Pentru cine a jucat membrul CFR Jack Matlock in decembrie 1989? Radu Portocala: Un yankeu la curtea presedintelui Iliescu.

 

Jack F. Matlock Jr. este considerat de multa vreme la Washington drept un mare expert in chestiuni sovietice. Pe baza acestui renume, dl Matlock a fost numit de trei ori la Ambasada Statelor Unite de la Moscova, ultima data, intre 1987 si 1991, in calitate de ambasador. El a fost, prin urmare, un spectator privilegiat al evenimentelor care au dus la destramarea “lagarului socialist”. Ceea ce nu inseamna ca le-a si inteles…

In ziua de 24 decembrie 1989, la cererea sa, ambasadorul Matlock era primit in audienta de catre ministrul adjunct sovietic al Afacerilor Externe, Ivan Pavlovici Aboimov. Jurnalul acestuia din urma, confirmat de documentele oficiale declasificate ulterior, ne da o informatie, care, privita prin prisma a tot ce s-a spus si scris despre caderea lui Ceausescu, e cel putin deconcertanta.

Imputernicit de Secretarul de Stat James Baker, dl Matlock a sugerat pur si simplu Uniunii Sovietice sa intervina militar in Romania. “He let us know that under the present circumstances the military involvement of the Soviet Union in Romanian affairs might not be regarded in the context of ‘the Brezhnev doctrine’”, scrie Aboimov. (“El [Matlock] ne-a informat ca, in circumstantele actuale, implicarea militara a Uniunii Sovietice in afacerile romanesti ar putea sa nu fie incadrata in contextul ‘doctrinei Brejnev’”.)

Doctrina sovietica a “suveranitatii limitate”, cunoscuta sub numele promotorului ei, Leonid I. Brejnev, este cea care a permis, de pilda, invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Pactului de la Varsovia in 1968. Este ceea ce propuneau Statele Unite pentru Romania, in decembrie 1989, prin intermediul dlui Jack F. Matlock Jr.
Ivan P. Aboimov n-a pierdut, fireste, ocazia de a lua peste picior administratia americana – care tocmai intervenise in Panama – spunandu-i interlocutorului sau ca “doctrina Brejnev” este acum a Statelor Unite, ca un cadou din partea Uniunii Sovietice. In ce-l priveste pe Eduard Shevardnadze, fost general KGB si ministru sovietic al Afacerilor Externe intre 1985 si 1991, el a calificat sugestia americana – pe care, de altfel, Franta o sustinea cu hotarare – drept “stupida”. Un termen foarte putin diplomatic, dar, din pacate, foarte potrivit cazului in speta.

Aceasta aducere aminte a unor fapte de mult cunoscute este importanta pentru ca ea scoate in evidenta faptul ca Statele Unite nu au avut nici o participare la evenimentele care au dus la eliminarea lui Ceausescu. Daca americanii ar fi jucat un rol cat de mic in spectacolul la care am asistat atunci, e de la sine inteles ca nu s-ar fi repezit sa le ceara sovieticilor, prin intermediul domnului Matlock, sa trimita trupe in Romania.

Teza pe care entuziastii o repeta de 20 de ani si potrivit careia Statele Unite l-au rasturnat pe Ceausescu isi pierde orice credibilitate dupa lectura celor cateva fraze schimbate intre Matlock si Aboimov.

Statele Unite nu numai ca n-au contribuit cu nimic la evenimentele din 1989 – din Romania si din celelalte tari socialiste -, dar aparent nici macar n-au inteles bine ce se intampla in aceasta parte a lumii. Tot ce-au facut a fost sa incerce sa ia trenul din mers.

Ceea ce explica a doua aparitie a dlui Matlock in decorul romanesc. La sfarsitul lui ianuarie 1990, pe vremea cand era inca ambasador la Moscova, el a fost trimis la Bucuresti, in calitate de expert (!), pentru a evalua “situatia post-revolutionara”. O decizie cel putin ciudata din punctul de vedere al practicilor diplomatice.

WikiLeaks: Americanii, de partea Frontului Salvarii Nationale

Raportul redactat atunci de dl Matlock si dezvaluit recent de celebrul site WikiLeaks arata limpede ca trimisul american evolua intr-un teren absolut necunoscut. Ceea ce infirma teza avansata de mai multi autori, potrivit careia principalii protagonisti ai evenimentelor din decembrie 1989 fusesera recrutati cu ani in urma de Washington care-i manipula dupa bunul sau plac. Dl Matlock vorbeste cu oameni pe care nu-i cunoaste, despre care aparent nu stie aproape nimic si care il mint spunandu-i exact ce vroia sa auda.

