CUVÂNTUL SFÂNTULUI IOAN IACOB HOZEVITUL - DESPRE PĂCATUL DEZNĂDEJDII

Trăim în veacul cel de pe urmă şi vrăjmaşul mântuirii se sileşte mai tare cu meşteşugul lui, văzând că se apropie sfârşitul. Sunt zilele smintelilor, şi este mare secetă de cuvântul lui Dumnezeu, lipseşte povaţa cea sănătoasă pentru mântuire. Astăzi, mulţi dintre cei credincioşi ajung la deznădăjduire din cauza lipsei de povăţuitor, căci „a lipsit cel cuvios”, cum zice Psalmistul. 

Mai dureros însă este că boala deznădejdii se strecoară şi în inima celor care au îmbrăcat „haina mântuirii”, ba chiar şi la unii din clerici, îndoiala pentru mântuirea sufletului se vede astăzi la mulţi creştini, şi nu numai la cei robiţi de patimi sau străini de Biserică, ci şi la unii care merg pe calea pocăinţei, cu râvnă pentru adevărul sfânt. Ei văd stricăciunea dimprejurul lor, văd apoi lipsa cea mare de povăţuitori, uneori văd şi lipsa de credinţă la „cei din sfeşnic”, care trebuie să lumineze, şi pentru asta se împuţinează la suflet bieţii creştini şi unii se deznădăjduiesc. Cei care îmbrăţişează viaţa monahală sunt mai adăpostiţi de valurile lumeşti, dar şi ei văd lipsa de spor duhovnicesc, şi pentru asta îi cuprinde un fel de îndoială pentru mântuire, slăbănogindu-se la suflet. Prin aceste rânduri, eu nu caut să judec nici să osândesc pe cei ce au îndoială pentru mântuirea lor, ci mă silesc să le pun la îndemână un „tonic”, adică o doctorie întăritoare pentru suflet.

Îndreptarea noastră şi izbăvirea de osândă am dobândit-o prin jertfa cea de pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Deci, după cum n-au putut să scape de osândă toţi aleşii lui Dumnezeu din Legea Veche, cu toate bunătăţile lor, tot aşa nici noi, cei de azi, nu putem să ne mântuim prin faptele noastre, fără darul lui Dumnezeu. Întâi este sfântul dar, şi pe urmă faptele noastre, care ajută la mântuire. Aceasta o spun din cauză că sunt mulţi dintre creştini, şi mai ales dintre monahi, care se bazează mai mult pe faptele lor şi mai puţin preţuiesc darul lui Dumnezeu. Când unii ca aceştia pătimesc vreo alunecare în patimi, sau când slăbesc cu trupul şi nu mai pot împlini faptele cele bune sau nevoinţele lor obişnuite, atunci se deznădăjduiesc de mântuire. Căci nădejdea lor era la nevoinţele şi la bunătăţile lor, iar nu la mila lui Dumnezeu. Pentru ei, când s-a terminat voinicia trupului sau când au suferit vreo alunecare în păcate mari, atunci s-a terminat şi cu mântuirea, după socoteala lor. Fraţilor şi surorilor, care vă îndoiţi de mântuire, să vă întipăriţi bine în minte că: de-ar face omul toate bunătăţile şi chiar de s-ar da şi la moarte pentru apărarea dreptăţii, însă fără darul cel sfânt al Domnului nu este mântuire. „A Domului este mântuirea, şi peste poporul Său - binecuvântarea Sa”, cum zice Proorocul David în Psalmi. Şi iarăşi: de-ar săvârşi cineva toate răutăţile din lume, însă dacă nu-şi pierde nădejdea în Dumnezeu şi dacă aleargă la pocăinţă, tot se mântuieşte. „Deşartă este mântuirea omului”, zice Psalmistul, adică toată strădania omului este zadarnică, fără ajutorul lui Dumnezeu. Fiecare om este luptat de felurite păcate şi se răneşte de ele. Deci noi singuri, oricâte bunătăţi şi oricâte nevoinţe am face, nu suntem în stare să ne vindecăm şi să dobândim nevinovăţia. Darul lui Dumnezeu împlineşte toate lipsurile noastre şi ne vin­decă spre mântuire. Nimeni dintre drept credincioşii creştini să nu se împuţineze la suflet încât să zică sau să cugete că nu mai este mântuire pentru el. Împuţinarea aceasta a sufletului şi îndoiala pentru mântuire vine de la vrăjmaş. Şarpele care a îndemnat odinioară pe strămoşi să mănânce din rodul oprit, căci nu vor muri niciodată, acum şi-a schimbat glasul şi le şopteşte la mulţi, zicând: „Zadarnic mâncaţi pâinea vieţii”, căci „nu mai este mântuire pentru voi!” Auziţi ce glas înşelător răsună astăzi? Sfântul Prooroc David pricepea glasul acesta, pentru aceasta zice la Psalmul 3, 2: Mulţi zic sufletului meu: Nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui! Dar el se întărea cu nădejdea în Dumnezeu, zicând: Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce te tulburi? Nădăjduieşte spre Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El, mântuirea feţei mele şi Dumnezeul meu (Psalmi 41, 6-7). Şi Proorocul rosteşte aceste cuvinte de mai multe ori, arătând cu asta primejdia care vine din deznădejde. Citiţi cu băgare de seamă la Psaltire şi veţi vedea cât de întărit este împăratul David cu nădejdea mântuirii. El nu era nici botezat şi nici bucuria învierii Domnului n-a cunoscut-o arătat, ci numai în chip tainic, dar nădejdea mântuirii răsună în toţi psalmii lui. Afară de asta, nici el n-a fost scutit de rănile păcatului, ba încă a pătimit cele mai grele răni, din prea-curvie şi din ucidere. Dar nădejdea lui nu s-a împuţinat şi pentru aceasta s-a mântuit şi s-a sfinţit. Socotiţi apoi că tâlharul cel credincios era în gura morţii cu sufletul împovărat de rele, dar nădejdea lui a rămas neclintită până la urmă. Căci, de n-ar fi avut nădejde, atunci n-ar fi îndrăznit să zică: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta!” Cât de dureros este când vezi că mulţi din cei ce s-au îmbrăcat întru Hristos prin Taina Sfântului Botez şi se împărtăşesc cu Pâinea Vieţii, adică cu Trupul Domnului, cu alte cuvinte, când vezi pe cei chemaţi să moştenească Împărăţia Cerurilor că se deznădăjduiesc de mântuire! Mare durere pentru Sfânta Biserică, maica noastră duhovnicească, care se sileşte ca pe toţi să ne mântuiască!

Toţi Sfinţii Părinţi mărturisesc într-un glas că nici un păcat nu este aşa de vătămător precum este păcatul deznădăjduirii, căci el e aproape ca şi lepădarea de Dumnezeu. Pentru aceasta, fraţilor, să ne doară inima pentru păcatele noastre, căci prin ele am supărat pe bunul Dumnezeu, dar întristarea noastră să fie totdeauna însoţită cu nădejdea în mila Părintelui Ceresc şi niciodată să nu avem îndoială de mântuire. Obiceiul vrăşmaşului este să aducă în inimă frica cea dobitocească şi tulburare, ca prin asta să arunce pe om în deznădejde. Dar tu, frate creştine, chiar dacă L-ai vedea pe Însuşi Domnul că îşi întoarce faţa Sa de la tine şi nu te mai socoteşti între oile Sale, tu nici atunci să nu te împuţinezi, ci roagă-te cu stăruinţă de El, precum se ruga şi văduva cea necăjită către judecătorul nedreptăţii, cum spune la Sfânta Evanghelie, şi nu vei rămâne ruşinat. Strigă cu îndrăzneală la gândurile cele otrăvite, cum striga şi Sfântul Prooroc David, zicând: „Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu. de cine mă voi teme?”, şi apoi zi: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt!” [...]

Bibliografie: Profeţii şi mărturii creştine pentru vremea de acum, Editura Biserica Ortodoxa

- din lucrarea Cum sa ne mantuim, ingrijita de ieromonahul Ioan 

Ultimul fierar-potcovar din Tara Fagarasului: nenea Stângă, din Mândra

N a avut  brevet de maistru în fierărie şi potcovărie, obţinut la vre o Şcoala de arte şi meserii,  unde ar fi trebuit să deprindă acest meşteşug timp de cinci ani. A învăţat acasă, în fierăria lu taică su. Şi tatăl de la bunicu şi tot aşa în urmă, generaţie cu generaţie...

E bătrân, fără dinţi în gură, necăjit că nu mai are cui lăsa meseria şi vorbeşte cu patimă...

"Eu le fac la toţi ce le tribe, până mai poci. Când n oi mai putea, mă va înlocui careva... de mă va înlocui. De nu... Ai mei s or curăţit toţi. Io fac de toate: fiare de plug, scoabe, potcoave ... până şi potcoave la măgari, la catârii eia de la stână, la care le tribuia potcoave mici, ca tocul de la pantof. La mine vin toţi, din tot hotarul ăsta al nost, din toate satele de primprejur" 

Nenea Alexandru Stângă nu mai trăieşte. Într o zi şi -o luat ciocanul, nicovala, un cleşte, şurţul lui de fierar - potcovar şi o plecat pe deal in sus. Spre cimitir. Nu s-o găsit nimeni sa-l înlocuiască... am ramas doar cu amintiri, marturii si  o poveste potcovita bine si gata sa plece la drum prin lume!

Sursa: La pas prin Tara Fagarasului

“Ţinutul Secuiesc – ţară-mamă interioară”. Proiectul UDMR “Diaspora”.

“Ţinutul Secuiesc trebuie să contribuie, în calitate de ţară-mamă interioară, la menţinerea conştiinţei identităţii maghiarimii din diasporă” – Demeter Laszlo

 
Proiectul UDMR „Diaspora”


Sinteză documentară

Centrul European de Studii Covasna – Harghita a întocmit sinteza documentară în care este prezentat proiectul UDMR „Diaspora”. Potrivit proiectului, „Ţinutul Secuiesc” în calitatea sa de „ţară mamă interioară” pentru maghiarii din „diasporă” (adică cetăţenii români de etnie maghiară din celelalte judeţe ale Transilvaniei), are datoria sprijinirii „menţinerii identităţii maghiarilor” din aceste judeţe.
În prima parte sunt redate hotărârile Consiliului Judeţean Covasna prin care a fost asigurată finanţarea acţiunilor destinate sprijinirii comunităţilor maghiare din jud. Hunedoara, în anul 2010. După evaluarea rezultatelor obţinute, pentru anul 2011, Consiliul Judeţean Covasna a hotărât extinderea finanţării pentru sprijinirea comunităţilor maghiare din judeţele Alba şi Sibiu.
În partea a doua este prezentată o sinteză a ecourilor proiectului menţionat în mass-media maghiară.
În final, este reprodusă solicitarea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş şi a Asociaţiei „Ţara Iancului – Iubirea Mea”, din Deva, adresată Consiliului Judeţean Covasna prin care se cere ca pe bază de reciprocitate, în cadrul programelor de parteneriat stabilite între Centrele de Cultură ale judeţelor Hunedoara, Alba şi Sibiu şi cel al judeţului Covasna, să se prevadă susţinerea realizării unor programe în domeniul cultural, educativ, ştiinţific, şi în comunităţile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita.

