12.9.13

MĂNĂSTIREA PETRU VODĂ: RĂSPUNS ACUZELOR ADUSE PĂRINTELUI ARHIMANDRIT JUSTIN PÂRVU DE CĂTRE INSTITUTUL ELIE WIESEL

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
Arhiepiscopia Iaşilor
Mănăstirea Sfinţilor Arhangheli
– Petru Vodă –
comuna Poiana Teiului, judeţul Neamţ, cod 617.346
Nr: 32 / 12 Septembrie 2013


parintele-justin-parvu-sus-sa-avem-inimile-2009După Sfînta Scriptură, ceea ce onorează (cinsteşte) pe om este dacă respectă sau nu Adevărul mărturisit de ea, şi, dacă Îl trăieşte şi Îl mărturiseşte. Pentru aceea, cinstea cuiva, devenind patrimoniu universal, nu poate indigna (ne-cinsti) pe altcineva, decât dacă acela se împotriveşte valorilor universale.
Nici un cuvânt al Părintelui Justin nu a conţinut vreodată vreun neadevăr, pentru că Adevărul ne face liberi (Ioan 8:32). Chiar şi Constituţia României garantează dreptul la liberă expresie, mai ales când această expresie este a libertăţii. Discernământul ascuţit al Părintelui Justin şi dragostea sa de Adevăr fac diferenţe extrem de precise între principiile valorice absolute şi cele care le uzurpă, de pildă între ecumenism şi ecumenicitate, între globalism şi sobornicitate, între filetism şi patriotism, şi aşa mai departe.
Prin definiţia politică a democraţiei, puterea socio-politică şi culturală aparţine poporului, iar poporul român este de 2000 de ani întemeiat pe credinţa ortodoxă în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, un Dumnezeu în trei ipostasuri. Garantată aşadar simultan de conştiinţă şi de Constituţie, credinţa noastră este expresia raţională şi supra-raţională a Iubirii de Dumnezeu şi de oameni şi este incompatibilă cu orice fel de idee sau faptă anti-umană, precum bolşevismul, comunismul, fascismul, şi în general cu orice crez antihristic. O cunoaştere temeinică a istoriei, a filosofiei şi a limbii ţării noastre ar fi scutit INSH de ridicolul propriilor afirmaţii şi ar fi generat o discuţie fructuoasă şi raţională, datorată acestui popor care îi găzduieşte.
Conform rânduielii monahale creştine, nici o acuză nu este demnă de replică, afară de cea care aduce atingere Adevărului dogmatic. De aceea, fără a fi obligaţi să oferim vreun răspuns, dar tocmai pentru că lucrarea filantropică şi sobornicească a Părintelui Justin a fost deopotrivă cu a Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Pahomie cel Mare şi a tuturor marilor spirite ale omenirii ale căror realizări transcend, prin puterea lui Hristos, limitele şi răutăţile omeneşti, aceasta oferă, prin ea însăşi, cel mai bun răspuns.
Iar pentru că adevărul e mai mare decât orice altceva, dăm aici o afirmaţie a Prea-cuviosului Părinte Justin Pârvu din luna Iunie 2011, pe care o face ca martor ocular al unor evenimente incriminate de domniile voastre:
Legionarii nu au avut nimic cu poporul evreu în sine. Ba chiar erau mulţi evrei simpatizanţi ai Mișcării, iar Radu Gyr însuşi a înfiinţat Teatrul evreiesc. Însă s-au ridicat împotriva lor atunci când atentau asupra teritoriului nostru românesc. Politica întotdeauna a fost asemeni păgânismului cu care a luptat Creştinismul de-a lungul secolelor, încă de la începuturile lui. Ca şi atunci, aşa cum spunea şi Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, creştinul trebuie să se lepede de imoralităţile păgâne, apoi să înveţe legea creştină, să cunoască adevărata filosofie, a cultivării calităţilor sufleteşti şi apoi să le aplice practic în viaţa de zi cu zi. Aceasta a făcut Mişcarea Legionară şi munca lor sinceră le-a încununat-o bunul Dumnezeu cu martiriul. Bineînţeles că cei care au învins au scris istoria şi au scris-o cum le-a plăcut, transformându-i pe legionari în nişte terorişti, nazişti, antisemiţi. Ei vin acum cu holocaustul lor, cum că românii i-au maltratat şi i-au dus în lagăre; dimpotrivă, noi i-am protejat pe evrei.[1]
De asemenea, în anul 2001 părintele nostru stareţ a dat un alt interviu în care îşi afirmă poziţia faţă de naţionalism şi faţă de extremismul pe care i-l imputaţi, în care spune:
Lumea trebuie să înţeleagă că politicienii noştri sunt doar nişte marionete ale acestor forţe. Unii îşi zic naţionalişti. Atunci de ce nu-i întreabă, de ce nu-i consultă pe oamenii care într-adevăr s-au jertfit pentru naţiune, care au stat atâta vreme în puşcăriile comuniste? Să se gândească: Măi, bătrânii ăştia pentru ce au suferit? Au fost doar aşa, o ciorbă goală? Extremiştii naţionalişti nu sunt decât termometrul iudaismului în România, să vadă ei cum mişcă naţiunea română la un moment dat. Să vadă pe ce pot conta, încotro se mişcă duhul nostru.”[2]
Cuviosul Arhimandrit Sofronie de la Essex, de un cuget şi o înţelegere cu Arhimandritul Justin Pârvu, zice:  „Toate aceste dezbinări naţionaliste nu au fost decât urmarea căderii în păcat. Noi nicăieri nu vedem o propovăduire creştină a urii. În credinţa creştină nu este vorba de lepădarea naţionalităţilor, ci de a birui această limitare printr-o suire către rugăciunea cea din Ghethsimani”.[3]
Marele părinte rus este în acelaşi duh cu Părintele Justin, care, întrebat fiind de când există lupta împotriva naţiunilor, a răspuns: „Dar ce, noi ne luptăm în naţiuni, măi? Nu, ferească Dumnezeu. Naţiunile trebuie să trăiască în firea cea mai frumoasă, în rădăcina unde le-a sădit Dumnezeu. Nu urmărim decât să nu amestecăm valorile, nu să dobândim nişte orgolii naţionaliste… Toţi avem acelaşi scop – să ne mântuim –, dar pe căi diferite, adică potrivite cu specificul naţiunii mele.[4]
Urmând pilda marilor voievozi români, ctitori ai multi-etnicului şi multi-naţionalul Sfânt Munte al Athonului, măreţia duhovnicească a Părintelui  Justin Pârvu a îmbrăţişat pe toţi şi toate. În mănăstirile sale şi în toată viaţa sa nu a făcut nici o diferenţă de slujire şi vieţuire, drepturi şi îndatoriri, între nici un fel de categorie socială: bărbaţi, femei, copii, bătrâni, săraci, bogaţi, inteligenţi şi neinteligenţi, sănătoşi, bolnavi, etnie, naţionalitate, cultură, credinţă, toţi au egală chemare către Dumnezeu, egală putere prin Sfântul Botez, şi egală dragoste şi îngrijire din partea Părintelui Justin. Mănăstirile sale înmănunchează toate etniile conlocuitoare ale României moderne, şi funcţii de conducere sunt accesibile tuturor în mod egal, după vrednicie. Tuturor cetăţenilor pământului le-a propovăduit adevărul de credinţă revelat, primit de la Dumnezeu prin Proroci, Apostoli şi Sfinţi, şi adevărul istoric văzut cu propriii ochi, nu inventat sau măsluit. Iubirea sa nu a putut concepe nici un fel de ură, ca şi Valeriu Gafencu a cărui duhovnicească dragoste către domnul R. Wurmbrandt i-a salvat viaţa acestuia din urmă, precum mărturisesc americanii care i-au auzit conferinţele. De aceea, văzând eludarea proceselor raţionale prin care se încheagă comunicarea interumană civilizată şi pervertirea faptelor istorice, avem motive de întristare şi cerem de la Dumnezeu să aducă Pacea Sa către inimile tuturor celor iubitori de adevăr.
Fie ca Puterea lui Dumnezeu să aline suferinţele credincioşilor Săi, fie români, fie evrei, şi cinstirea Lui să fie efortul vieţilor tuturor. Amin.