Culmea ipocriziei. Tismăneanu se face că muşcă mâna lui Iliescu

Comemorarea coşmarului din 13-15 iunie 1990, când Iliescu, noii securişti din subordinea sa şi ortacii chemaţi din Valea Jiului au transformat Bucureştii într-un haos plin de sânge şi violenţă, a fost perturbată de comunistul-anticomunist Vladimir Tismăneanu, Volodea Tismineţchi pentru tovarăşi. Într-o nouă operaţiune de distragere a atenţiei opiniei publice de la crimele cu care Iliescu şi-a umplut mâinile de sânge, Volodea Tismineţchi a ieşit, ieri, la Hotnews-RFI cu o nouă şarjă de intoxicări. Aşa se face că Tismăneanu a anunţat că Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICMER), împreună cu Asociaţia 21 Decembrie vor face, până în toamnă, o nouă sesizare penală împotriva lui Ion Iliescu.
Pentru a distrage atenţia de la adevăratele crime ale lui Iliescu şi pentru a conduce ancheta în derizoriu în direcţia unei fundături în această problemă, Tismăneanu a adăugat că în dosar ar putea să apară noi capete de acuzare, cum ar fi acţiuni pogromiste împotriva populaţiei rome, dar şi crime împotriva umanităţii. Reamintim că în dosarul mineriadei Ion Iliescu a primit neînceperea urmăririi penale în iunie 2009, pe motiv că unele fapte s-au prescris, iar altele n-au putut fi probate. În stilu-i caracteristic, cu multă gargară şi puţină cunoaştere a legii, Tismăneanu a mai afirmat că va cere procurorului general al Romåniei, Laura Codruţa Kovesi, şi Parchetului General imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanităţii. Numai că Tismăneanu nu ştie că legea spune clar că „prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor contra păcii şi omenirii“. În concluzie, demersul lui este unul superficial şi fără deznodămånt, deoarece crimele împotriva umanităţii oricum nu se prescriu, iar pista violenţelor împotriva rromilor este futilă din moment ce minerii băteau, fără discriminare, pe oricine le pica în månă şi nu veniseră cu gåndul să snopească în bătaie ţigani. Ţintele lor erau „golanii“ care îl puteau arunca de la putere pe emanatul Iliescu.

Atribuţii extinse, spălare asiduă

Ca să poată „condamna“ şi mai bine comunismul, Volodea Tismineţchi a reorganizat la începutul acestui an, IICMER, extinzåndu-şi astfel domeniul de expertiză şi asupra dosarului mineriadelor în scopul de a „pune pe picioare acest dosar care să deblocheze ceea ce s-a blocat vreme de atåţia ani“, a declarat Tismăneanu. Acesta a declarat că acele crime comise la Mineriadă au fost „o anarhie organizată statal“ şi că cei care au organizat-o trebuie să plătească. „Lucrul cel mai important în filozofia politică a democraţiei este că un regim politic democratic şi un om politic are cea mai importantă obligaţie să protejeze vieţile cetăţenilor. Ceea ce au făcut Ion Iliescu, Petre Roman şi ceilalţi este că au pus în pericol vieţile cetăţenilor. Şi asta-i un lucru pe care un tribunal trebuie să-l ia în consideraţie“, a declarat profitorul tuturor regimurilor, Vladimir Tismăneanu, care caută o nouă modalitate de a justifica existanţa instituţiei pe care o conduce în căutarea de noi finanţări. Ipocrizia lui Volodea în legătură cu condamnarea lui Iliescu alături de care a lucrat månă în månă atåţia ani este evidentă din moment ce, în 2004, Volodea îi ridica osanele preaiubitului său conducător. Într-un fragment din anul 2004 a unui articol din revista „Romånia Literară“, Vladimir Tismăneanu declara că el nu s-a considerat niciodată un adversar personal al lui Ion Iliescu, care este „un om al stångii democrate“. „Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de vårf a procesului democratic din Romånia“, a declarat Vladimir Tismăneanu. Aceeaşi publicaţie mai scria că, în cazul lui Iliescu, „Tismăneanu a fost interesat de transformarea unui politician marxist într-un gånditor modern, dispus să recunoască falimentul utopiei. „Romånia Literară“ mai scria, în finalul articolului, că pentru Tismăneanu dialogul cu Ion Iliescu a fost o „plăcere intelectuală“.

Ana Pauker, liantul dintre Tismeneţchi şi Iliescu

Legăturile dintre cei doi kominternişti datează încă de pe la mijlocul secolului trecut. Conform arhivei SRI, Fond „D“, Dosar nr. 10.947, vol. 9, la pag. 369-370, familia lui Tismăneanu (Tismeneţchi) şi cea a lui Iliescu se cunoşteau foarte bine. Ambele au fost protejate de Ana Pauker, părinţii lui Tismăneanu cunoscånd-o pe aceasta pe vremea cånd au lucrat la „Radio Moscova“, între anii 1942-1943. Tot Ana Pauker a fost cea care l-a propulsat pe Ion Iliescu, în 1949, în cadrul Comitetului Central al UTM. Apoi, Iliescu a fost împins în funcţia de secretar al „Sovietului Studenţilor şi Aspiranţilor Romåni“, aflaţi la studii în URSS, la începutul anilor ‘50. Despre Tismăneanu, în fişa (strict secretă) întocmită la 13 august 1987, se redă faptul că Vladimir Tismăneanu a plecat din Romånia în noiembrie 1981, cu ajutorul U.M. 0617, unitate a Securităţii. U.M. 0617 nu este însă alta decåt codificarea „Direcţiei a II-a“ a Securităţii, specializată în contra-informaţii economice.

Dragoş Stănculescu

Sursa:

http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010061544789/Actualitate/Tismaneanu-se-face-ca-musca-mana-lui-Iliescu.html

PS Interesant că acelaşi autor redă pe larg declaraţiile pe acelaşi subiect ale generalului impostor Dan Voinea, rasplatit cu o pensie grasă pentru rolul lui in procesul lui Ceausescu, in prezent angajat al institutului condus de Tismaneanu.