I. Proiectul UDMR “Diaspora” – Hotărâri şi convenţii ale Consiliului Judeţean Covasna
HOTĂRÂREA Nr. 5/2010 privind aprobarea Programului de parteneriat al Centrului de Cultură al Județului Covasna


28 ianuarie 2010
ROMÂNIA
CONSILIUL JUDEŢEAN COVASNA
HOTĂRÂREA Nr. 5/2010
privind aprobarea Programului de parteneriat al Centrului de Cultură al Județului Covasna cu parteneri din judeţul Hunedoara în vederea realizării unor programe în domeniul cultural, educativ și științific
Consiliul Judeţean Covasna, întrunit în şedinţa sa ordinară din data de 28 ianuarie 2010, analizând Expunerea de motive a Preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna privind aprobarea Programului de parteneriat al Consiliului Judeţean Covasna cu parteneri din judeţul Hunedoara în vederea realizării unor programe în domeniul cultural, educativ și științific; având în vedere:
- Raportul de specialitate al Direcţiei Dezvoltarea Teritoriului precum şi
- Rapoartele comisiilor de specialitate ale Consiliului Judeţean Covasna întocmite în acest sens;
ținând cont de observațiile și propunerile făcute în cadrul ședințelor comisiilor de specialitate;
ţinând cont de prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare,
în baza art. 91, alin. (1) lit. ”e”, alin (6), lit.”a” şi în temeiul art. 97, alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

HOTĂRĂŞTE:

Art.1. Se aprobă derularea Programului de parteneriat al Centrului de Cultură al Județului Covasna cu parteneri din judeţul Hunedoara în vederea realizării unor programe în domeniul cultural, educativ și științific, conform anexei nr.1.
Art.2. Sumele necesare finanţării cheltuielilor Programului de parteneriat aprobat la art. 1 vor fi prevăzute în bugetul Centrului de Cultură al Județului Covasna aferent fiecărui an de derulare.
Art.3. (1) Se aprobă proiectul Convenţiei de colaborare care se va încheia cu partenerii, în vederea derulării programului, prevăzut în anexa nr. 2.
(2) Convenția de colaborare prevăzută în anexa nr. 2 intră în vigoare/produce efecte numai după aprobarea acestuia de către Președintele Consiliului Județean Covasna, în calitate de ordonator principal de credite.
Art.4. Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art.5. Cu aducerea la îndeplinire a prezentei hotărâri se împuternicesc Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Direcţia Dezvoltarea Teritoriului, Direcţia Economică și Centrul de Cultură al Județului Covasna din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean Covasna.

Sf. Gheorghe, la 28 ianuarie 2010.
TAMÁS Sándor
Preşedinte
Contrasemnează:
VARGA Zoltán
Secretar al judeţului Covasna

Prezenta se difuzează astfel:
- 1 ex. la Instituţia Prefectului judeţului Covasna;
- 2 ex. la Compartimentul administraţie publică şi coordonarea activităţii consiliilor locale;
- 1 ex. Direcţia Dezvoltarea Teritoriului;
- 1 ex. Direcţia Economică
- 1ex. Centrul de Cultură al Județului Covasna

R O M A N I A
CONSILIUL JUDEŢEAN COVASNA
P R E Ş E D I N T E
Nr. 410 din 19.01.2010

EXPUNERE DE MOTIVE

Privind aprobarea Programului de parteneriat al Consiliului Județean Covasna cu parteneri din judeţul Hunedoara în vederea realizării unor programe în domeniul cultural, educativ și științific,
Obiectivul prezentului program este sprijinirea parteneriatului între comunităţile judeţelor amintite, pe baza întemeierii relaţiilor de colaborare între autorităţile publice, societatea civilă, respectiv instituţiile culturale. Primul pas al acestei iniţiative lansate de Consiliul Judeţean Covasna sunt o serie de activităţi şi programe iniţiate cu scopul dezvoltării relaţiilor de colaborare în domeniul social, cultural şi educaţional cu comunitatea din judeţul Hunedoara.
Scopul principal este realizarea unor programe comune care asigură schimbul de informaţii directe între reprezentanţii comunităţilor acestor judeţe, în tematici privind:
- educaţie şi ştiinţă: organizarea unor schimburi de experienţe pentru elevi, studenţi, profesori
- păstrarea identităţii culturale a acestor comunităţi
- cultură: participare la cele mai importante evenimente culturale
Programul de parteneriat al instituţiilor şi organizaţiilor din judeţul Covasna cu parteneri din judeţul Hunedoara, responsabile de dezvoltarea comunităţilor minoritare din cele două judeţe, se va realiza prin activităţi proprii ale Consiliului Judeţean Covasna, respectiv prin activităţi organizate şi realizate de instituţii subordonate acesteia.
Partenerul programului din judeţul Hunedoara este organizaţia: Asociaţia Corvin Savaria din Hunedoara.
Activităţile programului se vor desfăşura sub coordonarea grupului de lucru al Consiliului Judeţean Covasna, înfiinţat cu acest scop.
Pe baza celor menţionate, se evidenţiază importanţa aprobării programului de parteneriat al Consiliului Judeţean Covasna cu Asociaţia Corvin Savaria din judeţul Hunedoara, luând în considerare faptul că în momentul de faţă nu există un program bine structurat şi clar definit de colaborare între judeţul Hunedoara şi judeţul Covasna.
Ca urmare, propunem spre aprobare prezentul proiect de hotărâre.
TAMÁS Sándor
Preşedinte
N.E./ N.E.

ROMÂNIA
CONSILIER JUDEŢEAN
DEMETER László
Nr. 3661 din 14.04.2011.

EXPUNERE DE MOTIVE

privind aprobarea Programului de parteneriat al instituţiilor şi organizaţiilor din judeţul Covasna cu parteneri din judeţul Alba, responsabile de dezvoltarea comunităţilor minoritare din judeţ
Obiectivul prezentului program este sprijinirea parteneriatului între comunităţile judeţelor Covasna și Alba, pe baza întemeierii relaţiilor de colaborare între autorităţile publice, societatea civilă, respectiv instituţiile culturale. Primul pas al acestei iniţiative lansate de Consiliul Judeţean Covasna sunt o serie de activităţi şi programe iniţiate cu scopul dezvoltării relaţiilor de colaborare în domeniul social, cultural şi educaţional cu comunitatea din judeţul Alba.
Scopul principal este realizarea unor programe comune care asigură schimbul de informaţii directe între reprezentanţii comunităţilor acestor judeţe, în tematici privind:
-         educaţie şi ştiinţă: organizarea unor schimburi de experienţe pentru elevi, studenţi, profesori
-         păstrarea identităţii culturale a acestor comunităţi
-         cultură: participare la cele mai importante evenimente culturale
Programul de parteneriat al instituţiilor şi organizaţiilor din judeţul Covasna cu parteneri din judeţul Alba, responsabile de dezvoltarea comunităţilor minoritare din cele două judeţe, se va realiza prin activităţi proprii ale Consiliului Judeţean Covasna, respectiv prin activităţi organizate şi realizate de instituţii subordonate acesteia.
Partenerul programului din judeţul Alba este organizaţia: Fundația Bod Péter din Alba Iulia.
Activităţile programului se vor desfăşura sub coordonarea grupului de lucru al Consiliului Judeţean Covasna, înfiinţat cu acest scop.
Pe baza celor menţionate, se evidenţiază importanţa aprobării programului de parteneriat al Consiliului Judeţean Covasna cu Fundația Bod Péter din judeţul Alba, luând în considerare faptul că în momentul de faţă nu există un program bine structurat şi clar definit de colaborare între judeţul Alba şi judeţul Covasna.
Ca urmare, propunem spre aprobare prezentul proiect de hotărâre.
DEMETER László
consilier județean

