Iasi: Boicotul medicilor care refuza vaccinul impotriva gripei noi. Elevii si studentii refuza si ei masiv vaccinul

Surpriza: marea majoritate a medicilor ieseni refuza vaccinul impotriva AH1N1. La Neurochirurgie, de exemplu, nimeni nu a acceptat sa fie vaccinat, desi medicamentul este gratuit. La Spitalul de Copii, din cele 500 de doze pentru cadre au fost utilizate doar 78. Ce argumente au medicii care refuza vaccinarea? Ce replica cei care s-au imunizat? La Iasi au fost aduse 78.000 de doze de vaccin. Ce ar trebui sa faca ceilalti ieseni - elevi, studenti sau alte categorii - care au dreptul
la acestea?

Medicii nu se inghesuie sa isi faca vaccinul pandemic. In spitalele iesene nici macar un sfert din personalul angajat nu a solicitat vaccinul impotriva gripei H1N1, care este gratuit. Daca la Spitalul de Pneumoftiziologie s-ar fi consumat cele 100 de doze comandate initial, la Spitalul de Neurochirurgie nu a fost facut nici un vaccin. La Spitalul CFR abia au fost solicitate dozele, iar la Ambulanta nici nu s-a facut inca repartitia. Parerile medicilor

sint impartite. Unii sustin ca nu se vor vaccina pentru ca nu au fost informati indeajuns, altii spun ca vaccinul este singura forma de protectie, absolut necesara.

Clasamentul spitalelor

Chiar daca la Directia de Sanatate Publica au fost aduse 78.000 de doze de vaccin pandemic, in spitale au ajuns doar citeva sute. Medicii nu au solicitat dozele, iar directorii spitalelor sustin ca inca se chinuiesc sa ii convinga. Cum nici un angajat nu poate fi fortat sa se vaccineze, ramine doar ca seful de clinica si medicul epidemiolog sa recomande vaccinul si sa ii explice necesitatea si riscurile.

Cele mai multe doze de vaccin, 500, au ajuns la Spitalul de Copii "Sf. Maria", unde lucreaza peste 1.200 de angajati. Nu au fost folosite insa toate. "Din cele 500 de doze au fost utilizate 78 pina acum", a declarat dr. Catalina Ionescu, purtator de cuvint al spitalului.

Pe locul 2 in topul vaccinurilor comandate se situeaza Spitalul de Recuperare. Aici numarul dozelor este de 350, iar vaccinarea se va face etapizat, ca in toate spitalele. "Pina acum s-a vaccinat 10% din personal, si speram sa ajungem la 60% in final", a spus dr. Raluca Filimon, medicul epidemiolog. Prin urmare, aici s-au vaccinat aproximativ 50 de persoane din cele peste 500 angajate.

La Spitalul de Pneumoftiziologie, unde sint peste 400 de angajati, au fost comandate 100 de doze pentru inceput. "Din cite stiu eu au fost utilizate toate, insa nu am datele exacte acum", a explicat Dumitru Filipeanu, directorul Spitalului de Pneumoftiziologie.

La Maternitatea Elena Doamna, unde personalul este format din 200 de persoane, au fost comandate tot 100 de doze, dar au fost utilizate doar aproximativ 10, spun doctorii.

La Maternitatea "Cuza Voda", unde lucreaza aproximativ 600 de persoane, au ajuns tot 100 de doze. "In prima saptamina a campaniei

au fost utilizate 50 de doze de vaccin", a precizat dr. Madalina Despa, medicul epidemiolog al maternitatii. Tot 100 de doze au fost comandate si la Spitalul de Urgente "Sf. Ioan", unde au fost folosite pina acum 40. Aici lucreaza peste 400 de angajati.

"Zero" la Neurochirurgie

La Spitalul "Sf. Spiridon" au fost utilizate 50 din cele 100 de doze aduse, tocmai pentru ca personalul trebuie sa fie informat, spune directorul. Astfel, din cei aproape 1.800 de angajati, doar 50 au dorit sa se vaccineze.

"Problema

nu este cite vaccinuri am comandat, pentru ca de la Directia de Sanatate putem lua oricite avem nevoie. Problema este ca personalul trebuie sa decida daca doreste sau nu vaccinul si incercam sa ii convingem. Le explicam care sint riscurile si beneficiile si, prin urmare, merge greu campania. S-au vaccinat cei din Terapie Intensiva si Primire Urgente, unde pericolul este mai mare", a declarat ec. Ioan Birliba, managerul Spitalului "Sf. Spiridon".

