Sfinţii închisorilor. Bădia Traian Trifan a deschis calea spre sfinţenie. O evocare a mentorului generaţiei 1948 (Nicolae Purcărea)

Este scris în Sfânta Biblie: Iată îţi pun în faţă Viaţa şi binele, Moartea şi răul: Alege! Iată cele două voinţe, care într-un permanent conflict îşi dispută stăpânirea asupra omului. Omul caută viaţa şi binele, dar sfârşeşte de multe ori în moarte şi rău. Omul luptă, înfruntă ispita şi moartea. Omul – Dumnezeu S-a dat pe sine Pildă şi Model, pentru cei ce vor să se elibereze din robia păcatului şi teama de moarte implorând binecuvântarea cerească, căci „toată darea cea bună şi darul desăvârşit de Sus este”. Şi Mărturisesc: Sunt robul 1036.

Acestea sunt cuvintele Bădiei Trifan, cum îi plăcea să i se spună şi ne îngăduia nouă, celor mai mici să-i spunem. Era doctor în drept, ofiţer în Armată, fost prefect al Judeţului Braşov în perioada 1940-1941, care, pentru credinţa lui în Dumnezeu şi dragostea de Ţară, a fost condamnat 16 ani închisoare şi a executat 22 de ani.

Îl pomenim astăzi pentru a şterge rugina uitării, pentru a ne ruga pentru sufletul lui, pentru a mărturisi şi noi, cei care l-am cunoscut c-a fost un erou al cinstei şi demnităţii, exemplu de viaţă, ce „mergea numai pe căile indicate de onoare” şi pentru că el a fost un „Îndreptar” de viaţă spirituală, în bătălia cu forţele întunericului şi pentru că el este cel care a spus puterii comuniste: Sunt rob şi robul n-are voinţă.

Şi-l mai pomenim pentru faptul că el este întemeietorul acelei şcoli care a deschis calea spre sfinţenie: Valeriu Gafencu, Ion Ianolide, Anghel Papacioc, Marin Naidin, Nicu Mazăre, Virgil Maxim, şi câţi încă, toţi sunt ucenicii ce-au luat lumina de la Bădia Trifan.

Fiu de ţăran din Lancrăm, urmează şcoala la Sebeş Alba, apoi la Blaj, Sibiu, Braşov. Urmează şcolile la ştiinţe juridice, iar apoi pleacă în război (primul război mondial) sub Austro-Ungari iar după război se stabileşte la Braşov. Fiind prieten cu Ionel Moţa, intră în Mişcarea Legionară şi se dăruieşte cu toată fiinţa lui, alături de generaţia de la 1922, luptei pentru afirmare identităţii naţionale, a adevărului şi dreptăţii.

În perioada 1940-1941 avea să fie numit prefect al Judeţului Braşov. După rebeliunea făcută de Antonescu este condamnat la 16 ani temniţă grea şi trimis la Aiud.

Problema ce se punea la ora aceea a supravieţuirii, căci cei 10, 15, 20 de ani condamnare trebuiau executaţi. Pentru legionari, nu exista reeducare sau graţiere. Ideea Bădiei Trifan a fost: Drumul Crucii, Drumul jertfei lui Hristos. Calea spre Dumnezeu este singura care ne va scoate la liman. Şi astfel s-a format grupul sufletiştilor sau al Bibliştilor, cum li se spunea. El, Bădia Trifan, prin dăruire totală, prin jertfă totală, prin propriul exemplu – mediaţie, post, rugăciune – a format la Aiud „cohorta de sfinţi”. Eu „sunt calea, adevărul şi viaţa”, suferinţele n-au mai contat. Crucea trebuia dusă şi Golgota suferinţelor a fost dusă, căci tot bădia Trifan i-a spus lui Ion Gavrilă Ogoranu: „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”.

Începuse războiul în 1942. Cei condamnaţi eram trimişi pe front, pentru reabilitare. Bădia Trifan a spus răspicat: “Pe front merg, dar nu am ce reabilita”. Faţă de neam nu am greşit cu nimic. Un exemplu de mare demnitate. Aici apare figura lui impunătoare, cum spunea cineva: dârz, aspru, părea figura unui Dac coborât de pe Columna lui Traian. De altfel era plăcut la vorbă, ca şi la suflet. Mereu cu sufletul pe faţă, mereu cu vorbă bună, prezenţa lui aducea pace şi înţelegere. Când era vorba însă de a lua o atitudine devenea aspru, dârz ca o stâncă şi nu făcea rabat de la nici un principiu. Apăra adevărul, cinstea, onoarea şi credinţa în Dumnezeu.