Curajul orbului din nastere - Sfantul Ioan Gura de Aur

OMILIA 58

“Au zis deci orbului iarasi: Tu ce zici despre el ca ti-a deschis ochii? Iar el a zis ca prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut, pîna ce n-au chemat pe parintii celui care vedea. ” (Cap.9, Vers. 17, 18 - Vers34)
1.Cum, privitor la orbul din nastere, evreii combatînd adevarul, îl fac sa straluceasca si mai mult.
2.Intrebat de farisei, orbul din nastere le raspunde cu curaj si da slava lui Dumnezeu.
3.Dezamagirea fariseilor: ei îl batjocoresc pe orb.
1.Nu trebuie sa ne oprim sa citim Scripturile în fuga, trebuie sa le meditati cu multa grija si atentie, de teama ca sa nu va aflati dintr-odata opriti. Spre exemplu, se poate pune aici în mod drept aceasta întrebare: cum evreii dupa ce au zis: “Acest om nu este trimis de Dumnezeu, fiindca nu tine sîmbata”, zic ei acum: “Tu ce zici despre El, ca ti-a deschis ochii?” Ei nu zic: si tu, ce spui despre omul acesta care calca sîmbata, ci pun justificarea în locul învinuirii.
Ce trebuie deci sa raspundem? Nu sînt aici aceiasi care ziceau: acest om nu este de la Dumnezeu, ci acestia sînt cei care, avînd un sentiment contrar, au zis: un om rau nu poate sa faca asemenea semne. Acestia voind sa le închida gura celorlalti, fara sa para ca iau apararea lui Iisus Hristos, fac sa fie adus omul care purta pe fata sa semnele puterii si ale virtutii medicului sau, si-l întreaba.
Remarcati deci, dragii mei ascultatori, întelepciunea acestui cersetor sarac, care a vorbit cu mai multa prudenta decît ei toti.
Mai întîi el zice: “Este un prooroc”, fara sa se înspaimînte de judecata pe care o vor avea despre el evreii, - care, împotrivindu-se din toate puterile lor si minunii si faimei sale, ziceau: “Cum poate sa fie trimis un om de la Dumnezeu care nu tine sîmbata?” dar el a zis: “Este un prooroc”.
Dar iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut, pîna ce n-au chemat pe parintii celui care vedea.”
Fiti atenti la toate smecheriile la care apeleaza ei pentru a acoperi si a face sa dispara minunea.
Dar adevarul este de asa natura ca el se fortifica si se întareste prin aceleasi arme cu care adversarul îl combate; si ca eforturile zadarnice pe care le face pentru a-l întuneca, nu slujesc decît pentru a-l face sa straluceasca mai mult.
Daca evreii n-ar fi facut toate lucrurile acestea, multi s-ar fi putut îndoi de minune: dar, iata ca ei lucreaza ca si cum n-ar avea în vedere decît sa descopere adevarul: ei n-ar fi fost luati altfel daca ar fi lucrat pentru Iisus Hristos.
In sfirsit, în intentia de a pierde, ei întreaba: “Cum ti-a deschis el ochii tai?” Adica, fara îndoiala, aceasta a facut-o prin ghicit si vrajitorie?
In sfîrsit, cu alta ocazie cînd ei nu mai au nimic de obiectat, ei se straduie sa-i batjocoreasca la început minunile si vindecarile, zicînd: “Acest om nu alunga demonii decît cu puterea lui Beelzebub” (Mt. 12, 24). Aici, la fel, neavînd nimic de obiectat, ei se napustesc asupra timpului si asupra calcarii sîmbetei; ei zic iarasi: Acest om este un pacatos.
Dar acest om, pe care invidia voastra nu poate sa-l sufere si a carui faima voi o sfasiati, acest om va dezarma zicîndu-va: “Cine dintre voi Ma vadeste de pacat?” (Ioan 8, 46). Si nimeni n-a raspuns, nimeni n-a zis: Tu te numesti fara pacat, tu hulesti: ori, daca ei ar fi avut sa-i faca cel mai mic repros, sigur ca n-ar fi pastrat tacerea, în sfîrsit, oamenii care au fost capabili sa arunce cu pietre în el, atunci cînd a zis ca era mai înainte de Avraam în lume (Ibid. 58), care negau ca El este Fiul lui Dumnezeu, atunci cînd se mîndreau ca sînt fii ai lui Dumnezeu, cu toate ca erau ucigasi de oameni, si care ziceau ca cel care facea atît de mari minuni, nu era trimis de Dumnezeu, fiindca el nu pazea sîmbata si aceia în urma unei vindecari: acesti oameni daca aveau sa-i faca cea mai mica mustrare, sigur ca n-ar fi oprit sa i-o faca.
Apoi, daca ei îl numesc pacatos, fiindca se parea ca nu pazeste sîmbata, învinuirea lor era ridicola si nepotrivita cu judecata însotitorilor lor care-i învinuiau pe ei însisi de rautate.
Evreii, vazîndu-se presati din toate partile, încearca un lucru si mai rusinos decît tot ceea ce au facut pîna atunci. Si ce? “Dar Iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut” zice evanghelistul.
Daca ei nu l-au crezut, pentru ce dar îl învinuiesc ei pe Iisus Hristos ca nu pazeste sîmbata?
Pentru ce nu credeti voi în ceea ce zice asa de mult popor, în ceea ce zic vecinii despre acest om, care-l cunosteau?
Dar, cum am spus-o, minciuna se contrazice în toate, si prin aceleasi arme cu care combate adevarul, ea piere si se distruge: si adevarul nu devine decît mai stralucitor si mai luminos.
Aceia s-a întîmplat atunci. Trebuia ca sa nu se poata spune ca vecinii si martorii n-au spus nimic exact, si ca ei au vorbit numai despre un om care semana cu acest orb: evreii fac sa vina tatal lui si mama sa, si prin aceia fac sa straluceasca adevarul în ciuda lor: caci tatal si mama îsi cunosteau bine felul lor mai bine decît toti ceilalti. Cum ei n-au putut sa-l , intimideze pe fiu, care vestea cu glas înalt slava binefacatorului sau, ei se lingusesc ca sa slabeasca minunea prin raspunsul pe care-l vor scoate de la parintii lui.
Remarcati rautatea cu care îi întreaba ei, caci ce fac ei? Facîndu-i sa intre în mijlocul adunarii pentru a-i înfricosa, ei îi întreaba, zicînd cu un ton aspru si furios si rapitor: “Acesta este fiul vostru despre care ziceti ca s-a nascut orb? Deci cum vede el acum?” (19). Si ei n-adauga: care era mai înainte orb; dar ce zic ei? “Care ziceti ca s-a nascut orb?” Ca si cum ei s-ar fi fatarnicit pentru a întari lucru lui Iisus Hristos.
O oameni netrebnici, si mai mult decît netrebnici! Care este tatal care s-ar fatarnici sa spuna ca fiul lui s-a nascut orb? Este ca si cum ei ar zice: Tu ai zis ca s-a nascut orb, ci chiar ai si raspîndit-o peste tot. “Deci cum vede el acum?”
O nebunie! tu esti acesta, zic ei, care ai scornit aceasta minciuna; tu esti cel ce ai inventat aceasta stare. Ei îi îndeamna în doua feluri sa-i nege faptul si cuvintele acestea: “Ce spuneti voi?”, si prin acestea: “Deci cum vede el acum?”.
2.Evreii pun trei întrebari tatalui si mamei orbului: daca acesta era fiul lor, daca el a fost orb, si cum si-a dobîndit vederea?
Tatal si mama nu raspund decît la primele doua, a treia-o lasa fara raspuns. Si ceea ce contribuie mai minunat sa confirme minunea ca adevarata, este ca nimeni altul decît orbul care si-a primit vederea, si care era vrednic de credinta, nu o dovedeste si nu vesteste felul în care l-a vindecat Iisus Hristos.
Cum ar fi vorbit tatal si mama lui prin favoare si lingusire, ei care de teama evreilor, au ascuns chiar cîteva lucruri pe care le stiau destul de bine? Caci ce raspund ei? “Stim ca acesta este fiul nostru si ca s-a nascut orb” (20).
“Dar cum vede el acum, noi nu stim: sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu stim. Intrebati-l pe el; este în vîrsta sa vorbeasca singur despre sine” (21). Ei îl dau pe fiul lor drept vrednic de credinta, si prin aceia ei se scuza sa raspunda la a treia întrebare. “El nu este nici tînar, nici copil, zic ei, el poate sa marturiseasca despre sine însusi.”
“Acestea le-au spus parintii lui, pentru ca se temeau de Iudei. Caci Iudeii se sfatuisera ca, daca cineva va marturisi ca El este Hristos, sa fie dat afara din sinagoga” (22).
Vedeti, dragii mei frati cu cîta exactitate si grija descopera evanghelistul sentimentul si intentia lor.
Eu va fac aceasta remarca pentru ceia ce v-am spus putin mai sus, în una din vorbirile mele, prin acest cuvînt: “El se face egal cu Dumnezeu”. Eu sustin ca daca aceia n-ar fi fost decît o simpla parere a evreilor, si nu simtirea si învatatura lui Iisus Hristos, evanghelistul ar fi adaugat ceva corectura, si nu s-ar fi oprit sa spuna ca era parerea evreilor.
Tatal si mama trimitîndu-i pe evrei la marturia fiului lor care era orb înainte si si-a cîstigat vederea, evreii îl cheama pe acest om si a doua oara. Ei nu-i spun deschis si cu îndrazneala: neaga ca Iisus te-a vindecat; ci sub haina de evlavie ei vor sa-l însele prin adresarea daca ar putea.
“Da slava lui Dumnezeu. Noi stim ca Omul Acesta este pacatos” (24). Daca ei ar fi zis tatalui si mamei lui: Negati ca acesta este fiul vostru si ca el s-ar fi nascut orb, ei ar fi facut o propunere cu totul de rîs; si pe de alta parte sa i-o spuna fiului, aceia ar fi fost o nerusinare vadita: iata de ce pazesc ei sa vorbeasca asa; dar ei i-au alta cale, si-i întind cursa în alt fel.
“Da slava lui Dumnezeu”, adica, marturiseste ca nu Iisus Hristos te-a vindecat. “Noi stim ca Omul Acesta este un pacatos”. Pentru ce dar nu i-ati reprosat voi lui, atunci cînd va zicea: “Cine dintre voi ma vadeste de pacat?” (Ioan 8,46).
De unde o stiti voi ca el este un pacatos? Evreii îi zic deci acestui om: “Da slava lui Dumnezeu” si el nu le raspunde nimic. Iisus neîntîlnindu-l, l-a laudat, si nu l-a mustrat pentru ca n-a dat slava lui Dumnezeu: dar ce-i zice lui? “Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu”. Prin care ne învata ca aceia înseamna a da slava lui Dumnezeu. Dar precum cel ce cinsteste pe Fiul cinsteste si pe Tatal, deci cu dreptate nu-l mustra Iisus Hristos pe orb.
Atît cît se asteptau evreii ca tatal si mama sa se supuna vointei lor, si ca ei vor nega ceea ce doreau ei nu-i zic nimic fiului lor. Dar cînd vad ca n-au înaintat nimic din partea aceia, ei se întorc în cealalta, si-i zic orbului: Acest om este un pacatos.
“A raspuns deci acela: daca este pacatos, nu stiu. Un lucru stiu: ca eram orb si acum vad” (25).
Oare orbul se temea? Nu. Si pentru ce cel ce a zis: Este un prooroc, zice acum “Daca este pacatos, nu stiu”. El nici nu se gândea la asa ceva, nici n-o credea; dar raspunde asa fiindca voia sa-l apere de orice pacat chiar prin marturia faptei însasi pe care a fâcut-o Iisus, si nu prin cuvintele sale; si sa le arate o aparare vrednica de crezut în binefacerea vindecarii sale, care-i condamna si tot felul lor de a proceda.
Caci, daca dupa vorbiri frumoase, pentru ca s-a zis: daca acest om n-ar cinsti pe Dumnezeu, el n-ar putea sa faca asa de mari minuni; el a trezit asa de tare mînia lor, ca ei i-au raspuns: “Tu care te-ai nascut în pacate din pîntecele maicii tale, tu vrei sa ne înveti pe noi?” ce n-ar fi facut ei, ce n-ar fi zis ei daca el ar fi vorbit de la început cu aceste cuvinte?
“Daca este un pacatos, eu nu stiu” adica, acum eu nu raspund la acelea, si nu explic sentimentul meu; ceea ce stiu eu foarte bine, ceea ce as putea eu afirma acum, este ca daca acesta ar fi fost un pacatos, el n-ar fi facut asemenea semne.
Prin aceste cuvinte el înlatura orice banuiala si despre persoana sa si despre marturia sa, facînd sa se vada în mod clar ca a povestit în mod simplu faptul asa cum s-a petrecut, fara stricaciune, fara a adauga nimic prin lingusire sau din complacere.
Cum ei nu puteau deci sa întunece nici sa împiedice un lucru împlinit, ei revin sa cerceteze materia cu care s-a facut aceasta vindecare: si fac ca si un jucator care, cautînd pierduta de pe posta se întorc pe atîta într-o parte pe atîtea în alta.
Ei reiau primele raspunsuri si încearca sa le strice prin întrebari dese, ei îi zic orbului: “Ce ti-a facut? Cum ti-a deschis ochii?” (26).
Ce raspunde el? Fiindca i-a învins si i-a încurcat, el nu le mai vorbeste cu blîndete. Caci atîta cît a avut nevoie aceasta fapta de cercetare si de informare, el a povestit fapta cu multa retinere si cu modestie: dar dupa ce s-a facut stapîn, si dupa ce a dobîndit asupra lor o victorie stralucita, el îi ataca din partea sa cu curaj si cu îndrazneala, si le raspunde: “V-am spus cum si n-ati auzit? Ce voiti sa auziti iarasi? Nu cumva voiti si voi sa va faceti ucenici ai Lui?” (27).
Ati vazut-o, aceasta îndrazneala cu care un sarac cersetor le vorbeste carturarilor si fariseilor? atît este de puternic adevarul, minciuna este slaba si neputincioasa. Adevarul dintr-un om din rîndul poporului, face un personaj stralucit si mare; minciuna dimpotriva, coboara si din om mare îl face de nimic.
Apoi, iata ceea ce vrea sa spuna orbul: Voi n-ati fost atenti de loc la ceea ce v-am vorbit eu, pentru aceasta nu voi vorbi mai mult, si nu voi raspunde la întrebarile voastre mincinoase si zadarnice, pentru ca nu ma ascultati pentru a învata adevarul, ci pentru a ma surprinde din cuvintele mele. “Nu cumva si voi voiti sa va faceti ucenici ai Lui?”
Deja orbul se uneste cu ucenicii; caci acest cuvînt “si voi” arata ca el este ucenic al lui Iisus Hristos. El îi ataca apoi, si-i ocaraste destul de tare.
3.In sfîrsit, stiind ca nimic nu era mai capabil sa-i întepe în viu ca aceasta întrebare “Nu cumva voiti si voi”, el le-o adreseaza în mod expres pentru a-i învinge: în care acest orb arata un suflet ridicat, tare si curajos, care dispretuieste urîta lor amenintare; el face sa straluceasca prin încrederea sa slava lui Iisus Hristos; el face sa se vada ca cel pe care-l acopera ei cu o multime de batjocuri este un om minunat, caci injuriile lor nu pot sa-I darîme faima Lui; si ca aceste batjocuri nu slujesc decît sa-i arate slava Lui.
“Si l-au ocarit si i-au zis: Tu esti ucenic al Aceluia, iar noi sîntem ucenici ai lui Moise” (28).
Dar în ce? Voi vorbiti fara temei.
Voi nu mai sînteti ucenici ai lui Moise pe cît ucenici ai lui Iisus Hristos: daca voi ati fi ucenici ai lui Moise, ati fi la fel ucenici ai lui Iisus Hristos. Iata pentru ce le-a zis Mîntuitorul mai înainte: “Daca ati crede lui Moise, ati crede si în Mine, fiindca despre Mine a vorbit acela” (Ioan 5,46); ei aveau aceste cuvinte mereu pe buze: “Noi stim ca Dumnezeu i-a vorbit lui Moise” (29).
Dar cine v-a spus-o? Cine v-a învatat? Parintii nostri, raspund ei, ne-au învatat. Dar cel care a zis ca el era trimis de Dumnezeu, si vorbeste lucruri din cer, dovedind-o prin minuni, nu este mai vrednic de credinta decît parintii vostri? Si ei nu ziceau: Noi l-am auzit pe Dumnezeu vorbindu-i lui Moise, ci “noi stim”.
Ceea ce, stiti voi fiindca ati auzit spunîndu-se, o evreilor, voi o credeti, voi o asigurati si ceea ce vedeti cu ochii vostri, voi n-o credeti atîta de considerabil nici asa de vrednic de credinta!
Ceea ce va spune Moise, n-ati vazut-o, voi numai ati auzit spunîndu-se: dar “lucrurile lui Iisus Hristos” voi nu le cunoasteti pentru ca ati auzit vorbindu-se despre ele, ci fiindca le-ati vazut cu proprii vostri ochi.
Ce raspunde orbul? “Tocmai în aceasta sta minunea ca voi nu stiti de unde este si El mi-a deschis ochii!” (30), cel care face asemenea semne: este de mirare ca un om care nu se bucura de nici o demnitate printre voi, care nu este nici stralucit, nici celebru, poate sa faca asa de mari lucruri: în asa fel ca este vizibil ca acesta este un Dumnezeu care n-are nevoie de nici un ajutor omenesc.
“Si nou stim ca Dumnezeu nu asculta pe pacatosi” (31). Evreii spunînd mai înainte: “Cum poate un om pacatos sa faca asemenea minuni?” (16).. orbul se întareste pe judecata pe care au facut-o ei însisi, si le reaminteste lor cuvintele.
Aceasta credinta zice el, nu este comuna si mie si voua: ea este dreapta, ramîneti în ea. Remarcati bine prudenta lui; el are mereu minunea în gura sa, fiindca n-o putea nega; si pe aceasta îsi întareste judecata sa. Observati, dragii mei ascultatori, ca la început, cînd zice el: “Daca este un pacatos eu nu stiu”, el n-a spus-o pentru a arata o îndoiala reala? Departe de noi acest gînd; caci stia bine ca Iisus nu era . un pacatos.
Acum cînd timpul este potrivit si cînd poate sa vorbeasca în mod liber, vedeti în ce fel raspunde el: “Si noi stim ca Dumnezeu nu-i asculta pe pacatosi; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu si face voia Lui, pe acela îl asculta” (31).
Prin aceste cuvinte, nu numai el Il apara pe Iisus, si-L arata lipsit de orice pacat, ci el dovedeste ca el este placut lui Dumnezeu, si ca el face lucrurile lui Dumnezeu.
Cum evreii spuneau ca ei Il cinstesc pe Dumnezeu, chiar pentru aceia adauga el: “Si face voia Lui”.
Nu este destul, zice el, sa cunosti pe Dumnezeu, ci trebuie sa faci si ceea ce porunceste El. Apoi înalta zicînd: “Niciodata nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere” (32). Daca recunoasteti ca Dumnezeu nu-i asculta pe pacatosi, Iisus facînd o minune si o asa minune, ca nimeni niciodata n-a facut una asemanatoare din propria voastra dovada se vede ca este evident si aratat ca Iisus i-a întrecut pe toti în virtute, si ca puterea sa este mai mult decît omeneasca.
Ce-i raspund ei lui? “In pacate te-ai nascut tot si tu ne înveti pe noi? Si l-au dat afara” (34). Atît cît se puteau ei lingusi ca orbul va nega, ei l-au privit ca pe un om vrednic de credinta, ca sa-l poata face sa vina înaintea lor de doua ori. Caci daca voi nu-l credeti vrednic de crezut, pentru ce-l întrebati de doua ori?  Dar acest om spunînd adevarul cu îndrazneala si fara teama, în loc sa-i admire mai mult, el chiar atunci îl condamna.
Dar ce înseamna aceste cuvinte: “în pacate te-ai nascut tot”? Ca ei îi reproseaza boala lui dinainte, ca si cum ei i-ar zice: “Tu te-ai nascut în pacate din primii tai ani”: si ei îi fac aceasta mustrare ca si cum pentru aceia s-ar fi nascut el orb: judecata cu totul contrara adevarului si totodata nedreapta.
Pentru care voind Iisus Hristos sa-l mîngîie, zice: “Spre judecata am venit în lumea aceasta, pentru ca cel care nu vad sa vada, iar cei care vad sa fie orbi” (39).
“In pacate te-ai nascut tot”. Si ce a raspuns el? A spus el o parere care-i era proprie si particulara? Sau mai scurt nu este acesta sentimentul comun pe care l-a aratat el, zicînd: “Noi stim ca Dumnezeu nu-i asculta pe pacatosi”. N-a spus el simplu ceea ce ati spus voi însiva? “Si l-au dat afara”.
L-ati auzit voi bine pe acest predicator al adevarului, si n-ati recunoscut ca saracia lui n-a ars filozofia lui?
Remarcati cum a suferit el de la început batjocurile si injuriile?
Remarcati voi în ce fel si cu cîta putere a dat el marturie pentru adevar prin cuvintele sale si prin faptele sale?
Daca acest orb care nu l-a vazut pe Iisus Hristos a aratat atîta curaj si noi sa aratam taria noastra si curajul.
din “Comentar la Evanghelia de la Ioan”, Sfantul Ioan Gura de Aur

