STATUL CONTRA STATULUI. Des-figurarea istoriei si culturii nationale - pasi spre sfarsitul Romaniei

Ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Universităţii - instalarea unor masti oribile pe statuile marilor nostri inaintasi, intr-o asa-zisa campania ecologica a revistei Catavencu sustinuta de ministrul Culturii Paleologu - face parte din chipul pe care-l capătă anarho-nihilismul agresiv de scară planetară în România. Nu pare să existe vreun alt caz în care nihilismul să capete utilizare oficială ca la noi. A profana statuile este un procedeu folosit în toate epocile de către cei ce vor să desfigureze spiritual un popor, prin desfigurarea memoriei simbolice a generaţiile tinere. În antichitatea grecească lupta pentru supremaţie între cetăţi s-a derulat ca un război al statuilor. În Roma antică la fel. Noutatea acestui război contra statuilor ţine de utilizarea oficialilor, adică a statului care este întors astfel împotriva lui însuşi. Faptul că soldaţii sovietici sosiţi în Basarabia şi-au făcut ţintă din crucifixul postat la poarta unei biserici de cimitir arată că deja apăruse un curent nou în războiul contra spiritului, înscriind o fază nouă în lungul război anticristic. Bizanţul isaurienilor ne-a dezvăluit în toată cruzimea bestiei războiul contra sfinţilor din icoane. Iată că democraţia românească a magnaţilor de tâlhărie, care şi-au făcut averile prin acţiuni de pradă contra propriei economii, adaugă o filă nouă, aceea a energumenilor trimişi pe scenă de către magnaţii jafului să desfigureze simbolic memoria oraşelor, într-un război contra statuilor care se adaugă războiului contra unicului poem apofatic popular al sud-estului european, Mioriţa , şi deopotrivă războiului contra lui Eminescu etc.

Toate acestea fac parte dintr-un masiv proces de falsificare a spiritului popoarelor, anticipat de către marii filosofi ai culturi care, precum Spengler, i-au găsit şi termenul: pseudomorfoză, adică operaţiunea falsificarea prin mascare, care desfigurează chipul unei culturi, al unui popor blocându-i totodată şi linia de afirmare sufletească proprie, adică de manifestare identitară. Finalul acestei pseudomorfoze: nu mai şti, nu mai poţi afla cine eşti. Toate pseudomorfozele au ca principal efect şi ţintă dezagregarea memoriei colective a popoarelor, un fel de spălare pe creier cu scopul de a pregăti mulţimile să accepte noua „religie”, adică idolatria unei ideologii în locul religiei adevăratului Dumnezeu. La adăpostul unei scene pe care se derulează actele scabrosului joc de mascare a chipului unui popor, magnaţii jafului îşi pot linge ciolanul în deplină linişte. Acesta este motivul pentru care aceşti scabroşi agresori ai memoriei româneşti şi ai marilor figuri ale acestui popor au găsit sprijinul magnaţilor unor televiziuni. Pentru ca operaţia de falsificare să reuşească trebuie ştearsă memoria substratului istoric, miturile istorice, ideile originii popoarelor, şi tot astfel trebuie ruptă legătura popoarelor cu cerul, cu Dumnezeul adevărat. În România acest program a fost aplicat integral. Lupta contra lui Iisus Hristos a fost combinată cu cea mai teribilă agresiune contra memoriei etnospirituale a neamului românesc, iar un moment ca cel din Piaţa Universităţii face parte din acest program.

Nu este întâmplător că pseudomorfozele inamice, ostile românilor până la anihilare, au luptat spre a distruge memoria colectivă a substratului nostru dacic şi tot astfel au aruncat în puşcării şi după gratiile uitării întreaga elită organică a ţării. Între pseudomorfozele agresoare, în mileniul al II-lea, deosebit de agresivă a fost, pe lângă pseudomorfozele tătaro-mongole şi otomană, pseudomorfozele central-europene şi efectele ei pot fi cercetate mai cu seamă în Transilvania în partea de nord-vest. Ţinta ei permanentă a fost dezromânizarea teritoriilor şi a populaţiilor.

A doua pseudomorfoză (mult mai agresivă în cadrul ocupaţiei ruso-bolşevice) a fost cea slavo-bolşevică şi efectele ei au căpătat proporţii devastatoare în special în Basarabia, unde s-a încercat schimbarea caracterului latin al limbii române de aici. În toate provinciile româneşti, pseudomorfoza ruso-sovietică s-a combinat cu internaţionalismul falsificator şi anticristic al internaţionalei comuniste, Kominternul, iar după 1989 întregul patrimoniu de tehnici agresive ale Kominternului a trecut în „proprietatea” deminternului, adică al noii internaţionale, care, în numele democraţiei celei noi, agresează fără alegere deopotrivă Biserica, ideea de neam, valori axiale ale culturii române, exact ca în vremea cea mai neagră a dezmăţului criminal al Kominternului.

