Un sfant de geniu: Arhiepiscopul Luca al Crimeei (1877-1961)

„Lumea noastră are nevoie de sfinţi de geniu, la fel cum un oraş bântuit de ciumă are nevoie de medici”, exclama în 1942, extraordinara Simone Weil[1]. Ne-am putea imagina sfântul de geniu ca pe un om care a reuşit să „împace” în el însuşi cunoaşterea şi credinţa, cultura şi evlavia, acţiunea şi contemplaţia. În zbuciumatul secol al XX-lea, personalităţile cele mai semnificative din acest punct de vedere au provenit cu precădere din spaţiul slav. Acea parte a Europei se afla atunci în „cuptorul de foc” al ateismului bolşevic. Poate părea surprinzător că în acelaşi creuzet s-au zămislit martiri şi monştri apocaliptici. Dar logica divină e uneori paradoxală![2] O personalitate genial-harismatică, prigonită de regimul sovietic ateu, dar venerată astăzi în lumea ortodoxă a fost şi Valentin Voino-Iaseneţki, profesor chirurg, cunoscut şi ca Sfântul Arhiepiscop Luca al Crimeei (1877-1961).   

1. Sfântul Arhiepiscop Luca (1877-1961)

Valentin Voino-Iaseneţki (Валентин Войно-Ясенецкий), s-a născut în localitatea Kesţ din estul Crimeei, la 14/27 aprilie 1877. În pofida originii nobile a familiei sale (ascendenţii pe linie paternă erau cunoscuţi în veacul al XVI-lea), situaţia materială era destul de modestă. Felix şi Maria Iaseneţki au avut împreună cinci copii. Felix Iaseneţki, de confesiune romano-catolică (ceilalţi membri ai familiei erau ortodocşi), a reuşit să-i transmită fiului său sobrietatea dar şi evlavia ieşită din comun[3]. Pe Valentin l-au pasionat de mic pictura şi literatura. După absolvirea Şcolii de Arte din Kiev, se gândea chiar să urmeze cursurile Academiei de Arte din Sankt Petersburg. Însă o criză religioasă, declanşată de frecventarea Lavrei Pecerska, l-a făcut să-şi reconsidere opţiunea. Se decide aşadar pentru medicină, din dorinţa de a se pune cu totul în slujba aproapelui. Chiar dacă mai practică o vreme pictura, atenţia i se îndreaptă către oamenii simpli: călugări, mujici, cerşetori, pelerini. Fapt semnificativ, primul tablou cu care participă la o expoziţie înfăţişează un cerşetor bătrân cu mâna întinsă[4]. Dragostea pentru cei nevoiaşi o deprinsese şi de la marele scriitor Lev Tolstoi, mentorul adolescenţei sale, pentru a cărui operă nutrea o atracţie pătimaşă, dar pe care îl va repudia mai târziu[5].   

Pe lângă veleităţile literar-artistice, tânărul Valentin dovedea interes pentru ştiinţele umaniste, teologie, filosofie şi istorie[6]. Astfel, înainte de a se înscrie la Facultatea de Medicină a Universităţii din Kiev, a studiat timp de un an istoria şi filosofia dreptului, economia politică şi dreptul roman. Materiile pentru care nu simţea nicio atracţie erau matematicile şi ştiinţele naturale (fizică, chimie, mineralogie)[7]. Ca medicinist, l-a preocupat studiul anatomiei corpului uman. Disecţia pe cadavre, pe care o stăpânea la perfecţie, o privea „cu un ochi de artist” (aşa cum o priveau odinioară şi pictorii renascentişti). Peste ani, va afirma ironic: „dintr-un artist ratat, am devenit artist în anatomie şi chirurgie”[8]. Totuşi, talentul de desenator îi va folosi mai târziu la realizarea planşelor cu care îşi va ilustra prelegerile de anatomie topografică… 