Daca in general in spitalele iesene procentul celor vaccinati este de maximum 20%, la Spitalul de Neurochirurgie este 0, iar angajatii sint peste 500. "Au fost aduse 100 de doze si nu a fost utilizata nici una pina acum", a mentionat dr. Dana Turliuc, managerul Spitalului de Neurochirurgie.

Nici la spitalul CFR nu s-a vaccinat nici un angajat pina acum, insa reprezentantii spun ca va incepe campania si la ei in spital. "Am terminat repartitia si, din cei 460 de angajati, doar 40 au dorit vaccinul. Il vom primi zilele urmatoare de la Directie", a spus dr. Petruta Drugociu, medicul epidemiolog al Spitalului CRF.

Daca aici abia a fost finalizata repartitia, la Serviciul Judetean de Ambulanta aceasta nici nu a fost inceputa inca. "Nu am inceput repartitia si nu stim citi angajati vor dori sa se vaccineze. O sa luam dozele de la Directie cind vom sti cite sint necesare", a afirmat dr. Radu Calistru, purtator de cuvint al Serviciului de Ambulanta. In cadrul Ambulantei lucreaza aproximativ 500 de persoane.

Parerile medicilor

Parerile medicilor sint impartite in privinta vaccinului. Unii sustin ca nu au fost informati indeajuns, altii spun ca este absolut necesar, atit pentru protectia lor, cit si a pacientilor care ajung in spitale.

"Informatiile au fost contradictorii. In postura de pacient am dreptul sa fiu informat, dar cred ca au fost deficiente de comunicare. Eu personal nu mi-l voi face. Nu am zis daca este bun sau rau, dar cine raspunde pentru acest vaccin?", se intreaba dr. Tudor Ciuhodaru, seful UPU din cadrul Spitalului de Urgente "Sf. Ioan".

Pe de alta parte, alti medici sustin ca ei trebuie sa se informeze singuri, tocmai pentru a proteja pacientii. "Este rusinos sa apara un doctor si sa spuna ca nu a fost informat indeajuns. Este datoria noastra profesionala sa ne informam, si cred ca este o dovada de responsabilitate sa facem acest vaccin, mai ales noi, medicii", a explicat dr. Petruta Drugociu.


Urmeaza etapa a doua

Agentia Nationala a Medicamentului a avizat vaccinul pentru gripa de tip H1N1 produs de Institutul Cantacuzino din Bucuresti, iar distributia a inceput in zonele unde sint focare.

Conform conducerii DSP, prima etapa a vaccinarii va avea loc pina miine. Prioritatile au fost reprezentate de catre personalul medico-sanitar si cel din politie si armata. Au urmat studentii de la facultatile si colegiile de stat si private, precum si cei din scolile postliceale, cursurile de zi. In scoli elevii au fost vaccinati doar daca au avut cel putin 16 ani.

A doua etapa de vaccinare va avea loc in perioada 11-31 ianuarie 2010, cind vor primi vaccinul toti elevii sub 16 ani. Pacientii cu boli cronice vor beneficia de vaccin in ianuarie si februarie anul viitor. Dozele cadrelor medicale care au refuzat sa se vaccineze se vor intoarce la Directia de Sanatate Publica.

---------

Si elevii si studentii refuza masiv vaccinul

Medicii si asistentele din scolile iesene administreaza in paralel doua tipuri de vaccinuri: pentru gripa H1N1, pentru elevii de peste 16 ani, si pentru cancerul

de col uterin, la fetitele din clasele VI-VII. Nici unul dintre vaccinuri nu este insa dorit de elevi.

De exemplu, la Colegiul National Emil Racovita s-au administrat pina in prezent noua doze, fiind programati astazi alti patru elevi. "E de asteptat sa nu se doreasca acest vaccin daca pina si oameni mari, cu greutate in domeniul

medicinei, au declarat ca nu il vor face", a explicat Seryl Talpalaru, directorul colegiului.

In ceea ce priveste vaccinul pentru cancerul de col uterin, doar 11 fetite, adica doar 10% din numarul total de fetite din clasele VI-VII, s-au vaccinat. "Interesant este ca numarul celor care se tem de vaccinul pentru H1N1 este mai mare decit al celor care refuza vaccinul pentru cancerul de col uterin. Din 250 de elevi de peste 16 ani, doar aproximativ 3% l-au si facut", a adaugat Talpalaru.

La Liceul "Al. I. Cuza" elevii doritori de vaccin pentru gripa porcina sint la fel de putini. "Nu as putea sa va dau un numar acum, insa am vorbit chiar astazi (n.r., ieri) cu asistenta si mi-a spus ca vin cam 2-3 elevi pe zi", a sustinut Alexandru Guta, directorul liceului.