În numele obştii Mănăstirii Petru Vodă,
Protosinghel Hariton Negrea




[1] Revista „Atitudini” nr. 17 (2011)
[2] Interviu apărut în revista „Formula AS”, nr. 446, ianuarie 2001
[3] Arhim. Sofronie – Cuvîntarea a 2-a, pag. 34, din „Cuvîntări duhovniceşti”, Vol. 1, ed. AccentPrint 2013
[4] Revista „Atitudini” nr. 3 (2008)

11.9.13

Obştea mănăstirii Paltin Petru Vodă: Sâmbătă, de Înalţarea Sfintei Cruci, să participăm la festivitatea de decernare a Titlului de Cetăţean de Onoare post mortem Arhimandritului Justin Pârvu, ce va avea loc la Baia Sprie, în cadrul simpozionului cultural „Triunghiul morţii”

Primăria oraşului Baia Sprie ne invită sâmbătă, 14 septembrie, să participăm la emoţionantul eveniment de decernare a Titlului de cetăţean de onoare post mortem Arhimandritului Justin Pârvu, ce va avea loc la sala de cultură, în cadrul simpozionului cultural „Triunghiul morţii”, dedicat martirilor din temniţele comuniste ce au pătimit în coloniile de muncă de la Mina Baia Sprie, Cavnic şi Nistru.
Părintele Justin Pârvu a trecut prin calvarul temniţelor comuniste timp de 16 ani, pentru vina de a mărturisi cu demnitate în plin regim totalitarist comunist, valorile naţionale şi creştin ortodoxe, cărora şi-a închinat şi jertfit întreaga viaţă. În Mina de la Baia Sprie, Părintele Justin a fost transferat pentru muncă silnică din penitenciarul Aiud, împreună cu primele loturi, din septembrie 1950 până în martie 1954. Aici Părintele a dat dovadă de un comportament exemplar, mărturisind lumina lui Hristos până în adâncurile pământului, la 800 de metri adâncime, neacceptând reeducarea politică în ciuda condiţiilor inumane de muncă şi chiar salvând de la moarte pe unul din gardieni, prigonitorii săi, care rămâneau uimiţi de bunătatea şi dragostea acestor deţinuţi. De aceea ne bucurăm că cetăţenii vrednici ai acestui oraş, unde Părintele Justin şi-a jertfit 4 ani din viaţă, au conştiinţele neadormite şi fac recurs la memorie şi demnitate pentru cinstirea martirilor din temniţele comuniste, acordând titlul de cetăţean de onoare mult iubitului nostru duhovnic, Părintele Justin Pârvu.
Pe această cale rugăm pe cei care vor să cinstească memoria Părintelui Justin să vină alături de noi la Baia Sprie, unde se va oficia şi parastasul de 3 luni al vrednicului de pomenire, Părintele Arhimandrit Justin, la troiţa de la intrarea în Mină, ctitorită chiar de sfinţia sa în anul 2010.
De asemenea vom participa la Sfânta Liturghie în cinstea praznicului Înălţării Sfintei Cruci, la Biserica Ortodoxă Pogorârea Sfântului Duh, din Str. Dragos-Vodă, începând cu ora 9 dimineaţa, unde corul mănăstirii noastre va susţine cântările la strană. La ora 12 vom merge la Casa de cultură pentru a participa la ceremonia de conferire a cetăţeniei de onoare Arhimandritului Justin Pârvu. Apoi ne vom îndrepta cu toţii la Troiţa de la intrarea în Mină unde vom oficia slujba parastasului de pomenire a celui ce a înălţat Crucea Neamului românesc din adâncurile Minei de la Baia Sprie.
Fie ca bunul Dumnezeu să ne ajute să ducem mai departe Crucea Neamului nostru spre Înviere, aşa cum ne-a învăţat Părintele Justin prin pilda vieţii sale. Amin.