2. Valentin Iaseneţki în anii studenţiei

Pasiunile politice l-au ocolit, deşi a simpatizat o vreme cu partidul popular („narodnicist”) Narodnaia Volia, care, ca şi alte mişcări ale vremii, s-a dedat la numeroase asasinate politice[9]. Dat fiind că dragostea de semeni s-a dovedit mai puternică decât dorinţa de afirmare personală, la sfârşitul anilor de studiu, Valentin a cerut să fie repartizat ca medic comunal. (Spre stupefacţia colegilor şi a profesorilor, care îi prevedeau un viitor strălucit ca savant de vocaţie![10]) Totuşi, o dată cu izbucnirea războiului Ruso-Japonez, după un stagiu pregătitor la Clinica de Oftalmologie din Kiev, se încadrează voluntar în detaşamentul Crucii Roşii din Extremul Orient (Cita)[11]. Slujirea aproapelui aflat în suferinţă îl va însoţi de acum toată viaţa…

În oraşul Cita s-a căsătorit cu Ana Vasilievna, soră medicală, cu care a avut patru copii (Mihail, Elena, Alioşa, Valentin). Următorii treisprezece ani a lucrat ca medic de ţară în diferite localităţi (Ardatov, Verhni Liubaz, Fatez, Romanovka, Pereslavl Zaleski), dovedind o putere de dăruire de-a dreptul „titanică”. Miile de bolnavi pe care îi opera în fiecare an i-au adus faima printre oamenii simpli, care veneau de la zeci de kilometri pentru a fi vindecaţi de doctorul milostiv. (Se ştie că Valentin nu a cerut niciodată vreunui pacient o renumeraţie, oricât de binemeritată!) Aşa cum avea să mărturisească ulterior, în acea vreme a fost „unul dintre pionierii operaţiilor majore… pe căile biliare, stomac, pancreas, pe creier”[12]. În pofida greutăţilor materiale, îşi începe studiile doctorale la Moscova (pe tema anesteziei regionale), finalizându-le în 1916. Unul dintre profesorii prezenţi la susţinerea tezei sale se exprima astfel: „Ne-am obişnuit ca dizertaţiile de doctorat să fie scrise de obicei… cu scopul dobândirii unor funcţii mai înalte şi ca atare să nu aibă mare valoare ştiinţifică. Însă când am citit cartea dumneavoastră am rămas cu impresia că este cântecul unei păsări care nu poate să nu cânte şi am apreciat-o în chip deosebit”[13].

Anul 1917 a marcat o cotitură dramatică în viaţa doctorului: îmbolnăvirea soţiei (tuberculoză) şi izbucnirea tulburărilor revoluţionare din Rusia. În acest context, Valentin a luat decizia de a merge în Taşkent, unde a fost numit medic şef al spitalului din oraş. Acolo, războiul civil făcea încă victime: arestat ca urmare a unui denunţ, nu lipsea mult ca Valentin să fie executat. Deşi salvat ca prin miracol de intervenţia unui oficial, acest episod a contribuit la agravarea bolii soţiei, care va trece la Domnul în 1919. De copiii săi se va îngriji de acum înainte Sofia Sergheevna, o infirmieră devotată de la spitalul din Taşkent, care le va deveni pe drept cuvânt o a doua mamă[14]. 

Integral la Blogul lui Alexandru Valentin Craciun

Sfantul Teofan Zavoratul: Dragostea este distrusa de faradelegi!

„Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci”. Dragostea e nimicită de fărădelegi ; cu cât mai sunt multe păcate, cu atât este mai puţină dragoste. Acolo unde sunt doar păcate, nu căuta dragoste. Înseamnă că cel care doreşte răspândirea dragostei şi dezrădăcinarea neiubirii trebuie să se îngrijească de împuţinarea păcatelor şi îngrădirea iubirii de păcat. Iată adevăratul principiu al umanismului ! Acceptându-l, trebuie acceptate toate mijloacele prin care poate fi stârpit păcatul. Păcatele din afară sunt rodul păcătoşeniei lăuntrice, iar păcătoşenia lăuntrică îşi are rădăcina în egoism şi în mlădiţele acestuia. Prin urmare, umaniştii ar trebui să-şi ia ca lege rânduielile prin care se dezrădăcinează egoismul; iar egoismul este înăbuşit cel mai bine prin tăierea poftelor. Nu da frâu liber poftelor şi vei birui egoismul degrabă. Dimpotrivă, orice mijloace ai întrebuinţa împotriva egoismului, nu vei avea nici-o reuşită dacă dai frâu liber poftelor. De fapt, sporirea egoismului şi secarea dragostei caută înmulţirea răului. Şi totuşi, acesta este duhul vremii noastre – iar răul creşte.


Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (editura Sophia)

Isabela Vasiliu-Scraba: Cioran prin lăutărismul lui Pleşu. Despre inocularea ruşinii de a fi român

Motto: “Toţi depresivii sînt tipuri eminamente subiective…Ei sînt singurii care coboară în adâncimile vieţii pînă acolo unde aceasta se îmbină cu moartea… Politicul aparţine domeniului exteriorităţii. Din acest motiv, valorile politice sînt la periferia valorilor spirituale”(Emil Cioran, 1932)

După instalarea lui Iliescu la cârma ţării si a lui Andrei Pleşu la cârma culturii, scrierile lui Emil Cioran, care în comunism circulaseră xeroxate pe sub mână, au putut fi cumpărate din marile librării, îmbogăţind avuta editură Politică, sub numele ei de Humanitas (1). E drept că noul nume cam aminteşte de ziarul comunist l’Humanite care a încercat fără succes să-l deposedeze în 1960 pe Vintilă Horia de Premiul Goncourt, acuzându-l fără bază şi pic de jenă că “ar fi susţinut înfiinţarea lagărelor de exterminare în Germania nazistă” (v. Th. Cazaban în dialog cu C. Bădiliţă, Captiv în lumea liberă, Cluj-Napoca, Echinox, 2002, p. 125). Din atacul foştilor ideologi comunişti manifestând o inexplicabilă alergie la scrisul unui romancier de faimă internaţională s-a văzut câtă dreptate a avut Vintilă Horia când şi-a tot amânat întoarcerea în România regimului Iliescu-Roman. Într-una din scrisorile trimise din Spania în primele luni de “democraţie prin rotirea cadrelor” (M. Cantuniari, Bărbatul cu cele trei morţi ale sale, Ed. Humanitas, 2007) romancierul premiat de Academia franceză consemna următoarele: “Aţi aflat că Adevărul şi Tineretul liber au publicat ştirea după care aş fi acordat un interview nu ştiu cărei reviste în limba română din Israel şi New York, care a fost reprodusă de ziarul Independent din Londra, interview în care mă autoprezentam ca fruntaş al Gărzii de fier şi insultam pe Petre Roman. Am desminţit totul printr-un interview telefonic cu BBC şi i-am scris pe aceeaşi temă lui Mircea Dinescu. Este îngrozitor. N’am făcut parte din nici un partid, deci nici din Garda de Fier, care m-a scos din postul de ataşat de presă la Roma” (Vintilă Horia, 27 febr. 1990 în op. cit., p.334). Scrisorile lui Vintilă Horia către traducătorii săi Mihai si Ileana Cantuniari (prima pe 2 martie 1989, ultima din 19 nov. 1991) fac să transpară cadrul libertăţii post-comuniste, precum si aspecte de continuitate în politica editorială dinainte de 1989: dacă Editura Politică nu l-a publicat pe Vintilă Horia (2), nici Humanitas nu o va face. Pentru autorul volumului Les clefs du crepuscule(1990), -scriitor tradus în peste 20 de ţări fără dirijismul folosit pentru împrăştierea operelor şi omagiilor soţilor Ceauşescu înainte de 1990 şi după aceea pentru operele şi omagiile lui Andrei Pleşu (3) -, exilul nu s-a încheiat cu împuşcarea Ceauşeştilor (v. rev. Cristian Bădiliţă în rev. Rost, 16/2004). În post-comunism Vintilă Horia, care l-a susţinut pe Constantin Noica în încercarea sa de a-l face cunoscut în Vest pe filozoful Lucian Blaga, a putut constata înmormântarea ultimului proiect noician nefinalizat nici de discipolul preferat devenit director de editură, nici de discipolul ajuns ministrul culturii la vremea când au fost distruse atât fresca de pe tavanul Castelului Haşdeu de la Câmpina (v.Isabela Vasiliu-Scraba, “Religion, architecture and occultism in the Mystic Castle of the ‘Two Iulias’ (2 VII)”), cât şi frescele Olgăi Greceanu din Biserica de la  Bălteni (judeţul Dâmboviţa) pictată gratis în 1946 şi repictată de Olga Greceanu în 1972 (v.Adina Nanu, “Biserica din Bălteni”, în vol. Olga Greceanu, Bucureşti, Ed. Centrul de cultură Palatele Brâncoveneşti, 2004, p. 49-50).