Si la Grupul Scolar Ion Holban elevii refuza sa faca cele doua vaccinuri. "Pina in prezent avem doar un singur elev care a facut vaccinul impotriva H1N1 si doar o fetita ai carei parinti au fost de acord cu vaccinul impotriva cancerului de col uterin, insa e bolnava si nu i se poate administra", a explica Eldorina Baltag, medic la grupul scolar.

La Universitatea "Al.I Cuza", dupa 2 zile de vaccinari, doar 15 studenti au optat pentru administrarea vaccinului impotriva virusului H1N1, conform datelor oferite aseara la ora 17. "Am primit 100 de doze. Nu stim de ce nu vor sa se vaccineze, desi au fost informati; spun doar un nu categoric. Nu stiu daca se va prelungi campania de vaccinare, se va discuta", a spus dr. Carmen Carare, de la cabinetul medical al institutiei.

Sursa: Ziarul de Iasi

Medicii braşoveni refuză vaccinarea antigripală

Medicii şi asistentele medicale din Braşov refuză să se vaccineze împotriva virusului AH1N1. Din cele aproximativ 5.400 de cadre medicale, aproximativ trei sute au acceptat să se imunizeze în prima săptămînă de vaccinare. „Sanitarii nu prea au vrut să se vaccineze împotriva virusului AH1N1. Vaccinul a fost distribuit la spitale, la personalul medical. Pînă acum au făcut vaccinul aproximativ trei sute de persoane. Este îngrijorător că este un număr aşa mic. Dar noi sperăm că, dacă au văzut că nu sînt efecte adverse, se vor mai vaccina şi alţii“, a spus dr. Gabriela Proca, şef Serviciu Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Braşov. În judeţul Braşov, Ministerul Sănătăţii a trimis aproximativ 50.000 de doze de vaccin urmînd a fi imunizate cadrele medicale, elevii şi studenţii. DSP Braşov nu a distribuit încă dozele în toate unităţile şcolare din judeţ unde vor fi imunizaţi elevii cu vîrste de peste 16 ani.

Sursa:

http://monitorulexpres.ro

Fostul deţinut politic Nicolae Purcărea: Bucuriile de spumă din închisoarea de la Aiud

După ani şi ani de puşcărie, nervii noştri ascuţiţi erau frânaţi de subtila şi nobila putere de înţelegere, care şlefuiseră sufletele noastre. Grea problemă era: cum să faci să treci pe lângă colţuroasele stări de spirit ale fiecăruia? Să vezi cum unul îşi roade unghiile, să vezi cum altul se agită nervos, să auzi cum unul râde zgomotos, iar altul tuşeşte de-şi varsă plămânii; că altul vorbeşte singur, adâncit în lumea lui (pe care nu o mai are); iar altul căuta tovărăşie cuiva pentru a-i tălmăci visurile, iluziile, închipuirile. Era o lume atât de pestriţă, şi totuşi...

Ideea de mai bun, puţin conştientă, era vie în fiecare. Toţi eram robii aceluiaşi jug - cel comunist. Şi ardeam, şi ne măcinam, uneori ne demolam sufleteşte pierzând nădejdea; şi tot aşa, seara ne rugam fiecare cum puteam şi ne culcam îmbrăcaţi cum eram, ca a doua zi să o luăm iarăşi de la început. „Şi aşa au trecut în zbor anii. Radule, Radule!” (Radu Gyr)

Bucuriile de spumă, create de lupta omului cu el însuşi

Şi câte speranţe, câte amăgiri! Bucur Stănescu le spunea „bucurii de spumă", create de lupta omului cu el însuşi, de a se regăsi, de a depăşi crunta realitate, de a ajunge la acel echilibru care să îţi dea puteri. Agăţat de muchia prăbuşirii să fii tot om, să revii la linia de plutire, să îţi găseşti verticalitatea.

Mă întreb, bineînţeles, după ani şi ani, cum a putut Steinhardt, monahul Nicolae de la mănăstirea Rohia, să scrie „Jurnalul fericirii", când viaţa lui a fost aşa de zbuciumată? Sau a trăit „taina bucuriilor de spumă"? Este foarte greu de pătruns în tainiţele cele mai dosite ale sufletului omenesc. Sunt prea învolburate, cascade ce te rostogolesc în hăuri, sunt linişti amăgitoare. Rezişti dacă îţi găseşti echilibrul, dacă îţi găseşti „taina bucuriilor de spumă". Şi noi îl aveam. Ştiam de dihotomia născută din lupta contrariilor, lupta noastră cu ideea comunistă. Noi - creştini, ei - atei. Noi - naţionalişti, ei - internaţionalişti sau, mai bine zis, fără patrie. Noi, cu dragoste creştină, încercam să aducem soarele în casa omului; ei, cu ura viscerală care îi mâna în luptă, să distrugă, să spulbere existenţa binelui, să nege existenţa spiritului. Noi cu binele - „ajută-ţi fratele căzut în nenorocire, nu-1 lăsa. Să laşi în urma ta zâmbete şi lacrimi de bucurie". Ei cu ura, teroarea, frica, lăsau în urma lor durere şi lacrimi şi câte şi mai câte... De aceea, nu efemerul, amăgitorul zvon cotidian ne menţinea echilibrul, ci ruga către Cel Ceresc. Mila Domnului şi a Preacuratei Sale Maici o imploram. Şi ei ne-au adus la liman.