Obştea mănăstirii Paltin Petru Vodă

Părintele Justin Pârvu despre Aiud, sfinţii închisorilor, generaţia tânără, mărturisire şi posibilitatea unei rezistenţe în România.



- Ce a însemnat puşcăria Aiudului pentru sfinţia voastră?

- Primii doi ani din Aiud au fost pentru mine cea mai liniştită perioadă din viaţa mea. A fost singurul loc din viaţa mea în care am avut şi eu timp de o pravilă, de un canon de rugăciune mai intens, că, altfel, tot restul vieţii a fost o continuă hărţuială. Dar eu m-am lăsat mereu în voia lui Dumnezeu şi nu mi-a plăcut niciodată să fug de greu. Tot ce am primit în viaţa mea am luat-o ca din mâna lui Dumnezeu. În Aiud am stat singur în celulă vreo şase luni. Şi a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţă. M-am întreţinut acolo cu scrierile însemnate pe pereţi. Erau o mulţime, din toate domeniile. Tot ce voiai: vocabular pentru engleză, franceză, germană, italiană, teologie, agricultură şi din orice domeniu puteai găsi acolo însemnări folositoare. Aici am descoperit cu adevărat taina vieţii duhovniceşti. Aici am învăţat într-adevăr să şi mănânc. În cămăruţa asta au venit momente de linişte şi pace, de post, şi nu lipsea rugăciunea.
Aveam un program alcătuit din rugăciunea „Doamne Iisuse…”, „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu” şi Paraclisul Maicii Domnului. Aici am învăţat să mă rog şi frumuseţea acelei rugăciuni n-am mai trăit-o niciodată în libertate. Cei pe care i-a învrednicit Dumnezeu să moară mucenici acolo ajunseseră cu adevărat la un stadiu sporit al rugăciunii şi Hristos i-a luat degrabă la El.

- Sunt atâtea dovezi ale sfinţeniei vieţii lor, de ce Biserica nu îi canonizează şi pe aceşti sfinţi?

- Sfântul sau martirul este eroul neamurilor. Nu ne interesează pe noi coloratura lui politică. El nu este omul mărginit – în România, ori în Spania, ori în Franţa – el este omul care depăşeşte graniţele valorilor. E interesant că avem sfinţi din secolele XIV, XVI, XVII; dar de ce să nu ne scoatem în evidenţă şi mărturiile actuale, mai recente? Sigur, e mare lucru să canonizăm pe Varlaam Mitropolitul, dar de ce ceilalţi să stea nebăgaţi în seamă?
Poate toată sărăcia şi mizeria în care trăim noi astăzi, lucru pentru care ne urăsc celelalte popoare, este tocmai pentru că trecem cu indiferenţă pe lângă trupurile martirilor români. Până şi catolicii îşi canonizează mai repede sfinţii. Asta nu împrumută ecumeniştii noştri? Când vrem să canonizăm un sfânt, pe noi trebuie să ne intereseze dacă harul lui Dumnezeu a lucrat sau nu în acel suflet. Nu! Pe noi ne interesează mai întâi de ce culoare politică a fost, dacă ne convine nouă sau nu. De exemplu, despre Părintele Ilie Lăcătuşu – ce putem spune despre el? E sfânt sau nu? Dar dacă este legionar, atunci nu mai e sfânt! Păi, unde mai e adevărul?
Aceşti tineri au murit pentru un adevăr creştin şi naţional, a fost cu adevărat o mişcare de regenerare a creştinismului nostru ortodox. Dar este aceeaşi mafie din trecut - este în prezent şi va fi în viitor. Să se prezinte acum partidele politice şi să spună câţi sacrificaţi au din rândul tineretului lor? Ducem lipsă de jertfă în plan politic. Nu riscă nimeni nimic, toţi se protejează. De asta nici poporul nu-i iubeşte.
 
Mitropolitul Varlaam n-a fost deloc în afara vieţii politice, a fost foarte implicat în viaţa societăţii româneşti. Biserica a fost prezentă întotdeauna în viaţa politică; n-a fost niciodată o conferinţă a unui guvern în care să nu fie şi reprezentantul Bisericii. Ultimul cuvânt, să ştiţi, era dintotdeauna din partea Bisericii – „Promulgăm legea cu condamnarea la moarte sau nu promulgăm?”… Erau foarte atenţi să vadă ce spune Biserica.

Dar când a fost vorba să execuţi pe Codreanu şi pe toată elita asta a creştinilor ortodocşi, toată lumea a fost de acord – trebuie executat, pentru că tulbură naţia. Cea mai mare greşeală care s-a făcut în ortodoxia noastră a fost că politicul a arestat toată atitudinea Bisericii, adică Biserica s-a integrat „perfect” vieţii politice, după cum au fost vremurile.
Şi ce fapte mai mari de canonizare cer decât se văd la un Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Părintele Calciu… Dar ei nu pot promova aceşti sfinţi, pentru că nu-şi pun ei pielea la saramură. 

- De ce nu mai are tineretul de azi puterea curajului de atunci? 

