- interviu realizat de monahul Filotheu si Mugur Vasiliu
31.7.13
Sfantul Maxim Marturisitorul despre atitudinea fata de erezie
30.7.13
CNCD – Politia Gandirii discrimineaza romanii din Harghita si Covasna. “Adevarul” traduce pe romaneste minciunile lui Csaba Asztalos despre Centrul European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Romane
CNCD a sanctionat aberant un Institut al Academiei pentru ca spune adevarul despre situatia romanilor din asa-zisul “tinut secoiesc”. Cercetarea privind „Slabirea comunitatii romanesti din Harghita-Covasna” este o pura radiografie a situatiei comunitatilor din zona respectiva, radiografie realizata cu instrumente sociologice. Ziarul “Adevarul” preia pe nemestecate minciunile ungurilor de la varful CNCD – Politia Gandirii previzionata de George Orwell in “1984″. Ziaristi Online publica adevarul ascuns de “Adevarul”.
DREPT LA REPLICA
Catre ziarul ADEVARUL
Vă rog să primiți, ca și completare la materialul dvs. preluat în data de 24 iulie dela Mediafax: http://adevarul.ro/
În același timp, remarcile CNCD sunt scoase din context și sunt descalificante: citatul la care face referire (”femeile maghiare nasc copii români”) cum că ar fi disciminatoriu, aparține unui studiu maghiar, elaborat de Csata Istvan și Kiss Tamas ”Perspective demografice în jud Harghita” …, fără an (probabil apărut în 2007), Consiliul Județean Harghita, p.51. Având ghilimele, este limpede că nu ne aparțin ci sunt preluate. Sursa este în text.
Din acest punct de vedere, considerăm că avertismentul respectiv trebuie adresat Consiliului Județean Harghita din acea perioadă, autorilor lucrării citate.
Sperăm că la 23 de ani după Decembrie 1989 în România nu avem o nouă cenzură instituțională, indiferent de titulatura acesteia.
Vă atașez dovada ultimei corespondențe cu CNCD – răspunsul nostru la învinuirea făcută de dl. Gojinescu și răspunsul integral, în fișier pdf.
Textul cercetătorilor maghiari este aici: http://www.
Cu stimă,
Radu Baltasiu
ACADEMIA ROMANA CENTRUL EUROPEAN PENTRU STUDII IN PROBLEME ETNICE
CATRE, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII
IN ATENTIA: Domnului presedinte al CNCD, dl. Csaba Asztalos, Referitor: Citatia emisa la data de 19 martie 2013 urmare a plangerii formulate de catre dl Cristian Gojinescu
Fata de cele expuse de catre petentul Cristian Gojinescu va rugam sa primiti urmatoarele:
In primul rand, dorim sa va invederam faptul ca Raportul pe marginea Legii educatiei a fost realizat la solicitarea Senatului Romaniei, scopul solicitarii fiind acela de a se statua asupra oportunitatii prevederilor privitoare la minoritati si implementarea anumitor elemente in formula initiata de catre Guvernul Romaniei.
Concluziile noastre, respectiv ale Centrului European Pentru Studii in Probleme Etnice, au fost si sunt strict stiintifice si au vizat recomandari privind oportunitatea/imbunatatirea proiectului de lege. In niciun moment nu s-a avut in vedere emiterea unor enunturi care sa contravina drepturilor unei minoritati etnice si, de altfel, din intreg materialul pe care va rugam sa-l parcurgeti si la care facem referire, nu transpare un asemenea mesaj. De altfel, acest fapt este confirmat de catre insusi Senatul Romaniei, care, cu siguranta nu ar fi dorit sa fie destinatarul/ beneficiarul, unei lucrari care sa fie in vadita discordanta cu principiile elementare din materia minoritatilor nationale sau cu orice alte norma legala vizand civilitatea spatiului public.
Nu in ultimul rand, dorim sa evidentiem faptul ca cercetarea privind „Slabirea comunitatii romanesti din Harghita-Covasna” este o pura radiografie a situatiei comunitatilor din zona respectiva, radiografie realizata cu instrumente sociologice. Cercetarea a fost elaborata cu instrumente știintifice, sociologice, si nu a partinit nicio comunitate. Ar fi utopic sa sustinem ca o simpla analiza sociologica si pur stiintifica ar putea avea valentele unui act care sa contravina in vreun fel pasnicei convietuiri a comunitatilor de pe teritoriul Romaniei.
Constatarea dupa care comunitatea romaneasca are probleme de identitate, principala concluzie, nu trimite la niciun fel de discriminare politica negativa a drepturilor altor comunitati etnice si nici nu conchide in a emite astfel de referinte.
Mai mult, modul in care se interpreteaza de catre petentul in cauza cele retinute in cuprinsul cercetarii elaborate de catre Centrul nostru nu poate constitui si nu poate fi retinut decat ca o simpla apreciere personala a dumnealui, apreciere generata, probabil, de omisiunea de a aprofunda notiunile cu care s-a instrumentat.
Centrul European pentru Studii in Probleme Etnice nu isi propune sa aiba atitudini de natura politica in problema minoritatilor si nici nu incurajeaza in vreun fel exprimarea de opinii contrare legii in acest sens. Dimpotriva, ca Institutie a Academiei Romane specializata in problematica etniilor, prin cercetarile derulate sustine dreptul la identitate al fiecareia.
Astfel, va rugam sa constatati, in lumina celor mai sus expuse, coroborat cu toate cele ce transpar din intreg materialul ce face obiectul lucrarii stiintifice cu pricina, faptul ca cele prezentate de catre petentul, dl. Cristian Gojinescu, nu reprezinta decat simple afirmatii neprobate si desuete. De altfel aceasta opinie pe care ne-o exprimam in raport de plangerea dedusa analizei dumneavoastra este grefata pe lipsa pregatirii necesara petentului in scopul intelegerii complexitatii unei asemenea cercetari, dumnealui fiind absolvent de istorie si renuntand la studiile doctorale incepute.
Prin urmare, va rugam ca in cadrul analizei de specialitate pe care o veti intreprinde sa luati act de punctul nostru de vedere mai sus reliefat.
Va multumim.
CENTRUL EUROPEAN PENTRU STUDII IN PROBLEME ETNICE
Centrul European de Studii Covasna – Harghita
Nr. 9 / 26 iulie 2013
Comunicat
Centrul European de Studii Covasna – Harghita (CESCH) a luat la cunoştinţă cu surprindere de recenta hotărâre a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), de sancţionare cu avertisment a Centrului European de Studii în Probleme Etnice (CESPE) al Academiei Române, în urma publicării studiilor „Raport pe marginea proiectului Legii Educaţiei Naţionale privind situaţia minorităţilor din perspectiva egalităţii de şanse” şi „Slăbirea comunităţii româneşti din Harghita – Covasna”, studii în care se fac „referiri discriminatorii la minoritatea maghiară”. Potrivit ştirilor din mass-media, sancţiunea a fost aplicată în urma petiţiei înaintată de Cristian Gojinescu la CNCD în care a susţinut că cele două studii conţin afirmaţii şi o terminologie discriminatorii pe criterii etnice, în special în privinţa drepturilor minorităţilor naţionale de a-şi prezenta identitatea etno-culturală şi de a utiliza limba maternă.
Hotărârea CNCD justifică încă o data solicitarea CESCH şi a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) de analizare de către Parlamentul României a activităţii CNCD care, constant, soluţionează în mod subiectiv şi arbitrar cauzele privind posibilele fapte de discriminare a românilor sau maghiarilor din Covasna, Harghita şi Mureş.
Astfel, CNCD se „autosesizează”: în presupuse fapte de discriminare a maghiarilor dar nu se autosesizează în fapte de certa discriminare a românilor din Covasna şi Harghita produse de autorităţile locale, soluţionează diferit speţe identice, tergiversează soluţionarea reclamaţiilor vizând discriminarea românilor etc.