Nu cel ce ţine bâta în mână e puternic, ci cel ce rezistă loviturilor

Nu cel ce ţine bâta în mână e puternic, ci cel ce rezistă loviturilor, el iese biruitor. Şi ne mai ţinea ceva în echilibru: credinţa noastră că într-o bună zi vom birui, că negurile se vor risipi, că porţile ferecate ale temniţelor vor cădea şi ele. De aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu am scăpat. Miracolul s-a realizat. Dumnezeu nu a lăsat răul să-L învingă.

A dat Dumnezeu să pornesc şi eu spre Aiud. Am răsuflat uşurat. Ce mare binecuvântare! Să dau jos lanţurile. Era prin toamna anului 1959. Niciun semn de schimbare, de noi evenimente. Totul parcă intrase într-un fel de apatie. Liniştea de pe celular era morbidă. Nimic nu se mişca. Un mormânt în care uşile parcă erau capacele care închideau sau deschideau acest cavou. Gardienii acestor fantastice cripte alergau de la un capăt la altul. Cheile erau instrumentul cu care ei operau. Şi alergau de la o celulă la alta, ba deschideau şi luau pe câte unul, ba mai priveau pe vizetă. Şi pentru a nu se auzi paşii lor, ei erau încălţaţi peste cizme cu nişte papuci de postav. Mai aveau un ajutor, plantonul, omul care era dispus la orice, de la fapte minore (spălatul pe jos, măturatul, căratul hârdaielor şi dat masa), la fapte mari (umbla cu şoapta, cu pâra la domnul gardian). Plantonul, în plus, îşi făcea datoria. Putea face şi fapte bune, ca Luca Damaschin.

Celularul, vestitul celular de la Aiud, care de-a lungul anilor a comprimat vieţile a mii de osândiţi, a fost prezentat de Radu Gyr în poezia „Blestemul Aiudului".

„Aiudule, Aiudule,/ Temniţă cruntă,/ fă-te, zăludule,/ piatră măruntă!

Aiudule, Aiudule,/ fiară năucă-/face-te-ai, crudule,/ fum şi nălucă!"

Ajuns la Aiud, am fost dus într-o celulă la etajul al treilea, din care nu am mai ieşit – am stat doar la izolare ani de zile. Celula era de doi metri pe patru. Avea câte două rânduri de paturi suprapuse, de o parte şi de alta, în care dormeam câte doi inşi într-un pat, iar la mijloc, între paturi, mai rămânea un loc îngust cât să treacă un om. Dar pentru că noi eram livizi şi scheletici ne strecuram şi câte doi, frecându-ne unul de altul. Uneori era şi o măsuţă în celulă, dar nu lipseau niciodată înmiresmata tinetă de murdărie şi butoiaşul de apă. Geamurile erau zăbrelite, încât în celulă era o semiobscuritate. „Prea multă lumină strică la bandiţi!". Era şi un calorifer în celulă, dar funcţia lui a fost enormă. Nu s-a găsit cuvântul care să concretizeze valoarea imensă pe care avut-o de-a lungul anilor. A fost aparatul nostru de transmis (de comunicat) patru etaje pe verticală şi încă patru alături. Pe ţevile lui se vorbea, se învăţa şi se făceau cursurile universitare, căci Morse a devenit pentru noi limbajul universal.

Binecuvântată să fie invenţia lui Morse!

Binecuvântată să fie invenţia lui Morse, căci toţi comunicam de la parter la etajul al patrulea şi colateral. Punctul era punct (bătaie scurtă), iar linia două puncte unul după altul. Şi sistemul funcţiona de ani şi ani de zile. Până ne prindea gardianul. Şi apoi... la izolare.

Era chemat unul sau altul la ţeavă, ni se anunţau mişcările de pe celular (cine a mai venit, cine a plecat, cine a fost mutat), alarma (un anumit semnal care însemna percheziţie, inspecţie). Toate acestea le ascultam la ţeavă. O odă ar fi trebuit închinată ţevii!