- Măi, era şi un tineret venit din generaţii cu un sentiment creştin şi naţional, cu spirit de sacrificiu; era o moştenire care se promova şi în învăţământ şi în societate. Dar în timp s-au spălat toate ideile acestea frumoase, şcoala a fost deformată, familia a fost deformată, au pus mâna pe ierarhia Bisericii, încât nu mai are cine să sădească ceva sănătos. Apoi prin televiziune, calculatoare şi toată tehnica rămâi total dezarmat. Nicio ţară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi claritate şi viziune, în perioada comunistă, cum am avut noi. Din tot creştinismul, ortodox sau catolic, nu s-a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania, dar unii dintre români s-au dus… Şi acum le e frică în continuare de ei, şi de umbra lor le e frică (…).
Şi generaţiile care s-au născut în furtuna asta, după mine, sunt mult mai puternice şi mai tari, cât sunt ei, aşa de puţini, dar trăiesc, măi, ceva mai clocoteşte acolo în adâncul sufletelor lor. Creştinătatea noastră se află acum într-o fierbere, într-o frământătură. Dar e ca şi într-un cazan în care se fierb toate metalele, şi metale nobile, şi metale mai puţin nobile, şi până la urmă se va prelucra şi lămuri fiecare şi vor da naştere la ceva nou, la un creştinism plămădit prin suferinţă, aşa cum au realizat şi Sfinţii Apostoli, şi martirii şi mucenicii noştri. Posibilitatea unei rezistenţe în România îi îngrijorează pe ei până astăzi. Ei încearcă să-L ucidă pe Hristos din sufletele noastre. Însă nu vor reuşi nimic, pentru că mai avem forţe care dovedesc neputinţa lor.

Să nu uităm că pe Biserică nici porţile iadului nu o vor birui. Fiecare are datoria, însă, să mărturisească după puterea lui. Nu-ţi trebuie mare filozofie, adevărul este simplu. Nu numai Sfinţii au mărturisit Adevărul. Adevărul l-a mărturisit şi toată suflarea creştină care a primit Botezul lui Hristos. Cel care simte ortodox, acela şi mărturiseşte, pentru că aceasta este şi obligaţia oricărui creştin: „Mărturisesc un Botez, mărturisesc Învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină…” Nu aşa spunem la Crez?
Mărturisirea face parte din datoriile creştinului, mai ales în vremuri grele. Că putem să facem noi toate rugăciunile şi toate pravilele, dar dacă noi nu mărturisim atunci când trebuie, ni se socoteşte ca un fel de lepădare, trădare. Eu socotesc că tocmai această mărturisire este o baie de spălare a păcatelor noastre. Mărturisirea nu au făcut-o numai sfinţii, ba dimpotrivă, de la cel mai păcătos până la cel mai desăvârşit, deopotrivă. Nu se converteau şi cei care torturau?
Nu ştiu de unde s-a născut în veacul nostru această filosofare a mărturisirii. Bineînţeles că dacă ai o pregătire mai austeră cu tine însuţi, mărturisirea ta va fi mai rodnică. Apăi toţi tinerii ăştia care s-au jertfit în perioada carlistă la Miercurea Ciuc, la Râmnicu Sărat, Jilava, au ştiut să se pregătească şi să-şi întărească spiritul de sacrificiu, cu o conduită morală impecabilă, înflăcăraţi de idealul cel mai nobil al unei naţiuni – ridicarea neamului pe linia Bisericii, adică îmbisericirea neamului, înălţarea neamului pe urmele Înălţării Mântuitorului până la întâlnirea cu veşnicia.

- Părinte, de când există lupta împotriva naţiunilor? La Sfinţii Părinţi nu prea întâlnim această problemă...

- Dar ce, noi ne luptăm în naţiuni, măi? Nu, ferească Dumnezeu. Naţiunile trebuie să trăiască în firea cea mai frumoasă, în rădăcina unde le-a sădit Dumnezeu. Nu urmărim decât să nu amestecăm valorile, nu să dobândim nişte orgolii naţionaliste... Toţi avem acelaşi scop – să ne mântuim –, dar pe căi diferite, adică potrivite cu specificul naţiunii mele. 

Fragmente dintr-un interviu realizat de Monahia Fotini, Revista Atitudini, nr. 3/2008

IPS Iustinian Chira, arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului, despre titlul de cetățean de onoare al oraşului Baia Sprie acordat Părintelui Justin Pârvu: „Un titlu pentru toţi cei care au suferit în puşcăriile comuniste”

„Nu cred că sunt în stare să vorbesc despre Părintele Justin Pârvu pentru că nu m-am întâlnit niciodată cu el. Însă, am ştiut unul de altul, şi mai mult decât atât, mi-a trimis mesaje că au venit oameni pe care i-a trimis la mine spunându-le „mergeţi şi la Justinian”. M-a apreciat şi pot să spun acelaşi lucru despre el. De aceea, spun că nu sunt în stare să vorbesc despre el, din moment ce nu ne-am întâlnit. Dar îi ştiu activitatea şi am citit ce a scris. Ştiu cât s-a luptat pentru a scoate la lumină adevărul despre mărturisitorii şi mucenicii din temniţele comuniste.
Am vorbit şi cu alte ocazii despre cei care au suferit pentru credinţă în temniţele comuniste. S-a vorbit de subiect cu „acul scos”, dar eu am spus direct şi clar faptul că toţi cei care s-au jertfit şi au suferit acolo, sunt sfinţi! Chiar dacă nu sunt trecuţi în Sinaxar.
Toţi care au murit în închisoare, şi care au murit nu numai în închisoare, toţi au dreptul să treacă din suferinţa de aici în rândul sfinţilor din Sinaxar. Sfinţii nu se fac printr-o declaraţie oficială. În biserica apuseană, aşa se fac sfinţii. Să mă ierte Domnul, acolo se formează un tribunal unde există avocatul diavolului, avocatul lui Dumnezeu, şi apoi se discută despre persoana respectivă şi se decide dacă este sau nu este sfântă. Aceasta e metoda bisericii apusene. Biserica Ortodoxă are altă metodă: nu declară pe cineva sfânt, până nu-l declară poporul, până nu-l consideră poporul că-i sfânt. Abia după ce poporul, adică ceata credincioşilor, te consideră că tu eşti un om care ai calităţi, care ai viaţă sfântă, abia apoi Biserica te recunoaşte. Dar, poporul te declară sfânt. Aceasta e metoda. Sfinţi sunt nenumăraţi. Că vor fi trecuţi în sinaxare peste un an, peste doi, peste zece, Dumnezeu va decide. Acesta va fi triumful lui Hristos. Dar pentru aceasta, noi trebuie să ne trudim toţi, noi toţi. Ca să creăm o atmosferă în care cel ce se naşte, cel ce pătimeşte pentru Hristos, poate fi trecut automat din rândul oamenilor păcătoşi în rândul sfinţilor. Asta fiecare poate şi trebuie s-o facă.
 
