Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la Înălţarea Domnului.

„Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)

Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit.

Voieşti să ştii cum noi am întărâtat asupra noastră pe acest Domn plin de dragoste şi de prietenie? Este neapărat trebuitor să cunoaştem fondul vrăjmăşiei de mai înainte, pentru ca atunci când vedem că noi, care eram vrăjmaşii lui Dumnezeu, iarăşi am fost cinstiţi, să ne minunăm de dragostea Aceluia. Şi să nu credeţi că acea schimbare s-ar fi făcut în urma propriilor noastre merite, ci mai vârtos să nu încetaţi a recunoaşte mărimea harului dumnezeiesc şi de-a pururea să mulţumiţi Lui pentru mărimea darurilor Sale.

Aşadar, voieşti să ştii cum am întărâtat asupra noastră pe acest Domn iubitor de oameni, plin de dragoste, bun, care toate le-a întocmit spre binele nostru? Dumnezeu hotărâse odinioară a stârpi tot neamul nostru, şi aşa de tare Se mâniase asupra oamenilor, încât voia să-i stârpească împreună cu femeile, cu copiii, cu dobitoacele şi cu tot pământul. El chiar spusese: „Voi pierde de peste tot pământul pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut” (Facerea 6, 7). Dar nu omenirea în sine ura El, ci răutatea ei.

Şi noi, care păream nevrednici de pământ, astăzi ne-am înălţat la cer. Noi, care nu eram vrednici de nici o cinste pe pământ, ne-am înălţat la împărăţia cea de sus şi am trecut peste ceruri şi am ajuns la tronul cel dumnezeiesc; şi acea natură, care fusese alungată din rai de către heruvimi, astăzi s-a ridicat mai presus de heruvimi. Dar cum s-a săvârşit această mare minune? Cum ne-am ridicat noi la această înălţime, noi care am mâniat pe Domnul şi nu păream vrednici nici de pământ? Cum s-a înlăturat acel război? Cum s-a îmblânzit acea mânie? Cum? Căci aceasta este de mirare, că nu noi, ci El, Care cu dreptate Se mâniase pe noi, ne-a chemat la pace şi a întemeiat pacea. Cum, El a fost atacat şi El cheamă la pace? Negreşit, căci El este Dumnezeu şi de aceea ne cheamă pe noi, ca un Părinte plin de dragoste.

Biserica Catolică beatifică un episop catolic, ucis la Aiud: Szilárd Bogdánffy. Sfinţii români din închisori mai aşteaptă. Până când?

Premiera in lumea crestina romaneasca: Biserica Catolica beatifica primul martir al temnitelor comuniste, ucis la Aiud: Szilárd Bogdánffy, de origine maghiara, dupa cum se poate citi (foto stanga). Rusinea cade atat pe statul roman, care isi bate joc si azi de memoria sutelor de mii de fosti detinuti politici cat si, mai ales, pe Biserica Ortodoxa Romana, unde se afla depuse de ani de zile cereri similare pentru martirii ortodocsi romani, cum ar fi sfintii mucenici Valeriu Gafencu sau Ilie Lacatusu (vezi mai jos marturii Video despre Sfintii Inchisorilor). Anii trecuti, Biserica Catolica a beatificat un numar important de polonezi ucisi pentru credinta lor si pentru apartenenta la rezistenta anticomunista, ca si, de altfel, Biserica Ortodoxa Rusa, care a canonizat martiri ai Gulagurilor sovietice. Prezint mai jos comunicatul Conferintei Episcopilor din Romania. Voi reveni.

Episcopul Bogdánffy de Oradea va fi beatificat în acest an

Este primul martir catolic din România, din timpul comunismului, ridicat la cinstea altarelor

Episcopul romano-catolic Szilárd Ignác Bogdánffy (1911-1953), Episcop auxiliar de Oradea şi Satu Mare, mort la 3 octombrie 1953 în închisoarea de la Aiud, va fi beatificat, la 30 octombrie 2010, în Catedrala romano-catolică din Oradea. Va fi primul martir pentru credinţă al Bisericii Catolice din România, din perioada comunistă, ridicat la cinstea altarelor.