Să ne întoarcem la celulă. Eu mai lipseam ca să fiu al optulea. În celulă am dat numai de cunoscuţi: Nae Grozavu, coleg cu mine la Academia Comercială din Braşov; apoi nea Nae Lupu, avocat din Sibiu, magistrul Aurel Dragodan, care făcea puşcărie din 1942, elev atunci, poet acum, Vasilică Purice, ce trăia doar cu un singur plămân, Moş Atanasiu din Focşani şi alţii de care nu îmi mai aduc aminte. Atmosferă plăcută. Se învăţau poezii, limbi străine. Nea Nae Lupu era o mică enciclopedie. De la el reţin cele cinci cărţi, primele în cultură: Biblia, Iliada şi Odiseea (epopee homerică), Videle şi Pancia Tantra (epopee indiană), Cântecul Nibelungilor (epopee germană), Kalevala (epopee finlandeză).

Cultura o acumulezi studiind marile epopei ale popoarelor şi istoria lor, precum şi istoria diferitelor ştiinţe. Şi când vorbea nea Nae Lupu (fiind avocat), parcă era la bară: cu convingere, cu patos, gesticulând, încercând să ne convingă de importanţa şi adevărul spuselor lui. Şi toţi îl ascultam cu aviditatea elevului care soarbe din ochi spusele profesorului.

Magistrul era tăcut, îşi compunea în minte poeziile, apoi după un timp ni le spunea şi nouă. Am dormit cu el luni de zile în acelaşi pat, el la un capăt eu la celălalt. Eram amândoi subţirei.

Îmi amintesc câteva versuri din poezia lui, „Ideal”: „Fata din poveste, fata de împărat/Preschimbată-n iute pasăre măiastră/De privirea iute fuge şi se-ascunde,/Măi Ochilă, frate, n-o zăreşti niciunde?/Sau ţi-a curs şi ţie bezna-n pleoape, grea?/Pasăre măiastră, pasăre măiastră,/Simt că niciodată n-o să-ţi dau de urmă”. Şi aşa, cu gândul la aceste păsări măiestre, în zborul lor peste „bezne de tuci", au trecut anii, am trecut şi noi.

Ne înţelegeam bine cu toţii. A mai venit în celulă un tânăr, înalt, „înconvoiat peste întrebările lumii”, sta ghemuit în fundul patului şi nu zicea nimic. L-am lăsat o zi, două şi apoi l-am luat la întrebări. Am uitat să menţionez că atunci când intrai în celulă, dacă nu erai cunocut cu vreunul, spuneai cine eşti, ce profesie ai, de unde vii, pentru ce eşti condamnat sau în ce lot eşti condamnat. Amicul nostru în cauză se prezentase Viorel Bucevski şi atât. Am început să-1 luam la rost.

- Domnule Bucevski, cu ce te ocupi?

- Sunt pictor, fu răspunsul lui tăios.

- Cum este posibil, domnule, să taci şi să nu ne spui nimic? Te rugăm, vorbeşte-ne despre artă, despre curente, despre şcoli de pictură. Hai să facem un şah (pâine amestecată cu săpun)!

Şi omul, care deja căzuse pe panta disperării, a început să se trezească la viaţă, ca până la urmă să intre în rând cu oamenii, ca mai târziu să afirme: „Uite, Nae Purcărea m-a scos la viaţă”.

Mai reţin pe Moş Atanasiu din Focşani. Era în vârstă, dar cu moralul foarte bun. Slab, numai pielea şi osul pe el. Îi plăcea în fiecare dimineaţă să facă gimnastică şi, de slab ce era, oscioarele lui făceau "trosc, trosc", de era mai mare nu gimnastica lui, cât amuzamentul nostru.

Şi acum să mă opresc asupra pedepselor. Pedepsele erau date pentru toate nimicurile, dar în special pentru că te prindeau vorbind la ţeava. Şi pedepsele se adunau vara şi se executau iarna, când era gerul mai mare, în nişte celule special amenajate. Celula respectivă avea un pat rabatabil. La ora cinci, când se suna deşteptarea, se ridica şi patul la perete. Ger, ger de îngheţa apa. Pe jos ciment, peste care se arunca apă. Aveai doar o cărămidă pe care puteai să mai stai. Mâncarea la şapte zile, o cană cu apă pe zi. Când intrai la izolare, te dezbrăca de flanel, de cojoc, rămâneai numai cu cămaşa şi cu zeghea. Zeghea - veche, străvezie, subţiată de vremuri. Pantalonii, de asemenea. În aceste haine trebuia să stai şapte zile şi, dacă aveai „norocul" să mai ai şi alte pedepse, te mai ţinea şapte zile. Trebuia toată ziua să te plimbi prin celulă, căci altfel încremeneai de frig şi, bineînţeles, după atâtea zile, tusea, junghiul în coaste, toate erau la ordinea zilei.