“Dirijată de interese pe care majoritatea cititorilor le ignoră” (Horia Stamatu, Punta Europea, enero 1956, nr.1, pp. 9-21), difuzarea post-decembristă a scrierilor lui Emil Cioran (premiat de Academia franceză ca şi Vintilă Horia, sau Mircea Eliade) a fost însoţită de masiva răspândire de citate alese pentru inocularea unor anumite atitudini si dispoziţii mintale. Efectul şi ţinta manipulării de două decenii au apărut în toată nuditatea lor pe 8 mai 2010, când un tânăr a consemnat pe post de comentariu la un interviu luat lui Andrei Pleşu de Daniela Oancea că lui îi este ruşine că s-a născut român, că el nu mai vrea să fie român.

Despre Emil Cioran ministrul culturii post-comuniste a scris pornind de la “portretul robot” al românismului. Nu spre a-l singulariza, o dată în plus, pe cel premiat în 1934 la insistenţele şi argumentarea lui Mircea Vulcănescu (v. Isabela Vasiliu-Scraba, “Ideas, a variable background in Cioran’s writings”, precum şi “Nae Ionescu şi Emil Cioran”, în vol. I. V.-S., În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi: Petre Ţuţea, Emil Cioran, C. Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu şi Vasile Băncilă, Ed. Star Tipp, 2000, p.181-194; p.37-56, ISBN 978-973-8134-05-6). Nici spre a evidenţia falsităţile şi exagerările tânărului de 26 de ani care, postulând primatul “instinctului teluric” (legii junglei), credea că “nemţii nu s-au simţit niciodată prea bine în creştinism” (Schimbarea la faţă a României, 1937, p.17). Poate doar în tentativa de a alcătui din citate trunchiate imaginea negativă, sau “gălbeaza Mioriţei”, de care Emil Cioran amintise când a primit Dimensiunea românească a existenţei. Pentru Pleşu, autorul Schimbării la faţă a României (1937) ar reprezenta anti-românismul, ca român lipsit de măsură, cuminţenie, omenie, “rezistent la orice spirit de conciliere şi toleranţă” (Limba păsărilor, Ed. Humanitas, 1994, p.166). Iată cât de lesne îi apare însuşi Cioran pe post de particular care ar ilustra fără alte justificări un general teribil de inconsistent. Cu atât mai inconsistent cu cât nici măcar fantezia cioraniană n-a scos vreodată “gălbeaza Mioriţei” din virtualitatea ei postulată în glumă, în acea scrisoare din 1944 către Mircea Vulcănescu (v. rev. Manuscriptum, număr special Mircea Vulcănescu, nr.1-2/1996).

Japonezii au ramas fara electricitate dupa seismul de joi. Bilantul: 3 morti si 132 raniti.