La 27 martie 2010, Papa Benedict al XVI-lea a autorizat Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor să promulge decretul referitor la martiriului episcopului. În aceste zile Episcopul romano-catolic de Oradea, Mons. László Böcskei, l-a întâlnit la Vatican pe Arhiepiscopul Angelo Amato, Prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, pentru a stabili împreună data şi locul beatificării.

Continuare la:

http://roncea.ro/2010/05/12/bomba-biserica-catolica-beatifica-primul-martir-al-temnitelor-comuniste-ucis-la-aiud-szilard-bogdanffy-sfantul-valeriu-gafencu-care-si-a-dat-viata-pentru-colegii-de-celula-printre-care-si-pentru/

Părintele Profesor Ilie Moldovan despre gravitatea sodomiei şi a homosexualităţii. Agresiune împotriva tineretului român.

Gravitatea sodomiei ca păcat de moarte.

Am amintit, tinere, nu de puţine ori în convorbirile noastre, că păcatul desfrânării, sub toate manifestările lui, e o abatere gravă de la planurile Creatorului. Un amestec nepermis şi revoltător. Cine comite acest păcat, calcă legile firii şi acest lucru nu poate rămâne nepedepsit. Căci legea aceasta a fost dată pentru binele firii, iar cine o calcă se pedepseşte pe sine însuşi. Sub această perspectivă se cuvine să privim şi păcatul homosexualităţii, împotrivirea faţă de legile firii, de data aceasta fiind maximă. Mi-e chiar ruşine să-ţi descriu nelegiuirea acestui păcat, bărbatul preferând bărbat, iar nu femeie. Actul homosexual trebuie văzut drept o parodiere blesfemiatoare a liturghiei, o slujbă neagră malefică ce înmulţeşte răul în lume. Prin orice alt păcat de desfrânare, diavolul lucrează prin om ca printr-un instrument al său. Prin homosexualitate, mai mult, acţionează ca printr-o slugă credincioasă. Căci această nelegiuire neagă până şi realitatea bărbatului şi a femeii, contestând astfel ordinea firească a lumii şi, în acelaşi timp, ordinea ei spirituală. Mai presus de orice, acest păcat neagă adevărata iubire dintre bărbat şi femeie, fenomenul divin care purifică natura umană şi o ridică prin actul căsătoriei până la înălţimea unei taine sfinte. Cu alte cuvinte, tăgăduieşte iubirea divină trăită într-o iubire umană. Iată cum diavolul încearcă să fure divinitatea lumii acesteia. Homosexualul, omul desfrânat care şi-a trădat iubirea, este un individualist prin excelenţă, care nu urmăreşte decât satisfacerea unor plăceri impudice, ca şi a unui egoism exacerbat, păcatul împotriva firii devenind, pentru el, unicul sens al existenţei sale. Se poate considera un om liber, cum adesea se pretinde? Liber de sub legile Creatorului, dar rob înlănţuit al unei patimi care îl torturează profund, îl nelinişteşte şi îl asupreşte. Dacă ar fi sincer, ar recunoaşte loial că atâta vreme cât îşi caută fericirea pe aceste căi cu totul nepermise, fără să vrea soarbe cu nebunie amărăciunile infernului. De aceea, nu poate călca atât de grav o lege a firii, fără să i se atragă atenţia.

Sodomizarea, urmare a desfrâului generalizat din vremea noastră.