Image Am numit această a doua serie a agresiunii anticreştine şi antinaţionale, neo-cominternism. Este ediţia nouă a pseudomorfozei, adică a tentativei de falsificare a vieţii spirituale a unui popor prin impunerea de forme străine specificului său sufletesc. Faza primă a luptei contra memoriei culturale şi istorice a unui popor începe prin operaţiile de desfigurare simbolică, de profanare, adică prin provocarea unei dezangajări simbolice a membrilor comunităţii naţionale faţă de propriile lor simboluri, valori, de figurile simbolice, cum sunt şi cele aşezate pe soclul de ziditorii de ieri ai statului român. Curios este că ieri miniştrii ai culturii, precum a fost profesorul Petrovici, au ridicat statui, şi cel mai faimos exemplu este rotonda din Cişmigiu, operă a ministeriatului Petrovici, iar astăzi ministrul culturii se pozează cu agresorii statuilor, inaugurând o fază nouă în lupta contra culturii române: faza alianţei oficialilor statului la războiul contra fundamentelor simbolice ale statului. S-ar părea că o atare chestiune este a oficialilor statului, a politicienilor, care nu par totuşi să aibă vreun frison. Miza lor pare să fie diferită şi ea nu se numeşte statul român.

Societatea academică pentru adevăr istoric

Fostul deţinut politic Grigore Caraza, 21 de ani de temniţă comunistă, dintre care 18 numai la Aiud, recită din Gyr şi Crainic la Petru Vodă (VIDEO)

Părintele Sofian Boghiu - Predică la Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