CURENTUL despre "Marele şoc": Tismăneanu regurgitat de Iliescu. FACATURA TISMANEANU - ILIESCU.

Ion Iliescu s-a supărat din nou pe produsul său şi al Noii Stångi a şcolii de la Moscova, Vladimir Tismăneanu. „Eu cred că aşa-zisul Raport de condamnare a comunismului este o făcătură nefericită. El ignoră tocmai momentul cel mai semnificativ - cel al condamnării reale de către întregul popor şi al înlăturării prin cea mai radicală mişcare populară a dictaturii comuniste: Revoluţia Romånă, care este expediată în acest raport în cåteva pagini“, a declarat, ieri, fostul şef al FSN, la Academia Romånă. În replică, Vladimir Tismăneanu, propagandistul comunist de la Ştefan Gheorghiu, în prezent „profesor“ fără cursuri şi studenţi cu o catedră plătită de ICR din bani publici, tocmai la Maryland, se arată supărat. El susţine că ceea ce îl deranjează pe Ion Iliescu la raportul întocmit este citarea Proclamaţiei de la Timişoara care cere, la Punctul 8, lustraţia în Romånia. Potrivit lui Tismăneanu, Raportul „accentuează Proclamaţia de la Timişoara din martie 1990 ca adevărată Cartă a Revoluţiei Romåne“. El susţine că Raportul este „un document ştiinţific, rezultat din activitatea unei echipe de cercetători şi a unei comisii formate din specialişti de prim rang din Romånia şi din străinătate şi exponenţi de frunte ai societăţii civile“.

Un Raport contestat

În fapt, Raportul a fost contestat, dincolo de motivele personale ale lui Iliescu, de către părţi importante ale societăţii româneşti: deţinuţii politici, pentru că a falsificat numărul morţilor sub ocupaţia bolşevică şi alte aspecte ale martirajului luptei anticomuniste, inclusiv în Basarabia, de către reprezentanţii minerilor de la 1977, ai muncitorilor anticomunişti de la Braşov din 1987, de către Biserica Ortodoxă, pentru minciunile şi infamiile la adresa Ortodoxiei, dar şi de cea Catolică, de către Societatea academică pentru adevăr istoric, pentru gravele deformări ale adevărului de către academicieni, profesori universitari, istorici, analişti, presă, societatea civilă şi militanţi anticomunişti, cum ar fi Victor Frunză, Ionel Cană, Paul Goma ş.a.

Herta Muller l-a refuzat pe Tismăneanu

Chiar şi recenta laureată a premiului Nobel pentru literatură, Herta Muller, a respins participarea la această farsă istorică. Ea consideră că, în condiţiile de astăzi, condamnarea comunismului este un „teatru absurd“. Din acest motiv a şi refuzat să facă parte din „Comisia Tismăneanu“. „Este ridicol ca după 20 de ani să se spună că regimul comunist a făcut crime! Trebuie să facem ce trebuie, concret, nu teatru absurd“, afirmă disidenta într-un interviu acordat în exclusivitate, disponibil pe Internet.
Singurul membru al Academiei Române din Comisie este profesorul Alexandru Zub, care a declarat în mediile istorice din Iaşi că nu a scris personal niciun rând la Raport şi îi este ruşine ca s-a lăsat folosit. În schimb, unul dintre „specialiştii de prim rang“ de care vorbeşte Tismăneanu, a fost Sorin Antohi, dovedit ca turnător al Securităţii, acoperit de Patapievici la CNSAS şi, mai mult, dezvăluit de presă drept un impostor, cu un doctorat inventat.

Monica Lovinescu: Comisia Tismăneanu, „o aiuristică“

Iar „specialiştii din străinătate“ şi „exponenţii de frunte ai societăţii civile“, dacă aceştia sunt Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu, se pare că, de fapt, niciunul nu a participat la redactarea Raportului. Conform scriitoarei Doina Jela („O sută de zile cu Monica Lovinescu“, Editura Vremea, Bucureşti, 2008), din luna martie 2004 Monica Lovinescu era blocată la pat după ce trecuse printr-o internare şi un episod de amnezie totală. Virgil Ierunca a murit pe 28 septembrie 2006 - înainte de încheierea lucrărilor „Comisiei Tismăneanu“. De prin 2005 i se arătaseră lui Virgil Ierunca primele semne de Alzheimer, care în cursul anului 2006 au ajuns la apogeu: nu mai recunoştea pe nimeni. Pe 27 iulie 2006, Virgil Ierunca fusese diagnosticat cu „demenţă senilă“ în urma unei internări. Doina Jela ne mai spune că, începând din anul 2000, Ierunca nu mai dădea interviuri şi nu mai scria. În ce o priveşte pe Monica Lovinescu, este greu de crezut că o femeie de 83 de ani, suferindă şi imobilizată la pat de doi ani de zile ar fi putut avea vreo influenţă în alcătuirea acestui raport în care nu sunt clare contribuţiile fiecărui membru al Comisiei, după cum remarcă observatorii avizaţi. La 11 septembrie 2006, Monica Lovinescu îi declara Doinei Jela referitor la Raportul Tismăneanu: „S-au făcut lucruri foarte interesante. Am înţeles că s-a luat la cunoştinţă şi de faptul că noi nu suntem decât cu numele, că nu vom putea merge la Bucureşti şi se vor ocupa, când va apărea textul, să ni-l comunice şi nouă, ca să avem o părere“. În plus, Monica Lovinescu, ca şi Herta Muller, nu vedea sensul existenţei „Comisiei Tismăneanu“ şi a unui eventual raport: „În Germania a fost populaţia care a făcut, în Ungaria nu ştiu ce s-a făcut. În Cehia s-a lichidat povestea de la început. De-asta o face şi al nostru abia acuma. Numai cererea asta de experţi mi se pare aiuristică, cum să spun eu, tot românul ştie pe pielea lui ce a fost sau n-a fost, chiar dacă el nu a fost direct persecutat. Dar ştie, a auzit de lucrul ăsta, a auzit din vecini, a auzit din rumoarea publică... A trăit, aşa că nu mai are sens toată povestea asta. Decât fiindcă el îşi ia o răspundere, care e mare, bine că şi-o ia, dar n-ar fi avut nevoie de un raport“. (Doina Jela, op. cåt., p. 142).