Vorbind despre homosexualitate, ne referim la un păcat care, potrivit Sfintei Scripturi, cere o anumită pedeapsă, o sancţiune încă din viaţa aceasta. Şi încă una groaznică. Să zicem că statul nu vine să pedepsească acest viciu, dar natura este mai severă aici ca orice alt judecător pământean. Din cauza desfrâului a nimicit potopul viaţa pe pământ şi din cauza homosexualităţii, în special, a nimicit focul de pucioasă pe locuitorii Sodomei şi Gomorei (de unde şi denumirea păcatului, „sodomie"); iar în zilele noastre o pedeapsă şi mai groaznică decât a apei şi a focului, este pierderea conştiinţei păcatului în noua lume ce se profilează în viitor şi pierderea sănătăţii trupeşti prin îmbolnăvire cu virusul HIV. În ce priveşte prima pierdere, este de remarcat faptul că homosexualul de astăzi a alungat din conştientul forului său lăuntric ideea nefirescului vieţii sale, în întunericul inconştientului, unde stăpânesc monştri. De aici şi năzuinţa lui de a impune şi altora stilul său de a fi, crearea unor structuri sociale proprii, constituite sub forma unor asociaţii ce organizează manifestări, congrese, asociaţii de tip satanist sau rock, cu scopul de a perpetua răul în societatea umană. Nedumerit poate de acest trist spectacol ce ţi se deschide în faţa ochilor, ai avea iarăşi dreptul să te întrebi, cum a devenit posibilă apariţia acestui fenomen de masă în sânul civilizaţiei contemporane? Nu în alt fel, decât drept urmare a desfrâului generalizat în zilele noastre, păcat nespovedit şi nepocăit. Unde sunt în vremea noastră canoanele Sfinţilor Părinţi? Cât despre pedeapsa îmbolnăvirii cu virusul HIV, ţi-am vorbit, cred, suficient într-o convorbire a noastră anterioară. Niciuna dintre pedepsele ce survin în urma săvârşirii păcatului nu au evidenţa aceea pe care o are SIDA. De aceea, te-aş îndemna să reţii aceste cuvinte, pe care chiar aş voi să ţi le fixez cu litere de foc în cugetul tău: O răzbunare groaznică îl poate lovi pe acela care cu viaţa sa nelgiută pângăreşte frumuseţea firii omeneşti! Sodomia poate să-ţi ruineze conştiinţa, să-ţi distrugă sănătatea şi să te ducă în mormânt încă din fragedă vârstă. Deci, atenţie!

Mişcarea sodomistă, provocatoare de revoltă împotriva tradiţiei familiale creştine.

Nu aş vrea să omit a-ţi spune nici aceea că în străinătate activitatea activiştilor homosexuali din şcoală se conjugă cu a educatorilor de sex, despre care ţi-am vorbit mai mult. Pe lângă intenţia acestor activişti de a iniţia pe elevi în practicile sodomiste, în cazul că reuşesc, au planul de a-i porni la ură împotriva părinţilor, de a-i face să vadă în ei nişte părinţi bigoţi, retrograzi, homofobi, precum şi nişte terorişti de dreapta, exploatând din plin criza în care se găsesc adolescenţii la vârsta lor. Un elev câştigat de ei va contesta valorile şi chiar existenţa familiei sale. Rupându-se de propriul său cămin părintesc, chiar numai ca un homosexual în devenire, el nu va mai avea nici identitate personală şi nici una etnică, nu va ţine de o tradiţie şi nu se va simţi solidar cu nicio cultură. Activiştii despre care vorbim mai ştiu şi cât de aproape sunt practicile onaniste de cele sodomiste, prin care nu se urmăresc decât satisfacţiile plăcerilor senzuale. Un alt punct din acelaşi program priveşte crearea în sufletul elevului a unei revolte împotriva tradiţiei familiale şi a ordinii creştine a vieţii, care condamnă, amândouă, starea păcătoasă în care ajunge să se complacă cel în cauză. În vederea realizării acestui deziderat, una şi aceeaşi mişcare sodomistă caută să înregimenteze pe adolescent într-un curent de opinie care susţine că păcatul şi răul nu există ca atare şi că el nu rezidă decât în părerile oamenilor şi, prin urmare, oricând poate fi considerat o virtute sau chiar o stare de graţie a lumii. Iată ce vrea să însemne pentru sodomism un adolescent: un om cu o gândire desfrânată, corupt şi pervers, bun consumator de plăceri, uşor de condus, instabil din punct de vedere emoţional şi intelectual, într-un cuvânt lipsit de idealul şi de moralitatea ce i-o conferă viaţa de familie.

Extras din cartea "Adolescenţa - preludiu la poemul iubirii curate",
de Preot Prof. Ilie Moldovan
Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2001
Foto: Gabriela Sabau

Banii de pamperşi ajung la homosexuali? Majoritatea românilor se opune paradei exhibiţioniste a homosexualilor. Alianţa Familiilor protestează.

Ca replica la marsul homosexualilor din 22 mai, cu o zi inainte, Alianta Familiilor din Romania organizeaza un mars pentru normalitate si familie.