Fraţi creştini,

Vreau să vă spun două-trei lucruri despre aceşti sfinţi arhangheli, despre cerul care este plin de arhangheli şi de îngeri.
Cei doi arhangheli, Mihail şi Gavriil, de-a lungul istoriei neamului omenesc, s-au arătat de multe ori în viaţă oamenilor. Sfântul arhanghel Mihail: prima dată când se ştie despre el, era momentul înfăţişat din această icoană, adică atunci când puterilor răului, acelui Lucifer care a fost îngerul luminii, mai marele îngerilor din ceruri, i-a venit un gând vrăjmaş în inima lui, un gând trufaş: să se înalţe, să-şi pună scaunul mai presus de scaunul lui Dumnezeu. Ce gând viclean şi rău! Şi în clipa aceea s-a prăbuşit.
Şi a apărut Sfântul arhanghel Mihail care a strigat din înalţimile cerului: “Să stăm bine, să stăm cu frică, să luam aminte!” - cuvinte rostite în mijlocul Sfintei Liturghii. El strigă aici, în centrul acestei icoane şi în jurul lui sunt cetele celorlalţi arhangheli.
De atunci, de-a lungul istoriei neamului omenesc, Sfântul Arhanghel Mihail, socotit, cum e cu adevărat, îngerul dreptăţii sau al legii dumnezeieşti, s-a arătat de foarte multe ori, în Vechiul Testament şi în Noul Testament. Intervine în faţa oştirilor duşmanilor, apărând pe cei care cereau lui Dumnezeu ajutor. Sunt multe cazuri de intervenţii în Vechiul Testament. In Noul Testament, arhanghelul Mihail apare la Învierea Domnului şi el ridică piatra de pe uşa mormântului. Şi după aceea continuă să se arate şi să vestească oamenilor voile lui Dumnezeu.
Arhanghelul Gavriil este arhanghelul bucuriei; chipul lui frumos, fiinţa lui duioasă şi bună, totdeauna aduce veşti de bucurie. Încât în Vechiul Testament, Sfântul Arhanghel Gavriil a binevestit naşteri de profeţi: el vestesşe pe Ana, soţia lui Elcana, că va naşte pe Samuil profetul. După aceea, aproape de noi, de Noul Testament, Sfântul Gavriil vesteşte pe Zaharia şi pe Elisabeta că vor naşte prunc, pe Sfântul Ioan Botezatorul.
Sfântul arhanghel Gavriil se arată Maicii Sfinte, Sfintei Fecioare Maria şi îi vesteşte naşterea lui Iisus Hristos Emanuil. Si dupa aceea, arhanghelul Gavriil ocroteste pe Maica Domnului in Templu, in timpul copilariei sale. Si de-a lungul istoriei Noului Testament, de asemenea se arata de multe ori acest arhanghel al bucuriei.
Fraţi creştini, în ierarhia aceasta cerească, arhanghelii sunt numai o ceată. Sunt de fapt trei triade, adică trei grupuri de câte trei. Cea mai de sus triadă este a tronurilor cereşti, serafimii şi heruvimii; a doua triada este a puterilor, domniilor şi începătoriilor (adică şefii arhanghelilor); mai jos, arhanghelii şi îngerii.
Cei de sus, triada din apropierea Sfintei Treimi, în iconografie sunt înfăţişaţi fără trup omenesc. Serafimii şi heruvimii sunt înfăţişaţi cu şase aripi, heruvimii şi cu ochi mulţi, iar tronurile - nişte cercuri ca de foc, cu aripi, plini de lumină şi de văpaie (semnul dragostei), care slujesc marelui Dumnezeu, lăudat în Sfânta Treime. Ceilalţi, arhanghelii şi îngerii, toţi, când s-au arătat în istoria neamului omenesc, totdeauna au purtat trup omenesc. Aşa apar şi Sfântul Gavriil şi Sfântul Mihail.
Ca numar sunt mii de mii şi zeci de mii şi mii de mii. Aşa ni-i prezintă Sfântul prooroc Daniel, acel bărbat al doririlor, plin de Duhul Sfânt şi de lumină, acel om bun, cum îl numeşte împăratul Nabucodonosor, adică un om al lui Dumnezeu cu adevărat. A văzut cerul deschis şi aceşti îngeri, aceste fiinţe cereşti, nenumărate şiruri, nenumărate cete care umplu cerul lui Dumnezeu.
Dintre toţi aceştia, cea mai de jos ceată e ceata îngerilor păzitori ai vieţii noastre. De la botez, fiecare din noi avem strajnic un înger păzitor. Acest înger păzitor al fiecăruia din noi este martorul vieţii noastre, merge cu noi când călătorim, stă cu noi când ne odihnim. E martor la faptele bune şi la faptele rele. Când facem lucruri rele, el plânge, se întristează, pentru că ştie ce ne aşteaptă. Când facem fapte bune, se bucură tare mult de vrednicia noastră.
Pe aceşti îngeri păzitori, fraţi creştini, să-i chemăm mereu în sprijinul nostru, în viaţa noastră de toate zilele şi să ne gândim că totdeauna, aşa cum conştiinţa noastră ne spune când facem bine şi când facem rău, tot aşa şi acest înger al lui Dumnezeu, îngerul păzitor al vieţii noastre, ne inspiră gândurile bune, gândurile frumoase, gândurile mântuitoare şi simţim în conştiinţa noastră că suntem îndemnaţi, îmboldiţi la un lucru sfânt, la un lucru bun. Să ascultăm glasul lui!
Ştiu de la mama, care-mi spunea: “Dragul mamei, fiecare din noi avem câte o prezenţă, de-a dreapta îngerul păzitor şi de-a stânga vrăjmaşul diavol. Îngerul ne îndeamnă la bine, vrăjmaşul la rău”. Să ne gândim bine la acest lucru, că-i foarte adevărat. Aşa învaţă şi Sfânta Biserică de totdeauna.
Totdeauna avem şi un martor rău al vieţii noastre care notează faptele rele, ne îndeamnă să le facem şi le notează. Şi va veni cândva cu acest teanc de păcate şi răutăţi ale noastre şi le va pune pe cântarul acela al dreptăţii dumnezeieşti. Îngerul sfânt vine cu faptele bune, dacă sunt, însă cel rău vine cu faptele urâte şi rele şi pune şi apasă cântarul în jos şi coborâm şi noi în jos.
De aceea, de-a lungul vieţii noastre, în amintirea sfinţilor arhangheli şi păzitori ai vieţii noastre, să ne străduim a face bine, cât putem noi, ştiind că binele nostru se înscrie, se înregistrează şi cândva se vor desfăşura şi aceste secvenţe din viaţa noastră bună şi vom merge la bine; ca nu cumva făcând răul, să avem parte de vrăjmaşul care e foarte dornic să ne târască în jos, să se simtă bine că a mai câştigat încă un suflet sau mai multe.
Fraţi creştini, va îndemn şi va rog, citiţi cât de des canonul către Sfântul Înger Păzitor, veţi simţi aievea prezenţa lui în cele ce spuneţi. Atunci când vrei să întreţii o prietenie cu cineva, ori îi scrii, ori îi vorbeşti, ori îi urezi ceva şi atunci se întreţine această prietenie cu acea persoana pe care o doreşti să fie aproape de tine, măcar în mintea şi în inima ta.
Aceste prezente cereşti aşteaptă şi ele să fie întrebate, să fie cerute, să fie rugate, să fie chemate. Chemaţi, fraţi creştini şi surori creştine, pe aceşti prieteni buni şi calzi şi duioşi şi binefăcători ai vieţii noastre, pe acesti îngeri pazitori de-a lungul vieţii fiecăruia din noi. Amin!