Predica a Parintelui Ilie Cleopa la Duminica Orbului (Despre orbirea sufleteasca)

Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi (Ioan 9, 39)

Hristos a înviat!

Iubiţi credincioşi,

Multe învăţături de tot felul putem scoate din Sfînta Evanghelie de azi, de vom cerceta textul ei cu luare aminte. Una dintre aceste învăţături este cea despre orbirea duhovnicească a omului robit de păcate.
Cîtă orbire spirituală era în mintea cărturarilor şi fariseilor, care, nu numai că nu credeau în minunile mai presus de fire făcute de Hristos Domnul, ci şi hulă mare aduceau asupra Lui, zicînd că, cu Beelzebut, domnul demonilor scoate pe demoni (Marcu 3, 22). Atîta orbire era în mintea lor, încît ochi avînd, nu vedeau şi urechi avînd, nu auzeau. De aceea Domnul îi numeşte "farisei orbi" (Matei 23, 26).
Despre această orbire spirituală a cărturarilor şi fariseilor, a arhiereilor şi legiuitorilor iudei şi despre pedeapsa ce-i aşteaptă pentru aceasta zice proorocul David prin Duhul Sfînt: Să se întunece ochii lor ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gîrboveşte (Psalm 68, 27). Şi marele prooroc Isaia a proorocit despre orbirea spirituală a poporului lui Israel, zicînd: Dumnezeu le-a dat duh de împietrire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă pînă în ziua de azi (Isaia 56, 10). Şi iarăşi: Că s-a învîrtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţelagă şi să se întoarcă la Mine şi să-I vindec (Isaia 6, 10).
Dar din ce se naşte orbirea sufletească în mintea omului? Aceasta vine asupra omului din mai multe pricini. Mai întîi ca urmare a faptelor rele. Acest lucru îl arată Mîntuitorul cînd zice: Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decît Lumina, căci faptele lor erau rele. Că oricine face cele rele urăşte Lumina, pentru ca faptele lui să nu se vădească (Ioan 3, 19-20). Orbirea spirituală vine de la diavol.
Orbirea spirituală vine din necredinţă şi din împotrivirea faţă de Dumnezeu. Acest lucru îl spune proorocul Isaia, zicînd: Toată ziua întindeam mîinile mele către un popor neascultător şi împotrivă grăitor (Isaia 65, 2). De aceea Dumnezeu le-a dat duh de împietrire ca să nu vadă cu ochii şi cu urechile lor să nu audă pînă în ziua de azi (Deuteronom 29, 4). Orbirea spirituală vine şi din necredinţă şi învîrtoşarea inimii, cum arată Sfînta Scriptură, zicînd: Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi uitîndu-vă vă veţi uita, dar nu veţi vedea. Că inima poporului acestuia s-a învîrtoşat şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec (Isaia 6, 9-10).

Ungurii vor sa dea jos placuta de pe statuia lui Matei Corvin din Cluj-Napoca

Scandalul iscat prin amplasarea, luni, a unei plăcuţe cu un citat din Nicolae Iorga, la baza statuii lui Matia Corvin continuă. Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania a depus, ieri, o plângere penală împotriva persoanelor care au amplasat, fără autorizaţie, plăcuţa cu un citat din Nicolae Iorga pe statuia lui Matia Corvin din Cluj-Napoca.


„1932 - Pe soclul statuii a fost inscripţionat un citat din  marele istoric Nicolae Iorga: «Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită». 2010 - La restaurarea grupului statuar s-a păstrat inscripţia amplasată de J. Fadrusz, pe lucrarea care a câştigat concursul din 1894, şi anume «Mathias Rex»". Aceste cuvinte, inscripţionate pe o plăcuţă care a apărut, luni dimineaţa, la baza grupului statuar Matia Corvin au stârnit revolta Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), şi nu numai a lor. În timp ce reprezentanţi ai Ambasadei Ungariei şi ai Ministerului de Externe al României dezbat pe larg această problemă, iar consulul Ungariei la Cluj-Napoca cere autorităţilor locale îndepărtarea de urgenţă a plăcuţei, CNMT merge mai departe, aducând această problemă în atenţia procurorilor clujeni.