Toţi aceştia care au pătimit în închisori au fost mielul de jertfă pentru iertarea păcatelor poporului român. Ei au fost aruncaţi în gura celor fără de Dumnezeu, ca să ispăşească păcatele noastre, ale tuturor. Ei s-au jertfit pentru noi.
 
Şi chiar dacă acuma se pune problema ca să fie trecuţi în rândul sfinţilor, ei nu trebuie să fie trecuţi în rândul sfinţilor. Ei sunt sfinţi, prin sacrificiul lor. Îi admir pe cei care se luptă să fie trecuţi din puşcării în Sinaxare, în rândul sfinţilor. Adică să fie şi oficial trecuţi, recunoscuţi, declaraţi sfinţi. Dar ei sunt, de fapt, sfinţi. Ei s-au sfinţit, s-au sanctificat.
Se poate spune şi că tot poporul român este sfânt, pentru că tot poporul a suferit în 50 de ani de comunism. Dar au fost oameni care s-au evidenţiat prin suferinţă, prin felul cum au trăit, ce au făcut şi ce au lăsat în urmă, cum este şi Părintele Justin Pârvu. Justin Pârvu este unul dintre miile de martiri ai poporului român.
 
Pot spune că în mod normal Părintele Justin Pârvu a primit recunoaşterea de cetăţean de onoare al oraşului Baia Sprie. Dar acest titlu de cetăţean de onoare trebuie privit ca un titlu de cetăţean de onoare acordat tuturor celor care au suferit la Baia Sprie şi chiar un titlu acordat pentru toţi cei care au suferit în comunism în toate puşcăriile din ţară! Baia Sprie face parte din Episcopia noastră şi mă bucur că Primăria şi Consiliul Local au răspuns în unanimitate la propunerea Gazetei de Maramureş, susţinută de mulţi oameni de seamă, de a-l face pe Justin Pârvu cetăţean de onoare”.

Sursa: Gazeta de Maramures

10.9.13

Valoarea aurului şi argintului de la Roşia Montană este depăşită de valoarea metalelor rare aflate în acelaşi zăcământ, potrivit geologului Aurel Sântimbrean, care a fost peste 20 de ani, până în 1987, şef la exploatarea minieră de stat din localitate. "Canadienii" se extind: au concesionat perimetrul minier al intregilor Munti Apuseni, și până în Nord, în Maramureș, la Rovina și Baia Sprie. Un om de dreapta despre diversiunea ecologistă, care a facut posibila iesirea in fata a lui Cernea, Mihaiu si Toma




Valoarea aurului şi argintului de la Roşia Montană este depăşită de valoarea metalelor rare aflate în acelaşi zăcământ, potrivit geologului Aurel Sântimbrean, care a fost peste 20 de ani, până în 1987, şef la exploatarea minieră de stat din localitate.

„Zăcămintele de titan, germaniu, arseniu, molibden, vanadiu, nichel, cobalt, galiu şi wolfram sunt evidenţiate calitativ şi cantitativ în documentaţia pe care Roşia Montana Gold Corporation a cumpărat-o de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale”, a afirmat Sântimbrean, citat de Agerpres.ro. Unde sunt folosite metalele rare El a amintit, în context, că titanul este folosit în combinaţii cu fierul, vanadiul, molibdenul, printre alte elemente, cu scopul de a produce aliaje puternice şi uşoare pentru industria aerospaţială, uz militar, proteze medicale, implanturi ortopedice şi dentare, bijuterii, telefoane mobile. De asemenea, germaniul se găseşte în natură în cantităţi mici şi are excelente proprietăţi semiconductoare şi se utilizează la fabricarea semiconductoarelor. Molibdenul este utilizat pentru creşterea durităţii şi elasticităţii oţelului. Aliajele cu molibden sunt folosite la fabricarea avioanelor, rachetelor, în industria petrolieră ca şi catalizator pentru înlăturarea sulfului, în producerea lămpilor cu halogeni şi röntgen şi în medicina nucleară. Vanadiul este utilizat la obţinerea de oţeluri speciale necesare pentru utilaje de mare viteză, a explicat Sântimbrean. El cunoaşte în detaliu zăcămintele din perimetrul minier şi consideră că Guvernul a acţionat „într-o totală necunoştinţă de cauză, niciunul dintre specialiştii români de renume nefiind consultat nici în privinţa zăcămintelor rare de la Roşia Montană, nici în privinţa aşa-zisei relansări a mineritului”. Pe de altă parte, un alt geolog, profesorul dr. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie din Bucureşti, a spus la Adevărul Live că acele metale şi minereuri rare nu ar putea fi extrase. Mineritul pe stil vechi nu se va mai practica niciodată Sântimbrean consideră şi că exploatarea pe bază de cianuri nu înseamnă relansarea mineritului, iar vechea meserie de miner nu se va mai practica. „Minerii cred că vor practica vechea lor meserie de până în 1990. Este absolut fals. Firma străină va veni cu personalul şi utilajele sale, cu tehnologii diferite de vechile practici miniere. Străinii vor fi bine plătiţi, iar românii vor fi modeştii oameni de serviciu ai companiei”, a spus Aurel Sântimbrean. De ce e periculoasă cianura Geologul evidenţiază că pe marginea unui lac cu toxine periculoase nu se poate trăi sănătos, cianura afectând ireversibil organismul uman, compusul cel mai periculos fiind acidul cianhidric, care, fiind un gaz, este inhalat. „Pe marginea unui lac de cianuri nu se poate face nici agricultură, nici turism. Iar patrimoniul natural, arheologic şi arhitectural, care sunt atracţiile turistice ale zonei, vor fi distruse”, a spus Sântimbrean. El s-a mai arătat revoltat şi de „turismul parlamentar practicat în aceste zile la Roşia Montana, lipsit de bun simţ”, politicienii preferând să ia „o masă copioasă cu cei de la Gold Corporation”, dar să nu meargă la Muzeul Mineritului, deschis în 1981, pentru a aniversa 1850 de ani de atestare documentară a localităţii şi a mineritului, care este unic în România şi chiar şi în Europa.

