Parastasul dascălului român ortodox Traian Trifan. Nicolae Purcărea: Marele merit al Bădiei Traian este că a transformat închisoarea în mânăstire.

George RONCEA, golan-veteran: Adevărul despre Piaţa Universităţii - după 20 de ani.

Săptămåna aceasta se împlinesc 20 de ani de la deschiderea Balconului luminat al Universităţii, două decenii de la naşterea Golaniei, singura zonă cu adevărat anticomunistă a Romåniei de atunci. Începånd cu această săptămånă, „Curentul“ va susţine o campanie de mediatizare dedicată fenomenului Pieţei Universităţii, va oferi publicului mărturiile unor vechi golani, fondatori şi organizatori ai manifestaţiei care a rămas un reper ce marchează una dintre cele mai ferme şi mai îndelungate forme de protest anticomunist memorat de istoria contemporană. Memoria acestui eveniment a fost ocultată în fel şi chip, celebra ceaţă a Televiziunii Romåne, pretext universal invocat în acea vreme pentru a se evita mediatizarea manifestaţiei, învăluie încă fenomenul Piaţa Universităţii. Represiunea sălbatică a fost urmată de două decenii de manipulare şi minciuni, de ocultare a adevărului în scopul protejării vinovaţilor Mineriadei, cei care poartă încă pe måini urmele sångelui vărsat de Armată, Poliţie şi minerii coordonaţi de reprezentanţii fesenişti, de securiştii aserviţi conspiratorilor moscoviţi ajunşi în fruntea Romåniei căţăraţi pe cadavrele aşa-zisei revoluţii populare.
„Curentul“ va încerca să risipească ceaţa, bazåndu-se pe datele colectate deja, dar face totodată apel la vechii golani pentru a contribui la împărtăşirea memoriilor şi completarea mărturiilor ce privesc atåt manifestaţia Pieţei Universităţii, cåt şi Represiunea, Mineriada organizată de Ion Iliescu. Atåt la adresa redacţiei, cåt şi pe adresa piatauniversitatii@mineriada.orgAceastă adresă e-mail este protejată împotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina. pot fi trimise date, imagini, informaţii cu privire la istoria Pieţei Universităţii.
Autorul acestui material a format primul dosar cu mărturii de acest fel, adunate la sediul Ligii Studenţilor, imediat după ieşirea din infernul de la Măgurele. Primele demersuri juridice împotriva agresorilor tot în acea perioadă au fost iniţiate. Evident, procurorii au aruncat totul la coş.
Tradiţia aruncării la gunoi a informaţiilor care îl incriminau pe Ion Iliescu şi gaşca sa de complici a continuat pånă astăzi, iar actualii procurori ai statului romån au desăvårşit opera înaintaşilor lor exoneråndu-l pe Ion Iliescu, printr-unul dintre cele mai josnice NUP-uri din istoria Parchetului. Conducătorul echipei de procurori care l-au albit pe Iliescu de sångele de pe måini, elodianusul Marius Iacob, tocmai a fost confirmat din nou pe post.
Încă sunt pe rol procese intentate de Asociaţia Victimelor Mineriadei, vor urma probabil şi acţiuni la nivelul instanţelor internaţionale, însă pånă la condamnarea de către corupta şi/sau impotenta Justiţie romånească a celor vinovaţi de crimele din iunie 1990 va mai dura. Pånă una alta, actuala şi viitoarele generaţii de români au dreptul să cunoască dimensiunile crimelor săvârşite de guvernanţii postdecembrişti ai României împotriva poporului român.
Totodată, vom încerca să aducem la lumină aspecte mai puţin cunoscute legate de fenomenul Pieţei Universităţii, date cunoscute de un număr restråns pe persoane implicate direct la acea vreme în segmentul de organizare a protestului, membri ai unei echipe formate mai mult sau mai puţin ad-hoc, care a muncit în umbră neîncetat. Unii dintre aceştia au fost ţinta organelor de securitate de la vremea aceea, ba chiar şi în prezent „beneficiază“ de o atenţie informativă susţinută.

Adevărul: MISA caută "satisfacţia" la Casa Armatei din Timişoara cu Dan Puric şi Ioan Gyuri Pascu.

Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut (MISA) caută orgasmul multiplu la Casa Armatei, cu Dan Puric şi Ioan Gyuri Pascu. „Iubeşte viaţa“, un eveniment destinat adepţilor MISA, a reuşit să stârnească rumoare după ce s-a aflat că în culise este controversata organizaţie.

Casa Armatei, Sala Lira a Casei Municipale de Cultură şi Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara sunt, timp de şapte zile, gazda unor evenimente care promovează erotismul şi virilitatea.

Vezi şi:

Vernisaj erotic la Festivalul Iubirii organizat de Asociaţia Dacica,filială locală a MISA

În spatele organizării acestor acţiuni se află o filială a MISA. Reprezentanţii Asociaţiei Dacica, cei care au pus la cale toate acţiunile, au declarat că încearcă „atingerea unei stări de virilitate legendară nesfârşită printr-o revoluţie amoroasă a continenţei sexuale".

Revoluţia amoroasă se petrece în mai multe locuri din oraş, printre care Reprezentanţii Camerei de Comerţ Timişoara au fost şi ei la un pas de „virilitatea legendară", când li s-a cerut închirierea unei săli de conferinţe. Au fost singurii care au cerut detalii despre manifestare şi când au aflat că e vorba despre o „revoluţie sexuală" au refuzat închirierea.

Iubirea, paravan

Informaţia privind locul de desfăşurare al evenimentelor provine chiar de pe pagina de internet a organizatorilor. Aparent, responsabilă pentru festivalul sexual este o organizaţie nonguvernamentală numită „Asociaţia Dacica", în conducerea căreia sunt doi medici. Asociaţia Dacica este filiala locală a sectei Mişcării pentru Integrare Spirituală în Absolut (MISA), al cărei mentor spiritual este profesorul de yoga Gregorian Bivolaru. Chiar pe site-ul MISA apare scris că Asociaţia Dacica e una dintre filialele din Banat unde se pot învăţa tehnici de yoga.

Cele două organizaţii îşi laudă reciproc activitatea. Aparent, „Iubeşte viaţa" nu vrea să facă altceva decât să îi apropie pe pământeni şi să îi ajute să îşi descopere sexualitatea. După cum stă scris pe pagina electronică oficială a Asociaţiei Dacica, festivalul este adresat „românilor inteligenţi şi curioşi". Seria manifestărilor a început sâmbătă, la Sala Lira, o sală de teatru aflată în proprietatea Primăriei Timişoara.

Le cântă Gyuri Pascu

În aceeaşi sală, la finalul săptămânii, va evolua şi Ioan Gyuri Pascu într-un spectacol de teatru care face parte din „revoluţia" MISA. „Noi am semnat un contract pentru un seminar pe teme de cuplu şi îl vom găzdui pe Ioan Gyuri Pascu, nu MISA sau yoghini. Eu nu am timp să verific cine e proprietarul asociaţiei. Totul a fost legal. În plus, Asociaţia Dacica a ţinut în fiecare an la noi evenimente. Fiecare cu treaba lui. Ei trebuie să plătească 150 de lei pe fiecare oră în care sala e închiriată", a spus Ioan Dehelean, directorul Casei de Cultură a Municipiului Timişoara, care este în subordinea Primăriei.

Mai mult, artistul Ioan Gyuri Pascu se arată conciliant. „Dacă merg avioanele, eu vineri o să fiu la Timişoara pentru un recital de 40 de minute. Ştiu că am fost invitat de MISA, ba chiar e a doua oară când le accept invitaţia. Oamenii ăia nu mi-au făcut rău şi nu am de ce să fug de ei", a spus Ioan Gyuri Pascu.

1. Maiorul Nicolae Drăgan şi psihologul Simona Popescu, actriţă într-un film erotic
2. Printre lucrările studenţilor timişoreni s-a aflat şi un falus din ghips

„Sper să fie o glumă"

O altă instituţie asociată cu festivalul sexual al MISA este chiar Ministerul Apărării Naţionale, prin intermediul Brigăzii 18 Infanterie Timişoara. Galeria ProArmia, una dintre sălile de ceremonii ale Casei Armatei din oraşul de pe Bega, a fost folosită, ieri-seară, pentru un vernisaj de supraerotism, urmat de o lecţie de transfigurare sexuală. Lucrările tinerilor de la Facultatea de Arte din Timişoara făceau referire la tinere dezbrăcate, falusuri şi metode moderne de sex. „Eu am fost în concediu. Cred că cel care a semnat nu a avut suficiente elemente pentru a analiza actele. Nu ştiam că e vorba de MISA şi încă sper să fie vorba de o glumă", a spus comandantul Gheorghe Simina.

