De Inaltarea Domnului (Ziua Eroilor) - un cuvant al Parintelui Justin Parvu despre Neam, Tara si mucenicii din inchisorile comuniste

Sursa: Manastirea Petru Voda

Ipoteză: „Primăvara turcească”, pregătită în laboratoarele Soros

Scris de: Luciana Pop

Protestele împotriva Guvernului Erdogan ar putea fi rezultatul „muncii” Open Society Foundations, patronată de miliardarul american George Soros • Izbucnirea protestelor de la Istanbul coincide cu anunțul Turciei privind reducerea la zero a datoriilor față de FMI

De aproape două săptămâni, toate privirile sunt ațintite spre manifestațiile de amploare care au cuprins Turcia, proteste pornite de la o scânteie - intenția de a demola Parcul Gezi din Istanbul - și transformate într-o mișcare de contestare a premierului Recep Tayyip Erdogan, fără precedent în acest stat laic. Turcii care au ieșit în stradă sau cei care radiografiază situația politică dau vina pe încercările tot mai evidente ale prim-ministrului de a islamiza societatea. Și pe derapajele lui autoritariste. Există și voci care spun că în spatele protestelor soldate cu trei morți, peste 4.000 de răniți și alte câteva mii de oameni arestați, se află o agendă secretă a Occidentului de a destabiliza Turcia. „Primăvara turcească”, așa cum a denumit-o presa, l-ar putea avea ca păpușar-șef pe maestrul „revoluțiilor portocalii”, miliardarul George Soros, a cărui fundație este tot mai vocală în Turcia. Alte teorii conspiraționiste leagă izbucnirea revoltelor de un anunț recent al Guvernului Erdogan. După 50 de ani, Turcia a intrat în clubul țărilor care nu mai au datorii la Fondul Monetar Internațional.

De la salvarea unui parc din Istanbul, condamnat să ajungă teren pentru mall, în Turcia ultimelor zile s-a ajuns la acțiuni de protest explozive îndreptate împotriva Guvernului Erdogan. Mii și mii de oameni au ieșit în stradă, zi de zi, pentru a cere demisia premierului, acuzat de derapaje autoritare și de ignorarea statului laic, fondat de Atatürk. După Istanbul, „Primăvara turcească” s-a extins la Ankara, Izmir, Edirne și în alte orașe. De fiecare dată, forțele de ordine au răspuns la adresa protestatarilor cu tot arsenalul din dotare: gaze lacrimogene, gloanțe de cauciuc, tunuri cu apă, lovituri de baston.

Complot din exterior

Tabloul ultimelor zile, în care s-au înregistrat noi și noi ciocniri între poliție și manifestanți, arată astfel: trei morți, cel puțin 4.300 de răniți și mii de oameni arestați. Revenit în țară după un turneu în Magreb, șeful Guvernului de la Ankara și-a reluat retorica ofensivă, calificându-i pe protestatari drept „jefuitori” şi „extremişti”, şi a denunţat un complot „organizat atât în interiorul, cât şi în exteriorul ţării”. După ce a făcut aceste afirmații, premierul Erdogan a fost comparat cu președintele sirian Bashar al-Assad. Pe care l-a numit „dictator” și pe care nu l-a susținut nicio clipă în momentul în care acesta acuza „puteri străine” că ar fi implicate în rebeliunea din Siria. O serie de grupări de extremă stânga, care au manifestat în ultimele zile la Istanbul, i-au reproșat lui Erdogan că s-a dat de partea Occidentului, participând la agresiunea Siriei, stat vecin și, tradițional, prieten.

Apel al Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei pentru consolidarea statutului tradițional al familiei și al căsătoriei. "Considerăm că schimbarea viziunii asupra instituției familiei va conduce la desfigurarea acestei națiuni, prin relativizare morală și prin încurajarea promiscuității sexuale, cu efecte extrem de nocive mai ales asupra copiilor sau tinerilor".