Daniel Ionascu - Adevarul


Ceea ce foarte puțină lume știe este că Problema Roșiei Montane nu (mai) este una „locală“, deoarece pe lângă RMGC (compania care vrea să exploateze la Roșia Montană) mai există alte două companii siameze, Carpathian Gold și European Goldfields, de asemenea canadiene, cu aceiași acționari, dar cu cote de participații diferite, care au concesionat perimetrul minier al întregilor Munți Apuseni și până în Nord, în Maramureș, la Rovina și Baia Sprie, astfel că situația de la Roșia Montană se poate multiplica în toată zona Apusenilor.

George Roncea – Curentul

Eldorado Gold va incepe lucrarile de explorare la perimetrele aurifere Brad, Deva si Muncel, judetul Hunedoara, in prima parte a trimestrului al patrulea, a anuntat joi compania canadiana.

Compania a precizat ca a finalizat forarile de la exploatarea Certej, judetul Hunedoara, iar rezultatele vor fi folosite la actualizarea datelor referitoare la geologia depozitelor.

"Activitatile de explorare vor fi orientate catre exploatarile Brad, Deva si Muncel, pentru care am obtinut licente, forarile preliminare fiind anticipate la inceputul trimestrului al patrulea", se arata in comunicatul companiei.

Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) a aprobat in februarie trei licente de concesiune pentru explorarea resurselor de minereuri polimetalice din perimetrele Deva, Muncel si Brad, judetul Hunedoara, companiei European Goldfields Deva.

Eldorado a cumparat European Goldfields cu 2,4 miliarde de dolari, preluand astfel si 80% din actiunile Deva Gold, care dezvolta zacamantul aurifer de la Certej. Tranzactia a fost finalizata in februarie. Restul actiunilor Deva Gold sunt detinute de statul roman, prin Minvest Deva.

Deva Gold s-a aflat in toamna anului trecut in mijlocul unui scandal din cauza acordului de mediu primit pentru exploatarea de aur de la Certej.

In septembrie anul trecut, ministrul Mediului si Padurilor, Rovana Plumb, a dispus prin ordin verificarea, in regim de urgenta, a acordului de mediu pentru proiectul de la Certej, de catre Garda Nationala de Mediu si Agentia Nationala pentru Protectia Mediului.

Ministrul Mediului a solicitat conducerii Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului demiterea directorului executiv al Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului Timisoara, pentru ca nu a informat autoritatea de mediu in legatura cu emiterea acordului de mediu pentru acest proiect, avand in vedere ca este vorba de un obiectiv de interes national si international.

Agentia Regionala de Mediu Timisoara a anuntat, atunci, ca a urmat toti pasii inaintea emiterii acordului de mediu pentru proiectul minier de la Certej si ca legislatia nu prevede informarea autoritatii de mediu in astfel de cazuri.

Ulterior, Agentia pentru Protectia Mediului a depus, la Tribunalul Bucuresti, cererea prin care a solicitat anularea acordului de mediu pentru proiectul minier de la Certej.

Eldorado Gold este o companie de explorare, dezvoltare si productie a aurului, cu activitati in Turcia, China, Grecia, Brazilia si Romania.

In trimestrul al doilea din acest an, Eldorado Gold a obtinut un profit net de 43,3 milioane de dolari, in scadere de la 46,6 milioane de dolari in urma cu un an. Compania a produs in trimestrul al doilea aproximativ 5 tone de aur, cu 31% mai mult decat in perioada similara a anului 2012, la un cost operational mediu de 478 de dolari pe uncie.