În schimb, Nicolae Drăgan, responsabilul de evenimentele care au loc la Galeria ProArmia, se arată un susţinător al acestui tip de acţiuni: „Subiectele cu şi despre erotism sunt destul de sensibile, dar e îmbucurător că e abordat. Nu avem de ce să ne ruşinăm. E o bucurie să fim parteneri cu Asociaţia Dacica."

Nu le-a mers cu Camera de Comerţ

Singura instituţie care şi-a dat seama că în spatele „Festivalului Iubirii" este MISA a fost Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Timişoarei (CCIAT). „Asociaţia Dacica a adresat o solicitare CCIAT de găzduire a unui seminar. S-a semnat un precontract, cu rugămintea adresată Asociaţiei Dacica de a informa CCIAT asupra temei şi conţinutului seminarului, lucru care nu s-a întâmplat. Având în vedere tematica evenimentului, contractul a fost reziliat", a declarat Rodica Olinic, purtătoarea de cuvânt a CCIAT.

Un alt spaţiu care a găzduit sâmbăta trecută o manifestare yoghină este Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara. „Legea spune clar că oricine poate închiria spaţiul atât timp cât în acel loc nu se fumează şi nu se provoacă distrugeri ori pagube. Eu i-am verificat pe motorul de căutare Google pe cei de la Asociaţia Dacica, dar nu mi-a apărut nimic ciudat", a declarat Anca Corescu, coordonatoarea instituţiei. Un sexolog timişorean condamnă atitudinile promovate de MISA. „Ceea ce vor ei să facă e o nebunie. Continenţa sexuală e periculoasă şi dăunează grav sănătăţii. E o prostie. Nu duce la iluminare spirituală, ci la impotenţă", susţine medicul sexolog Dan Todor.

Participare liberă

Punctul culminant al festivalului îl reprezintă două seminarii care vor avea loc la sediul Asociaţiei Dacica, fiind exclusive pentru o categorie sau alta a sexelor. Astfel, femeile vor fi învăţate teoretic şi practic să devină partenere de sex „multiorgasmatice", în timp ce reprezentanţii sexului masculin pot învăţa cum să îşi folosească la maximum energia sexuală. Participarea este liberă.

„Passe Partout", trupa de teatru a lui Dan Puric, a acceptat invitaţia celor de la Asociaţia Dacica fără să încerce să afle la ce eveniment vor participa (Vai, ce minciună gogonată! Trupa lui Dan Puric a fost invitată încă din 2006 la festivalul sexual al Asociaţiei Dacica, vezi siteul Asociaţiei, si inca de atunci a fost un scandal mediatic legat de alaturarea lui Puric cu MISA - Nota blogului). La trei zile de la reprezentaţia spectacolului „Rencontres", actorii sunt în depresie şi ar vrea să dea timpul înapoi. „Sunt oripilată de greşeala pe care am făcut-o. Ne-am băgat într-un rahat imens şi regret că i-am făcut rău lui Dan Puric. Am vrut să facem şi noi un ban cinstit (of, banii astia, tot pentru ei ati fost inchiriati de Mircea Geoană - Nota blogului), iar acum suntem asociaţi cu MISA. Sunt în depresie şi nu mai vreau să aud de cei de la Asociaţia Dacica sau Misa", a spus Violeta Tofir, una dintre membrele trupei lui Dan Puric.