„Trăim într-un stat democratic, în care legile trebuie să fie respectate. Nu contestăm istoricul Nicolae Iorga, un mare om de ştiinţă. Spunem doar că nu suntem de acord cu amplasarea acestei plăcuţe la baza grupului statuar - lucru ilegal, de altfel - pentru că proiectul prevedea clar amplasarea unei singure plăci la bază, pe care să scrie «Statuia ecvestră a regelui Matia, opera sculptorului Fadrusz Janos, inaugurată la 12 octombrie 1902». Or, acum, la baza statuii sunt două plăcuţe", a explicat Gergely Balazs, vicepreşedintele CNMT. „Arătaţi-mi un singur monument din lume care să aibă o inscripţie care să denigreze personajul sculptat! Practic, prin inscripţia citatului din Iorga, Matia Corvin este prezentat ca un învins", a adăugat Gergely.
Plângere penală împotriva unor necunoscuţi
Ieri, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost înregistrată o plângere penală „împotriva unor făptuitori necunoscuţi, pentru săvârşirea infracţiunii de executare fără autorizaţie de construire a unor lucrări cu privire la grupul statuar Matei Corvin din Piaţa Unirii, monument clasat în grupa A, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 24 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice", semnată de vicepreşedintele CNMT, Gergely Balazs. „Pentru amplasarea plăcii de bronz cu inscripţia citată nu există un proiect avizat de organele competente şi nu s-a eliberat autorizaţie de construire, apreciem că s-a săvârşit o gravă abatere de la dispoziţiile legale în vigoare, care îndeplineşte condiţiile infracţiunii de executare fără autorizaţie a unor lucrări la un monument istoric şi zona de protecţie a acestuia", se arată în plângerea penală.
Primăria „aruncă pisica moartă în curtea vecinului"
Potrivit purtătorului de cuvânt al Primăriei, Oana Buzatu, cea de-a doua placă de bronz a fost amplasată de către constructor, firma Concefa. „Am emis şi un document oficial, care arată că placa a fost amplasată conform autorizaţiei de construire. Constructorul a amplasat plăcuţa", a spus Oana Buzatu. Reprezentanţii Concefa au refuzat să dea orice fel de lămuriri.
În replică, Gergely Balazs este de părere că „nici măcar constructorul nu face nimic fără acordul primăriei". „Noi nu ştim cine a montat placa de bronz. Este treaba procurorilor, noi cerem doar să respecte legea. Am fi putut cere imaginile înregistrate cu camerele de supraveghere, însă lăsăm asta în seama procurorilor", a mai spus Gergely.
Consulatul cere remedierea urgentă a problemei
Consului Ungariei la Cluj-Napoca, Szilagyi Matyas, s-a declarat şi el preocupat de situaţia tensionată creată prin amplasarea, în 23 mai, a plăcuţei cu un citat din Iorga la baza grupului statuar şi a cerut, ieri, într-o conferinţă de presă, înlăturarea de urgenţă a acesteia. „Amplasarea plăcuţei cu un citat din Iorga pe statuia lui Matia Corvin a necesitat o luare de poziţie maghiară, fiind vorba despre un proiect interguvernamental româno-maghiar care nu conţine nicio dispoziţie privind amplasarea unei astfel de plăcuţe după reabilitarea statuii", a spus consulul.



Consulul Ungariei la Cluj-Napoca, Szilagyi Matyas

Ministerul ungar de Externe consideră că plăcuţa cu un citat al lui Nicolae Iorga amplasată pe statuia lui Matia Corvin din Cluj generează tensiuni între comunităţile de maghiari şi români. Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Oszkar Fuzes, a exprimat oficial, vineri, preocuparea Ungariei faţă de cazul plăcuţei cu citatul aparţinând lui Iorga, sperând că problema va fi rezolvată curând.

Mitropolitul Bartolomeu Anania despre civilizatia anormalului

Printre noi, cei ce beneficiem de civilizaţie, de cultură, de progres ştiinţific, de libertate, de bunurile pământului şi de harurile cerului, printre noi se instaurează, încetul cu încetul, un duh perfid care răstoarnă valorile şi perverteşte limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă orientare comportamentală, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietenă se degradează în conotaţii dubioase, pervertirea tineretului se întitulează program de sănătate antiSIDA, destrămarea familiei se numeşte planificare familială, crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase, prostituţia se legitimează prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă de meditaţia transcendentală, sărăcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei ţări se cheamă război preventiv, terorismul îşi reclamă valenţe divine, înfeudarea economică se numeşte credit bancar, pomana politică devine act de caritate. Şi multe altele.

ÎPS Bartolomeu Anania

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 52 - mai 2011

În bârlogul lui Ratko Mladici. "Cel căruia voi îi spuneţi măcelar şi criminal e un erou! Vă garantez că 99% din Serbia e alături de eroul nostru", spune un locuitor al oraşului din care a fost arestat generalul sârb

O echipă a „Adevărul de Seară“ Timişoara a stat ieri de vorbă cu oamenii  din localitatea sârbească Lazarevo, unde a locuit în ultimii ani fostul general. (...) De când a fost reţinut, Serbia e pe jar.


Reţinerea lui Ratko Mladici, care ar fi trebuit să-i bucure pe sârbi fiindcă îi aduce mai aproape de Uniunea Europeană, a reuşit să nască teamă şi supărare în rândurile lor. Vestea că cel cunoscut drept „măcelarul din Balcani" a fost reţinut de autorităţi a pus pe jar o ţară întreagă, de la cei tineri, până la cei bătrâni.

Micuţa localitate Lazarevo, aflată la 100 de kilometri de Timişoara, care numără în jur de 3.000 de locuitori, a fost locul uneia dintre cele mai importante desfăşurări de forţe ale elitei poliţiei sârbeşti. Până joi, locuitorii îşi vedeau de treburile agricole.

După anunţul preşedintelui sârb că Ratko Mladici a fost reţinut, localnicii sunt agresivi, îi privesc cu ochi răi pe străini şi cred că au asistat la cel mai rău lucru care se putea întâmpla în ţara lor.


„Kosovo e Serbia. Serbia e patria noastră. Ratko Mladici e Serbia, el e un model. Nu avem nevoie de Uniunea Europeană. Americanii ne‑au făcut mult rău şi ei sunt de vină pentru toate ororile. Ratko Mladici nu a făcut altceva decât să vadă interesele ţării. Pentru mine, pentru vecinii mei, pentru familia mea. Cel căruia voi îi spuneţi măcelar şi criminal e un erou! Vă garantez că 99% din Serbia e alături de eroul nostru. Serbia e Ratko Mladici", a spus Dragan Yukomici (57 de ani). El este unul dintre locuitorii care a ales să-şi petreacă noaptea de joi, dar şi toată dimineaţa zilei de vineri în faţa casei unde a locuit în secret Ratko Mladici.

(...)a ales să-şi ducă viaţa într-o casă modestă, care nu iese cu nimic în evidenţă faţă de celelalte locuinţe din aşezare. Jaluzelele mari îi ţin pe curioşi departe de interiorul casei, în timp ce în curte se află un tractor şi mai multe utilaje agricole. Puţinii oamenii din Lazarevo care l-au zărit pe stradă spun că Ratko Mladici a trăit din agricultură, el fiind găzduit de un apropiat. „Ratko Mladici e oricare dintre noi. A ştiut că va fi tras la răspun­dere pentru un bine făcut acestei ţări. Lumea civilizată uită că Serbia de astăzi îi este datoare celui mai mare comandant. Nu are rost să ne negăm trecutul.

O batrana din Tara Fagarasului: "Suntem mulţi, suntem răi şi suntem proşti ca noaptea! Altfel n-am mai trage căruţa asta, care-i timpul, în trap (numa pentru ca să-l depăşim pe vecinul)... Am merge la pas, în plimblare şi ne-am ruga la Dumnezău Drăguţu"

O lumanare aprisa aici, in Tara Fagarasului, lumineaza toata lumea de "dincolo"

Bătrâna are peste 90 de ani. Sprijinită în baston merge către cimitir. Vine din celălalt capăt de sat. Din când în când se opreşte pe câte o bancă întâlnită în cale, să-şi tragă sufletul... A ajuns după câteva ceasuri. Un drum pe care-l faci în 10 minute cu bicicleta... „ Bătrâneţea-i haine grele, tica maichi. Aşa de iute o trecut timpul. Parcă numa ieri aveam 10 ani şi alergam desculţă pe la voi pe uliţă. Noi suntem caii şi timpu-i căruţa! Merge cum tragem noi! Io, drept să-ţi spui, m-am cam grăbghit... Şi na, că aproape s-o gătat aţa. Mai e oţâră şi asta care mai e, îi cu noduri! Mă duc pănă la cimitir, că mi-o zis vecina că o căst poza la fata mea de pe cruce. I-am îngropat pe toţi maică, pe toţi. Acum aştept să mă duc şi io! Da nu ştiu cine o să mai vie la mine, la cimitir, când n-oi mai hi. Nu mai am pe nimeni... Să te duci să vezi câţi sunt în deal pe care nu-i mai ştie nimeni, la care nu mai merge nimeni! Şi să le mai aprinzi o lumânare. Că zice că dincolo-i tare întunerec şi, de fiecare dată când aprinde cineva o lumânare aici, în Ţara Făgăraşului, se luminează toată lumea ailaltă.. Eu îs nătântoacă tare, m-am ticăloşit şi abghia mai poci urca cele 82 de trepte din cimitir, către mormântul nost. Da toată viaţa am aprins mereu lumânări pe la mormintele părăsite... Asta-i viaţa maică. Suntem mulţi, suntem răi şi suntem proşti ca noaptea! Altfel n-am mai trage căruţa asta, care-i timpul, în trap (numa pentru ca să-l depăşim pe vecinul)... Am merge la pas, în plimblare şi ne-am ruga la Dumnezău Drăguţu să ne ajute să ne mântuim sufletele, să petrecem şi dincolo în lumină.  Da să te duci în deal, neapărat, să vezi câţi sunt pe care nu-i mai ştie şi nu-i mai caotă nimeni. Să te duci! Şi să le faci lumină” 

 

 

Sursa: Jurnal de Mandra

Sfantul Teofan Zavoratul: Trei cuvinte despre purtarea Crucii

[...] Crucea personală a fiecăruia, cînd se uneşte cu Crucea lui Hristos, atunci puterea şi lucrarea acesteia din urmă trece asupra noastră, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere şi orice dar desăvîrşit. Prin urmare, crucile personale ale fiecăruia sînt la fel de necesare în lucrarea mîntuirii pe cît este şi Crucea lui Hristos. Nu veţi întîlni nici un mîntuit care să nu fi fost purtător de cruce. De aceea, fiecare este înconjurat din toate părţile de cruci, ca să nu se ostenească căutîndu-şi crucea şi ca să fie aproape de puterea mîntuitoare a Crucii lui Hristos. Putem spune şi aşa: uită-te în jurul tău şi înlăuntrul tău, descoperă-ţi crucea, poart-o cum se cuvine, unită cu Crucea lui Hristos şi vei fi mîntuit. Cu toate că fiecare îşi poartă crucea şi fără să vrea şi, de cele mai multe ori, crucea nu este uşoară, ci anevoie de purtat, totuşi nu fiecare o priveşte în lumina Crucii lui Hristos; nu fiecare o pune în slujba lucrării mîntuirii sale; de aceea, crucea nu este mîntuitoare pentru fiecare. Să luăm la rînd toate crucile posibile şi să vedem cum trebuie să o purtăm pe fiecare dintre ele, pentru ca ea să capete putere mîntuitoare. Sînt multe cruci, dar felurile lor sînt trei: primele sînt crucile exterioare, alcătuite din suferinţe şi necazuri şi, în general, dintr-o nefericită soartă pămîntească; a doua categorie o reprezintă crucile interioare, născute din lupta cu patimile şi cu poftele; pentru a cîştiga virtuţile; a treia categorie o reprezintă crucile harice (de duh şi de har), care sînt primite prin totala predare în voia lui Dumnezeu.

Vă voi spune acum cîteva cuvinte, despre crucile exterioare. Acestea sînt cele mai complexe şi mai diverse cruci. Ele sînt răspîndite pe toate drumurile noastre şi se întîlnesc aproape la fiece pas. Aici putem include supărările, necazurile, nenorocirile, bolile, pierderea celor apropiaţi, necazurile de la serviciu, tot felul de privaţiuni şi de pagube, neplăcerile familiale, relaţiile nefavorabile cu lumea, jignirile, supărările, pierderile şi, în general, soarta pămîntească, mai mult sau mai puţin anevoioasă pentru fiecare. Cine nu are vreuna dintre aceste cruci? Nici nu se poate altfel. Nici celebritatea, nici bogăţia, nici slava, nici o mărire pămîntească nu ne scutesc de ele. Ele s-au împletit cu viaţa noastră pămîntească din clipa în care s-a închis Raiul pămîntesc şi nu se vor desprinde de ea, pînă cînd nu se va deschide Raiul ceresc.