Chiar şi speţa de faţă, în care CNCD îşi permite să cenzureze concluziile unei cercetări ştiinţifice privind asimilarea românilor din Covasna şi Harghita, relevarea „adevărurilor” din zonă fiind discriminatorii pentru minoritatea maghiară este un exemplu de soluţionare discriminatorie de către CNCD a reclamaţiilor. Numai puţin de acum trei luni acelaşi CNCD considera afirmaţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna care împărţea românii din judeţ în români băştinaşi „buni” şi români colonizaţi „răi” ca nefiind discriminatorie şi ofensatoare cu argumentul „dreptului la libera exprimare”. Cu alte cuvinte în imparţialitatea sa CNCD decide că românii pot fi ofensaţi şi jigniţi de politicienii maghiari în baza dreptului la libera exprimare în timp ce cercetările ştiinţifice care relevă slăbirea comunităţii româneşti din Covasna şi Harghita prin „grija” unor politici locale bine puse la punct este discriminatorie pentru cei care orchestrează epurarea pe criterii etnice a românilor.
Faţă de această situaţie CESCH va realiza şi va publica un studiu privind modul discriminatoriu de soluţionare a reclamaţiilor de către CNCD pe care îl va înainta Comisiilor pentru abuzuri din cele doua camere ale Parlamentului, precum şi partidelor politice pentru revocarea membrilor desemnaţi de acestea în Consiliul Director al CNCD.
Pe fondul problemei, Consiliul Director al CESCH consideră că hotărârea CNCD de sancţionare cu avertisment a Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române ca o gravă eroare, care încurajează afirmarea susţinătorilor proiectelor separatiste de obţinere a autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „ţinut secuiesc” şi solicită Academiei Române să conteste în instanţă hotărârea menţionată.
Conducerea CESCH apreciază în mod deosebit preocuparea Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române pentru cercetarea problematicii specifice spaţiului sud-estului Transilvaniei, sprijinul acordat conceperii şi realizării unor proiecte privind convieţuirea interetnică din judeţele Covasna şi Harghita şi participarea la manifestările ştiinţifice realizate în zonă. Evidenţiem valoarea cercetărilor sociologice întreprinse, sub coordonarea dlui prof. Radu Baltasiu, pentru reconfigurarea strategiilor referitoare la gestionarea proiectelor separatiste şi de enclavizare etnică a aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”, la integritatea culturală a comunităţilor, respectiv la infrastructura simbolică şi potenţialul evolutiv al acestora şi la identificarea metamorfozelor comunităţilor (inclusiv a cazurilor de dispariţie şi rezistenţă).
Consiliul Director al CESCH atrage din nou atenţia Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului României asupra perpetuării unor situaţii deosebit de grave care afectează pe termen lung dăinuirea populaţiei româneşti în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş şi solicită elaborarea grabnică a unei strategii care să stopeze acţiunile separatiste promovate de liderii maghiari, cu sprijinul Budapestei şi să asigure caracterul multietnic şi pluriconfesional al celor trei judeţe.
Director
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
Sursa: Ziaristi Online
29.7.13
Costel Condurache a plecat la Ceruri. Dumnezeu sa-l odihneasca cu Dreptii! Actualizare: Inmormantarea lui Costel Condurache va avea loc joi, 1 august, la ora 12:00, la Biserica Sapientei din Bucuresti.
Costel era prietenul tuturor bătrînilor deţinuţi politici şi era prezent la toate evenimentele organizate de aceştia, fie că erau la Bucureşti, la Aiud, la Tîrgu Ocna, la Turda, la Cluj sau la Timişoara. S-a implicat personal în editarea a zeci de volume de literatură memorialistică şi în apariţia a cîteva reviste, între care Gazeta de Vest, care apărea la Timişoara la începutul anilor 90, iar mai apoi revista Permanenţe, dar şi multe alte publicaţii. Prin eforturile sale personale s-au salvat amintirile şi memoria unei generaţii întregi, în orice formă a fost cu putinţă: scrise, vorbite, înregistrate. Iernile cu troiene îl surprindeau cu rucsacii de cărţi şi reviste în spinare, încercînd să bucure inimile ultimilor bătrîni scăpaţi din temniţele comuniste.
Dacă astăzi se ştie ceva în România despre Sfinţii Închisorilor, i se datorează, în mare parte, şi lui Costel Condurache. Neîncetatele sale osteneli au scăpat de la anonimat şi uitare totală faptele minunate ale jertfei unei întregi generaţii.
Toată disputa născută în jurul Sfîntului Valeriu Gafencu şi în jurul cetăţeniei de onoare oferită lui de primăria oraşului Tîrgu Ocna i se datorează, în cea mai mare parte, lui Costel Condurache, pentru că el a avut această idee şi a supus-o dezbaterii primăriei oraşului, care a aprobat-o în urmă cu cîţiva ani.
Mare parte din înregistrările şi interviurile cu Părintele Dionysie Ignat i se datorează tot lui Costel, care a insistat pe lîngă ucenicii sfîntului de la chilia Sf. Gheorghe - Colciu să nu lase neînregistrată nici o mărturie şi a primit binecuvîntarea bătrînului pustnic. Prin el, oaza de viaţă duhovnicească de la chilia Bătrînului Dionysie a răcorit ani de zile sufletele însetate de sfinţenie ale celor ce nu au putut ajunge în Athos. Deplin ancorat în trăirea creştină şi în prezenţa la toate slujbele Bisericii, Costel Condurache reprezintă pentru mulţi reperul întoarcerii la Hristos ori al întîlnirii cu El. Cu încă 10-20 de tineri rîvnitori şi neobosiţi precum fratele Costel, România întreagă ar fi arătat astăzi complet diferit.
Costel Condurache are un copil de doi ani şi un altul care e pe drum, în pîntecele soţiei sale.
Monah Filotheu Balan
Cuviosul Serafim Rose: Sufletul „doarme” după moarte?
(din cartea “
Sufletul după moarte “ a Cuviosului Serafim Rose)
Criticul
se opune atât de mult lucrărilor sufletului din lumea cealaltă, mai ales după
moarte, aşa cum se arată în multe Vieţi ale sfinţilor, că sfârşeşte prin a
învăţa o întreagă doctrină despre „odihna” sufletului sau „somnul” care este
după moarte – un procedeu care arată că aceste lucrări sunt pur şi simplu cu neputinţă!
El spune: „Aşa cum se înţelege în ortodoxie, la moarte, sufletul este ţinut
pentru a i se hotărî o stare de odihnă prin lucrarea voii lui Dumnezeu, şi
intră într-o stare de nelucrare, un fel de somn în care nu lucrează, nu aude,
nu vede” (6, 3-9, pag. 19); sufletul care se află în această stare „nu poate şti
nimic, nici nu-şi poate aduce aminte nimic” (6, 2, pag. 23).
Din invataturile Parintelui Arsenie Boca: "Mironositele" (partea a II-a)
„Iisus s-a întâlnit apoi cu această Marie Magdalenă în Betania, satul surorilor lui Lazăr, în casa lui Simon fariseul.
Aci adusese ea altceva lui Iisus, decât prima dată. Acum aduse un vas frumos cu mir de mult preţ. Transformarea ei sufletească a făcut-o să-L caute pe Iisus, - de data aceasta cu o iubire sfinţită de pocăinţă – şi, neavând ceva mai bun să-I aducă, I-a adus lacrimile, cu care I-a spălat picioarele şi I le-a şters cu părul bogat al capului ei.
Simon fariseul, care reprezenta opinia publică, nu ştia cum că Maria Magdalena era o copilă a lui Dumnezeu. De aceea începe să-L judece pe Iisus, că „dacă ar fi Acesta Prooroc, ar şti cine-i şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de El” (Luca 7,39) şi nu s-ar compromite, primind-o cu atâta dragoste.