Victor Roncea: Cum vrea masoneria să pună mâna pe Muzeul Ţăranului Român

“Un Muzeu in primejdie!“, asa se intitula o actiune de forta a intelectualilor lui Dinu Patriciu, Ion Iliescu si Sorin Ovidiu Vintu, respectiv Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Horia Roman Patapievici. Se petrecea in 2004 si pretextul era salvarea salilor “Ferestre” si “Timp”, realizate de regretata Irina Nicolau, ca parti ale ansamblului “Crucea peste tot”, una dintre ultimele amprente culturale lasate posteritatii de refondatorul Muzeului Taranului Roman, pictorul Horia Bernea, acum dus la cele sfinte. Respectatul etnolog era fiul filosofului Ernest Bernea, unul dintre marii sociologi si etnografi romani ai perioadei interbelice, alaturi de Dimitrie Gusti si Traian Herseni sau geopoliticianul Simion Mehedinti. In afara cunoscatorilor, lumii dependente de mijloace de intoxicare media nu i s-a parut ciudat ca Fundatia “Anonimul”, a lui Dinu Patriciu si personaje ca cele de mai sus, din troika cea vestita a intregului Apus, basca Neagu Djuvara si Vintila Mihailescu, se impreuneaza ideatic pe pajistea din fata Muzeului, “pentru Cruce”, sub coordonarea lui… Dragos Bucurenci. Si el, acolo, un “copil teribil” al euro-comunismului si ateismului ecologico-stiintific, pompat de masinile de propaganda ale mogulilor filorusi mai ceva ca Mandruta sau Turcescu (tot creatii ale “scolii” Dilema Veche). Miza li s-a descoperit celor mai atenti la scurt timp: fortarea demisiei lui Dinu C Giurescu si inlocuirea lui cu un fidel al gastii, Vintila Mihailescu.

Dupa sase ani, cand acelasi Vintila Mihailescu a anuntat ca va pune la naftalina ansamblul lui Horia Bernea, al taranului roman crestin-ortodox, distinsii militanti la comanda n-au zis nici pas. Nici un protest, nici o reactie. Mai mult: Mihailescu preda acum stafeta masoneriei.

Sa dam putin filmul inapoi: pe 5 februarie, Mihailescu organiza o dezbatere de forma, la care anunta, printre altele, ca expozitia “Crucea” va fi desfiintata. Inregistrarea conferintei poate fi ascultata la MUZEUL TARANULUI ROMAN elimina… taranul roman!. Participantii au povestit ulterior cum au asistat consternati la un proces marxist-leninist-trotkist deghizat in “dragoste crestina”: “Am audiat cu oroare discursul Ancai Oroveanu… Din spusele dumneaei reiesea ca a milita pentru caracterul intangibil al expunerii Crucea ar fi echivalent cu a-l iubi in chip idolatru pe creatorul Muzeului, Horia Bernea” . Anca Oroveanu este membra de vaza a GDS si, in paranteza fie spus, fiica odiosului Leonte Rautu.

Slabele reactii de protest – doar din mediul online – fata de acest afront la adresa reintemeietorului Muzeului Taranului Roman si a insusi sensului existentei acestui Muzeu au fost taxate rapid prin ridiculizare de oamenii sistemului de propaganda anti-crestina: Simonca in “Observatorul cultural” al doamnei Musat (!), Rogoz pe Vax Publica lui Vintu si alte loaze ale lui SOV in Catavencu – KGB. Evident, conform kulturnicilor de serviciu, cu voie de la Iliescu, tot “legionarii” sunt de vina ca se mai protesteaza fata de astfel de abuzuri incalificabile. Unde sunt “intelectualii” de-altadata (vezi foto), ca sa-si dea foc astazi, la botezul Petrusului lui Roman, pe pontonul lui Patriciu de la Snagov, alaturi de Plesu si Bucurenciu, “frère”-rul lui Liicheanu, pentru ca se sterge memoria lui Horia Bernea si a taranului roman?!

Situatia Muzeului Taranului Roman s-a imbacsit rapid odata cu preluarea institutiei de gasca emanata de Colegiul Noua Europa si Fundatia Anonimul. Nu m-ar mira ca in curand, daca ma uit mai bine pe manifestarile pe care le gazduieste, numele muzeului sa devina, ca la PCdR, Muzeul Taranului din Romania sau, poate, chiar din Europa, ca sa mai terminam odata cu nationalismele-astea.

Marile realizari ale SNSPA-istului Mihailescu au fost generarea de conferinte la asa-zisul “Club al taranului” unde Andrei Oisteanu – alt GDS-ist dar doar nepot de-al lui Leonte Rautu – se pronunta cu diversi despre religia romanilor pentru a parea ca un Institut de apartament are activitate, se face omagiul ungurismelor pe urmele tovarasei K. Verdery , se produc elucubratii para-stiintifice despre “intelesurile manelelor” sau se fac expozitii cu “Eva bilblica din carnati de Plescoi”. Plus patronarea unei carciuma in incinta Muzeului, unde betivii si drogatii se arunca la lasarea serii printre cruci si troite de patrimoniu, in pridvorul intinat al bisericutei de lemn. Si, ca un cumul al afacerilor sale culturale, lansarea “Noului Cinematograf Roman”, devenit la moda printre satanisti dupa prezentarea, in premiera, a controversatului film “Antichrist“.