Noi, membrii Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în cadrul ședinței de lucru din data de 12 iunie 2013, care a avut loc la Mănăstirea Neamț, lavra istorică a isihasmului românesc, am luat act cu bucurie față de demersul Patriarhiei Române, care a înaintat o serie de propuneri către comisia de revizuire a Constituției, între care și cea privind definirea familiei ca întemeindu-se pe căsătoria liber consimțită „între un bărbat și o femeie”. În acest context, ne declarăm îngrijorați de respingerea, de către această comisie, a unei astfel de clarificări, absolut necesare în contextul lumii de azi, cu atât mai mult cu cât, anterior, aceeași membri votaseră pentru o astfel de definiție. Acceptând actuala formulă din Constituție, aceasta ar putea deschide perspectiva legiferării „căsătoriilor” între persoanele de același sex. Noțiunea de „soți” care apare acum în definirea constituțională a căsătoriei, lasă deschisă, din păcate, această posibilitate.
În slujirea noastră de păstori ai poporului lui Dumnezeu din Moldova, nu putem tăcea și rămâne indiferenți față de perspectiva unei mari decăderi, aceea de a strica rostul ființial al omului de a se uni, bărbat și femeie, în sfânta taină a căsătoriei. Totodată, îndemnăm la veghe, în duh de rugăciune și de mărturisire, față de un proces mereu crescând de păgânizare a societății, având ca reper valori zis a fi moderne, superioare.
Ierarhii Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în numele milioanelor de credincioși, clerici și monahi, cuprinși în eparhiile pe care le slujesc, cheamă pe cei responsabili de alcătuirea textului Constituției să nu se îndepărteze de o viziune asupra căsătoriei pe care o are majoritatea covârșitoare a celor care i-au votat și pe care-i reprezintă în forul legiuitor al țării. O schimbare de poziție asupra acestui subiect, reflectată în Constituţie sau într-o lege ulterioară, ar plasa senatorii și deputații în contradicție evidentă față de convingerea celor pe care-i reprezintă în Parlament. S-ar încălca, astfel, o regulă elementară a democrației, care presupune să se exercite puterea în numele și în conformitate cu voința poporului care i-a ales.
Considerăm că schimbarea viziunii asupra instituției familiei va conduce, prin ultimele sale consecințe, la desfigurarea acestei națiuni, prin relativizare morală și prin încurajarea promiscuității sexuale, cu efecte extrem de nocive mai ales asupra copiilor sau tinerilor. Suprimarea statutului actual al familiei și al căsătoriei ne-ar face, astfel, vinovați, în fața lui Dumnezeu și a neamului românesc, de o greșeală fără precedent și ne-ar plasa pe o direcţie ce afectează demnitatea umană şi nu are nimic moral şi sfânt.

IPS Teofan,
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

IPS Pimen,
Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

               PS Corneliu,
               Episcop al Huşilor

               PS Calinic Botoșăneanul,
               Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

               PS Ioachim Băcăuanul,
               Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

Sursa: 

Doxologia

Radu Golban: Guvernul USL a făcut un cadou de MILIARDE de euro Germaniei.

Guvernul Ponta a făcut cadou Germaniei mai multe proprietăţi confiscate în 1944 de către Regele Mihai, Grupului Etnic German de la acea vreme, dezvăluie economistul român Radu Golban. Aceste proprităţi valorează miliarde de euro, potrivit acestuia.

"Cadoul lui Victor Ponta pentru Angela Mekel a fost restituirea proprietăţii confiscate în 1944, a forumului democrat german. [...] În 1944, România a semnat o convenţie de armistiţiu cu aliaţii, care conţinea 66 de legi. Între cele 66 de legi a fost şi legea care a interzis mişcările fasciste dar şi grupul etnic german. Averile grupului etnic german au fost confiscate în mod legal", a declarat Radu Golban, la Realitatea TV.
În opinia românului stabilit în Elveţia, vizita de astăzi a lui Ponta la Berlin a reprezentat cadoul Angelei Merkel pentru proprietăţile retrocedate Germaniei de guvernul USL.