CIA şi „Revoluţia de la Moscova“

În ce priveşte spaţiul destinat „revoluţiei“ în Raportul Tismăneanu, Richard Andrew Hall, un reputat analist american al Agenţiei Centrale de Intelligence, CIA, specializat pe evenimentele din România din decembrie 1989, critică modul precar şi amatoristic în care a fost realizat. Richard Andrew Hall, în analiza sa disponibilă pe Internet - „Romånii meritau ceva mai bun“ - este revoltat de superficialitatea cu care Raportul a tratat evenimentele din decembrie 1989. Bizar i se pare şi modul în care preşedintele Comisiei, Vladimir Tismăneanu, eschivează criticile pertinente aduse acestei lucrări, încercând să pozeze în victima unor atacuri personale.
Concluzia ar putea fi aceasta: „Raportul Tismăneanu“ este cea mai mare minciună scrisă din România, de după ocuparea ţării de comuniştii bolşevici, echivalentă perfect cu aşa-zisa „Revoluţie Romåna“ în care Iliescu a jucat un rol principal. Dacă observaţi, miza amåndurora, Iliescu şi Tismăneanu, este să acrediteze, în continuare, imensa minciună a „Revoluţiei Romåne“, sinistra lovitură de stat instrumentată de KGB pentru a prelua conducerea României, care se dorea a fi transformată în precursoarea Iugoslaviei sfărâmate, şi pe deasupra cu 60.000 de morţi, conform aspiraţiilor lui Silviu Brucan.
Iliescu vrea autentificarea „Revoluţiei de la Bucureşti“, Tismăneanu a „Revoluţiei de la Timişoara“, pentru a acoperi, la ordinele aceleiaşi Centrale, adevărul macabru al „Revoluţiei de la Moscova“

Komintern după Komintern

Instalarea lui Tismăneanu la Cotroceni, pe post de „ayatollah al adevărului suprem“, este o succesiune firească după plecarea lui Iliescu-KGB: constituie practic o tentativă de reocupare totală a României de către kominternul de după komintern.
Cearta tătukăi Cronos Iliescu, învins de Zeus Băsescu, cu unul dintre fiii săi mâncaţi în stare de avorton şi acum regurgitat, Volodea Tismăneanu, este, de fapt, rezultatul unor greţuri personale. La finele anului 2004, în plină campanie electorală, fiul Tismăneanu la braţ cu tăticul FSN-PSD Iliescu-KGB străbăteau Românica, Europa şi SUA pentru a promova ultima lucrare a noului şi vechiului Komintern: „Marele şoc - Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu“.

Raportul Tismăneanu - Iliescu

Să ilustrăm cu câteva citate din acest volum propagandistic, posibilul Raport Tismăneanu, dacă Iliescu şi Năstase ar fi cåştigat alegerile:
„Vladimir Tismăneanu: Pentru cititorii acestei cărţi, aş vrea să precizez că ideea de la care am plecat este că personalitatea lui Ion Iliescu este o personalitate de extremă importanţă nu numai pentru tranziţie, ci şi pentru ceea ce a fost în toată perioada, cel puţin din anii ’60 încoace -, pentru că, până în anii ’60, nu eraţi în vârfurile puterii. Iar, după anii ’60, când aţi întâlnit personalităţi de prim rang, după ruptura cu Ceauşescu şi eliminarea dumneavoastră din structurile decizionale ale puterii, aţi continuat să fiţi un reper pentru foarte mulţi dintre noi. (...) Îndrăznesc să spun că noi avem şi anumiţi prieteni comuni, şi anumite lucruri biografice în comun. Părinţii dumneavoastră au făcut parte din mişcarea comunistă clandestină, părinţii mei au făcut parte din mişcarea comunistă clandestină. (...)
Cel puţin din ce reiese astăzi, Stalin fusese simbolul a tot ce putea să fie mai pur, mai frumos, mai antifascist, mai umanist, pentru multă lume, a fost un mit extraordinar de puternic.
Ion Iliescu: Cultivat cu putere şi considerat expresia sintetică a teoreticianului, care emitea nu păreri, ci adevăruri absolute.
Vladimir Tismăneanu: Comunicate divine“.