Continuare la: Victor Roncea - Cum vrea masoneria sa puna mana pe Muzeul Taranului Roman. EXCLUSIV. Vintila Mihailescu si-a dat demisia, nu inainte de a desfiinta expozitia “Crucea”. Prietenii lui Horia Bernea acuza: Marea Loja il vrea pe “fratele” Virgil Nitulescu

Părintele Mihail Stanciu: Câteva întrebări și precizări adresate ”stiliștilor”.

Pornind de la “lamuririle” din

http://ro.wikipedia.org/wiki/Galaction_Cordun

http://mitropoliaslatioara.ro/stire.php?id=88

adresez la randul meu, sincer, cateva intrebări si precizări:

1. G. Cordun, dovedind fermitate prin pozitia luata inca din 1916, daca era atat de mare “aparator” al credintei lui “ortodoxe”, de ce nu s-a dus la stilisti in 1923-1924, 1926, 1929, ci abiaa in 1955? Ori pana atunci si-a permis sa guste puterea si onorurile bisericești, poate si ”fripturile” demnitarilor lumesti si comunisti si pre-comunisti (familia regala, elita politica) cu care era bun prieten? Asta daca tot e sa spunem adevarul… Este interesant de remarcat faptul ca Nae Ionescu, cand pomeneste clericii din B.O.R. care s-au opus schimbarii calendarului, nu il mentioneaza pe Galaction Cordun, ci pe altii, dintre care cel mai cunoscut este PS Gurie al Moldovei (ceilalti sunt PS Visarion si PS Iustinian). Unde îi era mărturia, sau s-a trezit după ce vedea ca-și perde onorurile?

2. Judecand dupa logica limitata a stilistilor, plecand de la ipoteza ca daca B.O.R. ar fi pierdut harul in 1923 si ar fi cazut sub “anatemele” inchipuite de stilisti, atunci ar rezulta ca si G.Cordun a fost hirotonit in 1935 de niste falsi episcopi, deci el nu e episcop valid, neavand succesiune apostolica. Corect? Deci tot ce a facut el dupa acea hirotonie falsa e invalid, necanonic, inclusiv hirotoniile… Totusi, ipoteza de plecare este greșită. B.O.R. nu a pierdut nici harul, nici continuitatea în Hristos și în Duhului Sfânt, nici comuniunea cu toate Bisericile Ortodoxe surori (Ierusalim, Constantinopol, Antiohia, Grecia, Rusia, Bulgaria, Serbia, Muntele Athos, Cipru, Creta, etc.).

3. De cand in Biserica este democratie? Conform declaratiei lui,

„Subsemnatul arhiereu Galaction Cordun, cu domiciliul în Bucureşti, raionul Nicolae Bălcescu, str. Cuza Vodă nr.2, şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionale de Răsărit (Biserica Ortodoxă de stil vechi), declar prin prezenta în faţa clerului şi poporului din toate parohiile şi mănăstirile de pe teritoriul R.P.R. că: Eu, arhiereul Galaction Cordun, de bunăvoia mea şi nesilit de nimeni, am acceptat propunerea şi alegerea pe care poporul a făcut-o în persoana mea, de a fi şeful spiritual al acestei Biserici, arhiereul ei, aşa cum am declarat Sfântului Sinod în scrisoarea pe care am trimis-o prin Tribunalul Capitalei R.P.R. la 5 aprilie 1955, scrisoare menţionată în revista Bisericii Ortodoxe Române, Buletinul Oficial al Sfântului Sinod, nr. 3-4.

Asupra acestei declaraţii publice n-am renunţat niciodată. Declar în faţa poporului dreptcredincios că sunt şi rămân Arhiereul şi Şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionale de Răsărit, mărturisire pe care o fac pentru totdeauna .”—Galaction Cordun“

poporul propune si tot el dispune. Unde este teocratia și ierarhia Bisericii prin care Dumnezeu lucrează? Și unde este ascultarea lui G.Cordun, când el însuși se autoproclamă ”arhiereu și șef spiritual”? Sfântul Apostol Pavel însuși, deși l-a vazut pe Domnul Hristos, s-a supus bătranului episcop Anania, nu a predicat de capul lui, nici nu a făcut o comunitate separată. Oare nu toti capii sectelor isi gaseau sprijin in “poporul” care-i urmau si pe care-l manipulau?