Marsul pentru normalitate, pentru valorile familiei, va avea ca punct de plecare biserica Kretzulescu, la ora 17:30, transmite Ziare.com. Prin acest mars AFR doreste sa reafirme valorile familiei si sa transmita un mesaj politicienilor, in contextul procesului actual de revizuire a Constitutiei.

Reprezentantii AFR mai spun ca pe 22 mai masuri similare vor fi organizate si in alte orase din tara, la care sunt invitati sa participe toti cei care cred in familia naturala, formata dintr-un barbat si o femeie.

Marsul homosexualilor, lesbienelor, pedofililor si zoofililor, cel fata de care protesteaza AFR, organizat anual de asociatia Accept, va avea loc o zi mai tarziu, pe 22 mai.

Anul trecut pe 22 mai, cu 24 de ore inaintea marsului diversitatii, a fost organizat Marsul pentru Familie, la care au participat 300 de persoane, printre care si preoti. Manifestatia a fost organizata de Asociatia Provita pentru promovarea valorilor familiale, impotriva propagandei homosexualitatii si a incurajarii avorturilor.

Potrivit unui sondaj Gallup Organization Romania, realizat in iunie-iulie 2008 la cererea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, homosexualitatea este privita ca fiind un lucru rau de 68% dintre romani.

Acelasi sondaj arata ca 56 % dintre romani sunt de parere ca homosexualilor ar trebui sa li se interzica organizarea de evenimente publice, iar 36% nu doresc ca acestia sa mai apara in emisiuni de televiziune.

La Chisinau, primarul Dorin Chirtoaca si autoritatile orasului le-au interzis homosexualilor sa-si expuna fundurile prin centrul celei de-a doua capitale romanesti. Ce parerea are primarul Sorin Opresscu? Acum, ca se taie banii de pampersi, ce facem cu ei, ii dam homosexualilor si jandarmilor lor?

Părintele Arhimandrit Bartolomeu Anania, despre pătimirile Sfântului Mucenic Ioan Valahul.

Aşa cum sugerează şi numele său, „Valahul”, acest sfânt mucenic era de neam valah, adică român din Ţara Românească. El s-a născut în acest ţinut binecuvântat de Dumnezeu în anul 1644, din părinţi cuprinşi în credinţă, evlavie şi chivernisire gospodărească. În acel timp a venit la conducerea ţării Mihnea al III-lea Voievod (1658-1659), poreclit „Turcitul”. Acesta a pornit o răscoală împotriva stăpânirii otomane, datorită haraciului care îi era impus de la Curtea Otomană.

Auzind aceasta, sultanul Mehmet a trimis o oaste de turci în Ţara Românească, pentru a pune capăt revoltei, şi a pedepsi pe domnitorul revoltat. De frică, Mihnea a fugit peste munţi, în Transilvania, unde a şi murit, iar turcii, văzând aceasta, au pustiit ţara, robind mulţime mare de bărbaţi, femei şi copii. Printre aceştia se afla şi tânărul Ioan, care ajunsese la vârsta de 15 ani, şi care primise în dar de la Dumnezeu o nemaiîntâlnită frumuseţe a chipului. Pe drum însă, un păgân din cei ce duceau pe români în robie s-a oprit asupra lui Ioan şi plăcându-i frumuseţea exterioară a trupului, l-a cumpărat, având asupra sa gând urât. Sfântul s-a împotrivit însă acestei fapte nelegiuite, nerecunoscând de stăpân decât pe Stăpânul tuturor, Hristos. Înfuriindu-se, păgânul se pregătea să-l lege pe Ioan de un copac, pentru a-şi duce urâciosul gând până la capăt, dar Sfântul, scârbindu-se în inima sa şi nevrând să fie ruşinat înaintea lui Dumnezeu, şi-a adus aminte de David, biruitorul lui Goliat, şi prinzând curaj, l-a ucis pe păgân.