(Ăştia-s oamenii, sau mediul social: te strică, îţi ajută să te strici, se bucură că-i strici şi tu, ca pe urmă tot ei să te ţintuiască la stâlpul de osândă…)
Iisus a corectat această acuză necinstită, cu pilda celor doi datornici, dintre care, unul iubea mai mult pe stăpânul său, fiindcă i-a iertat o datorie mai mare.
Iată ce-a făcut Iisus pentru Maria Magdalena.
De unde oamenii, între ei, cel mai adesea nu fac decât să-şi profaneze templul de lut al conştiinţei, Iisus le ridică viaţa la înălţimea şi la valoarea conştiinţei: că-s fiii lui Dumnezeu şi temple ale Duhului Sfânt.
Această putere a lui Iisus, această încredere pe care i-a dat-o El: iubirea Lui curată, de făptura Sa, a transformat-o dintr-o profanată a vremii, într-o mironosiţă, model pentru toate vremile.
Şi, din voinţa lui Iisus, e vestită fapta ei de iubire peste tot pământul.
O aşa femeie nu se mai temea de primejdia de-a merge la mormântul lui Iisus: Iubirea ei pentru Iisus biruise frica de moarte.
De aceea iubirii i s-a dat, prima, să vestească Învierea!”
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, „Cuvinte vii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 89-90.
O inimă cât o țară: părintele Justin Pârvu
Era prin anul 2007, când, văzând că șirul de oameni nu se mai sfârșește
de la ușa chiliei părintelui Justin Pârvu, un monah mai tânăr i-ar fi
spus cu îngrijorare marelui duhovnic: „Oamenii vă omoară din prea multă
dragoste! Și ce ne vom face fără Sfinția Voastră?!”. Replica bătrânului
nu întârzie, fiind urmată de un surâs blând: „Păi ce, când o sa mor,
crezi ca eu mă duc să mă odihnesc?”... Acest răspuns al părintelui,
aparent unul ca multe altele, a devenit nu peste mult timp o certitudine
dătătoare de nădejde pentru numeroși credincioși. Drept dovadă, peste
5000 de oameni au ținut să fie prezenți sâmbătă, 27 iulie 2013, la
slujba de pomenire pentru 40 de zile de la trecerea la Domnul a
părintelui Justin Pârvu, și să se închine și să se roage la mormântul
cunoscutului arhimandrit.
Momente emoționante, lacrimi de tristețe, dar și de nădejde sfântă, au
avut loc loc sâmbăta trecută la Mănăstirea Petru Vodă din județul Neamț,
la slujba parastasului pentru 40 de zile de la trecerea la Domnul a
părintelui Justin Pârvu, ce a fost oficiată de Înaltpreasfințitul
Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de un sobor
de preoți și diaconi, în prezența a 5 000 de oameni. Încă de la primele
ore ale dimineții, curtea mănăstirii nemțene s-a umplut încet-încet de
oameni veniți din toate colțurile Moldovei, care au format în liniște
două rânduri: unul pentru închinarea la mormântul părintelui, și unul
pentru vizitarea chiliei.
Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a venit la Mănăstirea Petru Vodă
însoțit de arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei
Ierarhi” din Iaşi şi exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, și
de părintele Hariton Negrea, noul stareț al obștii monahale nemțene.
După închinarea la mormântul părintelui Justin, şi după citirea
rugăciunii de dezlegare, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a săvîrşit
slujba Sfintei Liturghii în altarul de vară al mănăstirii.
„Trebuie să ne plasăm în starea de a auzi cuvintele pline de duh ale părintelui”
În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, IPS Teofan a
vorbit despre viața părintelui arhimandrit Justin Pârvu, subliniind și
ceea ce fiecare e dator să facă pentru a respecta învățătura marelui
duhovnic: „Ne aflăm, prin mila Domnului, la mănăstirea pe care părintele
Justin Pârvu a iubit-o atât de mult, lângă mormântul lui, îmbodobit ca o
Românie mare, o Românie care a încăput în inima și mai mare a
părintelui. Spun acest lucru fiindcă inima care se apropie de Dumnezeu,
după cum afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur, este mai mare decât Împărăția
Cerurilor, pentru că mai mare decât împărăția este Domnul, și inima
omului îl poate cuprinde pe Domnul. Fiecare dintre noi, în această zi de
pomenire, sintetizând poate sentimentele care au fost trăite în aceste
ultime șase săptămâni, trebuie să ne plasăm în starea de a auzi
cuvintele pline de duh ale părintelui, și, cu inima deschisă și
receptivă, vom primi cuvânt pentru fiecare în parte, în conformitate cu
rana noastră sufletească. Aflându-ne aici ca obște, atât monahală, cât
și mirenească, și formând poporul lui Dumnezeu adunat lângă mormântul
părintelui, și având sufletele deschise, vom auzi de la părintele Justin
Pârvu că ne spune două lucruri: călugării și călugărițele din mănăstire
să nu uite rugăciunea, iar cei din lume să nu uite nașterea și
creșterea copiilor. Dacă dorim să aducem o floare la mormântul
părintelui, cred că floarea rugăciunii este cea pe care o primește
părintele cu cel mai mare drag, iar existența unor familii adevărate în
neamul românesc, constituie pentru părintele lumânarea pe care o
așteaptă de la noi. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace în sălașurile
din Împărăția Cerurilor pe părintele Justin , să-l ierte și pe el de
tot ceea ce ca un om născut din bărbat și din femeie a greșit în această
viață, iar noi să nădăjduim că ne poartă în rugăciune în fața tronului
Sfintei Treimi, așa cum ne-a purtat în timpul vieții sale pământești.
Dacă plecarea părintelui Justin la Domnul, omenește vorbind, este o
pierdere, duhovnicește este un câștig, căci părintele s-a apropiat de
tronul Preasfintei Treimi, unde se poate ruga și mai fierbinte pentru
cei care îi cer ajutorul”.
După otpustul Sfintei Liturghii, a urmat slujba parastasului, ce a avut
loc la mormântul părintelui Justin, situat în curtea mănăstirii. Slujba
pomenirii a fost însoțită și de câțiva stropi de ploaie, ce au încetat
imediat după finalul prohodirii.
Răspunsurile la slujbe au fost date de corul „Macarie Ieromonahul” din
Suceava, alături de părinții mănăstirii. La final, prin grija obștii
monahale a Mănăstirii Petru Vodă și a maicilor şi a surorilor de la
Mănăstirea Paltin, toţi închinătorii prezenţi la pomenirea părintelui
Justin au luat parte la o agapă.
„Întâlnirea cu părintele Justin mi-a schimbat viața”
Câțiva dintre credincioșii prezenți la slujba de pomenire, ne-au spus
câteva cuvinte despre ce a însemnat pentru ei întâlnirea cu părintele
Justin Pârvu. Redăm în continuare aceste cuvinte:
„Îl cunosc pe părintele Justin de 24 de ani, vizitându-l în fiecare
lună. A fost pentru mine și tată, și învățător, și duhovnic, și tot ceea
ce înseamnă dreptate, bunătate și adevăr. Deși a trecut la Domnul, îl
simt pe părinte viu, îl simt că se roagă pentru noi și că ne ajută cum
ne-a ajutat și în timpul vieții”- Marcelica Brânzucă din Hangu.
„Am venit în această zi la Mănăstirea Petru Vodă să-l pomenim pe
părintele Justin, așa cum ne-a pomenit și el în rugăciunile sale toată
viața. Părintele ne vorbește în continuare și amintirile frumoase despre
sfinția sa, cât și clipele petrecute alături de el, ne vor însufleți
întotdeauna. Pe părinte îl cunosc de mic copil, fiindcă, din fericire,
ne-am născut în același sat. Părintele Justin rămâne în amintirea
noastră ca un munte de smerenie și de demnitate națională”- preot
Dumitru Pintilie de la parohia Grinţieşul Mare.
