Mircea Eliade: Rasa si religie. Comentarii la eseul lui Lucian Blaga, Despre rasa ca stil

“Gandirea” a inchinat un numar intreg (cel pe Februarie) discutiilor in jurul Rasei, Religiei si Natiunii. Dupa cum vedeti, numai zone dinamitate. Caci nicaieri nu intervin mai multe nervozitati decat in asemenea controverse despre rasa si religie. Marturisesc ca am luat revista in mana cu oarecare sfiala. Prea era frumoasa “Gandirea” in amintirea mea, prea era pura linia ei – si prea mirosea in aer a praf de pusca. trebuie sa recunosc ca sfiala nu mi-era intemeiata. D. Nichifor Crainic ia o atitudine hotarata in fata teoriilor “crestinismului arian”, adica mai precis a “crestinismului nordic” – antisemit si antiroman – desfasurate cu atata amploare de d. Rosenberg . Iar dl. Lucian Blaga scrie un admirabil eseu Despre rasa ca stil, in care-si marturiseste neincrederea fata de incercarile stiintifice de a rezolva problema rasei, dar recunoaste existenta fenomenului rasa ca stil de viata.

D. Lucian Blaga nu concepe rasa ca specie biologica – rigida si intoleranta – ci ca stil de viata si sufletesc “alcatuit din latente, din posibilitati sau din fragmente pe cale de a se schita”. Aceasta nu e numai o pozitie de estet. Este singura pozitie fireasca si fertila care se poate lua in fata fenomenului rasa. “O sensibilitate stilistica elastica incearca in prezenta raselor, ca stiluri vitale si sufletesti, stari intovarasite de o anumita evlavie, ca in fata unor fenomene originare ale firei. O sensibilitate stilistica elastica se va transpune cu usurinta si cel mai adesea cu simpatie in ansamblul de valori fizice si spirituale ale unei alte rase. Nu acesta e insa cazul sensibilitatii stilistice de tip rigid. O sensibilitate stilistica rigida va manifesta o aversiune fata de ansamblul de valori fizice si spirituale ale unei alte rase. O sensibilitate stilistica rigida va avea tendinta sa vada in valorile fizice si spirituale ale altor rase – non-valori”.

Iubitor al stilurilor, al acestor fenomene originare care dau sens existentei si justifica orice fel de creatie, d. Lucian Blaga afirma necesitatea unei “puritati” etnice. Dar cat de frumos justifica d- sa aceasta “puritate” pe care au santajat-o cu atata brio sefii politici si spirituali ai Germaniei moderne. “Ma voi declara cu alte cuvinte impotriva amestecului, dar nu din considerente biologice de puritate a plasmei ereditare, ci fiindca mi se pare ca amestecul duce in cele mai multe cazuri la lipsa de stil si intr-un anume sens la lipsa de caracter. E in joc un elementar simt al stilului si un respect quasi- religios fata de formele substantei vitale, simtaminte pe care nu pot si nu inteleg sa le inving… Sa nu stricam, sa nu nivelam, sa nu spalacim, noi, oamenii, ceea ce a rasarit in sanul naturii si al sortii cu irezistibila si convingatoarea putere a unor forme originare plastic delimitate prin gratie de sus.

Nu mai putin condamnabil ar fi insa si drumul celalalt, al exaltarii rasiste. Atitudinea… mesianismului rasist… nu e prin nimic justificabila.”

Am transcris acest frumos pasagiu pentru ca el exprima aproape tot ce se poate spune, coerent si justificat, asupra rasei. Este incontestabil un mare merit al d-lui Lucian Blaga ca a venit si de asta data le timp cu o lamurire deplina, filosofica si crestineasca. Cei care-si dau osteneala sa cerceteze perioadele de crestere si instaurare a istoriei, vor putea singuri verifica acest adevar.

[In Vremea, an VIII, 21 Februarie 1935, nr. 377, p. 8]