Victor RONCEA

Comentarii la

Marele şoc: Tismăneanu regurgitat de Iliescu
Curentul - marti, 13 octombrie 2009

© Curentul

INTERVIU Dizidentul rus care a copiat arhiva Fundatiei Gorbaciov: Mitterand si Gorbaciov voiau Uniunea Socialista Europeana

Pavel Stroilov este sursa primara a documentelor furate din arhiva Fundatiei Gorbaciov care au dezvaluit in ultimii ani culisele caderii URSS si intelegerile dintre liderii europeni ai anilor '80. Intr-un interviu exclusiv pentru HotNews.ro, Stroilov povesteste despre planurile lui Francois Mitterand si Mihail Gorbaciov de a crea o Confederatie Europeana Socialista, despre opozitia lui Margaret Thatcher fata de reunificarea Germaniei, precum si despre complicitatea Iliescu-Gorbaciov.

Reporter: Pavel, cum ai ajuns sa scoti secrete din arhiva sovietica din Rusia?
Pavel Stroilov: Arhiva era uriasa. Nimeni de la Fundatia Gorbaciov nu a stiut ca le copiam. Eram un cercetator, un simplu student. Gorbaciov nu mi-a autorizat accesul, insa am reusit sa intru in computer si sa modific in "acces autorizat". Am luat documentele in Anglia cu mine cand am vizitat un prieten. Atunci am cerut azil politic.

Motivul pentru care a trebuit sa ma misc atat de repede a fost scandalul provocat de colectia care se referea la Romania. Inainte de alegerile din 2004, presedintele Iliescu a amenintat ca-l va da in judecata pe prietenul meu Vladimir Bukovsky, care a spus presei despre legaturile sovietice ale lui Iliescu. Aceasta a fost o batalie politica in urma cu cinci ani, asa ca nu am mai putut pastra documentele. Cu acordul meu, Vladimir a publicat cele mai importante documente despre Iliescu, fara a ma mentiona ca sursa, pentru ca eram inca in Rusia. Apoi Iliescu n-a mai vorbit despre proces si, la putin timp, partidul sau a pierdut alegerile.

Intre timp, am mai descoperit dovezi despre el in alta parte a colectiei. O transcriere inregistreaza o conversatie intre Gorbaciov si liderul bulgar Lilov. Lilov spune cam asa: "Pana la urma, Iliescu se descurca bine in Romania, in ceea ce ne priveste. "Si Gorbaciov spune "Ssst! Nu vrem sa facem publica apropierea noastra de Iliescu." Cu alte cuvinte, da, se descurca bine, dar nu vrem sa se stie ca este apropiat Moscovei.

Apoi mai exista mult mai multe dovezi descoperite de catre altii inainte. Revolutia din 1989 a fost planuita de la Moscova. Au complotat impotriva lui Ceausescu: era mult prea dur, nu-i asculta si era mult prea infam. Un lider ca el nu se mai potrivea cu planurile lor europene. Asa ca s-au decis sa-l inlocuiasca cu Iliescu, care a fost dintotdeauna pro-rus.

Reporter: Deci totul a fost planuit de KGB?
Pavel Stroilov: Da. Totul planuit si inscenat de KGB. Iar Frontul Salvarii Nationale a fost complet sub controlul sovieticilor.

Se pare ca Gorbaciov si Iliescu au fost colegi de universitate. Altfel, nu se puteau asigura ca noii lideri ii vor fi loiali. Fiindca planul initial a fost sa-i impuna pe vechii colegi ai lui Gorbaciov ca lideri in Europa de Est. De exemplu, in Cehoslovacia, unde candidatul lui Gorbaciov nu a fost ales, au pierdut tara de sub control.

Sovieticii aveau acelasi plan pentru toata Europa de Est si nu a functionat decat in Romania. Toate celelalte le-au scapat de sub control. Voiau socialism in toata Europa de Est.

Franta, Rusia si Uniunea Socialista Europeana

Reporter: In cazul acesta, Romania a devenit democratie accidental?
Pavel Stroilov: Cand multimile au iesit pe strazi, sovieticii au pierdut controlul. Asa functioneaza democratia.

Reporter: Cum de nu a prevazut asta Kremlinul?
Pavel Stroilov: Planurile lor de revolutii false par oarecum incomplete. Trebuie sa fi existat un alt element, ceva care sperau ei sa stabilizeze regimurile noi, precum cel al lui Iliescu, ceva care sa tina lucrurile sub control, in ciuda intregii revolutii.

Gorbaciov a denumit acel element Common European Home. Iar Francois Mitterrand l-a numit Confederatia Europeana. A fost bazat pe ideea Razboului Rece de 'convergenta': adica Uniunea Sovietica si Europa de Est trebuiau sa devina din ce in ce mai democratice, in timp ce Europa de Vest urma sa devina din ce in ce mai socialista. Si cand s-ar fi unit in cele din urma, ar fi devenit un fel de utopie socialista-moderata.

Uniunea Socialista Europeana – asta inseamna. Gorbaciov si Mitterand vorbeau mereu despre cum sa-si realizeze uniunea europeana socialista comuna. Transformarea Comunitatii Europene a dat gres, deoarece Uniunea Sovietica a cazut si Rusia nu a fost niciodata integrata in Uniunea Europeana. Dar planul lor a avut un impact mare, pana si asupra UE de azi, pentru ca UE este o structura socialista-moderata de acest gen.