"Această vizită este şi un prilej de primi girul de la Berlin pentru viitoarea carieră a domnului Victor Ponta", a mai spus Radu Golban.
Şi Peter Imre a comentat vizita premierului Victor Ponta la Berlin, de data aceasta din perspectiva omului de afaceri. "Evident că atunci când preşedintele Franţei vine in vizită, nu vine sa vadă Carpaţii, vine cu şleahta de oameni de afaceri şi cumpără bucată cu bucată". Acesta s-a interesat şi câţi oameni de afaceri români sunt în delegaţia primului ministru, nu "dacă domnul Ponta se place cu doamna Merkel sau nu". Din păcate, niciun om de afaceri nu a fost în această delegaţie...

Vezi video la:

http://www.realitatea.net/cadoul-lui-victor-ponta-pentru-angela-merkel_1201468.html

Sfantul Luca al Crimeei: Din cuvintele tale te vei osandi

Biserica fericeşte pomenirea Sfantului Ioan Scararul, fiindcă el a scris o carte de mare însemnătate pentru toată lumea creştină, care se cheamă „Scara”, în această carte, Sfântul Ioan înfăţişează învăţătura despre toate virtuţile creştineşti şi mijloacele de a urca pe treptele lor spre desăvârşire. Despre această sfântă carte s-ar putea spune foarte multe, dar astăzi vom vorbi despre ceea ce ne poate ridica foarte mari piedici în calea spre mântuire: despre cuvânt. Sfântul Apostol Iacov vorbeşte despre limba noastră, despre cuvântul nostru, astfel: Limba mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Puţin foc mult codru aprinde: foc este şi limba, lume a fărădelegii. Limba îşi are locul ei între toate mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce a fost aprinsă ea însăşi de focul gheenei (Iac. 3, 5-6). Incendiul ne mistuie avutul, aduce în inimile noastre mare tulburare şi frică - şi iată că Sfântul Apostol Iacov compară cu incendiul limba noastră neînfrânată. Toată viaţa noastră va deveni neliniştită şi dureroasă, fiindcă limba rea şi necredincioasă este aprinsă de focul gheenei.

Orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare a fost şi este îmblânzită de firea omenească, dar limba nimeni dintre oameni nu poate s-o îmblânzească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie aşa acestea (Iac. 3, 7-10). Nu trebuie să spurcăm astfel gurile noastre, care se ating de Sfântul Potir, primind nemuritorul şi de viaţă făcătorul Trup şi Sânge al lui Hristos.

Nu trebuie ca din gurile voastre să curgă alături de cuvinte bune, cuvinte de iubire, şi cuvinte de blestem, care sunt osândite de Dumnezeu. Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor care ascultă (Efes. 4, 29). Sfântul Apostol Iacov dă mărturie: Dacă cineva socoate că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică (Iac. l, 26).

Nu puţini sunt între noi cei care se cred evlavioşi, dar nu îşi înfrânează limba; nu puţini sunt cei care după ce se întorc de la biserică, unde au ascultat cuvintele lui Hristos şi chiar s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Lui, varsă cuvinte rele şi veninoase peste aproapele lor. Dar câţi nu sunt între noi cei ale căror guri nu-s îngrădite cu nimic, ci vorbesc mereu, fără contenire, pălăvrăgind şi iar pălăvrăgind de dimineaţa până seara! Şi, se înţelege, în această pălăvrăgeală sunt o mulţime de vorbe deşarte, rele - în timp ce însuşi Domnul Iisus Hristos ne-a zis: Vă spun că pentru orice cuvânt deşert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în Ziua Judecăţii, căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit (Mt. 12, 36-37).

Oamenii cu adevărat evlavioşi sunt întotdeauna într-o concentrare adâncă, se cufundă în sine, privesc în propriile inimi - iar gurile flecare nu doar că flecăresc la nesfârşit, ci varsă otravă de aspidă, de viperă (Ps. 139, 3): cuvinte otrăvite de osândire, clevetire şi defăimare, înjurături dezgustătoare. Iar Domnul Iisus Hristos a interzis cu asprime orice cuvânt de ocară, chiar şi cel mai puţin grosolan: Cine va zice fratelui său: „netrebnicule”, vrednic va fi de judecata sinedriului, iar cine îi va zice: „nebunule”, vrednic va fi de gheena focului (Mt. 5, 22). Vedeţi ce curăţie desăvârşită cere limbii noastre Domnul Iisus Hristos?