Am uitat să menţionez că patul era cu gratii pe el, fără nimic altceva, fără saltea, fără pătură. Ajunşi înapoi în celulă, fraţii trebuiau să te frece, să te dezgheţe, căci junghiurile intercostale făceau din tine neom şi mare lucru era să scapi fără răceli sau alte guturaiuri.

Între timp s-a format un atelier de artizanat, condus de Teliu Udroiu, care era pictor. Acolo ne aducea oase, ciolane de vită, din care făceam plăcuţe şi apoi mici mărţişoare. Era prin primăvara anului 1963. Băieţii de la bucătărie ne trimiteau ciolane cu măduva în ele. Scuturam într-o farfurie măduva, care constituia un plus de hrană.

Ce se întâmplă dacă, după un colţ, va apărea mâna lui Dumnezeu?

Ceea ce trebuie să subliniez este faptul că la Aiud începuse „reeducarea lui Crăciun", colonelul Gheorghe Crăciun, un nume care completează galeria celor mai odioşi criminali ai regimului comunist. Muncitor, ridicat şi cultivat de partid, a fost şef de Securitate la Sibiu, apoi la Braşov şi, în final, a fost însărcinat de partid cu reeducarea deţinuţilor politici de la Aiud. Domnul colonel Crăciun, înalt, voluminos, îşi purta burta scoţând-o la înaintare, cu mândrie proletară, arogant nevoie mare, căci marea lui plăcere era să umilească pe toţi intelectualii.

- Bă, Ţuţeo! Bă, popă! După ce sovieticii au ajuns pe Lună, ce vă faceţi voi cu Dumnezeul vostru?

Iar un umil preot i-a zis:

- Ar fi bine să luăm pe loc repaus, domnule colonel! Ce se întâmplă dacă, după un colţ, va apărea mâna lui Dumnezeu?

Mai zise colonelul ceva, apoi, parcă savurându-şi victoria, plecă grăbit cu toată suita lui. Câtă satisfacţie pe el să umilească şi să-şi aroge superioritatea!

La Aiud, în ultimii ani ai detenţiei, după 1960, erau numai legionari pe care trebuia să-i adapteze la noile forme de viaţă socialistă, dar, bineînţeles, printr-o nouă reeducare. Nu gen Piteşti de data asta, ci printr-un anumit rafinament de constrângere, de umilire, de depersonalizare, de lepădare de sine. Zarca Aiudului gemea de lume, lume care nu înţelegea după douăzeci de ani de detenţie să abdice de la principiile legionare.

Aiudul - închisoare grea care, după 1941, a fost în permanenţă locul de detenţie al legionarilor. După aşa-zisa rebeliune, termen impus de Antonescu pentru a-şi camufla lovitura de stat, toţi legionarii, în special intelectualii, au fost întemniţaţi acolo. Şi câte frământări, câte zvârcoliri de-a lungul timpului!

A fost mai întâi perioada maiorului Munteanu, cu zbaterile, cu orgoliile lui Antonescu, transpuse în practică de directorii de închisoare: „să mergeţi pe front, să vă reabilitaţi”, strigau acoliţii lui Antonescu.

Apoi perioada 1949-1952, cu Koller, cu Dorobanţu, când au murit de foame cu sutele. Numai auzeai că încep să sughită, şi sughiţau până mureau. Şi câte revolte, câte bătăi şi greve ale foamei declarate de deţinuţi au fost, în toată gama posibilă şi imposibilă, de tomuri peste tomuri s-ar putea închega numai despre Aiud.

Acum suntem în 1963 şi li se impuse de către occidentali, drept condiţie pentru a face deschiderea spre Apus, eliberarea deţinuţilor politici. Şi vrând-nevrând a trebuit să se conformeze, dar nu oricum. Au vrut să mai smulgă ceva de la noi, au vrut să ia declaraţie de supunere, de renegare, de abdicare de la idealul legionar. Bineînţeles, prin constrângere. Aşa a murit George Manu: nu i-au dat medicamente pentru că nu a vrut să se lepede de Mişcarea Legionară. Aşa au murit Gicu Jimboiu şi alţii.

Veghea - Publicaţia Generaţiei Neaşteptate

SENATORUL URBAN: Romanii au castigat alegerile pentru Romania. Succesul lui Basescu si victoria jurnalistilor independenti impotriva presei ticalosite

Care a fost reteta succesului lui Basescu, cand nimeni nu-i dadea vreo sansa?