4. B.O.R., fiind parte din Biserica lui Hristos, aflata continuu sub inspiratia Duhului Sfant, a osândit și anatematizat francmasoneria in 1937, atât ca doctrină, ca organizație, cât și ca metodă de lucru ocultă, si hotararea aceea este valabila si azi.

5. Eu unul, ca si aproape toti clericii B.O.R., urmandu-i pe Sfintii Parinti si in acord cu invatatura Bisericii Ortodoxe, condamn deschis toate ereziile, inclusiv papalismul si ecumenismul, globalismul new-age-ist si anarhismul filozofico-stiintific sau ”teologic”. Deci toate acuzațiile stiliștilor mai mult sau mai puțin ”oficiali” sunt minciuni și calomnii țâșnite din preaplinul inimii lor…

6. Nadajduiesc in mila si harul lui Dumnezeu ca toate dezbinarile din Biserica Lui sa piara, iar aceasta dorinta o pun inaintea Domnului Hristos si in firavele mele rugaciuni. Ca umil păstor al unei mici părți din turma lui Hristos, ma straduiesc, împreună cu toți părinții din obște s-o păzesc și s-o întăresc în credință și dragoste față de Hristos-Adevărul.

7. Prioritatea stilistilor de la noi ar trebui sa fie macar unirea dintre ei (ca tot sunt de 5 feluri), daca tot au o cauza comuna – vechiul calendar, daca nu unirea cu Domnul Hristos si cu Biserica mama (cu tot cu sfintii si smeritii ei slujitori) la sanul careia mulți dintre ei au crescut, s-au hranit, si pe care au parasit-o si o blameaza acum pe la toate colțurile și prin toate catac(b)ombele…

8. Cât despre amicul Danion Vasile, dacă el gândeste ca n-ar mai fi har în B.O.R., deci nici preoție lucrătoare, înseamnă că nici el n-ar avea pe Hristos-Adevărul de la Botez, întrucât acela n-ar fi valid. Și atunci, cine grăiește prin el, duhul minciunii cumva? Oricum, noi îi dorim să se îmblânzească, să-și vadă de vindecarea păcatelor lui, să ducă o viața cuminte în familie, să nu-și mai facă singur invitații la conferințe. Eventual, i-ar prinde bine o pauză binevenită pentru rugăciune și reculegere. Noi ne rugăm pentru el și pentru alții ca el, amăgiți de propria minte și de otrăvitoarea glorie, să-L urmeze pe Hristos Cel blând și smerit cu inima ca să dobândească odihnă sufletelor lor…

Monahia Fotini despre starea sănătăţii Părintelui Justin Pârvu. Poziţia Părintelui faţă de zvonurile filo-stiliste.

Datorita zvon­is­ticii rauta­cioase si spe­cific “romanesti” care cir­cula in ultima vreme cu privire la starea de sanatate a Par­in­telui Justin si mesajele pe care le-ar da cred­in­ciosilor, ma simt oblig­ata sa vin cu o lamurire impor­tanta. Stiu desigur ca multi ne vor inter­preta cuvan­tul dupa bunul lor “plac” si dupa pro­pria inse­lare a fiecaruia. Fac insa aceasta pre­cizare pen­tru cres­tinii care cu ade­varat il iubesc pe Par­in­tele Justin si care cu ade­varat vor sa urmeze ade­varul Sfin­tei nos­tre Bis­erici, intr-o lume tul­bu­rata de indoiala si de multe rataciri.