Sursa: Business24



Mihai Tirnoveanu: Sa ne fereasca Dumnezeu de urmatoarea lozinca: “Hipsteri din toate tarile, uniti-va!” Haimanalelor rosii li se scurg balele dupa Noua Generatie.
Preponderenta discursului ecologist in “cazul” Rosia Montana a deturnat sensul profund al problemei. RAUL nu consta in metoda exploatarii aurului, ci in faptul ca de aceasta bogatie beneficiaza companiile straine si nu STATUL ROMAN.( Daca maine tovarasul Soros va veni cu o alternativa “pro mediu” de extragere a minereurilor noi vom aplauda initiativa? Nemultumirea noastra se va stinge?) Diversiunea ecologista a facut posibila protapirea in fruntea manifestatiilor a unor indivizi gen Liviu Mihaiu, Mircea Toma sau Remus Cernea, cu totii, niste tipi foarte cool, "lejeri" in gandire si vestimentatie, vamaioti, hipioti si cu gura plina de ''eco''. Misiunea lor este aceea de a deturna si acapara la nevoie spiritul combativ (atat cat exista) al actualei generatii tinere, care nu trebuie sa cada in mrejele mesajului sfant pe care l-a lasat cu limba de moarte Parintele Iustin Parvu. Rolul intr-adevar toxic al acestor propagandisti mositi la fatare de catre GDS, sper sa nu se vada atunci cand se va pune pe tapet (si acest lucru se va petrece cat de curand), chestiunea vanzarii PAMANTURILOR catre STRAINI. As vrea sa cred, ca si atunci vor avea loc proteste de strada, macar cat au fost pentru Rosia Montana, si nu cu tente "verzi" occidentale, ci romanesti.

7.9.13

PARINTELE CONSTANTIN VOICESCU – † 8 septembrie 1997 – ZIUA CAND S-A NASCUT IN CERURI. Ultimul cuvant tinut de NASTEREA MAICII DOMNULUI, rostit in fosta inchisoare de la MISLEA, inainte de fi ucis, spulberat de o masina. Rugaciunea lui Eminescu - file de Acatist



Era ziua de 8 septembrie 1997 (Sărbătoarea “Naşterii Maicii Domnului”), al treilea hram al paraclisului de la fosta închisoare a fetelor şi a femeilor de la Mislea, ridicat de fostele deţinute politic, ca prinos de recunoştinţă pentru acele zile când Maica Domnului S-a milostivit şi a revărsat balsam peste suferinţele îndurate de acestea. Ziua avea să se termine cu o dramă. La întoarcerea spre Bucureşti, Părintele Constantin Voicescu avea să părăsească lumea pământească în urma unui grav accident de circulaţie provocat de nebunia vitezei unui om care şi-a încărcat conştiinţa cu omorârea unuia din cei mai duhovniceşti părinţi ai ţării. L-a luat Maica Domnului la Sine, dar, spre mângâierea credincioşilor, a făcut să ajungă până la noi, scrisă, frumoasa sa predică (pe care o redăm mai jos) în care ne asigura de “inexprimabila dragoste dintre Dumnezeu şi oameni” (manuscrisul acestei predici a fost găsit în geanta de voiaj a Părintelui). (extrase din lucrarea Doamnei Aspazia Oţel Petrescu – Crucea de la Miercurea-Ciuc şi Paraclisul „Naşterea Maicii Domnului” de la Mislea. În memoria femeilor decedate în lupta anticomunistă).

Cuvântul Părintelui Constantin Voicescu

Crăiasă alegându-Te,
Îngenunchem, rugându-Te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-Ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară,
Marie!