Pus în lanţuri, a mers mai departe pe Drumul Golgotei. Cine îi putea înţelege zbuciumul, cine îi putea pătrunde sufletul? Gândurile lui sunt adevăruri care te conving că a fi creştin este în primul rând a te supune poruncilor lui Dumnezeu. Prin aceasta îţi găseşti libertatea. Robul 1036 devine liber, îşi găseşte mântuirea.

Nicolae PURCĂREA

Sursa: Veghea

Mircea Platon: Lichidarea Romaniei.

Am aflat recent ca, “potrivit proiectului initiat de actuala conducere a Muzeului Taranului Roman din luna mai 2010 se va trece la strangerea expunerii Horia Bernea”. Pentru “renovari”. Inainte de a fi impachetata, expunerea Bernea va fi “fotografiata, filmata si expusa in mediul virtual, pe internet”. Expunerea Bernea ilustreaza modul in care crestinismul se regasea in structura vietii cotidiene a taranului roman. Dupa cum observa pictorul Sorin Dumitrescu: “Cine se atinge de nucleul expunerii Bernea atenteaza la identitatea muzeului, caci nu ne putem imagina un taran roman ateu. Asistam practic la o noua moarte a creatorului Muzeului”. Si asta pentru ca, inspirat de opera etnografica si antropologica a tatalui sau, Ernest Bernea, pictorul Horia Bernea a gandit Muzeul Taranului Roman nu ca pe un loc unde sa expuna in vitrine pitorescul local, ci ca pe un centru de iradiere a Romaniei profunde. Parcurgand salile concepute de Horia Bernea intelegeai de ce, intrebat de un etnograf despre cat cere pe fereastra casei sale, un taran roman a raspuns: “Nu pot s-o vand, domnule, ca prin ea am vazut toata viata mea cerul.”

Desfiintand ce a mai ramas din Muzeul Taranului Roman asa cum a fost el conceput de Horia Bernea, actuala conducere “dilematica” a muzeului sterge ultimele urme muzeografice ale unui om, Horia Bernea, si ale unei traditii intelectuale interesate de cum vedea taranul roman cerul. E, intr-un fel, normal ca acest lucru sa se intample astazi. De douazeci de ani elitele noastre, oligarhii politici, mogulii economici si minigarhii intelectuali, nu fac decat sa evacueze ultimele ramasite ale Romaniei vechi. Pretextul e ca, oricum, romanii au fost dintotdeauna niste violatori, betivi, lenesi si nespalati a caror istorie nu valoreaza nici cat o varza de Bruxelles. Comunistii au ucis Romania veche. Elitele neoliberale o evacueaza in virtual. O filmeaza, o catalogheaza si o stocheaza intr-un fisier, criogenata pentru generatiile – de extraterestri probabil - viitoare.

Dupa epoca masacrelor sistematice (’44-’64), dupa deceniile complicitatilor si pervertirii calculate (’65-‘89), poporul roman a cunoscut, dupa 1989, epoca evacuarii in virtual. Totul, de la istorie la literatura, si de la religie la familie, a fost “rescris” astfel incat sa nu ne mai ramana nimic solid, niciun punct de rezistenta, nicio icoana, niciun criteriu. Sub pretextul diverselor “procese” istorice prin care ar trebui sa trecem, de la cel de “restructurare” la cel de “integrare”, si de la cel de “privatizare” la “procesul comunismului”, conducatorii nostri ne-au rescris ca simpla fictiune politica pe baza careia pot accesa fonduri UE/FMI.

Daca “renovarea” Muzeului Taranului Roman e un bun pretext pentru a scapa de “crucea lui Bernea”, care depune marturie pentru o Romanie a taranilor crestini, “privatizarea” a fost doar un pretext pentru a rescrie infrastructura economica a Romaniei, pentru a transfera in buzunarele catorva intreaga economie nationala. Lipsiti de putere economica datorita unei legislatii care penalizeaza micul intreprinzator onest sau taranul harnic, romanii au trait democratia ca pe o noua modalitate de a fi tinuti sub control. In contextul unei vieti economice si culturale dominate de oligopoluri, democratia romaneasca a ultimilor doua decenii nu a fost decat un mod de a ne evacua in virtual, in zona optiunilor lipsite de miza, libertatea.