Romanii au votat pentru romani. Nu pentru PDL. Nu pentru Basescu. Ci, pentru noi, pentru romani.
A fost cea mai mare coalitie politic-mediatica ce a fost vreodata montata si manevrata de marotele regimului cleptocratic. Specialistii in materie de marketing politic spuneau ca nu exista nici cea mai mica sansa ca PD si Basescu sa reuseasca sa surmonteze faptul ca primele trei televiziuni de stiri ca audienta din Romania, 95 % dintre ziarele romanesti si jurnalistii romani, plus un spectru politic cu majoritate parlamentara de 65 % au atacat continuu la baioneta. Cele trei luni de zile in care romanii au fost intoxicati de jurnalistii mogulilor de presa, oameni care reunesc averi de miliarde de euro, erau un atuu in plus pentru specialistii care au spus ca nu exista nici o sansa ca PD si Basescu sa castige.
In ziua alegerilor, va pot spune ca organizatiile PSD si PNL au tras cum nu au facut-o niciodata. In Ilfov, noi ne gandeam ca daca vom lua 75000 de voturi ar trebui sa fim fericiti, insa cand am tras linie am contorizat 98000 de voturi pentru TB in vreme ce MG a luat 87000 voturi, un scor-record pe fondul unei participari record in istoria Ilfovului la vot. In toate sectiile speciale din Ilfov PSD a castigat, asta daca mai intreba cineva care au fost artizanii turismului electoral...
Care a fost reteta succesului lui Traian Basescu ?
Ce sansa avea el, in conditiile in care, in studiourile de tortura psihica ale RTV si A3 reprezentantii PD erau tocati, erau spulberati? In conditiile in care, hai sa fim corecti si sa spunem ca resursele jurnalistilor care si-au vandut constiinta au fost alimentate de mogulii de presa, iar alaturi de Basescu si PD erau doar cativa ziaristi.
Jurnalisti ca fratii George si Victor Roncea, alaturi de colectivul ziarului Curentul [despre care indivizi din presa imi spuneau ca vor fi terminati dupa ce MG urma sa ajunga presedinte, ca vor fi ingropati in dosare penale] au avut o verticalitate si un curaj de a spune lucrurilor pe nume, care au facut diferenta. Intr-un noian de venin, ura, trucaje, intr-o mare de ziaristi fara constiinta, cei cativa ziaristi romani care au ramas alaturi de TB si care au aratat mafia si clica criptocomunista din spatele lui MG, au facut diferenta. Si au facut-o mai ales acolo unde Basescu a zdrobit caracatita rosie: in Diaspora. Diaspora care niciodata nu a votat si nu va vota relicve ale sistemului comunist care i-au determinat sa plece din tara, care le-au dezradacinat familiile, care nu au inteles cum lideri ai PNL care au infundat puscariile comuniste au putut sa pactize cu mostenitorii calailor.
Asadar, am identificat doua ingrediente majore ale retetei succesului : Mana de ziaristi ramasi cu adevarat independenti si Diaspora.
Insa ingredientul-secret a fost si a ramas natiunea romana.
Nu a fost usor romanilor sa razbata prin actiunea de spalare pe creier venita zilnic, 24 de ore din 24, de la trusturile de presa care si-au jucat cartea disperarii. Nu a fost usor sa incerce sa isi formeze propria lor opinie. Nu a fost usor cand unii dintre romani au fost dezamagiti de Crin Antonescu, care si-a vandut la colt de strada identitatea si constiinta si i-a indemnat, ca in tarcul cu bovine, sa faca si ei la fel, adica sa isi vanda bruma de moralitate si verticalitate. A fost greu romanilor sa ramana o natiune unita, in conditiile in care ura ziaristilor vanduti mogulilor a semanat neincredere, i-a dezbinat, i-a manipulat, mintit, in cadrul celei mai mari actiuni pusa in scena. NU este usor sa invingi un bloc manipulator creat de toate celelalte partide politice, de moguli, de sutele de milioane de euro investiti de acestia, de trusturile de presa.
In plan politic, PSD este un partid a carui disparitie din prim-planul politicii romanesti este anticipativa.
PSD va trebui sa isi izoleze pionii din spatele lui MG care i-au adus acestuia infrangerea. Interesant este faptul ca, prin votul din 6 decembrie, Romania a demonstrat cum, la ora aceasta, pe prim-planul politicii romanesti natiunea romana vrea sa exista doar doua partide politice. Si eu cred ca PNL si PDL sunt partidele care trebuie sa ramana, in vreme ce PSD va fi izolat. In privinta PNL, cred ca, cu cat se vor desprinde mai repede din aceasta alianta cu PSD cu atat au sanse mai mari sa isi salveze imaginea si electoratul; altfel vor fi maturati si vor dispare alaturi de PSD. Cred ca pana la urma lucrurile au iesit asa cum trebuie, adica in sfarsit Romania are sansa sa ingroape definitiv trecutul comunist si relicvele acestuia.
In sfarsit, mass-media va fi pusa in fata unei alegeri istorice: s-a demonstrat ca 95 % dintre ziaristi nu pot, oricat ar incerca, sa spele creierul romanilor. Daca un ziarist doreste sa faca cariera, sa fie cunoscut si apreciat de public, el va trebui sa inteleaga ca trebuie sa aleaga sa fie liber, sa se exprime liber si sa refuze sa se lase influentat de cel care il plateste. Imi aduc iar aminte de exemplu lui Victor Roncea, dat afara de la ZIUA pentru ca a refuzat sa scrie impotriva lui TB, tradat de colegii lui care au preferat sa lase capul in jos in loc sa fie solidari cu el. Lupta acestuia dusa impotriva tuturor, in ciuda amenintarilor, este victoria obtinuta de Roncea pentru toti ziaristii cu coloana vertebrala din aceasta tara.
Romania si romanilor li s-a dat inca o sansa la 6 decembrie sa mearga pe un drum corect, fara inselaciuni, furaciuni, vanzari ale constiintelor. Sa vedem daca vom reusi sa fructificam aceasta sansa, si daca vom stii sa profitam de ea.