Japonia a fost zguduita ieri de un nou cutremur puternic. Seismul cu magnitudinea de 7,1 a lovit nord-estul tarii. Trei oameni au murit si 132 au fost raniti. Regiuni vaste au ramas fara electricitate, iar panica a pus stapanire pe oameni. Casele subrezite se pot prabusi in orice moment.

Seismul cu magnitudinea de 7,1 grade a avut epicentrul in nor estul Japoniei -in zona deja devastata de cutremurul din 11 martie. Trepidatiile s-au simtit pana in capitala Tokyo - oras situat la 350 de km distanta. Oficialii au luat masuri suplimentare pentru a evita o noua criza nucleara de tipul celei de la Fukushima.
Centrala nucleara de la Higashidori, centrala nucleara de la Onagawa, centralele Fukushima Daiichi si Daini au fost inchise din cauza cutremurului.

Dupa mai multe verificari, guvernul a linistit populatia. Noul seism nu a avariat nici un reactor. Si nici nu a agravat situatia de la Fukusima. Exista insa alte probleme.

In prefectura Aomori, in multe zone din prefectura Akita si in parti din prefecturile Miyagi si Yamagata s-au raportat pene masive de curent. De asemenea, au izbucnit mai multe incendii care au fost stinse de pompieri.
In plus, casele subrezite se pot prabusi in orice moment. Iar specialistii spun ca nu in zona s-ar putea produce si alunecari de teren.

Sursa: Antena3

Soros si Monsanto l-au modificat genetic pe Valeriu Tabara, care vrea sa ne bage pe gat organismele modificate genetic. Romania - laborator de testare al produselor chimice

de Violeta Petre

Valeriu Tabara s-a copt! Dupa ce a fost lasat o vreme la parguit la Ministerul Agriculturii este, in sfarsit, pregatit sa-si implineasca menirea: sa prosteasca un intreg popor si sa-I bage pe gat tot felul de bunatati OMG produse pe banda rulanta de sefii sai de la Monsanto. Dupa ce ne-a aburit ani la rand cu binefacerile curative ale Organismelor Modificate Genetic, intaiul ameliorator genetic al tarii pare sa nu mai aiba rabdare si a inceput sa urle in gura mare pe la toate flasnetele media ca Romania trebuie sa profite de marea sansa oferita de marile concerne biochimice, ca nu ne mai intalnim cu o astfel de sansa. Dupa ce a facut putina agitatie in presa oarba si muta, Valeriu Tabara pluseaza astazi la ministerul Agriculturii cu o conferinta de presa, o mica sedinta de alba-neagra pentru prostit poporul. Doua teme au fost anuntate. Prima, cea mai presanta – “prezent şi viitor în ameliorarea modernă a plantelor prin folosirea biotehnologiilor avansate bazate pe metodele biologiei şi geneticii molecular”. Cea de-a doua, legata, evident, de prima: priorităţi si perspective ale MADR.

Astazi este ziua cea mare a domnului Tabara. Ameliolatorul genetic isi datoreaza ascensiunea politica si cariera concernului biochimic Monsanto. Incepand de astazi trebuie sa-si plateasca datoria fata de protectorii sai. Cu sanatatea poporului roman!

Dupa ce au transformat Romania intr-o adevarata malstina din punct de vedere spiritual, batracienii modificati genetic care polueaza viata politica a tarii si-au propus sa distruga chiar filonul fizic al poporului roman, sa ne transforme intr-o masa amorfa si obedienta de infirmi, atat din punct de vedere fizic cat si intelectual.
Lipsa unor reglementari clare a industriei alimentare, absenta controlului eficient si legislatia plina de lacune au transformat Romania intr-un adevarat laborator de teste ale celor mai excentrice produse chimice iar pe romani in veritabile pubele alimentate constant cu gunoiul plin de E-uri ale lanturilor de hypermarket-uri, aducand Romania pe prima pozitie in Europa in ceea ce priveste incidenta cancerului de colon. Acesta agresiune constanta a organismului cu substituti alimentari de sinteza, goliti de orice aport nutritiv, a condus, in ultimii zece an, la crestearea accelerata a numarului cancerosilor, mai ales in randul copiilor, lucru de neconceput pe vremea parintilor sau bunicilor nostri. Trend-ul de crestere accelerata a numarului bolnavilor de cancer se mentine in conditiile saracirii populatiei care nu are alternative alimentare pentru supermarket-uri, mai ales in zonele urbane.