„Nu sunt eu în măsură să spun cum era părintele Justin, pentru că atâta
lume știe. Mie personal, întâlnirea cu părintele Justin mi-a schimbat
viața. Fiecare întrevedere cu el a avut rolul ei, tot timpul benefic,
ceea ce nu pot spune despre o altă întâlnire cu nimeni altcineva. E
infim efortul nostru de a veni astăzi la slujba pomenirii față de
efortul pe care părintele l-a făcut și îl face pentru noi” - Ana Livadă
din Târgu Neamț.
„Eu personal, prin părintele Justin, l-am cunoscut pe Dumnezeu și am
reușit, cu trepte mici, dar sigure, să mă înalț duhovnicește. Sper, ca
de acolo sus, părintele Justin să mijlocească în continuare pentru mine”
- Maria Paraschiv din Humulești.
„Trecerea la Domnul a părintelui Justin, această pomenire de 40 zile,
ca și întreaga viață a Sfinției Sale, cât și ceea ce trebuie să facem
noi de acum încolo, reprezintă o durere amestecată cu bucurie. Aceasta
este până la urmă și pregătirea pentru Împărăția Cerurilor, anume
suferința, peste care Dumnezeu trimite harul Său. Părintele Justin este
un mare sfânt și un mare mărturisitor, care s-a învelit în dumnezeiasca
haină a smereniei și a ascuns acest adevăr al măreției sale, dar care a
lucrat în sufletele a mii de oameni, după cum s-a putut observa și în
această zi. Dacă acum au venit câteva mii, cu siguranță de acum încolo
va fi pelerinaj la mormântul său, ca la toți marii părinți ai
Ortodoxiei. Mulțumim Domnului că are grijă părintele să ne țină într-o
trezvie permanentă, așa cum ne-a ținut și în timpul vieții”- părintele
Filotheu Bălan de la Mănăstirea Petru Vodă.
28.7.13
Grigore CARAZA, o legendă a închisorilor comuniste: “I-am iertat pe toţi cei care mi-au făcut viaţa grea; şi pe morţi şi pe vii”
Eroul încă în viaţă, care trăieşte la
Piatra Neamţ, Grigore Caraza, a împlinit în iarnă (la 1 februarie) 84 de
ani. Acest om a avut o viaţă plină de suferinţe incredibile, de
neimaginat, o parte din aceasta fiind povestită în unica sa carte, “Aiud
însângerat”. Numai faptul că a făcut 21 de ani de puşcărie politică şi
doi ani de domiciliu forţat (a fost condamnat, în total, la 47 de ani)
spune, credem, aproape totul despre calvarul unei vieţi. După ce termină
(în 1943) 7 clase în comuna natală, se înscrie la Şcoala normală
“Gheorghe Asachi” Piatra Neamţ. În 1948 întrerupe studiile din cauza
situaţiei materiale a familiei, iar între 1948-1949 este învăţător în
satul Călugăreni. Apoi începe calvarul : în 1949 – arestat la 31 august;
1950 – condamnat, la 18 februarie, la 8 ani pentru “crimă de uneltire
contra ordinii sociale”, trecînd prin închisorile din Piatra Neamţ,
Galata-Iaşi, Văcăreşti, Jilava; 1957 – eliberat şi trimis cu domiciliu
forţat în Bărăgan; 1958 – rearestat; 1959, condamnat politic la 23 de
ani muncă silnică pentru acelaşi motiv, crimă de uneltire; 1964 –
eliberat; 1966 – îşi reia studiile la Liceul “Rareş”; 1970 – arestat şi
condamnat pentru propagandă împotriva orînduirii comuniste; 1977 –
eliberat de la Aiud (după ce Zarca Aiudului rămăsese goală) şi se
reînscrie la “Rareş”; 1979 – ia bacalaureatul, la vîrsta de 50 de ani;
în 1980 – părăseşte ţara, exil în SUA, după ce fusese trecut pe o listă a
persoanelor protejate de preşedintele SUA, Jimmy Carter; 1986 – obţine
cetăţenie americană; 2001 – revine în Piatra Neamţ. Lui Grigore Caraza i
se acordă titlul de Cetăţean de onoare al comunei Poiana Teiului în
2004 şi de Cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ în 2007.
Zilele trecute am început un interviu despre ceea ce a îndurat în
temniţele comuniste. Azi, prima parte.
- Aveţi o memorie foarte bună, domnule Caraza…
- Am avut, mai am încă dar acum nu-i foarte bună.
- Lipsa unei memorii foarte bune, de care spuneţi, v-ar determina să uitaţi mai uşor totul, tot ce vi s-a întâmplat?
- Nu, nu să uit totul, dar sunt multe lucruri şi întâmplări care, inevitabil, au ieşit din memorie.
- Vreţi să uitaţi?
- Nu vreau, nu. Aşa cum nici dumneavoastră nu vreţi să uitaţi tot ce aţi petrecut în viaţă. Mai ales lucrurile frumoase. Nu?
-Cred că da. Bune, nu aţi uitat, dar aţi iertat pe cei care v-au făcut viaţa grea?
- Dumnezeu să-i ierte!
- Bine, pe morţi, dar şi pe cei care sunt în viaţă?
- Pe toţi, şi pe cei vii şi pe cei morţi i-am iertat.
- Ce-i trebuie omului să fie fericit, domnule Caraza? Bani?
- Îi trebuie şi bani. Îţi trebuie.
Fără ei eşti ca pasărea fără aripi. Dar pe lângă asta, în primul rând,
omul trebuie să aibă mulţumire sufletească. Şi să trebuie să fie axat pe
divinitate, pe verticală cu Dumnezeu, nu pe orizontală. Eram în Aiud şi
un bun coleg de celulă, care era şi preot, trebuia să se elibereze. M-a
întrebat la despărţire: Grigore, ce ai vrea acum, cu ce ai vrea să te
ajut când plec de aici? Zic: să mă scoţi afară pe iarbă, să mă laşi cu
faţa în sus şi să mor privind cerul. El mi-a răspuns: este tocmai lucrul
cu care eu nu te pot ajuta. El avea libertatea, vroia să mă ajute cu
orice i-aşi fi cerut. Eu i-am cerut imposibilul. În viaţă, nu trebuie
să-ţi doreşti ceea ce este imposibil de împlinit.
- Mai trăieşte acel prieten?
- Da, cum să nu. E părintele Mihai Lungeanu.
- Aţi trecut prin multe stări de
disperare acolo, în închisoare. Aţi avut vreodată senzaţia că sunteţi
părăsit chiar şi de Dumnezeu?
- Am avut, am avut, dar pentru o
scurtă perioadă. Atunci m-am rugat lui Dumnezeu să-mi trimită un preot
în celulă. Credeam că nu mai ajung nici Crăciunul şi aş fi vrut să am un
preot lângă mine. Şi, minune, după câteva zile intră un deţinut în
celulă la noi. Nu eram singur. Sunt preotul cutare, se recomandă. Zic:
părinte, vă aşteptam. Cu ce te pot ajuta?, mă întreabă. Părinte, cred că
n-am să prind Crăciunul, nu mai pot rezista. Daţi-mi măcar un sfat.