Iulian Urban, Senator PDL,
Vicepresedinte al Comisiei Juridice a Senatului Romaniei

Mitropolitul Ardealului, IPS Laurenţiu Streza: Să ne temem mai mult de epidemiile de păcate decât de epidemiile de gripă.

Pilda vieţii Sfântului Nicolae ne îndeamnă să luăm aminte cu toată seriozitatea la faptele milosteniei, atât trupeşti cât şi sufleteşti. Lipsurile, necazurile materiale sunt legate direct de profunda criză morală prin care trecem. Sănătatea noastră sufletească şi trupească este tot mai mult periclitată de încercările ce vin asupra noastră din îngăduinţa lui Dumnezeu. În calitate de creştini, putem să ne bucurăm de progresele medicinii şi farmaciei, dar nu trebuie să uităm că viaţa noastră şi sănătatea sunt daruri ale lui Dumnezeu, pe care le încredinţează fiecărei persoane în parte, nu instituţiilor din domeniul sănătăţii. Responsabilitatea pentru ceea ce facem cu aceste daruri revine în primul rând fiecăruia dintre noi. Profesioniştii în medicină nu pot lua în locul nostru deciziile care privesc sănătatea noastră şi a copiilor noştri. Medicina s-a bazat întotdeauna pe consinţământul informat al pacientului şi pe principiul hipocratic „primum non nocere” (mai întâi să nu faci rău).

Din nefericire, în ultimul timp se ridică o serie de întrebări grave cu privire la respectarea acestor principii. Încă de anul trecut am dorit să tragem atenţia asupra riscurilor pe care le presupune încercarea de a administra populaţiei vaccinuri insuficient testate, care conţin substanţe deosebit de toxice. Chiar în comunitatea medicală există rezerve şi controverse legate de vaccinurile împotriva cancerului de col uterin (atribuit virusului papiloma uman), a gripei noi (porcine), a poliomielitei. Îngrijorător este faptul că producătorii acestora şi autorităţile de resort nu îşi asumă responsabilitatea cuvenită faţă de efectele secundare negative semnalate sau posibile, gestionând crizele medicale prin panică mediatică (cazul gripei aviare) şi invocarea măsurilor coercitive.

Aceste situaţii regretabile constituie pentru noi, credincioşii, un motiv în plus să ne îndreptăm mai hotărât atenţia spre Dumnezeu, Izvorul vieţii şi al sănătăţii. Este regretabil faptul că facem cozi mai mari la ghişeele farmaciilor decât în faţa sfântului altar, unde putem primi Leacul nemuririi, adică Sfânta şi Dumnezeiasca Euharistie. Să promovăm igiena şi să apelăm la medicină, dar să ne temem mai mult de epidemiile de păcate, decât de epidemiile de gripă. Păcatele sunt adevărata cauză a tuturor suferinţelor noastre, atât sufleteşti cât şi trupeşti.

Rezultate finale BEC: Traian Băsescu - 50,33 %, Mircea Geoană - 49,67%. Băsescu învinge sistemul ticăloşit!

IN 1990 UNII "GOLANI" SI-AU PIERDUT VIATA SUB CIOMEGELE LUI ILIESCU. RAZBUNA-I! MERGI LA VOT!