In contextul unui regim al carui rol e acela de a rescrie democratia intr-un cod (de bare) autoritar, “procesul comunismului” a devenit, in mod deloc suprinzator, vehicul pentru practici comuniste, pentru trafic de influenta, pentru sinecuristi si pentru santaje. In loc de a fi parte a unei campanii pentru restabilirea adevarului istoric si a criteriilor de judecata care ne-ar permite sa fim liberi, “procesul comunismului” a devenit, sub obladuire prezidentiala, parte a algoritmului politic care intretine minciuna si coruptia in Romania. Lichidarea fizica a luptatorilor anticomunisti din anii '50 e desavarsita, astazi, de lichidarea discursiva a adevarului pentru care au luptat martirii anticomunisti. Ambele operatiuni s-au facut prin "decret" de sus si cu ajutorul politrucilor vremii, gata oricand sa elimine in virtual crucea din miezul lucrurilor.

Se pare ca, printre intentiile celor care si-au facut trambulina academica din oasele detinutilor politici, se numara si infiintarea unui “departament” pentru “memoria si nostalgia comunismului”. Nu stiu cum poate un institut public sa “cerceteze” nostalgiile cuiva. Nu stiu ce politruc orwellian s-ar putea dedica unei asemenea activitati. Si nici in ce scop. Dar stiu ca, atat timp cat va exista in Romania un astfel de “minister al nostalgiei”, e semn clar ca cineva, acolo sus, ne vinde.

Nascut in 1974 la Iasi, poet, eseist, traducator, Mircea Platon este in prezent doctorand in istorie la Ohio State University. Autor, printre altele, al lucrarilor Ortodoxia pe litere (2006) si Cine ne scrie istoria (2007), Mircea Platon este unul dintre cei mai profunzi si originali ganditori conservatori ai momentului.

Articol preluat de pe ziuaveche.ro.

Gripa porcină a ucis 7 români, nu 122! Peste 100 de decese, similare cazului Tecuceanu

Foto: Intact Images

Numărul deceselor cauzate de gripa AH1N1 în România se ridică la şapte şi nu la 122, aşa cum arăta ultimul bilanţ al Ministerului Sănătăţii. La solicitarea Organizaţiei de Investigaţii Jurnalistice, Ministerul a anunţat că autopsiile nu au confirmat că gripa nouă a cauzat decesele.

A fost confirmată prezenţa virusului în organism şi de aceea decesele survenite ulterior au fost pe seama infecţiei. Totuşi din cele 121 persoane decedate de gripă AH1N1, doar 86 au fost supuse autopsiei şi doar în şapte cazuri a fost confirmat decesul, cel mai probabil, din cauza gripei noi. Sunt datele remise de Ministerul Sănătăţii printr-un comunicat.

În plus

oficialii Ministerului au spus că toate persoanele bolnave de gripă AH1N1 care au decedat ulterior au fost declarate automat ca fiind decedate de gripă. Din răspuns nu reiese că acest diagnostic a fost verificat în vreun fel.

Gripa nouă a ucis doar 7 români

La fel ca în cazul lui Toni Tecuceanu (declarat, în mod public, mort de gripă AH1N1, deşi acest diagnostic nu apare în certificatul de deces), peste 100 de români au fost declaraţi decedaţi de gripă porcină, fără ca acest diagnostic să fie verificat.

Cazul Tecuceanu

Actorul Toni Tecuceanu a încetat din viaţă la începutul acestui an, pe 5 ianuarie. Potrivit informaţiilor oficiale, actorul ar fi fost ucis de gripa AH1N1.

La jumătatea lunii ianuarie, secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, Adrian Streinu-Cercel, a fost unul dintre cei care a confirmat cu tărie faptul că decesul actorului Toni Tecuceanu a fost cauzat de gripa nouă.

"Categoric a fost un sindrom indus de gripa porcină, de virusul gripal de tip nou", a declarat atunci Streinu-Cercel.

Streinu-Cercel dă asigurări că Tecuceanu a murit din cauza gripei noi

Precizările secretarului de stat au venit după ce fratele lui Toni Tecuceanu împreună cu una dintre colegele actorului, Oana Ioniţă, au pus la îndoială cauzele anunţate oficial în privinţa decesului.