Iubiti fraţi de credinţă în Domnul Nostru Iisus Hristos,
Sărbătorim pe Maica Domnului azi ca şi în alte zile de praznic. Începutul anului bisericesc este patronat de praznicul de azi, iar sfârşitul de celălalt praznic mare, Adormirea Maicii Domnului. De fapt, dacă stăm bine să ne gândim, o sărbătorim în fiecare zi prin rugăciunile ce I le adresăm. Nici o fiinţă cerească sau pământească nu s-a învrednicit de atâta cinste! Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărita, făra de asemănare decât Serafimii.
Care este temeiul acestei cinstiri? Cine este Aceasta care se naşte? Vom încerca în cele ce urmează să răspundem acestor întrebări.
Există un fapt care domină toată viaţa Maicii Domnului, conştiinţa clară a solidarităţii cu toţi oamenii şi slujirii planului lui Dumnezeu, pusă în evidenţă în câteva momente cu semnificaţie deosebită:
I. Momentul Bunei Vestiri. Dumnezeu, voind să Se facă Om pentru a ne mântui, cere consimţământul liber al omenirii al cărei sol a fost smerita Fecioară Maria. Nimeni nu va şti vreodată ce întorsătură ar fi luat planul pentru mântuirea lumii dacă în acel ceas unic Sfânta Fecioară n-ar fi dat sublimul Ei consimţământ: “Iată roaba Domnului, fie mie dupa cuvântul Tău!” (Luca 1, 38). Ea este conştientă că, prin consimţământul ei liber de a fi Mama lui Dumnezeu-Mântuitorul, aduce slujire tuturor neamurilor pământurilor, de aceea va prooroci inspirată de Duhul Sfânt: “Iată, de acum înainte mă vor ferici toate neamurile”.
II. Ceasul din noaptea Crăciunului, noapte în care Maica Domnului naşte pe Dumnezeu ascuns în faptura de Prunc omenesc. Maica Domnului alăptează şi creşte, ca orice mamă adevarată, pe Omul-Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Mântuitor dăruit de Dumnezeu oamenilor. Căutarea ei, acum, se petrece înlăuntru: “Iar Maria păstra toate cuvintele şi se gândea la ele in inima sa …” (Luca 2, 19).
Trebuie să ne oprim câteva clipe asupra slujirii Ei de mamă.
Se poate spune, fără pic de exagerare, că niciodată o mamă n-a fost mai clar conştientă de faptul că slujeşte lumea întreagă şi planul lui Dumnezeu, împlinindu-şi smeritele ei datorii. Toate mamele ar trebui să-şi crească pruncii cu delicateţea şi conştiinciozitatea Maicii Domnului. Să ştie, totodată, că refuzul de a avea copii şi de a-i creşte echivalează cu refuzul de a conlucra cu Dumnezeu, fiind un gest chiar de împotrivire lui Dumnezeu.
Părintele Benedict Ghiuş atrage atenţia asupra sublimităţii icoanei Maicii Domnului cu Pruncul, intitulată “Dulcea sarutare”. Chipul Fecioarei-Mame de pe icoană arată omenirea, chipul Pruncului arată dumnezeirea, iar strânsa alipire a obrazurilor arată inexprimabila dragoste dintre Dumnezeu şi oameni.
III. Momentul Adormirii Maicii Domnului reprezintă deplinătatea slujirii Ei faţă de oameni. Spun Sfinţii Părinţi: O taină de negrăită răsplătire are loc în ziua Adormirii Maicii Domnului, între Hristos şi Sfânta Lui Maică. Trupul Ei a fost înviat din morţi şi mutat la cer întru slavă, ca şi trupul Mântuitorului, înainte de sfârşitul lumii şi de a doua venire a Domnului!
Putem spune că este un al doilea Paşte: Paştele Maicii Domnului!
Să ne amintim încă o dată toată slujirea Maicii Domnului în planul mântuirii. Ea a fost chemată să dea trup de om lui Dumnezeu şi, născându-L, Ea L-a introdus pe Dumnezeu în familia oamenilor. Ea L-a ajutat pe Dumnezeu să Se facă om şi să poată muri şi învia din marea Lui dragoste pentru ispăşirea şi transformarea noastră şi a întregii lumi. Slujirea şi darul acesta n-au fost uitate de Mântuitorul Hristos. Îndumnezeirea omului, iată marea binefacere pe care, prin Iisus Hristos, omenirea o datorează Maicii Domnului.
Iubiţi credincioşi,
De toate acestea ne aducem aminte cu deosebire azi, la Naşterea Ei, şi o cinstim după cuviinţă. Si cum să nu o cinstim pe cea prin care ne vine mântuirea? Pe cea care e rodul rugăciunilor sfinţilor ei părinţi, Ioachim şi Ana, prin lucrarea Domnului Însuşi, dupa cuvantul inspirat “Înţelepciunea Şi-a zidit sieşi casă”. Ce fapte minunate poate rugăciunea, iubiţii mei! Cum atrage ea lucrarea lui Dumnezeu!
Cum să n-O cinstim pe Cea pe Care în primul rând Domnul a cinstit-O, prin salutul şi glasul Arhanghelului, prin al Elisabetei şi, mai apoi, prin izbucnirea femeii din popor care avea să spună Mântuitorului: Ferice de pântecele care te-a purtat! (Luca 11, 27)?
Cum pot unii dintre creştini să fie atât de mărginiţi sau de rea credinţă încât să nu o cinstească? Frăţiile voastre, să nu plecaţi urechile la îndemnurile lor! Rămâneţi în biserica srămoşească, să aflaţi mântuire! Cine vine la Biserica ta şi nu ia degrabă mântuire sufletului şi trupului, Prea Curată? – spune o cântare din slujba Aghiazmei mici.
Slavă Domnului, prezenţa frăţiilor voastre aici arată că o cinstiţi!
Aţi venit unii de departe, alţii mai de aproape, spre a vă exprima recunoştinţa faţă de Maica noastră, a tuturor, aici, în acest loc unde surorile noastre, care au purtat crucea grea a credinţei, dar întărite prin rugăciunile Prea Curatei, i-au zidit locaş de închinare!
Slavă Domnului, poporul nostru românesc are la mare cinste pe Maica Domnului, caci auzim frecvent rostirea: “Doamne, Maica Domnului!”. Ne amintim, de asemenea de versurile închinate ei de potul nostru cel de toate zilele, Mihai Eminescu (care, precum ştiţi, considera Biserica Ortodoxă drept Maica spirituală a neamului românesc), în minunata poezie Rugăciune, din care am evocat prima parte la începutul cuvântului nostru. Redăm acum a doua parte:
În neguri Te arată

Adevarate file de Acatist!
Slavă Domnului că avem o astfel de mijlocitoare către El! Atât de caldă şi de apropiată! Căci trebuie să observăm, iubiţi credincioşi, că, dacă pe Domnul îl iubim, ne şi temem de El, căci va fi Judecătorul nostru nemitarnic, pe Maica Domnului doar O iubim. De Ea nu ne temem, căci la Judecată O vom avea apărătoare. De aceea cântăm adesea “Apărătoare Doamnă“
O fericim şi O cinstim, dar să nu uităm cuvântul Domnului spus cand femeia din popor a fericit-O pe Maica Sa: Fericiti sunt si cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc!” (Luca 11, 28). Îl spune şi Maica Domnului, ca singurul cuvânt de îndrumare ieşit din gura Ei: Să faceţi tot ce vă va spune El!” (Ioan 2, 5). Adică ce ne-a învăţat El să facem: să iubim, să iertăm, să fim milostivi.
Să nu uităm, iubiţii mei, cu fiecare mână de ajutor pe care ne-o întinde, Maica Domnului ne repetă neîncetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceţi tot ce v-a zis El să faceţi!”. E ca si cum ar zice: fiţi aproape de Dumnezeu, fiţi aproape unii de alţii! În aceasta se cuprinde toată Evanghelia. Altă cale de mântuire, altă cale de îndumnezeire nu există…
O, Maica Prea Curată, ajută-ne să împlinim cuvântul Fiului Tău şi Dumnezeului nostru. Amin!

Preot Constantin Voicescu

Cuvânt preluat de pe siteul Război Întru Cuvânt, operând câteva mici modificări, orientându-ne după lucrarea Doamnei Aspazia Oţel Petrescu, adăugând şi diacriticele cuvenite.



Related Posts with Thumbnails