Atunci, părintele le-a zis colegilor de celulă: plimbaţi-vă prin faţa
vizetei că eu vreu să spoveduiesc şi să împărtăşesc pe omul acesta. De
spovedit da, dar cum să mă împărtăşească acolo, atunci? mă întrebam în
sinea mea. Părintele a scos dintr-o cută a hainei o bucăţică de pâine,
care fusese cândva sfânta împărtăşanie, şi mi-a dat-o. Am mâncat-o. M-o
spovedit, m-o împărtăşit. Îi zic: părinte, eu am văzut când aţi scos
sfânta împărtăşanie din cuta hainei, dar busuiocul de unde l-aţi scos,
că eu nu am văzut? Cum? Mai zi o dată, mă roagă părintele. Da, busuiocul
de unde l-aţi scos?, întreb din nou. Busuioc, îţi miroase a busuioc?,
mă întreabă părintele. Îi zic: îmi pătrunde continuu în nas, prin gură,
prin urechi, peste mîini, peste tot. Îs plin de busuioc. Ei, dacă
dumneata simţi continuu miros de busuioc şi ţi-a pătruns în ochi, pe
mâni, pe faţă, pe gât, peste tot, înseamnă că Iisus Hristos a fost
prezent aici, în celulă, cu noi.
A consemnat Nicolae SAVA
Sursa: Ceahlaul
Cererea lui Laszlo Tokes pentru premierul Ungariei, Viktor Orban, la Băile Tuşnad: „Oferiţi Transilvaniei protectorat!”
Ca de obicei, finalul Şcolii de Vară ”Tusvanyos” din staţiunea harghiteană Tuşnad Băi a fost ”oficiat”, sâmbătă, de premierul Ungariei, Orban Viktor, secundat de secretarul de stat din Ministerul de Externe de la Budapesta, Nemeth Zsolt, în chip de moderator, şi de europarlamentarul român Tokes Laszlo. În timp ce şeful executivului ungar s-a îngrijit mai mult, în discursul lui, de alegerile parlamentare şi europarlamentare de anul viitor, eurodeputatul Tokes a lansat un apel la adresa Budapestei de a oferi protectorat Transilvaniei.
Spre deziluzia organizatorilor, a lipsit însă preşedintele Traian Băsescu, prieten declarat al premierului ungar şi un obişnuit al ultimei zile a evenimentului de la Tuşnad Băi la precedentele ediţii. De altfel, nici ceilalţi câţiva reprezentanţi ai partidelor româneşti – Mihai Răzvan Ungureanu, Remus Cernea, Viorel Hrebenciuc şi Elena Băseascu – anunţaţi de organizatori drept ”vin sigur”, nu au dat curs invitaţiei. Lucru valabil şi în cazul reprezentanţilor UDMR care, cu Kelemen Hunor în frunte, au recurs la un boicot ”original” după ce Toro T. Tibor, şeful PPMT-ului lui Tokes şi unul dintre comisarii politici ai ”Tusvanyos”-ului, interzisese fără nicio explicaţie participarea la eveniment a udemeristului Tamas Sandor, preşedintele C.J. Covasna: s-au declarat ”participanţi doar ca maghiari, nu şi ca reprezentanţi ai UDMR”, ceea ce nu i-a împiedicat să -şi ocupe însă locurile rezervate în primul rând de scaune, alături de vicepremierul ungar Semjen Zsolt şi de ceilalţi oficiali ai guvernului de la Budapesta veniţi la ”Tusvanyos”.
Mai mult, vineri seară, departe de ochii şi urechile ziariştilor, premierul Orban a avut o ”întâlnire privată” cu liderul UDMR, Kelemen Hunor, cei doi întâlnindu-se apoi şi cu şefii tuturor partidelor maghiare din Voivodina, Ucraina Slovacia şi România, la care au participat şi ceilalţi oficiali din guvernul ungar aflaţi la Tuşnad Băi.
”Am avut o întâlnire bilaterală unde am discutat toate problemele care ne privesc pe noi şi problemele la care noi aşteptăm şi un sprijin politic şi moral din partea guvernului ungar, din partea partidelor din coaliţia guvernamentală din Ungaria. A fost o discuţie constructivă şi sper, ştiu că aceste discuţii vor continua”, a declarat Kelemen Hunor după întâlnirile cu Orban.
Liderul UDMR a mai adăugat că ”în interesul comunităţii maghiare, este important ca între România şi Ungaria relaţiile bilaterale să fie normale, să fie constructive, din acest punct de vedere UDMR, ca o forţă legitimă a maghiarilor din România, trebuie şi poate să fie o punte între România şi Ungaria, între cele două guverne, fiecare cu o majoritate substanţială în ţara respectivă”, precizând apoi că UDMR este deschisă şi colaborării cu celelate partide maghiare din România, PCM şi PPMT, în atingerea obiectivelor de regionalizare, autonomie teritorială şi drepturi lingvistice ale comunităţii maghiare din România, ”dacă acestea vor ţine cont că Uniunea Democrată Maghiară a fost aleasă ca forţă legitimă a comunităţii de către electoratul maghiar.”
„Viktor! Viktor!” şi discursul lui electoral
Întâmpinat cu aplauze şi scandări ”Viktor! Viktor!”, într-o fluturare de steaguri ale Ungariei, steaguri ale aşa-zisului Ţinut Secuiesc şi pancarte cu inscripţii autonomiste, premierul Orban a oferit celor peste 2.000 de simpatizanţi veniţi să-l asculte o lungă cuvântare cu iz pronunţat electoral, în perspectiva alegerilor parlamentare şi europarlamentare de anul viitor din Ungaria, la care vor avea drept de vot şi etnicii maghiari din România care au cerut şi primit cetăţenia ungară.
Începutul l-a făcut, ca şi anul trecut, cu o suită de consideraţii despre schimbările din Europa după 1989, insistând asupra greşelilor comise de liderii politici europeni de atunci până în prezent, „care au pus sub semnul întrebării poziţia şi ponderea Europei în lume, pe toate planurile, politic, economic şi chiar militar”.
”Din păcate, instituţiile europene nu pot oferi niciun răspuns şi nicio soluţie acestor provocări, răspunsurile şi soluţiile nu vor putea veni decât din partea fiecărui stat în parte”, a adăugat Orban, continuând apoi, în acelaşi registru, cu o prezentare detaliată a ”valorilor, acţiunilor şi realizărilor în interesul naţional ungar” ale guvernului său, cu precădere în domeniul a economic.
”Dacă urmărim ce a făcut Ungaria după 2010, vedem clar că am început o politică economică naţională adevărată, încât cât mai mult din ce valoare se produce în Ungaria să rămână în Ungaria, pentru cetăţenii ungari”, a spus el, insistând că acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte noua Constituţie impusă de FIDESZ, acuzată ca nedemocratică inclusiv la nivelul instituţiilor Uniunii Europene.
”În secolul 20, ne-au cam dispersat evenimentele, comunităţile au fost dispersate fără să fie dizlocate. Suntem în Transilvania, a fost parte a Ungariei, s-a tras o linie şi acum nu mai e. Din această naţiune dispersată putem face o naţiune puternică doar dacă integrăm naţiunea prin sistemul dublei cetăţenii, numai în acest fel putem deveni o naţiune puternică, doar printr-o asemena politică naţională putem contribui la situaţia fiecărui maghiar, din New-York, din Tuşnad, din Argentina”, a concluzionat Orban Viktor.
Tokes: ”Păcat că nu a mai venit preşedintele Băsescu aici, pe pământul autonom din Băile Tuşnad”
La rândul său, după cum îi este obiceiul, europarlamentarul Tokes Laszlo a oferit asistenţei încă o mostră a discursurilor sale hungarist-extremiste şi antiromâneşti, presărată însă şi cu atacuri la adresa UDMR-ului şi începută ”cu un mare regret”: ”Păcat că nu e aici şi preşedintele Băsescu, pe un pământ autonom din Băile Tuşnad, într-o localitate din Ţinutul Secuiesc autonom, despre care tovarăşul Dragnea ne tot spune că e pământ românesc!”. De asemenea, Tokes i-a cerut lui Orban ca Ungaria să „ofere protectorat Transilvaniei, cum a făcut Austria cu Tirolul de Sud”.
La finalul lecturii, europarlamentarul şi-a îndemnat auditoriul, în chip de concluzie:”Avem un drapel al Secuimii, haideţi să înfiinţăm acum şi un drapel al Transilvaniei, să mergem şi cu el şi pentru obţinerea autonomie!”.