Paul Tecuceanu declara atunci că actorului i s-au făcut trei teste pentru depistarea virusului. Primele două au fost negative, şi abia al treilea rezultat ar fi confirmat suspiciunile medicilor.

Paul Tecuceanu, după moartea fratelui său

Ulterior însă, familia lui Toni Tecuceanu a intrat în posesia dosarului medical care dezvăluia cauzele morţii acestuia. Potrivit fratelui actorului, acesta ar fi murit după ce a contractat o bacterie în spital.

Declaraţii făcute de Paul Tecuceanu, în exclusivitate la Antena 3

Informaţia privind adevăratul bilanţ al victimelor gripei porcine vine la numai două zile după ce reprezentanţii Institutului Cantacuzino, singurul care produce vaccinuri în România, au anunţat că nu mai au licenţă de punere pe piaţă a produselor injectabile. Agenţia Naţională a Medicamentului a suspendat licenţa institutului pe 8 februarie, întrucât i-a expirat standardul de bune practici de fabricaţie.

"Este vorba de încadrarea în noi tipuri de normative (...). E vorba de o serie întreagă de echipamnente noi care trebuie completate, modernizate", a declarat atunci Radu Iordăchel, directorul Instittutului.

Radu Iordăchel anunţă că Institutului Cantacuzino i-a fost retrasă licenţa pentru

vaccinuri

Din momentul în care ANM a decis retragerea licenţei, Institutul nu mai poate produce niciun fel de vaccin, inclusiv cel împotriva gripei porcine. În aceste condiţii, reprezentanţii Institutului cer o derogare de la Guvern, pentru a funcţiona în aceiaşi parametrii până la finalul anului. Este vorba despre o cerere ca Ministerul Sănătăţii să permită Institutului Cantacuzino să producă în continuare vaccinuri până la finalizarea retehnologizării liniei de fabricaţie. Acest eveniment este prognozat pentru finele anului 2010.

Până atunci, Ministerul Sănătăţii dă asigurări că "există un stoc suficient de vaccin gripal pandemic pentru continuarea imunizărilor".

"Imunizările din cadrul programului naţional de vaccinare cu produsele realizate de către Institutul Cantacuzino vor fi reluate după obţinerea reautorizaţiei de fabricaţie, scadentă în această perioadă. Restul campaniilor de vaccinare din cadrul calendarului naţional de vaccinare nu vor fi afectate, fiind utilizate vaccinuri care nu sunt realizate de producătorul român", a precizat Ministerul Sănătăţii la o zi după anunţul privind suspendarea licenţei la Cantacuzino.

Antena3.ro

Sfântul Valeriu: Este vremea unui nou apostolat. Trebuie nebunia lui Hristos pentru a reîncreştina lumea.