Nu mult după aceea, agarenii care duceau pe robi către Constantinopol au observat lipsa stăpânului lui Ioan. Aflând adevărul, l-au legat în lanţuri pe Ioan şi aşa l-au dus până la Constantinopol, chinuindu-l cumplit. Ajuns la Constantinopol, Ioan a fost dus la judecată, unde a mărturisit adevărul. spunând că omorându-l pe păgân nu a făcut decât să-şi apere fiinţa lui de creştin adevărat. Vizirul, auzind acestea, l-a dat pe Sfântul Ioan în stăpânirea femeii păgânului omorât, ca să facă cu el ce va voi. Aceasta a fost îndată răpită de frumuseţea tânărului, şi l-a dus în casa ei, unde i-a promis că dacă se va lepăda de credinţa sa şi va trece la aceeaşi lege cu a ei, îl va lua de bărbat, în locul celui mort, făgăduindu-i bogăţii şi desfătări nenumărate. ca pildă, femeia i-a dat chiar pe Mihnea Turcitul, care fusese şi el rob la turci, dar trecând în legea mahomedană, ajunse domnitor în Ţara Românească. Ioan însă s-a împotrivit, nevrând să se lepede de credinţa sa, aducându-şi aminte de Iosif, fiul lui Iacov, care a înfruntat ademenirile femeii lui Putifar. Aceste ispitiri au durat 2 ani şi jumătate, după care femeia, văzând statornicia Sfântului, s-a înfuriat şi l-a dat pe Ioan eparhului cetăţii, care l-a aruncat în temniţă. Acolo mucenicul a fost supus la multe, cumplite şi înfricoşătoare chinuri. În acest timp, femeia vizita adesea pe Ioan, gândindu-se că tânărul îi va asculta cererile şi o va lua de soţie. Ioan însă, asemenea unui diamant, a rămas statornic în credinţa sa, căutând numai spre Hristos de la Care primea putere şi înţelepciune.

Văzând toţi că nu este nici o cale de a îndupleca pe tânăr să se lepede de Hristos, au luat hotărârea de a-l pierde pe Ioan cu moartea. Astfel, binecuvântatul mucenic al Domnului a fost dus la spânzurătoare, în data de 12 mai 1662, şi astfel, şi-a dat viaţa în mâinile lui Hristos, de la care a şi primit cununa biruinţei.

Viaţa Sfântului, împreună cu pătimirea sa a fost scrisă de Ioan Cariofil, un învăţat grec din acea vreme, după care a fost tipărită la Veneţia de Sfântul Nicodim Aghioritul, şi apoi trecută în sinaxarele greceşti şi apoi în cele româneşti.

---

[1] Arhim. Bartolomeu V. Anania, Sfântul mucenic Ioan Valahul, în vol. „Sfinţi români şi apărători…”, ed. cit. , p. 399.

Basarabia, izvorul românismului, vorbeşte:Peste 90 la sută dintre copii vor studierea religiei în şcoală, cu condiţia să fie predată neapărat de preot

Avocatul parlamentar Tamara Plămădeală susţine introducerea religiei în şcoală, însă consideră că acest lucru trebuie să fie decis de copii şi părinţii lor, nu printr-un referendum naţional.

Avocatul parlamentar respinge afirmaţiile unor asociaţii obşteşti (din cadrul Retelei Soros – nota mea), precum că introducerea obiectului religiei în şcoală ar fi contrară principiului constituţional de separare a religiei de stat. În acelaşi timp, în cadrul mai multor mese rotunde, organizate în teritoriu, avocatul parlamentar a constatat că peste 90 la sută din copii se pronunţă în favoarea studierea religiei în şcoală, cu condiţia ca această disciplină să fie predată neapărat de un preot.

În opinia avocatului parlamentar, „introducerea studierii obligatorii a religiei în şcoală este absolut necesară, însă, înainte de toate, trebuie consultaţi beneficiarii, adică copiii”.

Chiar dacă studierea religiei va fi introdusă în şcoală, consideră avocatul parlamentar, nu va fi încălcată în nici un fel prevederea art. 35 din Constituţia RM, deoarece va fi introdusă o disciplină de studiu obişnuită, şi nu se va forma un învăţământ cu caracter religios şi astfel, nu va fi încălcată prevederea, conform căreia învăţământul de stat este laic.

Octavian RACU, FLUX

Via Sergiu Praporscic Blog şi www.roncea.ro

Religia în şcoli pe “firul roşu” îmbârligat Moscova-Chişinău-Bucureşti-Bruxelles.