De vrei ca aceste cruci să-ţi fie mîntuitoare, foloseşte-te de ele aşa cum le-a rînduit Dumnezeu pentru mîntuirea omului, în general, şi a ta, în particular. De ce a rînduit Domnul ca nimeni să nu se afle pe pămînt fără necazuri şi strîmtorări? Pentru ca omul să nu uite că este un exilat, ca să nu trăiască pe pămînt ca un băştinaş în patria sa, ci ca un călător şi ca un venetic într-o ţară străină şi să caute întoarcerea în adevărata sa patrie. Cînd omul a păcătuit, a fost imediat izgonit din Rai şi, în afara Raiului, a fost înconjurat de necazuri şi de lipsuri şi de tot felul de greutăţi, ca să ţină minte că nu se află la locul său, ci este pedepsit, şi ca să se îngrijească să caute miluire şi revenire la rangul său. Astfel, nu te mira văzînd necazuri, nenorociri şi lacrimi, ci rabdă fără să te necăjeşti. Nu îi şade bine criminalului şi neascultătorului deplina bunăstare şi fericire. Primeşte acest gînd în inimă şi poartă-ţi soarta cu seninătate.

Sogor Csaba: „Autonomia Tinutului Secuiesc va fi votata in Parlamentul de la Bucuresti..."

Vicepreşedintele Parlamentului European, Laszlo Tökes, va inaugura săptămâna viitoare reprezentanţa Ţinutului Secuiesc la Bruxelles. Acţiunea este sprijinită de ceilalţi doi eurodeputaţi UDMR. Unul dintre aceştia, Sogor Csaba, recunoaşte că, pe lângă lobby-ul economic, reprezentanţa va pleda şi pentru autonomie.

Inaugurarea „ambasadei" Ţinutului Secuiesc la Bruxelles va avea loc la data de 1 iunie, iar în cinstea evenimentului, Laszlo Tökes şi europarlamentarii UDMR vor organiza o recepţie la Parlamentul European. La eveniment au fost invitaţi şi colegii din grupul popularilor europeni, care au fost luaţi prin surprindere. Europarlamentarii români din PPE vor analiza luni cazul înfiinţării Reprezentanţei la Bruxelles a Ţinutului Secuiesc, a declarat pentru „Adevărul" Marian Jean Marinescu (PDL), lider al delegaţiei române din cadrul PPE. „Noi abia acum am aflat. Oricum, Tokes nu vine la reuniunile delegaţiei române din PPE, îşi trimite doar asistentul", a mai comentat Marian Jean Marinescu. Reprezentanţa va avea doi angajaţi şi va fi susţinută financiar din bugetele judeţelor Harghita şi Covasna şi din contribuţiile eurodeputaţilor UDMR.

Explicaţiile eurodeputaţilor UDMR

Întrebat dacă reprezentanţa va face lobby şi pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, eurodeputatul UDMR Sogor Csaba a răspuns: „Bineînţeles, că va face... De ce să nu facă? E o practică europeană pe care noi nu trebuie să o aruncăm la gunoi. Dar să nu fie nimeni neliniştit, autonomia Ţinutului Secuiesc va fi votată tot în Parlamentul de la Bucureşti...".

Sursa: Adevarul

Cuvant al Sfantului Teofan Zavoratul despre relatia ucenic-duhovnic

Însă, lucrarea cea mai importantă a ucenicului este supunerea întru toate, pînă la cel mai mic amănunt, fără cîrtire, sinceră, fără judecare, din credinţă şi din inimă curată faţă de părintele său. Ucenicul trebuie să fie asemeni unei maşini, lipsit de sufletul său, care îi este înlocuit cu sufletul părintelui. Ucenicia este, după Sfîntul Scărar, deplina respingere a propriului suflet, manifestată în afară, în fiecare amănunt, prin faptele trupului, este omorîrea mentală a mădularelor trupului, este mişcarea neispitită, este lepădarea de judecăţi proprii - chiar de ar fi cineva bogat în aceasta - este înmormîntarea voii proprii... Ucenicul este un fericit mort viu (Cuvîntul al patrulea, punctele 3, 4). El trebuie să se supună în simplitate, fără să judece, fără să cerceteze de este bine sau de e rău, de este greu sau uşor ceea ce i s-a poruncit; să se supună necontenit, cu răbdare, neclintit, fără nici un fel de vicleşug şi fără vreo îndoială (ibidem, punctele 5, 9). Trebuie să se menţină într-o asemenea stare, încît, orice ar avea de făcut, să facă nu pentru că el a vrut sau a avut iniţiativa, ci pentru că aşa i s-a poruncit. De ai nevoie de ceva, cere voie şi fă; de nu ţi se dă voie, rabdă, chiar dacă ţi-este greu. Şi, dacă nu ai nici poruncă, nici vreo treabă de făcut, mai bine stai, dar nu fă nimic de capul tău. Tot ce este de la tine şi după capul tău este pierderea duhului, este totuna cu a înghiţi otravă. Te-ai predat părintelui, de acum lasă-l pe el să facă ce vrea din tine şi cu sufletul tău. Altfel, se va întîmpla ca unul să zidească, iar altul să dărîme. Ultimul îşi face munca în van, iar munca primului şi lucrarea mîntuirii devin o trudă zadarnică. Ucenicul care o dată se supune, iar altă dată face voia sa - spune Scărarul - se aseamănă cu cel care într-un ochi îşi picură doctorie, iar în celălalt, var nestins (ibidem, punctul 60). Caută-ţi o ascultare, împlineşte voia altuia şi fii neîntristat. Fericit cel ce şi-a omorît voia pînă la capăt şi toată îngrijirea de sine i-a încredinţat-o îndrumătorului său întru Domnul: unul ca acesta va sta de-a dreapta Mîntuitorului răstignit (ibidem, punctul 44). Din trei virtuţi - post, neprihană şi ascultare - prima conduce pînă la jumătatea drumului spre Dumnezeu, a doua, pînă la intrare, iar a treia, chiar pînă în faţa lui Dumnezeu. Cîtă pace şi linişte are acesta în suflet! Nu se sinchiseşte de este bine sau nu ceea ce face, nici de ce vor spune alţii, nici la ce va folosi, nici de este sau nu pe placul lui Dumnezeu. Cînd, dintre doi ucenici, unul împlineşte voia, în aparenţă nesocotită, a dascălului, iar altul nu, conducîndu-se după propria lui judecată, primul se foloseşte, iar al doilea se păgubeşte (Scara, Cuvîntul al patrulea, punctul 108). 

De aceea, regula generală a tuturor Sfinţilor este că cine trăieşte după capul său, acela trăieşte fără folos. Chiar de-ar face bine ceea ce face, nici în această situaţie conştiinţa nu-i poate fi împăcată. Va avea o permanentă nehotărîre şi tulburare şi ce-i mai important, starea lăuntrică a voii proprii rămîne aceeaşi. Fă totul cu sfătuire. Fără sfat eşti ca fără gard. Dacă acest lucru nu este lipsit de primejdie, ce să mai spunem de nesupunerea şi de contrazicerea directă! Aceasta este o lucrare de-a dreptul drăcească. Mai există încă speranţă de îndreptare, cînd cineva se împotriveşte unui egal sau unui mai mic în rang, dar cel ce caută împotriva îndrumătorului său, despre acela nici nu mai merită să vorbim. Cel ce s-a lepădat de ascultare se predă voii sale, şi datorită voii sale - şi a răutăţii vrăjmaşilor - va pieri. Cel ascultător în toate ajunge grabnic la măsura copilăriei sau a simplităţii desăvîrşite, aşa cum ne zugrăveşte Sfîntul Scărar (ibidem, punctul 121). Printr-o ascultare hotărîtă, unii şi-au omorît pe vecie toată lupta lăuntrică cu patimile; alţii au dobîndit o totală nepăsare şi nepătimire faţă de supărări; alţii au atins cea mai înaltă treaptă a nerăutăţii şi a fireştii simplităţi a inimii, s-au făcut prunci, neavînd nici un vicleşug nici în cuvinte, nici în fapte (ibidem, punctele 20, 21). Un astfel de exemplu este Pavel cel Prost. Vasile cel Mare consideră o asemenea ascultare ca prima dintre virtuţi (Canoane ascetice pentru cei ce se nevoiesc în viaţa de obşte şi în singurătate, capitolele 19, 22). El ne dă exemplul celor ce deprind vreo artă, care trebuie să execute pînă în cel mai mic amănunt ceea ce li s-a arătat; dă drept exemplu şi supunerea tăcută a lui Avraam, cînd i se poruncise să iasă din Caldeea şi, mai pe urmă, să-şi aducă fiul ca jertfă; din cealaltă parte avem exemplul Apostolulul Petru, care, după ce a fost mult lăudat pentru un cuvînt de împotrivire, care părea binevoitor, auzi: Înapoi de la mine, satano! În acelaşi fel tîlcuieşte el şi locurile din Scriptură: Ascultaţi pe mai-marii, voştri şi vă supuneţi lor (Evrei 13, 17); Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă (Luca 10, 16).

- fragment din lucrarea ieromonahului Ioan Iaroslav - Cum sa ne mantuim? Dupa invatatura Sfintilor Parinti

Un document al Primariei Cluj-Napoca din 1927 cerea ca textul lui N. Iorga de pe monumentul lui Matei Corvin sa fie tradus în limba latina

În cadrul vernisajului expoziţiei documentare de azi din Sala de sticlă a Primăriei, cu titlul „Istoria administraţiei locale la Cluj-Napoca (1919 – 1940), în organizarea Arhivelor Naţionale Cluj, cu ocazia Zilelor Municipiului Cluj-Napoca, 27 mai – 3 iunie a.c., este expus în facsimil un document valoros din 1927 semnat de viceprimarul de atunci, Richard Tuffli (ceh la origine) în legătura cu textul: “Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită”. Viceprimarul clujean Tuffli venea cu propunerea ca textul marelui istoric Nicoale Iorga, care era montat pe soclul statuii lui Matei Corvin, să fie tradus şi în limba latină.

E intersant şi de apreciat cum Primăria municipiului Cluj din 1927 era preocupată ca textul lui Nicoale Iorga de pe statuia lui Matei Corvin din Piaţa Unirii să fie citit şi de cunoscătorii de limbă latină ai epocii, pentru a se corecta un neadevăr istoric promovat de monumental lui Janos Fadrusz din 1902, acela că steagul Moldovei lui Ştefan cel Mare stă căzut la picioarele calului regelui maghiar Matei Corvin.

NapocaNews

Asociatiile Noi Romanii si Civic Media ii cer presedintelui Traian Basescu si premierului Emil Boc “indepartarea neintarziata” a lui Kelemen Hunor

 
Asociaţia „NOI ROMÂNII”
Autorizaţie nr. 13/25.11.2003;40-2/22848
Adresa de corespondenţă: Str. Unirii, nr. 3, bl.9, sc.G,  ap.10, oraş Covasna, 525200,
Jud. Covasna, tel.0743150500,
e-mail: office@noiromanii.ro

Comunicat de presă

 

Asociaţia „Noi Românii” a transmis o scrisoare de mulţumire şi felicitare domnului Sorin Apostu, primarul municipiului Cluj-Napoca, pentru modul cum a rezolvat, în scurt timp, afirmarea adevărului istoric cu privire la statuia regelui Matei Corvin. În aceeaşi scrisoare, l-am rugat pe domnul Sorin Apostu să nu ţină seama de comunicatul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional în care, conform presei, se scrie: „Grupul statuar Matei Corvin, o creaţie a sculptorului Fadrusz Janos, este un monument istoric de categorie A şi prin recenta restaurare s-a dorit readucerea sa la forma care a fost iniţial proiectată de artist. Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemen Hunor, cere Primăriei Cluj-Napoca şi domnului primar Sorin Apostu, să îndepărteze neîntârziat acea inscripţie, care se află în zona de protecţie a monumentului şi care nu face decât să provoace artificial tensiuni între comunităţile română şi maghiară”.