Cu fiecare zi care trecea Valeriu se apropia de moarte. În ultimele luni de viaţă a fost vioi, bucuros, a scris poezii şi ne-a vorbit cu însufleţire.
În ziua de prăznuire a Întâmpinării Domnului din 1952 ne-a chemat, pe mine şi pe Gheorghe, şi ne-a spus:
- Doresc mult să slujim Domnului întru totul şi întru toate. Suntem fiii Bisericii şi nu ne vom despărţi de ea. Se deschide o eră nouă în lume, care trebuie umplută de duh, idei şi activităţi creştine. Creştinismul reînvie, dar sarcinile creştinilor sunt mari. Este vremea unui nou apostolat. De pe Golgota ne spune Domnul că oamenii sunt liberi şi sunt chemaţi la adevăr prin jertfă.Dar până la jertfă avem credinţa, pocăinţa, lupta, îndrăzneala, înfruntarea duşmanilor, însufleţirea oamenilor, vestirea Evangheliei la cei săraci şi oropsiţi, propovăduirea Fericirilor şi a Împărăţiei lui Dumnezeu – toate acestea şi altele sunt virtuţi şi metode pe care le descoperim în viaţa şi învăţătura Domnului. Împărăţia lui Dumnezeu, dacă nu începe acum, nu va exista nici eshatologic; de fapt ea a început cu Hristos şi se continuă prin lucrarea Duhului Sfânt. Există o unitate şi continuitate în lume şi în viaţă, deci să nu părăsim nici un plan al existenţei noastre, ci prin toate, în toate să fim creştini. Duşmanii sunt mulţi, din afară şi dinlăuntru, dar să nu uităm că lupta noastră este cu începătoriile şi stăpâniile întunericului. Lumea secolului nostru nu are nicăieri o înfăţişare creştină. Structura sufletească a omului “civilizat” este lipsită de Dumnezeu. Biserica nu are putere. Sunt deci de înfruntat forţe uriaşe, apocaliptice. Trebuie nebunia lui Hristos pentru a reîncreştina lumea. Înseşi formele civilizaţiei trebuie revăzute, căci oamenii au pierdut şi masura şi ţinta. Aici noi am redescoperit pe Hristos, Biserica şi creştinătatea.
Cred că e necesar să ne legăm a fi slujitorii lui Hristos şi ai oamenilor. Nu putem să ne mulţumim cu puţin, trebuie să năzuim totul în Hristos şi El va împlini toate prin cei ce-I slujesc. Purtăm în noi o experienţă atât de amarnică, încât am fost umpluţi cu lumină. M-am rugat îndelung înainte de a vă vorbi şi cred că Dumnezeu m-a îndemnat şi m-a luminat…Vă rog deci să-mi spuneţi dacă vreţi să ne legăm să-L slujim pe Hristos în forma care aici ni s-a descoperit. Modul de organizare va veni în timp. E loc şi pentru celibi şi pentru căsătoriţi. Nu avem de la cine lua binecuvântare, dar o cerem de Sus. Să ne rugăm împreună în această zi, ca o făgăduinţă făcută Domnului.
Valeriu rostea aceste cuvinte limpede şi liniştit, încât lăsa impresia că nu din el, ci de la Hristos veneau îndrăzneala şi puterea cu care vorbea. Prevăzători, datorită conjuncturii din temniţă, am făcut împreună o foarte scurtă rugăciune, prin care am pecetluit pe Hristos în sufletele noastre şi peste viaţa noastră toată.

Extras din Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos
Icoană sculptată de Crina Palas

SCRISOARE A EPISCOPULUI ARTEMIE AL RAS-PRIZRENULUI ŞI KOSOVO–METOHIEI CĂTRE PATRIARHUL IRINEI AL SERBIEI

La sfârşitul săptămânii trecute, Sinodul Permanent al Patriarhiei Sârbe a luat hotărîrea scoaterii din scaun, fără judecată, a episcopului Artemie al Raskăi şi Prizrenului (Kosovo şi Metohia). Deşi se ştia că există presiuni politice internaţionale în această privinţă de mai multă vreme, din partea SUA şi UE, asupra Bisericii Ortodoxe Sârbe (datorită poziţiei de "etnarh," într'o mare musulmană, a episcopului Artemie), hotărîrea a fost neaşteptată şi surprinzătoare, mai ales datorită felului în care a fost luată.

Ea a fost pusă în practică de îndată, în nişte condiţii ce au stârnit uimirea şi şocul monahilor şi clericilor din eparhie. În acest context, vă prezentăm scrisoarea Episcopului Artemie către Patriarhul Irinei şi un comentariu al juristului şi publicistului creştin sârb Jeliko Kotoranin, cel care a dat presei acest document.

Preafericirii Sale
Patriarhului Serbiei DD Irinei
Belgrad

Preafericirea Voastră,

În aceeaşi zi în care ne-am întâlnit la Patriarhie (5 II 2010) mă aştepta hotărârea Sfântului Sinod Arhieresc (nr. 105 din 5 II 2010), cu semnătura Domniei Voastre. Cu încredere în puterea adevărului, mai cu seamă în zilele răstignirii provinciei Kosovo şi Metohia, tocmai pentru acest adevăr reacţionez imediat.

Invitaţia Sfântului Sinod Arhieresc (Sinodul Permanent, n.tr.) (nr. 102 din 4 II 2010), pe care o pomeniţi în hotărâre [nr.105] despre prezenţa „obligatorie” la şedinţa Sfântului Sinod, nu am primit-o, după cum Vă este cunoscut.

Tot aşa, la convorbirea telefonică avută cu Domnia Voastră (4 Fer. în jurul orei 15.00) nu a fost pomenită invitaţia scrisă, nici venirea Noastră nu a fost considerată ca obligatorie, ci mot-a-mot „ar fi bine dacă aţi veni.”