E-urilor li se dauga tot felul de pesticide precum Initium de la BASF, testat in premier ape cobaii romani dupa ce a fost refuzat pana si de tarile din Africa. Folosit pentru toate legumele de baza, ca nu cumva sa scape cineva – rosii, castraveti, cartofi, ceapa, Initium a intrat deja de ani buni in dieta romanilor fara ca multi dintre noi sa stim ceva despre acest pesticid toxic.

Pentru cine a jucat membrul CFR Jack Matlock in decembrie 1989? Radu Portocala: Un yankeu la curtea presedintelui Iliescu.

 

Jack F. Matlock Jr. este considerat de multa vreme la Washington drept un mare expert in chestiuni sovietice. Pe baza acestui renume, dl Matlock a fost numit de trei ori la Ambasada Statelor Unite de la Moscova, ultima data, intre 1987 si 1991, in calitate de ambasador. El a fost, prin urmare, un spectator privilegiat al evenimentelor care au dus la destramarea “lagarului socialist”. Ceea ce nu inseamna ca le-a si inteles…

In ziua de 24 decembrie 1989, la cererea sa, ambasadorul Matlock era primit in audienta de catre ministrul adjunct sovietic al Afacerilor Externe, Ivan Pavlovici Aboimov. Jurnalul acestuia din urma, confirmat de documentele oficiale declasificate ulterior, ne da o informatie, care, privita prin prisma a tot ce s-a spus si scris despre caderea lui Ceausescu, e cel putin deconcertanta.

Imputernicit de Secretarul de Stat James Baker, dl Matlock a sugerat pur si simplu Uniunii Sovietice sa intervina militar in Romania. “He let us know that under the present circumstances the military involvement of the Soviet Union in Romanian affairs might not be regarded in the context of ‘the Brezhnev doctrine’”, scrie Aboimov. (“El [Matlock] ne-a informat ca, in circumstantele actuale, implicarea militara a Uniunii Sovietice in afacerile romanesti ar putea sa nu fie incadrata in contextul ‘doctrinei Brejnev’”.)

Doctrina sovietica a “suveranitatii limitate”, cunoscuta sub numele promotorului ei, Leonid I. Brejnev, este cea care a permis, de pilda, invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Pactului de la Varsovia in 1968. Este ceea ce propuneau Statele Unite pentru Romania, in decembrie 1989, prin intermediul dlui Jack F. Matlock Jr.
Ivan P. Aboimov n-a pierdut, fireste, ocazia de a lua peste picior administratia americana – care tocmai intervenise in Panama – spunandu-i interlocutorului sau ca “doctrina Brejnev” este acum a Statelor Unite, ca un cadou din partea Uniunii Sovietice. In ce-l priveste pe Eduard Shevardnadze, fost general KGB si ministru sovietic al Afacerilor Externe intre 1985 si 1991, el a calificat sugestia americana – pe care, de altfel, Franta o sustinea cu hotarare – drept “stupida”. Un termen foarte putin diplomatic, dar, din pacate, foarte potrivit cazului in speta.

Aceasta aducere aminte a unor fapte de mult cunoscute este importanta pentru ca ea scoate in evidenta faptul ca Statele Unite nu au avut nici o participare la evenimentele care au dus la eliminarea lui Ceausescu. Daca americanii ar fi jucat un rol cat de mic in spectacolul la care am asistat atunci, e de la sine inteles ca nu s-ar fi repezit sa le ceara sovieticilor, prin intermediul domnului Matlock, sa trimita trupe in Romania.