Din păcate, între creştini sunt mulţi vorbitori de rău, mulţi oameni care îşi clevetesc aproapele. Iar Sfântul Apostol Pavel, vorbind de cei ce nu vor moşteni împărăţia Cerurilor - de hoţi, adulteri, închinători la idoli - îi pune în rând cu aceştia şi pe vorbitorii de rău: Vorbitorii de rău nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (l Cor. 6, 10). Chiar dacă ne abţinem cu luare-aminte şi cu stricteţe de la cele mai respingătoare înjurături, de la cele mai putrede cuvinte, de la osândirea aproapelui, de la clevetire şi bârfe, tot vom fi vinovaţi de grăire în deşert. Noi grăim în deşert întotdeauna şi peste tot. Dar iată cei spune Sfântul Apostol Pavel lui Timotei: O, Timotei! Păzeşte comoara care ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase. De deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te (l Tim. 6, 20; 2 Tim. 2, 16), adică îi interzice chiar să rămână acolo unde se grăieşte în deşert.

Dar ce înseamnă „împotrivirile ştiinţei mincinoase”, de care apostolul Pavel îi porunceşte lui Timotei să se depărteze? Sunt disputele pe care le poartă cu plăcere în jurul celor sfinte oamenii care se socot „autorităţi” în domeniu, care cred despre sine că au o înaltă educaţie teologică, dar care sunt de fapt cu desăvârşire deşerţi duhovniceşte.

Grăirea în deşert pustieşte până în adânc sufletul. Noi ne facem singuri răni grave nu numai când rostim cuvinte putrede şi deşarte, ci şi când ascultăm asemenea cuvinte ieşind din guri străine. Multora le place să asculte bârfe şi clevetiri despre aproapele lor şi sunt la fel de vinovaţi înaintea lui Dumnezeu ca şi cei pe care îi ascultă.

A te înfrâna de la cuvinte rele, vorbe deşarte şi a te învăţa să taci e o sarcină grea. Mulţi nevoitori s-au ostenit din greu întreaga viaţă ca să îşi înfrâneze limba, urmărind-o cu stricteţe, punându-i fel şi fel de îngrădiri - însă aceasta tot aluneca deseori din stăpânirea lor cum alunecă peştele din mâini, fiindcă aşa e limba: alunecoasă şi foarte mişcătoare. Mulţi asceţi s-au lepădat cu totul de vorbire - iar cuviosul avvă Agaton, ca să-şi biruie limba, ca să şi-o înfrâneze, s-o dezveţe de grăirea deşartă, a purtat o pietricică sub limbă timp de trei ani. Vedeţi ce însemnătate dădeau sfinţii cuvântului? Şi noi trebuie să luăm exemplu de la ei.

Când se citesc parimiile, răsună deseori cuvintele: Întru binecuvântarea drepţilor se va înălţa cetatea, iar prin gura necredincioşilor se dărâmă (Pilde 11, 11). Ce să însemne asta? Ce poate fi? Nu este o exagerare, ci purul adevăr. Puterea cuvântului omenesc este uriaşă. El e în stare să lase o urmă adâncă, de neşters în inimi, el zideşte dacă e plin de dragoste şi bunătate sau dărâmă dacă, dimpotrivă, e plin de vrăjmăşie şi ură.

Dacă binecuvântarea drepţilor se întinde asupra cetăţii, dacă în inimile oamenilor pătrund sfintele lor cuvinte, cetatea se înalţă, iar bunăstarea duhovnicească, prin urmare şi cea materială, de asemenea creşte şi sporeşte. Iar dacă gurile necredincioşilor spurcă inimile celor din jurul lor cu vorbe asemănătoare unor aburi otrăvitori, întreaga viaţă duhovnicească a poporului se strică. O asemenea cetate poate ajunge pustie în deplinul înţeles al cuvântului.

Răspunderea noastră pentru orice cuvânt putred este înfricoşătoare şi mare, fiindcă prin aceste cuvinte necurate nu numai că ne otrăvim pe noi înşine, ci otrăvim de asemenea inima şi mintea aproapelui.