Repetând aşadar - nici nu am primit invitaţie scrisă, nici recomandare că participarea Noastră este obligatorie, am făcut totuşi un efort deosebit să Vă vizitez la Patriarhie, azi [5 Feb] în jurul orei 9.30. Mulţumind că Ne-aţi primit cu dragoste la întrevedere, am plecat luând binecuvântare şi dorindu-Vă un început de post plin de folos.

Este ciudat că nici cu acest prilej nu Ni s-a dat invitaţia scrisă de a participa obligatoriu la şedinţa Sinodului, pe care o pomeniţi în hotărâre, şi nici nu am fost atenţionaţi să rămânem la şedinţă. Mai mult, în convorbirea noastră, şedinţa Sinodului nici măcar nu a fost pomenită.

Acestea le pun mărturie în chiar ziua în care ne-am întâlnit, cu deplină sinceritate şi prospeţimea întâlnirii între Domnia Voastră şi Noi.

Preafericirea Voastră, sântem surprinşi de hotărârea de a ne interoga, carte trebuie făcută asupra Noastră, dar sântem pregătiţi a o primi.

Al Preafericirii Voastre credincios întru Domnul,
Episcop de Ras–Prizren şi Kosovo–Metohia
Artemie

"Minciuna are picioare scurte, dar barbă lungă"

La conferinţa de presă ţinută pe 13 Februarie în clădirea Patriarhiei din Belgrad, Episcopul Bacikăi, Irinei, a zis, printre altele, că Episcopul Artemie de Ras şi Prizren, a fost invitat oficial la şedinţa Sfântului Sinod Arhieresc (*notă/ este vorba despre Sinodul permanent) dar nu a răspuns şi nu a venit să participe la şedinţă. Tot aşa a mai pomenit că din această pricină Sinodul a hotărât să trimită o delegaţie la Graceaniţa ca să îl audieze pe Episcopul Artemie şi să facă un control financiar asupra activităţii Episcopiei de Ras şi Prizren.

Avem ocazia să facem publică scrisoarea Episcopului Artemie către Preafericirea Sa Patriarhul Irinei scrisă în aceeaşi zi când a vorbit cu Patriarhul şi când a avut loc controversata şedinţă sinodală. Din cauza recentelor întâmplări această scrisoare are o importanţă deosebită şi este un document ce demontează spusele Episcopului Irinei pe care le-am pomenit mai sus. Din această pricină ne luăm libertatea, dar şi datoria de a publica acest document.

Cititorii se pot lămuri parcurgând acest document că nu este vorba de invitaţie şi de neparticipare, ci despre o capcană întinsă Episcopului Artemie. Capcana a fost folosită ca pretext pentru trimiterea ilegitimă a inspecţiei asupra Eparhiei de Ras şi Prizren. Asta a adus la un şir de noi încălcări ale drepturilor canonice ale Vlădicăi Artemie, şi la distrugerea ultimei instituţii a poporului Sârbesc din Kosovo şi Metohia, anume Eparhia de Ras şi Prizren.

Ne întrebăm dacă episcopii adunaţi la Sfântul Sinod Arhieresc, prin gura Episcopului de Bacika, Irinei, au minţit „în mic”, cum vor minţi „în mare,” adică, atunci când vor pregăti materialul pentru lucrările Sfântul Sobor Arhieresc şi pentru depunerea din treaptă a Vlădicăi Artemie?

Jeliko Kotoranin

http://www.predania.ro/kosovo2.html

Surse:
Eparhija Prizren
VESTI Online
Serbian Orthodox Church

Sinaxa preotilor si monahilor ortodocsi care s-a tinut in Volos, februarie2010, despre implicaţiile ecumenismului