Asadar, acesta era elementul care le permitea sa tina Europa de Est sub controlul lor. Gorbaciov si Mitterand pomeneau adesea in convorbirile lor ca Europa de Est trebuie facuta sandvici intre Comunitatea Europeana si Uniunea Sovietica, ca sa ramana sub influenta sovieticilor. Chiar si sub influenta europeana, nu ar fi fost mare diferenta, pentru ca Uniunea Sovietica si Europa Vestica Unita ar fi jucat acum in aceeasi liga. In acel fel, tarile din regiune nu ar fi avut unde sa mearga. Dupa cum Mitterand a spus la un moment dat, Paris si Moscova trebuiau sa devina cei doi poli ai noii Europe, doua centre de putere care sa o controleze.

Unificarea Germaniei, descurajata de Vest

Reporter: Ce urma sa se intample cu Germania, care era fragmentata in acel moment?
Pavel Stroilov: Unificarea Germaniei era o parte din plan: trebuia sa se intample gradual, in contextul unificarii Europei. Conform planului lor, Germania trebuia unificata undeva la inceputul secolului XXI. Dar unificarea Germaniei nu trebuia sa se intample inainte de unificarea Europei, ci trebuiau 'sincronizate'. Exact asta scrie in transcrierile pe care le am. Dar si aici au pierdut controlul din acelasi motiv: milioane de cetateni germani de rand au fost de alta parere, au iesit pe strazi si au obtinut ce au vrut.

Reporter: Din documentele tale reiese ca nici prim-ministrul britanic, Margaret Thatcher, nu dorea o unificare a Germaniei

Pavel Stroilov: Da. Greseala ei a fost ca a vazut situatia din perspectiva celui de-al Doilea Razboi Mondial. Margaret Thatcher nu a inteles ca aceea era batalia decisiva a Razboiului Rece. Nu era vorba de Germania, ci despre infrangerea comunismului si incheierea ocupatiei sovietice in Europa. Asa ca a facut niste greseli mari in prima faza. A revenit insa si a sustinut raminerea Germaniei unificate in NATO.

Insa Mitterand stia foarte bine ceea ce facea. Era aliniat cu Gorbaciov. Daca Germania s-ar fi unit inainte, ar fi periclitat planurile lui Gorbaciov si, in special, ale lui Mitterand. Germania Unita a devenit un alt centru de putere, si nu doar o provincie bogata sub condominiu Franta – Uniunea Sovietica. Dorea ca Franta sa ramana la conducere, cu sau fara Gorbaciov. Iar rezultatele sunt oarecum mixte: Franta este acum in top 2 in UE, dar la fel este si Germania. Iar UE este socialista, dar mai putin socialista decat si-ar fi dorit Mitterand sa fie.

Reporter: Dar Thatcher n-avea cum sa stie de planurile lor...
Pavel Stroilov: Nu, dar au convins-o sa fie de acord cu incetinirea unificarii Garmaniei. Ideea unei Germanii unificate socialiste neutre nu este noua – original, i-a apartinut lui Stalin si a fost un obiectiv al politicii externe sovietice din acel moment. Dar oamenii au iesit in strada si au stricat totul.

Germanii au cerut ca Republica lor Federala sa ramana o natiune vestica libera si democratica si mambra a NATO. Iar Thatcher, ca sa-si rascumpere greseala initiala, a sustint-o in acel moment. Gorbaciov si Mitterand au incercat sa se descurce. Toate discutiile lor din acea perioada se concentrau in a face NATO o organizatie politica, iar nu una militara, care nu se mai opunea Uniunii Sovietice, ci era orientata catre o cooperare cu aceasta.

Exista o conversatie intre Gorbaciov si Bush despre asta. Gorbaciov sugereaza ca Germania ar putea fi atat in NATO, cat si in Pactul Varsovia. Dar administratia americana, George Bush si James Baker, nu au avut atata imaginatie. I-au spus lui Gorbaciov ca ideea suna "oarecum schizofrenic". Pana la urma, au ingropat-o, pentru simplu motiv ca Pactul Varsovia a cazut.

Bush i-a spus lui Gorbaciov sa nu se ingrijoreze, pentru ca NATO nu va fi anti-sovietica. Gorbaciov a intrebat: "Pai daca nu-i anti-sovietica, impotiva cui e indreptata?". Bush raspunde: "Impotriva instabilitatii". Iar Gorbaciov spune atunci: "Poate ar trebui sa aderam si noi la NATO". Bush nu ia raspuns in acea conversatie, dar, dupa un timp, Vestul i-a raspuns ca ar fi o idee buna.

"Nu vom incuraja iesirea din comunism a statelor est-europene"

Reporter: Putem vorbi de o victorie a Vestului asupra Estului?
Pavel Stroilov: Nu a existat nici o victorie, imperiul Sovietic a cazut de la sine. In ceea ce o priveste pe Thatcher, ea l-a sustinut pe Gorbaciov mai mult public decat o facea privat. Din conversatiile lor reiese ca se certau cu ferocitate tot timpul. Se spune ca asa isi trata Thatcher toti prietenii – asadar, l-a vazut ca un prieten apropiat. Si a gresit.

De exemplu: i-a incredintat secrete, vorbindu-i off the record, dar a fost foarte naiva sa creada ca Gorbaciov putea avea secrete fata de Politburo (Biroul Politic al Partidului Comunist). Trebuia sa raporteze tot altor lideri sovietici. Nu puteai fi prieten intim cu Gorbaciov, pentru ca el nu actiona in calitate de persoana. El era doar un reprezentant al sistemului si ea nu a realizat acest fapt. De aici i se trag si greselile tragice pe care l-a facut.