La fiecare Liturghie a Darurilor Înainte-sfinţite auziţi sfânta cântare: „Să se îndrepteze rugăciunea mea...” Luaţi aminte cu adâncă umilinţă la spusele: „Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele”. Mulţi se mulţumesc însă doar cu această umilinţă; după ce pleacă din biserică, ea se stinge în ei treptat şi uită că nu trebuie doar să ceară de la Dumnezeu ca El să „pună pază gurii”, ci şi să se străduiască ei înşişi întreaga viaţă să-şi înfrâneze limba nelegiuită, în care lucrare să ne ajute tuturor Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Amin.

Sursa: Agora Crestina

Părintele Arsenie Boca despre lepădarea de sine. Libertatea își câștigă valoarea de mântuire numai dacă trece prin jertfă.

„Nu poți urma pe Dumnezeu urmându-ți ție. Trebuie să alegi între tine și Dumnezeu. E o alegere care te poate pierde; dar tocmai această pierdere pentru Dumnezeu te câștigă. Alegerea aceasta  «dacă vrei»  e darul libertății cu care a cinstit Dumnezeu pe om, făcând și de el atârnătoare mântuirea sa. Primul care a adus știrea, i-a făcut conștienți pe oameni de libertatea lor, este creștinismul. Libertatea este un excepțional de mare dar, însă, pentru cine se iubește numai pe sine, e tot așa de mare primejdie. Iubitorul de sine își înclină libertatea spre fărădelegi, la care ajunge rob și din om neom.
Libertatea își câștigă însă valoarea de mântuire numai dacă trece prin jertfă. Jertfa acelei iubiri de sine e vama ei de verificare. Liber ajunge numai cel ce se leapădă de toate și în primul rând de sine. Ucenicii lui Iisus sunt oameni liberi.
Libertatea aceasta presupune o austeritate a vieții.
În împărăția religiei, libertatea nu e un concept abstract, ca în câmpul cunoașterii în general, aci ea e o structură a omului devenit spiritual, străbătut de adevăr, încă din veacul acesta. Unul ca acesta, chiar de-ar tăcea, mărturisește înaintea oamenilor pe Iisus, Cel ce l-a făcut liber.
Aceasta e ceea ce urmărește Iisus, când ne cheamă să-I fim ucenici, începând de la libertate!”

Sursa: Părintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.

S-a stins un mare luptător anticomunist. Octav Bjoza: "Dumitru Comşa avea o fermitate şi o morală de excepţie. Am avut extrem de multe lucruri de învăţat de la el."

Lumea luptătorilor anticomunişti este mai săracă după ce Dumitru Comşa s-a stins din viaţă la vîrsta de 92 de ani. Născut la Cincu, Dumitru Comşa şi fraţii săi au fost printre cei care, după 1945, au sprijinit grupările armate ale partizanilor din Munţii Făgăraşului. Cei patru fraţi Comşa au acordat un sprijin important grupării conduse de Ion Gavrilă Ogoranu, aprovizionîndu-i pe membrii grupului cu alimente, medicamente, îmbrăcăminte sau muniţie şi, nu de puţine ori, adăpostindu-i în casa lor. „Este foarte greu să-l caracterizezi pe Dumitru Comşa în doar cîteva cuvinte. A fost unul dintre cei mai mari lutători anticomunişti, împreună cu ceilalţi trei fraţi ai săi. Arestat şi condamnat la mulţi ani de temniţă de căre regimul comunist, Dumitru Comşa şi fratele său Constantin, mi-au fost buni colegi de celulă prin închisorile de la Codlea sau Gherla, ori în lagărele de muncă din Balta Brăilei sau Delta Dunării. Sub modestia şi chiar timiditatea sa, Dumitru Comşa avea o fermitate şi o morală de excepţie. Am avut extrem de multe lucruri de învăţat de la el. Costică s-a stins în urmă cu cîţiva ani, la vîrsta de 80 de ani, iar pe Dumitru l-am condus astăzi (ieri - n.r.) pe ultimul său drum, la Bucureşti. I-au stat la căpătîi toţi cei trei fii ai săi, unul venit tocmai din Florida, ceilalţi doi din Bucureşti“, a spus Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România.

Sursa:

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=eveniment&s_id=127426