Principalii vorbitori au fost parintele Theodoros Zisis, parintele Gheorghios Metalinos, parintele Iosif, staretul manastirii Xiropotamu. Au fost reprezentanti sau stareti ai manastirilor, schiturilor si chiliilor din Sfantul Munte Athos, cat si a manastirilor de pe teritoriul Greciei, protoprezbiteri si preoti din toate eparhiile.
Iata care sunt punctele principale pe care eu le-am notat:
1. Nu intra nici o tara in UE daca nu se inchina la papa, de aici putem intelege reactiile ciudate(aplecate spre ecumenism) ale unor ierarhi din Serbia si Hertegovina.
2. ecumenistii au ca tinta sa fie recunoscuti episcopii Romano Catolici ca si Episcopi Ortodocsi!
3. se fac canonizari ''politically corect'' cum este Hrisostom de Smirna care se stia ca este mason ( in momentul in care Sinodul Greciei a anatematizat masoneria trebuia sa specifice ca aducerea masonilor la Ortodoxie sa se faca prin Mirungere cu lepadarile de rigoare!) Kazantakis a fost afurisit de Biserica, dar anul trecut i s-a savarsit slujba parastasului! Masoneria propovaduieste o credinta crestina fara Hristos (hai mai bine sa vorbim despre mediu), apoi face prozelitism masonic cu emblema patriarhului Bartolomeu! Inceputul l-a facut Meletie Metaxachis (mason) care a facut prima miscare anatematizata de Biserica -schimbarea mineologului!
4.Asupra Patriarhului Georgiei s-au facut presiuni enorme ca sa reintre in CBM, si sa anuleze hotararile Sinodului Georgian in privinta neacceptarii miscarii ecumeniste de catre Biserica Georgiana. Aceste presiuni au fost exercitate constant de catre Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol!
In ultima faza, Patriarhul Ilias al Georgiei, necedand presiunilor, a fost chemat la Constantinopol pentru o intrevedere cu Partiarhul Bartolomeu ''intre patru ochi'' Patriarhul Bartolomeu i-a cerut ca intrevederea sa se faca numai cu un traducator din partea Patriarhiei Ecumenice, dar Patriarhul Ilias nu a acceptat decat cu conditia ca si el sa aiba traducatorul lui, din partea bisericii Georgiene. In cele din urma intalnirea celor doi intaistatatori a avut loc la Istambul avand fiecare cate un traducator.
Iata care a fost scopul aceste foarte scurte intrevederi, dar de o insemnatate colosala: Patriarhul Bartolomeu ii spune Patriarhului Georgiei urmatorul mesaj:
- Daca nu veti intra din nou in CMB veti avea ca tara probleme mari!
Desi aceasta intalnire a fost considerata de Patriarhul Bartolomeu foarte secreta, Patriarhul Ilias a facut-o publica, avand ca martor pe traducatorul georgian care la insotit la intalnire!
Stim care au fost evenimentele care au urmat apoi in Georgia, care au adeverit spusele Patriarhului Bartolomeu! Totodata, dupa aceasta intrevedere Patriarhul Georgiei va fi otravit, dar scapat prin Ajutor Dumnezeiesc de moarte!
5. Pe data de 29 aprilie 2010 in Pireu, in stadionul Irinis kai Filias va fi gazduit simpozionul '' locul episcopului Romei in Biserica'' (locul lui e, desigur, in pridvor pentru a i se face lepadarile - de va voi) cu binecuvantarea Mitropolitului Pireului Serafim. Acesta va fi facut ca un raspuns Ortodox la ceea ce s-a tinut in Cipru si va urma sa se desavarseasca la Viena!

Un Post Binecuvantat.

O întâlnire minuntă: Maica Domnului i se arată Sfântului închisorilor, Valeriu Gafencu (+ 18 februarie 1952)

Eram deci treaz, lucid şi senin, când deodată am văzut că am în mână fotografia Setei (fata pe care o iubise). Uimit de întâmplare, am ridicat privirea şi la capul patului meu am văzut-o pe Maica Domnului, îmbracată în alb, în picioare, vie, reală. Era fără Prunc. Prezenţa ei mi se părea materială. Maica Domnului era aievea lângă mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul părea nesfârşit. Atunci Ea mi-a spus: “Eu sunt dragostea ta. Să nu te temi. Să nu te îndoieşti. Biruinţa va fi a Fiului meu. El a sfinţit locul acesta acum pentru cele viitoare. Puterile întunericului cresc şi încă vor mai înspăimânta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu aşteaptă pe oameni să se întoarcă la credinţă. Azi sunt mai cutezători fiii întunericului decât fiii luminii. Chiar de vi se va părea că nu mai e credinţă pe pământ, să ştiţi că totuşi izbăvirea va veni, dar ca prin foc şi prin pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însă e multa credinţă şi am venit să vă îmbărbătez. Îndrăzniţi, lumea e a lui Hristos!“. Apoi Maica Domnului a dispărut şi am rămas copleşit de fericire. M-am uitat în mână, dar nu mai aveam nici o fotografie.

Această întâlnire minunată a fost povestită de Sfântul Valeriu bunului său prieten, Ioan Ianolide.