E bine intotdeauna sa stai cel putin cu un ochi pe Moscova, analizand situatia de ieri si urmarind, la Chisinau, reverberatia de azi ca sa stii ce se va intampla maine la Bucuresti. Cu o luna in urma, Vlad Cubreacov, unul dintre cei mai fini analisti de peste Prut, atat a spatiului profund romanesc cat si a celui slav si, chiar daca nu-i place sa se spuna asta, unul dintre artizanii reactivarii Mitropoliei Basarabiei, avertiza asupra unei incercari de compromitere a ortodoxiei, pe care eu am titrat-o O analiza ingrijoratoare: Noul KGB planuieste crearea unui miscari nationalist-crestine in Basarabia care sa preia inclusiv energii din Romania si BOR. La Chisinau se-aprinde scanteia. Este vorba de o initiativa pretins ortodoxa, de sustinere a religiei in scoli, pritocita impreuna cu mitropolitul moscovit, colonelul Vladimir Cantarean, de nimeni altul decat de fostul sef al Serviciului de Informatii si Securitate (SIS) de la Chisinau, Valeriu Pasat, un instrument al magnatului rus Anatol Ciubais, fost sef al Administratiei Prezidentiale a ultra-coruptului Boris Eltin, fost vicepremier al Rusiei, ajuns chiar si prin board-ul JP Morgan. I-a apucat credinta! Mai stim noi pe unul la fel, care sta de mana cu un membru al Clubului de la Roma, Grupului Bilderberg si Trilateralei…

N-a trecut mult si, la Bucuresti, pentru a lansa un balon de incercare, o grenada fumigena, vocalul navetist de Bruxelles Cristian Preda (cristian doar cu numele) sustine, dintr-o data, de pe o pozitie de “dreapta”, eliminarea religiei din scoli. Cica asa e “european”. Desi vocalizele euro-politrucului sunt ignorate de opinia publica, gurul lui, Andrei Plesu, intervine doct in dialogul inventat pentru a trasa directivele: Da, Religiei in scoli!, dar numai unei Istorii a Religiilor, fara “indoctrinare”, asa cum vrea muschii si barba mea. Ce treaba are un agnostic, din secta catarilor, dupa cum a afirmat Parintele Nicolae de la Rohia, Nicu Steinhardt, un “indepartat de neam” si “tare strain de credinta”, dupa cum a spus Parintele Staniloae, cu religia in scoli? Asemanarea cu Pasat este izbitoare, din mai multe punct de vedere: unul sclavul oligarhului rus Ciubais, altul servul corespondentului lui, Patriciu.

La Chisinau se incinge mamaliga: Vladimir si Pasat propun chiar un referendum. Peste 10.000 de basarabeni ies in strada. Ziaristii alerti din Basarabia observa imediat riscurile si le semnaleaza, cu ingrijorare: Religia în şcoală – DA! Referendum consultativ – NU! Deja s-a creat o disputa. Acum, aflam de la talentatul scriitor si calugar basarabean Savatie Bastovoi, o minte extrem de iscusita, ca, de fapt, “intamplator sau nu, campania de la Chisinau se suprapune cu campania care se face acum in Federatia Rusa pentu introducerea ca obiect de studiu a disciplinei zisa “Bazele culturii ortodoxe”. Campania ruseasca are sustinerea guvernamentala si, dupa cum se exprima chiar autorii ei, se face cu o graba disperata”. “Cursul nostru este o incercare disperata a Rusiei de a se salva pe sine. In joc este viitorul nostru”, se afirma pe www.pravmir.ru. Parintele Savatie sintetizeaza dilema in care este aruncat romanul: “Intrebarea este: ne angajam si noi in lupta disperata pentru salvarea Rusiei?”

Ce sa faca romanul, fie el basarabean sau nu? De-o parte Rusia kaghebisto-”crestina”, de cealalta Europa oficiala, mai mult anti-crestina, dar altfel infratita, pe sub garla, la toate energiile “Noii Rusii”. Viitorul “suna” sumbru. Vorba ‘ceea: “Vai de biet român saracu/ Ca-ndarat tot da ca racul/ Fara tihna-i masa lui/ Si-i strain în tara lui”…

Raspunsul sta in intrebarea cu care isi incheie Parintele Savatie avertismentul: “Sau incepem o lupta pentru propria salvare, pentru cunoasterea adevarului istoric despre soarta Bisericii in acest tinut in care ne-a lasat Dumnezeu sa traim?”.

Victor RONCEA

Sursa:

http://roncea.ro