Să explicăm de ce am adus această rugăminte domnului primar al municipiului Cluj-Napoca.
Pentru că domnul Hunor Kelemen, preşedinte UDMR şi vremelnic ministru în Guvernul României, face uz de o stratagemă deja ştiută şi inacceptabilă într-un stat de drept. Când ceva nu-i convine lui ori acoliţilor lui, ameninţă cu tensiuni interetnice societatea românească, autorităţile locale sau centrale. Dumnealui nu-şi respectă statutul de ministru al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România, ducând o activitate de marginalizare a istoriei românilor, de promovare a ideilor iredentist-şovine potrivit cărora Ardealul nu ar fi al României. Nu am citit niciun comunicat al domniei sale cu privire la manifestările ce au avut loc, recent, în municipiul Sfântu-Gheorghe, autorizate de udemeriştii ce îi conduce şi care au jignit profund toţi membrii comunităţii şi au fost vădit anticonstituţionale.

Fiind un comunicat de presă şi nu un rechizitoriu, nu continuăm cu activităţile antiromâneşti ale preşedintelui UDMR, actualmente ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional, care, la timpul lor, au fost relevate de mass-media şi de multe organizaţii civice din România.

Pentru atitudinea obstrucţionistă cu privire la afirmarea adevărului istoric al românilor, făcând uz de calitatea de membru al Guvernului României pentru a impune, de fapt, dorinţele unor cercuri iredentiste cu care domnia sa, probabil, simpatizează, Asociaţia „Noi Românii” îi solicită demisia.
Totodată, dacă această demisie nu se produce în maxim 7 (şapte) zile, noi, ca reprezentanţi ai societăţii civile româneşti, cerem domnului prim-ministru Emil Boc demiterea acestuia la pachet cu viceprim-ministrul Bela Marko, care a afirmat recent că: „Nu se prăbuşeşte lumea dacă limba maghiară stă deasupra limbii române”. Prin similitudine cu afirmaţiile apreciatului Bela Marko, vă garantăm, stimate domnule prim-ministru Emil Boc şi stimate domnule preşedinte Traian Băsescu, că lumea nu se prăbuşeşte dacă aceste două personalităţi nu mai sunt în Guvernul României.
Pentru spălarea păcatelor lor, dacă domnii Boc şi Băsescu nu ne vor asculta, atunci cerem cu toată responsabilitatea şi fermitatea noastră, ca aceşti udemerişti să fie puşi la treabă şi să întreprindă, în tandem, toate demersurile necesare pentru:

Moscova-Tiraspol-Budapesta-Belgrad: Axa distrugerii României

Axa anti-românească slavo-maghiară este mai activă ca oricând. Şi, aşa cum ne-am obişnuit de-a lungul timpului, cei pe care-i considerăm prieteni poartă, din păcate, alt hram. Lupta dirijată de la Moscova pentru deznaţionalizarea conaţionalilor noştri nu se duce doar în Basarabia, ci şi în Serbia şi, mult mai grav, chiar în România.

Moscova-Tiraspol-Budapesta-Belgrad: Axa distrugerii României

“Este evident că un guvern responsabil nu se poate implica oricum în atingerea scopurilor politice…acţiunile împotriva românilor din nordul Transilvaniei pot fi executate de patrioţi maghiari fără calităţi oficiale, spijiniţi în secret de guvernul ungar responsabil…(Cei implicaţi) in acţiunile îndreptate împotriva românilor trebuie asiguraţi că vor beneficia de imunitate”. “Transilvania a fost mereu ungurească… limba maghiară şi cultura ungurească sunt predominate acolo”. Sunt două citate care apar în cartea lui Larry Watts, “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”. Primul se referă la un plan al guvernului maghiar din 1941. Al doilea este un fragment dintr-o declaraţie făcută de Nikita Hruşciov în 1964.

Oricât ar părea de incredibil pentru mulţi aşa-zişi intelectuali şi politicieni de doi bani care conduc, din păcate, astăzi, destinele românilor, aceste declaraţii citate mai sus sunt de o actualitate înfiorătoare. În cazul în care nu vom fi atenţi, din cauza indiferenţei majorităţii românilor, dar, în principal, a incompetenţei crase a exemplarelor care alcătuiesc fauna politică actuală, s-ar putea să ne trezim nu cu două (aşa cum se întamplă acum), ci cu trei state româneşti. 

În disperarea de a-şi păstra şi creşte averile obţinute prin căpuşarea statului, adică a banilor publici, adunătura cu pretenţii de conducători ai României lasă de izbelişte interesele naţionale, gâdilând sub coadă orice pretins reprezentant al minorităţilor. Este inutil de menţionat cine sunt principalii beneficiari.

În sprijinul celor scrise mai sus, merită menţionate câteva evenimente recente. Păpuşarul se află la Moscova. Marionetele sunt în Republica Moldova, Serbia şi Ungaria. “Morţii” din păpuşoi sunt la Bucureşti.

Controlul populaţiei prin controlul resurselor de hrană: Monsanto şi distrugerea micilor producători

Sămânţa de pe întregul pământ este darul lui Dumnezeu pentru om, pentru toţi oamenii care trăiesc pe faţa pământului. Astăzi însă, deşi ni se spune că trăim în lumea tuturor libertăţilor, drepturilor şi a democraţiei, ne este confiscată până şi sămânţa pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Dar nu numai sămânţa, ci şi apa de ploaie şi ciupercile din pădure sau florile câmpului, toate ne sunt confiscate în numele unor stranii raţionamente sau înşelătorii. Cu alte cuvinte, dacă se continuă în acelaşi ritm, în următorii 20 de ani o să ajungem să trăim ca pe pământul altuia, căruia va trebui să-i plătim pentru absolut tot, în primul rând pentru că existăm. Se profilează aşadar cea mai mare tiranie din istoria lumii? Dacă Dumnezeu nu le strică socotelile, se poate crede că într-acolo ne îndreptăm…


America era considerată odată tărâmul libertăţii: fondatorii ei au conceput-o astfel şi, până târziu în secolul al XX-lea, mulţi au visat la ea ca la pământul dezrobirii. Şi, totuşi, ceea ce în câteva sute de ani părea a se fi statornicit, a fost şters cu buretele în numai câţiva ani: aşa-zisul război împotriva terorismului a însemnat nu numai un front deschis în Orientul Apropiat, dar mai ales unul deschis împotriva drepturilor şi libertăţilor propriilor cetăţeni.

Astfel, ceea ce a început în 2001 cu Patriot Act, legea prin care administraţia Bush dădea o puternică lovitură drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti din S.U.A., astăzi ar putea face un uriaş pas înainte prin Legea S510 – Legea Modernizării Siguranţei Alimentaţiei, a FDA. În principiu, această lege – care a trecut anul trecut de Camera Reprezentanţilor şi care îşi aşteaptă ratificarea anul acesta în Senatul american – caută să reglementeze şi să pună sub stricta supraveghere a guvernului federal al S.U.A. producerea şi comercializarea alimentelor. Ceea ce ar însemna că nici cel mai inofensiv cultivator de legume în ograda proprie nu-şi va mai putea folosi grădina aşa cum crede de cuviinţă, fără aprobarea guvernului federal.

Folosindu-se de argumentul siguranţei alimentelor comercializate pe piaţă, legea va institui de fapt o uriaşă „poliţie alimentară” – culmea, nu pentru producătorii de hrană procesată la nivel industrial, ci mai ales pentru micii producători. Prin organizarea unor cooperative producătoare de hrană organică, aceştia au început să pună în ultimul timp tot mai serios sub semnul întrebării sistemul industrializat de producere a hranei din epoca modernă. De fapt, marii producători de seminţe modificate genetic, precum Monsanto sau DuPont, chiar ar beneficia de lege!

Statul, marile corporaţii şi trecerea în ilegalitate a micilor producători

Michael Taylor, unul dintre foştii angajaţi ai companiei Monsanto şi susţinător al intereselor acesteia, a devenit recent angajat al Agenţiei pentru Protecţia Mediului din Statele Unite şi principalul candidat pentru funcţia de responsabil cu alimentaţia în cadrul Administraţiei pentru Medicamente şi Alimente (Food and Drug Administration – FDA), instituţie însărcinată cu siguranţa alimentelor. Fostul angajat al Monsanto este de fapt şi autorul Legii S510, deşi reprezentanţii Monsanto afirmă că nu ar fi influenţat cu nimic alcătuirea ei.
Aceasta este de fapt o trăsătură constant remarcată a celei mai înalte autorităţi în materie de alimentaţie: FDA a lucrat permanent în ultimii 20 de ani pentru interesele marilor corporaţii alimentare. Statele Unite sunt printre puţinele ţări din lume în care aproximativ 70% dintre alimentele comercializate au la bază componente modificate genetic. Nu numai atât, dar producătorii nici măcar nu sunt obligaţi să menţioneze pe etichetă că produsul ar avea în componenţă astfel de elemente.

Ceea ce şochează însă în toată această chestiune este faptul că legea pune orice fermă şi întreaga producţie de alimente din Statele Unite sub controlul strict al „Securităţii Patriei” (Homeland Security) şi al Ministerului Apărării. „Securitatea Patriei” desemnează de fapt o realitate instituţională complexă, ce adună în componenţă multiple sectoare ale unor agenţii guvernamentale precum Garda Naţională, Garda de Coastă, Biroul Federal de Investigaţii, Agenţia Centrală de Informaţii şi altele. A fost formată în 2003, principalul ei scop fiind lupta împotriva terorismului.

Dar dacă siguranţa alimentaţiei poporului american a ajuns de competenţa acestei instituţii, ar însemna că micii producători din această ţară au devenit pentru guvernul federal potenţiali terorişti! Că această concluzie nu este una fantasmagorică o demonstrează acţiunile în forţă ale guvernului S.U.A., fără niciun fel de mandat, împotriva producătorilor şi comercianţilor de hrană organică. Nu mai departe de luna august a acestui an, o patrulă de poliţie a intrat într-un depozit de alimente „bio” din Los Angeles, gata să deschidă focul, precum într-un raid împotriva traficanţilor de droguri. La 1 decembrie 2008, cooperativa unui fermier american din statul Ohio a fost asaltată de trupele speciale ale guvernului S.U.A. sub pretextul că nu ar fi avut autorizaţie să facă comerţ cu produse „bio” prin sistem cooperativ – cu toate că legea americană nu interzice un astfel de negoţ dacă el are la bază un sistem privat, comerţul desfăşurându-se numai între membrii cooperativei. Cooperaţia dezvoltându-se, interesele guvernamentale şi ale marilor corporaţii au început să fie puse în primejdie, astfel încât, fără niciun fel de mandat, fermierii americani au fost trataţi drept inamici ai statului.
Reiese de aici că statul american a început o luptă făţişă împotriva propriilor cetăţeni. Legea S510 în sine, sub pretextul siguranţei cetăţenilor în materie de alimentaţie, nu urmăreşte decât un transfer tot mai mare de putere către guvernul federal şi în folosul marilor corporaţii.