Sursa:
27.7.13
Pomenirea a 40 de zile de la săvîrşirea Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu
Astăzi, Sîmbătă, 27 Iulie 2013, la pomenirea Sfîntului Mare Mucenic Pantelimon, doctorul cel fără de arginţi, într-o atmosferă foarte emoţionantă s-a săvîrşit, în mijlocul a mai mult de 5000 de închinători, pomenirea a 40 de zile de la trecerea din viaţa aceasta a Părintelui Justin Pârvu.
După închinarea la mormîntul Părintelui Justin, şi după un scurt cuvînt şi citirea rugăciunilor de dezlegare pentru cei ce au dorit să se împărtăşească, Mitropolitul Teofan al Iaşilor a săvîrşit Dumnezeiasca Liturghie în altarul de vară al Mănăstirii Petru Vodă. După sfîrşitul Sfintei Liturghii, Înalt Prea Sfinţia sa a ţinut un cuvînt de mîngîiere pentru cei prezenţi, despre viaţa şi învăţătura părintelui nostru stareţ, iar apoi a săvîrşit slujba Parastasului la mormîntul sfinţiei sale.
Răspunsurile la Sfînta Liturghie au fost
date de corul “Macarie Ieromonahul” din Suceava. Părinţii din
Mănăstirea Petru Vodă şi din maicile şi surorile de la Mănăstirea Paltin
s-au îngrijit de buna desfăşurare a sfintelor slujbe şi a mesei pentru
toţi închinătorii prezenţi la pomenirea Părintelui Justin.
(fotografii de Tudorel Rusu – Doxologia, ziarul Lumina)
După Vecernia Mică, la ora 18, Înalt Prea Sfinţitul Părinte Teofan al
Moldovei şi Bucovinei a săvîrşit slujba de întronizare a părintelui
Hariton Negrea, noul stareţ al Mănăstirii Petru Vodă, împreună cu care a
ţinut un cuvînt de folos despre menirea monahismului şi continuarea
lucrării începută de Părintele Arhimandrit Justin Pârvu, în mijlocul
obştii de călugări şi a sutelor de pelerini încă prezenţi.
Sursa: Manastirea
Petru Voda
26.7.13
Tăcere şi mărturisire (interviu cu Părintele Justin Pârvu din Aprilie 2005)
- Părinte, Biserica este astăzi clătinată de multe devieri. Ce atitudine să avem faţă de ele?
- Cei ce mărturisesc apărându-şi
credinţa sunt ca nişte apologeţi ai vremurilor acestora. Este dovadă de
curaj şi de sacrificiu să mărturiseşti pentru că astăzi, când adevărul
este sistematic ascuns cu meşteşugire diplomatică, riscul este foarte
mare: să-ţi pierzi serviciul, să ajungi pe drumuri, să intri la
puşcărie, să fii caterisit…
- Nu poate fi vorba despre un eroism exagerat?
- Nu este un eroism deloc, ci frica de a
nu-ţi vinde sufletul, este o datorie. A nu mărturisi este exagerat, a
tăcea este mai grav.
- Şi când trebuie să taci?
- Când o fi timpul. Trebuie să ştii când
să taci şi când să mărturiseşti. Dar de cele mai multe ori tăcerea este
ascundere a acestor realităţi, o trădare a adevărului. Ştim că un
ucenic al Sf. Paisie cel Mare, pe când trecea prin lume, a tăcut în faţa
unui evreu care i-a ocărât credinţa lui cum că nu e dreaptă. Şi urmarea
a fost că Sf. Paisie, când a ajuns el la mănăstire, nu l-a mai
recunoscut ca ucenic, văzând că darul de la Botez s-a depărtat de la el.
A fost de acord [cu evreul] şi a căzut din Darul lui Dumnezeu (…).
Nu e justificat să stai de-o parte.
Aceasta se întâmplă când eşti într-o poziţie defavorizată, când nu ai pe
ce să te sprijini. Dacă ai un sprijin puternic, ai mai multă
îndrăzneală să mărturiseşti, te avânţi fără frică precum copilul care
are lângă el pe tatăl. Păi, noi nu-l avem pe Hristos şi pe sfinţii săi
şi tot adevărul la care ne-am angajat? Credinţa noastră nu-i puţin
lucru, este mărturisită de sfinţii Părinţi prin viaţă, cu cuvântul şi
chiar cu moartea lor. Stăm pe un reazem neclintit, pe care ceilalţi nu-l
au. Biserica noastră creştină Ortodoxă nu e o scornire omenească, e din
veşnicie, nu-i o instituţie pământească, e de la Dumnezeu. Trebuie să
păstrăm linia Sfinţilor; ei nu treceau uşor cu vederea, povăţuiau,
mustrau şi săreau când era vorba de erezie.
- Dar aceia erau Sfinţi. Noi, păcătoşi fiind, putem mărturisi la fel ca ei?
- Bineînţeles. Oricând o putem face.
Harul lui Dumnezeu este cel care lucrează, iar harul este cel care
lucrează, iar harul acelaşi este, ieri şi azi şi în veci. Noi suntem
fiinţe nevrednice şi ne facem şi mai nevrednici dacă rămânem căldicei;
nu suntem nici reci, nici fierbinţi.
- Cine-i îndreptăţit să mărturisească?
- Cine are unele convingeri şi le
mărturiseşte. Oricine. Nu ne băgăm în probleme pe care nu le cunoaştem
şi nu suntem în stare să le susţinem, dar de cele pe care le cunoaştem
ne ţinem de ele. Iar dacă vrei să faci o apologie mai serioasă trebuie
să ai o cunoştinţă duhovnicească, un har special de la Dumnezeu să faci
aceasta, cum făceau Sfinţii. De nu – trebuie să ai o raţiune bogată care
să sintetizeze corect ce au spus dascălii Bisericii.
- Ce amestec este justificat cu celelalte credinţe, cu celelalte biserici?
- Biserica Ortodoxă este veşnică prin
Hristos Dumnezeu, e netrecătoare, nu are nevoie să se amestece cu nimic
altceva ca să nu se dilueze. Se apropie, dar nu se amestecă. Nici măcar
nu poţi avea o relaţie. Vin foarte mulţi oameni şi mă întreabă ce să
facă: să mai intre sau nu în bisericile în care s-au făcut slujbe
ecumenice? Eu le-am spus că, atunci când vor vedea că se vor împărtăşi
unii de la alţii, să nu mai stea. Dar nici aşa. Ne temem de cuvintele
Sfinţilor Părinţi care interzic să stăm sub acelaşi acoperiş cu
ereticii. Ba canoanele spun că nici cu creştinii necununaţi să nu stai
la masă, darmite cu ereticii. În cazul acesta ea nu mai e Biserică. De
altfel e şi prorocit că toate organizaţiile ecleziastice vor cădea
groaznic şi deodată, chiar şi instituţia Bisericii. Sf. Ignatie
Briancianinov spune asta. Biserica decade prin primirea umanismelor.
Umanismul este închinare la idoli, iar dogma infailibilităţii papale
este o latură a umanismului, după cum spune şi Sf. Iustin Popovici,
reînviind idolatria. Toţi se închinau şi venerau Partidul ca pe un idol.
Iar cei care au tăcut şi s-au supus ideologiei comuniste chiar siliţi,
socotesc că sunt asemenea închinătorilor la idoli.
- Oamenii nu mai sesizează aceste pericole, fiind manipulaţi uşor prin mass-media. Cum mai pot fi treziţi?