Teza pe care entuziastii o repeta de 20 de ani si potrivit careia Statele Unite l-au rasturnat pe Ceausescu isi pierde orice credibilitate dupa lectura celor cateva fraze schimbate intre Matlock si Aboimov.

Statele Unite nu numai ca n-au contribuit cu nimic la evenimentele din 1989 – din Romania si din celelalte tari socialiste -, dar aparent nici macar n-au inteles bine ce se intampla in aceasta parte a lumii. Tot ce-au facut a fost sa incerce sa ia trenul din mers.

Ceea ce explica a doua aparitie a dlui Matlock in decorul romanesc. La sfarsitul lui ianuarie 1990, pe vremea cand era inca ambasador la Moscova, el a fost trimis la Bucuresti, in calitate de expert (!), pentru a evalua “situatia post-revolutionara”. O decizie cel putin ciudata din punctul de vedere al practicilor diplomatice.

WikiLeaks: Americanii, de partea Frontului Salvarii Nationale

Raportul redactat atunci de dl Matlock si dezvaluit recent de celebrul site WikiLeaks arata limpede ca trimisul american evolua intr-un teren absolut necunoscut. Ceea ce infirma teza avansata de mai multi autori, potrivit careia principalii protagonisti ai evenimentelor din decembrie 1989 fusesera recrutati cu ani in urma de Washington care-i manipula dupa bunul sau plac. Dl Matlock vorbeste cu oameni pe care nu-i cunoaste, despre care aparent nu stie aproape nimic si care il mint spunandu-i exact ce vroia sa auda.

Cutremur de 7,4 grade in Japonia. Update: Alerta de tsunami a fost ridicata

Un cutremur de 7,4 grade pe scara Richter s-a produs în zona Tokyo joi, iar autorităţile au emis alertă de tsunami, informează CNN. Este vorba despre o replică a seismului care a lovit Ţara Soarelui Răsare pe 11 martie.

UPDATE Japonia a fost lovită de două cutremure, care s-au succedat un interval de 42 de secunde. Cel de-al doilea a avut adâncimea la 25,6 kilometri, iar epicentrul a fost localizat la 66 de kilometri est de Sendai. A avut tot o magnitudine tot de 7,4 pe scara Richter, însă s-a produs la o adâncime mai mică, de 25 de kilometri sub fundul mării, potrivit USGS.
UPDATE În zona în care s-a produs seismul se află centralele nucleare Ibaraki şi Fukushima 2.
UPDATE Angajaţii de la uzinele nucleare Fukushima sunt evacuaţi. Nu există informaţii despre noi pagube produse la cele două centrale şi nici privind o creştere a radioactivităţii în zonă, potrivit CNN.
UPDATE Tsunamiul va avea o înălţime de circa un metru, potrivit televiziunii japoneze, citată de BBC News.Un cutremur de o asemenea amploare poate genera un tsunami local, dar nu are potenţial distructiv pentru întreg bazinul Pacificului.
Seismul s-a produs în apropierea coastei estice a insulei Honshu, la o adâncime de 40 de kilometri, după ora locală 23.32 , potrivit USGS.

Autorităţile au emis o alertă de tsunami pentru regiunea de nord-est.

Potrivit USGS, epicentrul seismului a fost la 345 kilometri nord-est de Toyko şi la 98 kilometri de oraşul Sendai, puternic afectat de devastatorul seism din 11 martie, de 9 grade, urmat de tsunami.
Seismul s-a simţit şi la Tokyo, oraş aflat la 345 de kilometri de epicentrul seismului. Potrivit huffingtonpost.com cutremur a zgâlţâit clădirile din capitală timp de circa un minut.
Compania TEPCO, operatorul centralei nucleare Fukushima, verifică dacă recentul seism a provocat pagube suplimentare centrralei, informează BBC News.
Potrivit Rusia Today, autorităţile din prefectura Miyagi, afecattă puternic şi de seismul de luna trecută, a decis închiderea tuturor autostrăzilor. Decizia a fost luată după noul seism care a lovit ţara.

Sursa: Adevarul