Daca a existat o victorie a Vestului importiva Estului, Thatcher a contribuit mult la ea in primii ani. Tocmai datorita politicii dure a lui Reagan si Thatcher, Uniunea Sovietica s-a vazut nevoita sa inceapa reforma. Si, dupa ce l-au facut pe Grobaciov reformist de nevoie, Thatcher a fost trasa pe sfoara de propria creatie. Dar cred ca a fost sincera, in ciuda greselilor.

I-a spus [n.b. ceea ce ea dorea sa fie neoficial, dar a fost mai tarziu transcris din memorie] ca nu vroia destabilizarea Europei de Est, a Pactului de la Varsovia si ca "nu vom incuraja iesirea din comunism a statelor est-europene". Asta este dificil de justificat.

Reporter: Margaret Thatcher ii spusese lui Reagan ca i-a placut Gorbaciv si ca "pot face afaceri" impreuna...
Pavel Stroilov: Nu este inventia lui Gorbaciov, ci este un truc dezvoltat de psihologi si folosit de KGB: cand vorbesti cu o persoana, te prefaci a fi o copie de-a lor, iar ei vor avea incredere in tine. Tuturor liderilor sovietici li s-a spus sa foloseasca aceasta tehnica la intalnirile de nivel inalt.

Un exemplu clasic este descrierea, de catre James Carter, a negocierilor cu Leonid Brejnev in Viena. Brejnev a spus "Daca nu salvam lumea de la un alt razboi, Dumnezeu nu ne va ierta". Ti-l poti imagina pe Brejnev spunand "Dumnezeu"? Cred ca a exersat multicel in fata oglinzii. Stiau despre Carter ca este religios, au jucat acea carte si Carter a fost convins ca l-a convertit pe Brejnev la crestinism.

Fata de Thatcher, Gorbaciov a pretins a fi o versiune ruseasca a ei. I-a spus ca facea in URSS exact ceea ce ea facea in Marea Britanie: se lupta cu risipa si ineficienta economiei socialiste. Apoi a mers la Papa in Roma si i-a vorbit despre pace, bunatatea universala si misiunea spirituala a poporului slav. Cu Mitterand, planuieste conspiratii pentru a crea Europa socialista sub controlul franco-sovietic. Cu Kohl se transforma, in mod miraculos, intr-un individ prietenos, loial si cu inima curata.

Dupa revolutiile false din 1989, elita colaborationista a ramas la locul ei

Reporter: Referitor la caderea URSS-ului, cu sovieticii neavand bani sa sustina Germania de Est, gandindu-se sa darame chiar ei Zidul si neavand indeajunsi bani sa trimita armata in tarile unde rabufneau proteste, cu Vestul dorind ca URSS sa detina controlul Europei de Est, reiese sa Vestul ar avea putine merite in destramarea URSS...

Pavel Stroilov: Are merite. Reagan si Thatcher i-au fortat pe sovietici la perestroika. Ca rezultat al acestor politici dure de la inceputul anilor '80, liderii sovietici si-au dat seama ca n-au destul bani sa-si realizeze ambitiile globale. Aceasta a insemnat ca trebuiau sa incerce sa-si puna economia in functiune. Asta a mai insemnat ca aveau nevoie de relatii mai bune cu Vestul. Insusi Gorbaciov a spus ca perestroika nu a fost idea lui. A fost ales pentru ea pentru ca aveau nevoie de cineva cu sarm si relativ tanar. L-am intalnit si lasa o prima impresie buna ca si persoana.

In acel moment, perspectiva Vestica asupra Uniunii Sovietice s-a schimbat radical, chiar si parerea lui Margaret Thatcher. In mod absurd, au decis ca Gorbaciov era de partea lor, ca le era prieten si ca merita credit pentru inlaturarea amenintarii sovietice. Nu le-a pasat de nimic altceva – un gest miop. Din exact acest motiv "elita" colaborationista a ramas in locul ei nu doar in Est, dar si in Vest: toti cei pe care Vladimir Bukovsky ii numeste Tradatorii Razboiului Rece (‘Petains and Quislings of the Cold War’).

Reporter: In Romania, fosti membri ai Partidului Comunist au avut sau inca au roluri importante in partide infiintate sau resuscitate dupa revolutia din 1989
Pavel Stroilov: S-a intamplat peste tot in Europa, tocmai pentru ca nu am deschis arhive si nu am stabilit adevarul istoric despre comunism, insa nu doar atat. La un nivel mai mare, acesta a fost si scopul revolutiilor false din 1989 din Europa de Est: pentru a da comunistilor o aterizare moale, sa zic asa.

Adevarat, a ratat pastrarea sistemului comunist la locul sau, dar le-a dat mana libera sa controleze banii, economia, presa, sistemul academic – la momente istorice cruciale, cand se formau noile elite nationale. Nici nu s-a pus problema trimiterii comunistilor pe esafod pentru uciderea a mii de oameni, In schimb, li s-a permis sa-si aleaga locul printre elitele noilor societati democratice.

Nu a existat o de-comunizare adevarata, asadar o victorie asupra comunismului nu s-a intamplat niciodata cu adevarat. Comunismul a existat in mai multe roluri: ca regim, ca miscare politica si ca mafie. Fara dubii, a cazut ca regim, a primit o lovitura puternica in rolul de miscare politica; insa mafia politica n-a facut decat sa infloreasca.

