum nu vede că şi tendinţele rele sunt stimulate de duhurile rele, sau cum nu vede că aspiraţiunile bune sunt mânate şi atrase de o forţă transcendentă bună. Probabil că aceasta se datoreşte faptului că romano – catolicismul consideră afectele şi concupiscenţa ca legate mai adânc şi mai organic de natura omului, pe când ortodoxia nu le consideră create deodată cu natura, ci intrate în ea după cădere. “

 

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

Parintele Ioanichie Balan despre Cuvioasa Teodora de la Sihla

Printre sfintii romani mai de seama, care se bucura de aleasa cinstire a poporului nostru, este fara indoiala si Cuvioasa Teodora de la Schitul Sihla. Sunt aproape trei secole de cand numele ei a intrat in traditia din partea locului.

Despre Sfanta Teodora de la Sihla s-au scris pana acum putine lucruri, fapt pentru care a ramas insuficient cunoscuta. Atat traditia locala, cat si putinele insemnari - destul de sarace in date - au ajuns pana la noi intr-o forma confuza, controversata. Pe la inceputul secolului nostru circulau, paralel, doua variante despre viata Cuvioasei Teodora.

O insemnare, ce parea sa fie printre cele mai vechi, este scrisa intr-un manuscris din anul 1888 - fila 17b - intitulat: "Pateric ce cuprinde intru sine cuvinte folositoare si vreo cateva istorisiri ale vietii unor sfinti care s-au nevoit in pamantul Moldo-Romaniei". Insa aici se aminteste doar numele si locul unde a trait Sfanta Teodora. Cel mult se afirma ca s-a nevoit in secolul al XVIII-lea.

Putin mai detaliat - si desigur literar - vorbeste despre ea Calistrat Hogas in opera sa in Muntii Neamtului, scrisa in anul 1883. Dupa ce descrie cadrul natural asa de minunat, in care se afla Schitul Sihla, el aminteste de "pestera Sfinitei Teodora", pe care o vede ca pe "o scobitura aproape rotunda in mijlocul careia zace o stanca lata si putin inalta". "Piatra din mijloc ii slujea drept vatra, pe care aprindea din cand in cand cate putin foc.. pentru a-si dezmorti trupul biciuit de vanturile iernii". Apoi observa, ca o dovada graitoare, ca "peretii poarta, in adevar, urmele negre ale unui fum inadusit". In cele din urma vorbeste si de "fantana Sfintei Teodora", pe care o vede ca pe "o mica scobitura patrata si putin adanca", in care se aduna apa "din ploi sau din roua noptilor cu care "isi alina setea". Ceea ce ni se pare important este afirmatia scriitorului - potrivit cu traditia vremii - ca Sfanta Teodora "dupa cum se zice, a trait 60 de ani" la pestera de langa Schitul Sihla. Desigur cifra aceasta este exagerata. Dar nu este lipsita de interes, pentru faptul ca este singura mentiune scrisa in legatura cu durata cat s-a nevoit la Sihla.

O relatare mai pe larg despre viata Cuvioasei Teodora de la Sihla o avem de la inceputul secolului nostru de la Gr.H.Grandea, intr-o colectie de povestiri si legende. Aici apare pentru prima data o afirmatie eronata - luata desigur din graiul poporului - cum ca Sfanta Teodora s-ar fi nevoit mai intai la Manastirea Secu, in chip barbatesc, sub numele de "fratele Teodor". Dupa o vreme, fiind acuzat de pacat, "fratele Teodor" a fost nevoit sa se retraga pe ascuns sub stancile din jurul Schitului Sihla, pentru ispasirea canonului, unde, dupa multi ani de viata pustniceasca, a trecut la cele vesnice.

Aceasta relatare este reluata aidoma de preotul Constantizi Matasa, in opera sa Palatul Cnejilor.

Insa daca analizam cu atentie afirmatiile de mai sus, constatam cu usurinta ca aceasta este o reluare identica a vietii Cuvioasei Maicii noastre Teodora din Alexandria, "care in chip barbatesc s-a nevoit" in secolul V si pe care o praznuim la 11 septembrie. Lipsa de documente suficiente, ca si tendinta populara de a dramatiza si imbraca adevarul in vesmint de legenda, a dus fara greutate la aceasta confuzie.

Singurul care a luat pozitie categorica impotriva acestor neadevaruri a fost arhiereul Narcis Cretulescu. In calitatea sa de staret al Manastirii Neamt si veritabil carturar al vremii, el cunostea mai bine ca multi altii viata Cuvioasei Teodora. Citise, fara indoiala, putinele manuscrise vechi, care negresit au existat in biblioteca manastirii si nu putea fi de acord cu orice afirmatii.

Astfel, in lucrarea sa Istoricul Manastirii Neamt, tomul VII, pagina 58, face aceasta scurta, dar pretioasa insemnare: "Aici la Sihla este pestera unde s-a pustnicit Cuvioasa Teodora, fata lui Joldea Armasul de la Cetatea Neamt, ale carei moaste se afla in lavra de la Kiev. Despre aceasta cuvioasa, istoricii spun multe bazagonii".

Cu toate acestea lucrurile ar fi ramas confuze pana astazi, daca nu ar fi intervenit un fapt imbucurator, si anume descoperirea, in ultimele decenii, a unui pretios manuscris ce cuprinde, pe langa alte insemnari despre pustnici, Viata si nevointele Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Schitul Sihla. Fiind oarecum deteriorat, nu putem cunoaste cand si de cine a fost scris. Dar studiat cu atentie, prin analogie cu alte manuscrise contemporane, ajungem la concluzia ca a fost scris de un calugar din Manastirea Neamt, probabil la inceputul secolului al XlX-lea. Calugarii nemteni, obisnuiti cu scrierea de manuscrise, nu puteau trece cu vederea ostenelile pustnicilor mai renumiti, care traiau in partea locului. Un loc de frunte il ocupa si numele Sfintei Teodora.