- Din ignoranţă turma nu are habar pe
cine preamăreşte. E foarte greu să convingi o masă de oameni când toţi
preamăresc acelaşi lucru. Ce să-i mai spui bietului om? Face şi el
precum aceia din antichitate, când se hotăra moartea unui filosof. Se
dăduseră nişte scoici pe care să scrie oamenii votul lor. O bătrână a
scris să fie omorât. Cineva o întreabă: cunoşti mata pe acesta? Nu-l
cunosc, răspunde ea. Apoi cum de l-ai condamnat?… Dacă aşa au făcut
toţi, am făcut şi eu ca ei.
- Dar dacă nu ai o trăire ortodoxă, ce putere mai are mărturisirea ta?
- Dacă nu ai trăire ortodoxă nici să nu
îndrăzneşti să spui ceva. Dar chiar aşa, când ai cât de puţin şi te temi
să nu pierzi dreapta credinţă, îţi dă Dumnezeu şi putere, şi
înţelepciune să mărturiseşti, şi curaj, şi spirit de jertfă. Cel mai
important e să fii acolo, pe calea cea strâmtă. Ce credeţi, că trăitorul
este musai cel ca face paraclise şi acatiste şi crede că face mare
ascultare, ignorând adevărurile de bază ale Bisericii? Ascultarea se
face până la măntuire. Adică, când ţi-a periclitat starea de mântuire,
nu mai asculţi.
- Şi cum îţi dai seama?
- Foarte simplu. Când trăieşti puţin,
Dumnezeu îţi descoperă mult. Tu să-ţi faci datoria ta de creştin, că-ţi
dă El înţelepciunea căreia nu-i vor putea sta împotrivă toţi
potrivnicii.
- Dar dacă apără adevărul cu răutate?
- Depinde. De unde ştim noi că un
apărător al Ortodoxiei o face cu răutate? Păi, nu este decât să mă mânii
pe păcat şi pe eretici. Am tot dreptul acesta. Sf. Ioan Gură de Aur
spune că-i sfinţită palma celui care-l loveşte pe eretic. Nu pot să spun
eu că cel ce face o constatare, o analiză, o face numaidecât pătimaş. O
fi şi asta, dar nu întru totul. Mai este şi puţină jertfă. Că n-o fac
pentru a câştiga drepturi personale, moşii, ci pentru că-mi ia credinţa.
Atunci nu mai e de stat pe gânduri. Atunci când îmi confiscă căsuţa
mea, să zic: Fie numele Domnului binecuvântat! Însă ce a făcut Iov când
voia vrăjmaşul să se atingă de sufletul lui? Nu l-a predat, măi. De trup
să nu ne pese, dar sufletul trebuie păzit. Dacă ne pierdem dreapta
credinţa, asta înseamnă că ne pierdem sufletul. Cum să ni-l vindem?
Rămânem ortodocşi.
Continuare la: Petru
Voda
Fabian Seiche: Fericitul Martir Costache Oprisan. 26 iunie - 55 de ani de la nasterea in ceruri a fostului sef al Fratiilor de Cruce
Constantin
(Costache) Oprişan s-a născut în 1921 în comuna Onceşti, jud. Bacău.
Petrece o copilărie frumoasă pe coastele şi văile podişului Moldovei.
Termină liceul la Bacău şi se încadrează în Frăţiile de Cruce în anul
1940. Dezlănţuindu-se prigoana generalului Antonescu împotriva
tineretului legionar, Constantin alege calea exilului în Germania după
ianuarie 1941. Acolo are şansa de a asista la cursuri de filosofie,
audiindu-l pe filosoful german Martin Heidegger la Freiburg.
În
urma unui plan pregătit de nazişti, de a-i interna în lagăre pe
legionarii aflaţi în Germania, la începutul lunii februarie 1943 este
adus în lagărul de la Buchenwald. Acolo va fi deţinut până la 24 august
1944, împreună cu alte sute de legionari, când scapă cu viaţă în urma
unui bombardament aliat asupra lagărului, care avea să facă mii de
victime.
Se
eliberează, se instruieşte în şcolile speciale germane şi face parte
dintr-un grup de echipe de legionari paraşutate în România invadată de
bolşevici. Dar, în primăvara lui 1945 se sistează programul
paraşutărilor. Şefii grupului, Nicu Marinescu, Oprişan şi Creţu, iau
hotărârea să plece în ţară, străbătând Ungaria în marş, clandestin peste
frontiere. Reîntors acasă, a fost numit şeful Frăţiilor de Cruce pe
ţară. În 1946 se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj,
unde îi are ca profesori pe Lucian Blaga, Ştefan Bezdechi, D.D. Roşca.
Acesta din urmă, dându-şi seama că nu are în faţă un student obişnuit,
când a fost vorba de existenţialişti l-a pus pe Oprişan să ţină cursul
în faţa studenţilor. A fost ceva extraordinar, tânărul student
probându-şi inteligenţa nemaipomenită şi capacitarea rar întâlnită.
De la Petre Hossu,
martor ocular, asistent universitar al lui D.D. Roşca, aflăm de
extraordinara capacitate a lui Oprişan: „Oprişan continuă, ajunse şi la
Heidegger şi aprofundă viziunea heideggeriană asupra timpului (în
Heidegger nici D.D. Roşca nu era acasă, domnia sa fiind doctor în
Filosofie la Sorbona, deci filosof de formaţie franceză). Când Oprişan
şi-a încheiat expozeul, D.D. Roşca i-a spus: „Domnule Oprişan, dumneata eşti un om serios!”
(Era suprema apreciere pe care exigentul Magistru o acorda unui
student, să-i spună că e serios; la antipod, suprema imputare era când
îi spunea vreunui student: „Dumneata eşti un ocoş!”, adică, sfătos
nevoie-mare, ha, ha, ha!). Expozeul lui Oprişan luase tot timpul
seminarului, aşa că Petre Hossu nu a mai trebuit să ia cuvântul. După
excepţionalul demers filosofic al lui Oprişan, orice comentariu era de
prisos. Petre Hossu era uluit: în filosofie nu există miracole,
filosofia este academică, filosofia se învaţă la Universitate; cum de
acest student în anul II, la Filosofie ştie mai mult decât el, licentiat
magna cum laude la Roşca şi Blaga?!” (în Permanenţe, martie 2002)
În 1947 Oprişan se
căsătoreşte cu Constanţa Grama, încadrată şi ea în Mişcarea Legionară,
în Cetăţui. Continuă reorganizarea Mişcării - cu toate că ruşii
invadaseră ţara. Ernest Maftei,
şi el legionar, povesteşte: „Eram în Bucureşti la Teatrul Poporului. Şi
m-am întâlnit cu el zece duminici, în fiecare duminică în altă
Biserică. Ci, îmi zice el, io să iau Moldova; în '47, bre! Să organizez
io legionarii pe Moldova, şi el Ardealu'. Şi l-am lămurit că ne
prinde... Da’, ar fi crezut Costică Oprişan, domnule?! L-au prins, a
murit în chinuri..”.
Arestat
în noaptea de 14/15 mai 1948, este închis la Jilava şi condamnat la 25
ani muncă silnică. Trece pe la Piteşti, unde va sta închis din 1949. Va
fi torturat „pe măsura” funcţiei sale. N-a fost tânăr mai chinuit ca el
în Piteşti!
Oprişan
îşi va da seama de gravitatea şi grozăvia celor ce se întâmplau. Supus
unor crunte bătăi, avea să sufere un adevărat martiriu. Dumitru Bordeianu:
„Era un om de o complexitate extraordinară, ce stăpânea varii domenii,
de la muzică şi artă, până la matematică şi filosofie. Din fire era
foarte afectuos, trăind totul la maximum. A fost supus celui mai mare
supliciu, nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat bătaie pentru
fiecare tânăr legionar, cu un eroism de durată, neegalat”; „La ordinele
lui Prisăcaru, unul din cameră i-a legat picioarele cu o funie... I s-a
întins lui Munteanu un ciomag să-l lovească pe Oprişan la tălpi,
deoarece corpul era tot o rană. Munteanu a lovit, dar nu mai avea
putere. Nu judec tăria loviturilor, ci faptul în sine, că a lovit. A
fost pus apoi Iosub să lovească. A lovit şi el de câteva ori tălpile lui
Oprişan. După aceea a scăpat ciomagul din mână, spunând că el nu mai
poate lovi... Acum îmi venea rândul mie. Când mi s-a dat ciomagul în
mâini... l-am auzit pe Prisăcaru strigând: „Loveşte-ţi mentorul,
banditule, că te-a învăţat filosofie şi este un mare şef legionar”...