Arestarea generalului Ratko Mladic, considerat de majoritatea sarbilor drept erou national, este tributul platit de Serbia pentru intrarea in Uniunea Europeana (noua Uniune Sovietica)

Preşedintele Tadic confirmă: Ratko Mladic a fost arestat joi dimineaţă

Fostul lider militar al sârbilor bosniaci, Ratko Mladic, a fost arestat joi dimineaţă, a declarat preşedintele sârb, Boris Tadic, în cadrul unei conferinţe de presă care vine să confirme informaţiile difuzate anterior de postul de radio şi televiziune B92, potrivit cărora în această dimineaţă ar fi fost arestat în Serbia un bărbat care ar putea fi Mladic.
Boris Tadic a precizat că Ratko Mladic a fost arestat “pe teritoriul Serbiei”, fără a indica şi locul în care a avut loc operaţiunea.
“Procesul extrădării sale la Haga, la sediul Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, care l-a inculpat pentru genocid în timpul războiului din Bosnia (1992-1995), este în curs”, a precizat Tadic.
Această arestare reprezintă “rezultatul unei depline cooperări a Serbiei cu tribunalul de la Haga. Azi închidem un capitol al istoriei regiunii noastre care ne va purta spre o reconciliere totală regională”, a adăugat acesta.
Anterior, autorităţile sârbe anunţaseră arestarea unui bărbat suspectat că ar fi fost Ratko Mladici.
Mladici susţinea că se numea Milorad Komadici, dar prezenta semnalmentele fostului lider militar al sârbilor din Bosnia.
Operaţiunea a fost declanşată în urma primirii unui pont, potrivit căruia suspectul prezintă unele semne de identificare ale lui Ratko Mladic şi seamănă cu acesta din punct de vedere fizic, precizează cotidianul Jutarnji List, din Zagreb.
Nu a fost precizat locul în care s-a operat arestarea. Postul de radio belgrădean a contactat poliţia, dar tot ce a putut afla este că sunt în curs operaţiuni de verificare a identităţii suspectului şi se efectuează, de asemenea, analize ADN. Ar putea dura trei zile până la aflarea tuturor rezultatelor acestor teste, au precizat sursele poliţieneşti citate de B92.
Preşedintele sârb, Boris Tadic, urmează să facă o declaraţie pentru presă în jurul orei 13:00 GMT.
Fostul lider al sârbilor bosniaci, Ratko Mladic este dat în urmărire internaţională, pentru a fi judecat de Tribunalul Penal Internaţional de la Haga pentru genocid şi crime de război.
Serbia tocmai fusese criticată pentru că nu face suficiente eforturi pentru arestarea lui Ratko Mladic. Potrivit site-ului EUObserver, "eforturile Serbiei de a-l aresta pe fostul lider militar al sârbilor din Bosnia nu sunt suficiente”, se arată într-un raport al procurorului Tribunalului Penal Internaţional (TPI) pentru fosta Iugoslavie, Serge Brammertz, transmis Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite.
Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a avertizat Serbia, la rândul său joi, că timpul trece şi că o cooperare deplină cu Tribunalul Penal Internaţional i-ar putea asigura obţinerea în acest an a statutului de candidată la aderarea la Uniunea Europeană (UE).
"În timpul vizitei mele, mi-am exprimat susţinerea faţă de eforturile enorme făcute de Serbia şi pot spune că sunteţi pe calea cea bună. Dar timpul presează şi Serbia deţine cheia”, a declarat Barroso pentru presă, la încheierea unei întrevederi cu premierul sârb, Mirko Cvetkovic.
Serbia speră să obţină statutul oficial de candidat la aderarea la UE spre sfârşitul lui 2011, dar Bruxelles-ul a avertizat-o că doar o cooperare deplină cu TPI îi va asigura acest lucru.

Sursa: Jurnalul National

Ultimul articol al lui Fanus Neagu: HOITARII.

Observ, plin de furie, că de la o vreme, ori de câte ori dispare în noaptea veşniciei un scriitor ro­mân de prestigiu, imediat, din deşertul gândirii se ridică doi, trei sau patru vulturi hoitari ca­re se reped să-i smulgă celui dis­pă­rut orice urmă de virtute sau talent.



Am în minte două cazuri care m-au cutremurat: va­lul de insulte azvârlit din prăpastia urii asupra cri­ti­cului Mihai Ungheanu, avându-l ca autor pe Vla­di­mir Tismăneanu, precum şi vârtejul de isterie barbară dezlănţuit la TVR 1 de Andrei Cornea împotriva lui Adrian Păunescu. Ţin să precizez că n-am schimbat în viaţa mea o vorbă cu domnii mai sus pomeniţi. Nu-i duşmănesc, nu-i preţuiesc, iar până acum mi-erau total indiferenţi.

I-am privit uluit cum împroşcau cu bale de turbare pe aceşti colegi ai mei pe care i-am iubit o viaţă întreagă şi mă opresc astăzi o clipă să-i întreb pe cei doi ticăloşi: Cum de îndrăzniţi să ne înjuraţi morţii chiar în ziua când îi ducem la groapă? De unde această pornire imbecilă de a ne spurca izvoarele? Poftei voastre scelerate de a ne însângera zilele când ne e sufletul cernit mă simt dator să îi răspund cu aceeaşi vehemenţă. Sunteţi doi provocatori de duzină, două jerpelituri. Să ne înţelegem, aveţi tot dreptul să nu vă placă ce au scris Mihai Ungheanu sau Adrian Păunescu – gusturile nu se discută, nu se amendează –, dar sunteţi de-a dreptul ticăloşi când voi, fiii unor torţionari comunişti, veniţi şi îi acuzaţi pe prietenii noştri dispăruţi că fac parte din şirul marilor vinovaţi care au întronat şi slujit dictatura stalinistă în România.

Să tragem răbojul din grindă şi să socotim: tatăl dumitale, domnule Vladimir Tismăneanu, cunoscut sub nu­me­le de Leon Tismineţchi, zis Ciungul, a fost agent KGB de când a dat în pământ şi până a murit. Stabilit în România după 23 august 1944, el raporta periodic Ambasadei sovie­ti­ce tot ceea ce se întâmpla în cadrul CC al PCR. La cererea expresă a lui Gheorghiu-Dej, Hruşciov a aprobat să fie eli­mi­nat din cadrele activului de conducere. A fost trecut lu­crător la Editura Politică, sub conducerea lui Walter Roman, unde a tradus, sunt dator s-o spun, în chip excelent ope­re­le lui Vladimir Ilici Lenin. Ani lungi m-am delectat cu scă­pă­rătoarele lui întorsături de fraze. Reproduc din memorie o misivă a lui Lenin către un secretar PCUS de gubernie: “Sti­mate tovarăşe N, pentru victoria revoluţiei împuşcă-i imediat pe toţi culacii din gubernie, pe toţi ţăranii mijlocaşi şi şi pe şovăielnici”. Acest şi adverbial îi dă şi astăzi emo­ţii calofilului care sunt. Pe când tatăl tău se străduia să ne pună sub ochi asemenea “opere”, tatăl lui Mihai Un­gheanu ara pământul în arida câmpie a Bărăganului. N-a fost membru al PCR, dar, se înţelege de la sine, el a impus comunismul în România.

Şi acum între noi, domnule Andrei Cornea. Vreau să te învăţ o rugăciune musulmană. Iat-o: Dă-mi, Doamne, să ştiu multe, dar să nu trec prin toate. Dar nu! Tu, balaure filo­zof (cu s  sau cu z, nu ştiu cum îţi convine?), vrei să treci de-a curmezişul prin toate şanţurile.

Adrian Păunescu este, după părerea mea, un poet ex­cep­­ţional. Uneori cu aspre scăderi. Dar nu asta mi s-a părut că te interesează pe dumneata, ci faptul că, în timpul co­mu­nismului (adică în timpul vieţii noastre!), a scris când n-a avut încotro şi versuri închinate regimului pe care atât de mult îl urăşti, încât îmi vine să cred că eu, şi nu dum­nea­ta, sunt fiul lui Paul Cornea, fost secretar al CC al UTC între 1948 şi 1954. Domnul Paul Cornea, pentru cultura că­ruia nutresc un deosebit respect, era în acei ani legătura directă a tuturor organizaţiilor de tineret cu următorii tovarăşi din conducerea superioară: Ioşka Chişinevski, Leonte Răutu şi Ofelia Manole.

Chişinevski a fost poate cel mai mare ticălos dintre toţi comuniştii care au pus pingeaua pe grumazul ţării ăsteia. Răutu nu lăsa să mişte nici frunza, nici ramul şi nici un vers din Eminescu. Iar Ofelia Manole… ei, tovarăşa Ofelia Manole, secretară de partid a comitetului regional Bucu­reşti, a fost cea mai sumbră ticăloasă care a trecut pe Bulevardul Magheru. Bătrânii scriitori pe care i-am cunoscut şi care mi-au rămas în inimă ca mari maeştri preferau să ajun­gă în Piaţa Unirii ocolind pe la Giurgiu decât să dea ochii cu tovarăşa Manole. Cred că nici Elena Ceauşescu n-a reuşit decât arareori s-o egaleze pe tovarăşa Manole. Cu toţii au răsuflat uşuraţi în ziua când un soldat, îndrăgostit de nepoata tovarăşei, a introdus două rafale de gloanţe în inima ei iubitoare de literatură, pe motiv că i-a refuzat mâna nepoatei sale. Dacă ai şti ce jale a fost în Bucureşti, şi acum sunt oameni care lăcrimează!

Continuarea la Ziaristi Online

De saptamana viitoare vom avea Registrul Electronic National De Vaccinari

Ministerul Sanatatii vrea ca medicii de familie si cei din maternitati sa fie obligati sa asigure vaccinarea corecta a copiilor si sa introduca datele in Registrul Electronic National de Vaccinari.Metodologia de raportare on-line va fi  instituita de saptamana  viitoare. Astfel, medicii din maternitatile si din cabinetele medicale de familie, indiferent de forma de organizare a asistentei medicale in cadrul sistemului public sau privat si indiferent de casa de asigurari sociale de sanatate cu care au incheiat contract de furnizare de servicii medicale, au obligatia de a asigura vaccinarea corecta a copiilor si de a introduce in Registrul Electronic National de Vaccinari datele privind vaccinarile efectuate in cadrul Programului National de Imunizari.  Furnizorii de servicii medicale trebuie sa introduca datele in registru incepand cu 1 iunie, astfel incat pana la 31 decembrie, medicii de familie sa faca raportarile privind vaccinarile copiilor nascuti dupa 1 iunie 2007, inscrisi pe listele proprii. Registrul Electronic National de Vaccinari reprezinta baza tehnica de date privind vaccinarile copiilor si adolescentilor din Romania, structurata pe inregistrari individuale, cu asigurarea confidentialitatii datelor cu caracter personal. Baza de date va fi actualizata lunar de medicii de familie si de cei din maternitati, informatiile noi fiind introduse pana la data de 5 a fiecarei luni. Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile va transmite lunar datele inregistrate din judetele arondate centrelor regionale de sanatate publica din Bucuresti, Cluj, Iasi si Timisoara precum si Directiei de Sanatate publica si control in sanatate publica din Ministerul Sanatatii.

Sursa:  Jurnalul de Buzau

Tokes vrea să deschida o reprezentanta a Tinutului Secuiesc la Bruxelles

Trei europarlamentari UDMR, Tokes Laszlo, care este vicepreşedinte al Parlamentului European, Sogor Csaba şi Winkler Iuliu vor să deschidă la Bruxelles o reprezentanţă a Ţinutului Secuiesc, potrivit dcnews.ro. Ei au trimis o invitaţie eurodeputaţilor şi presei. Documentul poartă sigla grupului PPE din care face parte şi PDL. Evenimentul ar trebui să aibă loc marţi, 31 mai, în Parlamentul European.