Reporter: Te referi la KGB?
Pavel Stroilov: KGB conduce Rusia si coruptia post-comunista ca o consecinta a faprului ca nu am reusit sa rezolvam problema de-comunizarii. Nu pot da vina doar pe Vest, ci este un lucru care trebuia facut de noi toti in Estul Europei. Dar ca oameni ai lumii libere, [occidentalii] au ratat incheierea Razboiului Rece. Au fost gata sa accepte o simpla perestroika, o oarecare liberalizare a regimului, ceva forma de socialism cu fata umana.

Motivul sta in faptul ca nu au vazut niciodata comunismul cum l-am vazut noi, drept raul pur care este. Pentru ei, a fost doar o alta problema. Cautau o solutie care sa il faca inofensiv pentru ei. Nu si-au dat seama ca socialismul este o epidemia serioasa, care nu a ruinat doar Rusia si Europa de Est, dar a subminat si a corupt societatea Vestica intr-o masura enorma. Este mai dificil sa-ti revii din acest sistem decat din fascism sau nazism.

Reporter: Cum asa?

Comunismul distruge toate legaturile pe care se bazeaza o societate

Pavel Stroilov

Pavel Stroilov: Nazismul este mult mai direct, bazandu-se pe forta fizica bruta. A fost si el totalitarism, insa doar o umbra a comunismului. Comunismul otraveste intreaga panza a societatii. Ii face pe toti complici la crima in mod deliberat. Ii invata pe copii sa-sii toarne parintii. Distruge toate legaturile pe care se bazeaza o societate.

Singurul drum spre refacere este sa te gandesti la episodul prin care ai trecut. Este nevoie de un proces dureros de... nu vreau sa aduc religia in conversatia asta, dar singurul cuvant este cainta. Trebuie sa-ti dai seama ca nu te poti invinui decat pe tine. Trebuie sa-ti condamni trecutul si sa-l respingi. Atunci si doar atunci poti, de abia, incepe sa recladesti o civilizatie din ruine.

De aceea, nu exista nimic mai important azi decat sa scoatem la lumina secretele comuniste si sa le facem publice. Toate secretele arhivelor trebuiesc deschise, pana la ultimul document. Sunt mandru ca mi-am adus contributia furand aceasta arhiva si nu pot decat sa sper ca voi reusi sa fac ceva la fel de important in restul vietii mele.



Extras din transcriptul discutiei dintre Mihail Gorbaciov si presedintele Poloniei, Wojciek Jaruzeslki

13 aprilie 1990

Wojciek Jaruzeslki: Cei care inca ne mai reproseaza ca de buna voie am cedat puterea in mainile opozitiei, nu iau in calcul faptul ca, in caz contrar, am fi fost nevoiti sa rezolvam contradictiile ulterioare prin metoda romaneasca, ba poate chiar una mai rea, pentru ca la noi nu s-ar fi gasit un Iliescu.



Extras din transcriptul discutiei dintre Gorbaciov si presedintele prezidiului suprem al consiliului partidului socialist bulgar, A. Lilov

23 mai 1990

…

M.Gorbaciov: Bine ca ati reusit sa evitati evolutii ale situatiilor precum cele din RDG si Romania. Este foarte important ca ati dat dovada de o initiativa indrazneata si inteleapta. E adevarat si Iliescu conduce lucrurile destul de bine in Romania.

A.Lilov: Da, a repurtat o victorie frumoasa. Cred ca noi in Bulgaria nu vor reusi o asemenea victorie la viitoarele alegeri.

M.Gorbaciov: Poate nici nu aveti nevoie de o asemenea victorie. Important nu este sa impingeti opozitia, ba dimpotriva, sa o atrageti in treburi, sa o includeti in procesele de inoire. Sa-si asume responsabilitati. Noi asa punem problema la noi acasa. Dar multi prefera sa se ocupe de altele, refuza chiar functii cu raspundere, unde trebuie zi de zi, practic, sa te ocupi intens de treburi reale….

A.Lilov: Se pare ca atat Mitterand, cat si Thatcher se cam tem de unificarea Germaniei.

M.Gorbaciov: Da, asa e. Dar ei ar dori ca impotriva procesului de unificare sa se ridice URSS. Tinem cont si ne aparam interesele, fara sa lasam posibilitati pentru a ne pune in confruntare cu nemtii. Linia principiala privitoare la aderarea la NATO a Germaniei unificate va continua.

A.Lilov: Pentru noi e important sa stim punctul Dumneavoastra de vedere, sa intelegem pozitia Dumneavoastra vizavi de aceasta problema, pentru ca trebuie sa intretinem relatii si cu RFG, si cu Germania unificata.

M.Gorbaciov: Da, deosebit de important sa pastrati intelegerea reciproca si conlucrarea pe acest vector deosebit de responsabil al politicii externe. Esential ca acest lucru sa fie constientizat in toate tarile vizate in mod particular.

A.Lilov: Din cate ne putem dam seama, acest lucru este constientizat si in Romania. Ma refer inainte de toate la Ion Iliescu.

M.Gorbaciov: Da, el a adoptat pozitii echilibrate, gandite, manifesta disponibilitate pentru colaborare constructiva. Dar cred ca apropierea abordarilor noastre nu trebuie excesiv afisata.

www.hotnews.ro