Probabil manuscrisul in cauza a apartinut un timp bibliotecii Manastirii Neamt. Cu vremea insa a fost instrainat. La inceputul secolului nostru, fiind in posesia unui ieromonah, circula de la manastire la alta, pentru a fi citit.

Valoarea acestui manuscris este incontestabila. El vine sa faca lumina si sa umple un mare gol. In paginile sale se relateaza pe larg viata si ostenelile Sfintei Teodora, cum si sfarsitul ei minunat. Iata pe scurt continutul manuscrisului amintit.

Cuvioasa Teodora a vazut lumina zilei pe la mijlocul secolului al XVII-lea in satul Vinatori. Tatal sau Stoian Joldea Armasui era un fel de paznic la Cetatea Neamtului. Iar mama sa se ingrijea de buna crestere a celor doua fiice ale sale, Teodora si Maghita, carora le-a dat o educatie crestineasca pilduitoare. Dar se intampla un fapt dureros in casa parintilor: moare, din pricini necunoscute copila cea mai tanara. Astfel "prin moartea tragica a surorii sale Maghita", Teodora s-a umplut de mare intristare si dorea tot mai mult sa se retraga la o manastire. Cu fiecare an ce trecea, sufletul ei curat sporea in dragoste, in rugaciune, in smerenie si toata fapta buna.

Ajungand la varsta legiuita si nevrand sa treaca peste sfatul parintilor, Teodora s-a casatorit cu un tanar tot asa de iubitor de Dumnezeu ca si ea. Dar nu au trait multi ani impreuna. Sufletul ei nu-si putea gasi adevarata odihna. Teodora dorea tot mai mult viata calugareasca. Deci, neavand ei copii, s-au sfatuit sa se retraga amandoi la manastire. Astfel, Teodora, fiind mai ravnitoare, a plecat inaintea sotului ei la Manastirea de calugarite, Nifon din partile Buzaului. Acolo a deprins bine randuiala vietii monahicesti, cantarea la strana, rugaciunea, ascultarea, smerenia, postul care au impodobit de la inceput pe aceasta buna nevoitoare.

Nu dupa multi ani insa au navalit ostile turcesti in partile acelea si au ars Manastirea Nifon. Atunci fiecare din calugarite s-au tainuit care pe unde au putut. Iar fericita Teodora, impreuna cu maica ei duhovniceasca schimonahia Paisia si alte cateva suflete, s-au retras in muntii Buzaului. Acolo si-au facut cateva chilii si s-au ostenit nu putin, rabdand gerul, lipsa si nevoia, pana s-a linistit resmerita.

De toate acestea nu stia nimic sotul fericitei Teodora. Dar auzind de aceasta si neputand sa afle in ce parte anume este tainuita, se retrage si el la Manastirea Poiana Marului, tot in muntii Buzaului. Acolo se calugareste si dupa multi ani de ascultare se invredniceste de Taina Preotiei.

Dumnezeu, Care calauzeste pasii omului, a indreptat pasii placutei Sale Teodora pe calea unei trairi si mai inalte. Astfel dupa o vreme, murind schimonahia Paisia, maica sa duhovniceasca, Teodora a fost indemnata de Duhul Sfant sa se retraga in locurile natale. Aici s-a dus mai intai sa se inchine la Icoana Maicii Domnului din Manastirea Neamt. Apoi cerand sfatul staretului a fost trimisa la egumenul Schitului Sihastria ca sa-i randuiasca un loc potrivit de traire pustniceasca.

Expediţie românească pentru arborarea unui drapel românesc pe Vârful Moldoveanu, cel mai înalt vârf muntos din România. FOTO

 

În perioada 20-31 iulie, un grup de tineri au efectuat o expediţie în Munţii Făgăraş, având ca scop arborarea unui drapel românesc pe vârful Moldoveanu (altitudine: 2544 m). Tricolorul a fost amplasat pe un catarg (ancorat în stâncă) cu înălţimea de şase metri. Iniţiativa a aparţinut tânărului Andrei Dâmboiu, nepot al părintelui Dâmboiu (unul dintre sprijinitorii fervenţi ai luptătorilor anticomunişti din Munţii Făgăraşului). Andrei a reuşit să mobilizeze prieteni şi colegi, împătimiţi ai muntelui şi fideli ai valorilor româneşti. Drapelul a fost sfinţit în data de 19 iulie a.c., la Mănăstirea Sâmbăta. Traseul de escaladare a celui mai înalt vârf muntos din România a pornit de la capătul drumului forestier de pe Pârăul Viştea Mare, a urcat până în vârful Viştea Mare, de unde, urmând traseul de culme alpină, s-a ajuns pe vărful Moldoveanu. Tinerii au rămas fără cuvinte văzând cum se ridică în vânt steagul românesc. Cine sunt aceştia? O mână de oameni adunaţi in acelaşi spirit, prin frig, prin ploaie, dar cu inimile calde, cum a spus un tânăr participant la expediţie.

Cheltuielile privind transportul şi achiziţionarea materialelor necesare a fost suportată din surse proprii, participanţii dorind ca acţiunea lor să fie un imbold pentru alţi tineri de a purta cu mândrie tricolorul românesc şi de a-l arbora în locurile importante ale românităţii. (C.G.)