Ştiu că am lovit, dar nu din cauza ameninţării, ci a confuziei care mă
învăluise, incapabil fiind de a mai raţiona... Am lovit omul pentru care
aş fi fost altfel capabil să merg la moarte... I-a venit rândul şi lui
Comşa Ieronim. I s-a dat ciomagul şi i s-a ordonat să-l lovească pe
Oprişan la tălpi. Comşa, care lucrase sub şefia lui Oprişan, fiind şeful
Frăţiilor de Cruce din Moldova, a refuzat. Refuzul lui i-a zguduit pe
toţi cei din cameră... Atunci i s-a ordonat lui Oprişan să-l lovească pe
Comşa. Acesta a zis că nu este capabil nici să ridice braţele”. („Mărturisiri…”)
25.7.13
Programul slujbelor in Manastirile Petru Voda si Paltin. Sambata se va savarsi Slujba Parastasului la pomenirea a 40 de zile din viata aceasta a Parintelui Justin Parvu
La Mănăstirea Petru Vodă, începînd cu
seara zilei de astăzi, Miercuri, 24 Iulie 2013, pînă Sîmbătă seara, 27
Iulie 2013, în fiecare zi vor fi slujbe de Priveghere între orele
20-23:30 (ora Bucureştiului), iar dimineaţa, începînd cu ora 8 vor fi
Acatistul zilei, Ceasurile, Sfînta Liturghie şi Slujba Parastasului.
Joi seara programul va fi obişnuit,
adică se va săvîrşi Privegherea Acoperămîntului Maicii Domnului şi apoi
Taina Sfîntului Maslu, începînd cu ora 22 a Bucureştiului.
Sîmbătă dimineaţa în Mănăstirea Petru
Vodă se va săvîrşi Liturghie arhierească şi Slujba Parastasului la
pomenirea a 40 de zile de la trecerea din viaţa aceasta a Părintelui
Justin Pârvu.
La Mănăstirea Paltin Vineri seara,
începînd cu ora 23 (a României) pînă la ora 4:30 dimineaţa se va face
slujba Privegherii şi apoi Sfînta Liturghie, pentru ca maicile şi
surorile să poată participa la buna organizare a pomenirii din
Mănăstirea Petru Vodă.
Sursa:
Sursa:
Imagini de la Pomenirea de Joi, 25 Iulie, la mormîntul Părintelui Justin, după săvîrşirea Sfintei Liturghii.
24.7.13
Cetateni evrei si maghiari revendica abuziv sate, munti si paduri din Maramures
Numai in primul an s-au facut 210.000 de solicitari, din care in doi ani fusesera onorate doar 9.200, restul au ajuns in instante, unele pana la Bruxelles. Ulterior, guvernul a largit cadrul restituirii, prin Legea 247/2005, incluzand si cladirile publice, sediile ambasadelor sau ale partidelor.
Din cauza numarului mare de proprietati imposibil de retrocedat in natura si a valorii mari a compensatiilor cerute (estimate de guvern intre 5 si 8 miliarde de euro), s-a lansat Fondul Proprietatea, ca fiind un fond de investitii cu actiuni la cele mai mari companii de utilitati, unde fostii proprietari sa devina actionari. Un bluf total, la care n-au subscris majoritatea celor in cauza, apoi au recurs la instante.
Primarii rascumparate. In Maramures, legea cu pricina a dat peste cap
o multime de socoteli. In Borsa, familii de evrei au depus notificari
pentru 8 munti. In Viseu, s-a cerut aproape tot Vaserul, precum si toate
proprietatile familiei Pop Simon. La Repedea si Poienile de sub Munte
s-au cerut mii de hectare aflate in proprietatea istoricului Ioan Mihali
de Apsa, cel ce adunase celebrele Diplome Maramuresene. Alte situatii
sensibile s-au inregistrat la Gardani, unde urmasii contelui au cerut
castelul, dar si terenul aflat sub o mare parte din sat.La fel la Ardusat, la proprietatile contelui Degenfeld. Pe alocuri, au fost retrocedate gradinite, primarii. In Maramures, primaria Giulesti tocmai este recumparata de autoritatea locala de la fostul avocat ce a primit cladirea inapoi in instanta. In Sacalaseni a fost eliberata o gradinita retrocedata, ce acum se prabuseste.
Un evreu din Brazilia revendica Lapuselul. Cele mai controversate retrocedari pe aceasta lege au fost facute catre comunitatea evreiasca. Pana si acolo au fost probleme: pe de-o parte, Comunitatea evreiasca a lansat cereri de retrocedare conform legii 10 dar si conform unei legi din anii a50 potrivit careia Comunitatea mosteneste bunurile evreilor ramasi fara urmasi.
La Sighet, odinioara, primarita Eugenia Godja se plangea de ilogicul unei asemenea legi, care contravine egalitatii in drepturi. Deja sunt mai multe imobile din centrul Sighetului retrocedate. Conform secretarului primariei acestuia, au fost retrocedate familiilor reprezentate de Comunitate.
La Recea, primarul Pavel Octavian ne spune ca are o cerere similara, pe legea 10, pentru aproape toata suprafata satului Lapusel, din partea unui evreu din Brazilia.
La Ruscova si Repedea, in afara retrocedarilor, partial facute, catre familia Mihali de Apsa, mai exista cereri depuse pentru mii de hectare de teren pentru urmasii unei femei maghiare.
Baia Mare are, la randu-i, probleme: cereri de retrocedare si diferende teritoriale din partea localitatilor vecine Recea, Grosi, Baia Sprie, Dumbravita, ce ajung la o treime din suprafata orasului!
Cerere de retrocedare pentru bunuri parasite. Despre acestea, subprefectul Dorin Buda, totodata presedinte al comisiei de aplicare a legii 247, alaturi de reprezentanti ai biroului juridic a Prefecturii Maramures, constata ca la ei n-a ajuns nici un dosar al Comunitatilor evreiesti pe baza acelei legi din anii 50.
Dar
ca exista notificari si solicitari pentru Targu Lapus, Sighetu
Marmatiei si alte locatii. “La noi n-au venit, nu e nici un dosar. Ele
ajung la Autoritatea Nationala, daca ne referim la Legea 10.” De
asemenea, am aflat ca printre retrocedarile la aceasta lege pot intra nu
numai bunurile confiscate abuziv, ci si cele parasite de cei care au
fost stramutati, cu forta, unde intra majoritatea cererilor evreilor. O
situatie la fel de controversata este cea a cultelor.Daca in acest caz, al legii 10, trebuie remarcat pe de o parte incetineala autoritatilor, care a dus la procese internationale contra Statului Roman, pe de alta abilitatea evreilor de a isi recupera bunurile cu orice pret, in cazul legii 501/2002 privind proprietatile cultelor s-a ajuns la observatii facute de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii: “Legea de restituire a proprietatilor care au apartinut cultelor nu acopera perioada 1940-1945, cand au fost confiscate multe proprietati evreiesti, si nici nu ofera un cadru pentru retrocedarea bisericilor greco-catolice, intrucat se refera doar la scolile sau spitalele detinute de culte, nu la lacasurile de cult. In primul an de la adoptare s-au facut peste 7.500 de solicitari de restituiri, iar din cele 2.200 de cladiri revendicate de Biserica Greco-Catolica au fost inapoiate doar patru.”
sursa: http://www.infomm.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