Per­sonal am fost cu o zi in urma la spi­talul din Cluj, unde este inter­nat Par­in­tele Justin. Am ajuns pe inser­ate si sfin­tia sa toc­mai luase masa. Par­in­tele era incon­ju­rat de trei ucenici care ii acorda ingri­jire med­icala si veg­heaza zi si noapte, neinc­etat, in rugaci­une, la cap­ataiul sfin­tiei sale. Toti cei care, s-au ostenit sa ajunga pana la Cluj sa il vada pe par­in­tele si au o mah­nire in suflet pen­tru ca au fost opriti sa intre ori de medici, ori de calu­garii care sunt cu sfin­tia sa ala­turi, ii rugam sa inte­leaga, pen­tru ca toti au inten­tii bune si starea par­in­telui chiar nu per­mitea vizite, in sen­sul ca par­in­tele abia putea artic­ula Da si Nu si nici sin­gur nu se putea intoarce de pe o parte pe alta. Acum starea par­in­telui s-a mai imbunatatit si isi doreste mult sa ajunga inapoi, la man­a­s­tire. Eu, per­sonal, am vor­bit cu par­in­tele in jur de o ora si era bucuros sa comu­nice, si mai ales sa imi comu­nice mie si tuturor celor ce il asculta ca regreta foarte mult ca nu a vor­bit cred­in­ciosilor mai mult despre rugaci­une. Par­in­tele zicea ca rugaci­unea va fi sin­gura noas­tra arma si put­ere in fata val­u­lui urias de incer­cari, si el insusi, daca va mai avea zile, se va zavori intru lin­i­s­tire si rugaci­une. Ne-a indem­nat sa ne retragem usor usor din soci­etate si sa ne limi­tam la un petic de pamant pe care sa il cul­ti­vam, fer­iti de ochii societatii.

Am intre­bat apoi si de ultimele provo­cari cu privire la iesirea din Bis­er­ica ofi­ciala, iar Par­in­tele a fost foarte ferm sa ramanem in Bis­er­ica in care ne-am nascut, pen­tru ca inca mai avem ier­arhi care sa tina carma, dar ne-a aten­tionat totusi ca va veni vre­mea cand nu vom mai putea sa ii pomenim nici pe aces­tia, si ca ne vom retrage in pes­teri si cat­a­combe, dar fara sa tre­cem la nicio alta bis­er­ica stilista sau de alta natura. Par­in­tele a zis ca Il vom avea pe Insusi Hris­tos carma si Arhiereu si ca asa cum Bis­er­ica a inceput in pes­teri si cat­a­combe, tot asa va si sfarsi. Deci zvonurile cum ca par­in­tele ar lasa un cuvant privind tre­cerea noas­tra la stilisti sunt cu totul lip­site de real­i­tate si min­ci­noase. Par­in­tele insusi a primit vizita a trei arhierei (IPS Teo­fan, IPS Bar­tolomeu, PS Vasile) in spi­tal, carora le-a cerut rugaci­unea si binecuvantarea.

Este insa cople­si­tor sa ii vezi ati­tudinea de smere­nie in fata mor­tii si in fata lui Dum­nezeu, el insusi socotindu-se ultimul om si nevred­nic de impara­tia lui Dum­nezeu. Este viz­ibil ingri­jo­rat de starea cresti­natatii si a uceni­cilor lui care raman nepre­gatiti in fata greu­tatilor ce deja au inceput sa vina. Par­in­tele inca mai are tarie si isi doreste sa vina acasa si sa lase tuturor un mesaj si ran­duiala unei rugaci­uni. Deci inca o data par­in­tele incu­ra­jeaza la detasarea de luxul vietii, intoarcerea la sim­pli­tate si cat mai multa rugaci­une, fiecare dupa put­erea lui.

In decurs de cat­eva zile par­in­tele va iesi din spi­tal dupa spusele medicilor, si atunci nada­j­duim sa ii luam si un inter­viu inreg­is­trat, pen­tru ca, recunosc, imi era cumplit de jena ca eu sa il inreg­istrez pe par­in­tele vorbind pe patul spi­talu­lui, in starea in care era. Nimeni, cu o con­duita cat de cat morala, nu cred ca ar fi indraznit, vazandu-l, dar mar­tori imi sunt ceilalti calu­gari care erau de fata la discutie.

Hris­tos a inviat ! Si sa nu inc­etam sa ne rugam pen­tru bunul nos­tru par­inte sa se insan­oto­seasca grab­nic si sa ne trans­mita mesajul sfin­tiei sale.

Mon­ahia Fotini, man­a­s­tirea Petru Voda

Sursa:

Revista Atitudini

O altă dimensiune a răpirii Basarabiei din iunie 1940 - o mărturie a marelui duhovnic al neamului românesc, Părintele Arsenie Boca.

Biblioteca lui Monia Gugu