Sursa: http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti-ortodoxe/predici-la-sarbatorile-de-peste-an-parintele-sofian-boghiu/predica-la-sfintii-arhangheli-mihail-si-gavriil

Sursa:

http://iuliana-koinonia.blogspot.com/

Troparul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil

Pamfletul unui tânăr român împotriva reeducaţilor care-şi înjură propriul popor. Despre mentalitatea antiromânească inoculată agresiv de mass-media

Astăzi vecinul de deasupra a reuşit să fie adorabil. Pentru prima oară după mult timp. Şi, vă asigur, complet lipsit de orice intenţie reală de a fi astfel.

E vorba despre un personaj care s-a născut şi trăieşte în televizor, un personaj care urmăreşte cu atât de mare implicare emoţională canalele TV încât totul se transformă în spectacol, iar asta nu din pricina televizorului. Trecând, evident, peste neplăcerile cauzate de faptul că ascultă şi comentează programele favorite la maximum de intensitate sonoră, ceea ce transformă etajele de deasupra şi de sub el în „subscriberi” imediaţi şi nelipsiţi la şourile lui de răfuială personală cu televizorul, bătrânul în cauză e tipul de om atât de spălat la creier şi cu o dinamică emoţională atât de rudimentară încât crede sincer în basme de felul:

1)Clientul nostru, stăpânul nostru! Prin urmare el însuşi, în calitate de telespectator de cursă lungă, este centrul şi buricul şi fruntea preocupării demersului jurnalistic. Adică mitul societăţii de consum în general – noi ne facem luntre şi punte pentru ca TU, minunatule, unicule, nepreţuitule, să fii bine încornorat –pardon!, informat.

2)Scopul televiziunii este acela de a aduce adevărul la lumină. Adevărul care ne va face liberi. Gândeşte liber! În sensul ăsta, dacă mâine Andreea Esca ar ieşi pe post şi ar spune că extratereştrii sunt mici, latră, dau din coadă şi se îndreaptă spre Pământ, vecinul ar fi primul care şi-ar pregăti arsenalul de oase în vederea „primului contact”.

În afară de meciurile de fotbal („Extra-uordi-naaaar!”, „Huooo!”, „Cea-pamă-tii-dear-bitruuu!”), ştirile „din oră în oră”, cu dezvăluiri, crime şi cancan („Cola-bora-toral-fostei-securi-tăăăăţi!”, „Curvă-cupa-tala-maaa!”, „Hoţla-banu-publiiic!”, „Măta-degu-vernpost-decem-briiist!” ), mai nou justiţiarul de cartier urmăreşte cu mare implicare emisiunile de campanie electorală în care, fireşte, se minte despre binele cetăţeanului, interesele Naţiunii, Poporul Român, etc.

Bunăoară, astăzi am fost trezit din somnul de după-amiază de o culme a mugetului patriotic, izbucnită în valuri de reverberaţie direct din tavan: „Poporul Român? Îmi bag (... ) în Poporul Român!”... Exclamaţia a fost într-atâta de adorabilă, încât, chiar şi pe jumătate buimac de somn, nu am putut să nu mă amuz de aforismul bătrânului proletar, iertându-l în parte pentru plăcerea de a îmi fi retezat cu atâta fermitate somnul. Desigur, era izvorâtă ca o reacţie de antipatie faţă de bătălia politică pentru propăşirea şi prosperitatea, nu-i aşa, a poporului. Însă trăda o mentalitate implantată agresiv şi sistematic de mass-media ultimilor 20 de ani – anti-Românismul, fobia de tot ce este românesc, ruşinea de apartenenţa la Poporul Român.

Evident, o astfel de mentalitate se bazează pe un sofism de cea mai joasă speţă – „scursurile, coloraţii, cocalarii, găinarii, mitocanii, oportuniştii, curvele politice, uscăturile în general sunt o comunitate vrednică de repulsie” PLUS „toţi aceştia constituie o parte din Poporul Român” REZULTĂ „Poporul Român este o comunitate vrednică de repulsie”. Astfel de mentalităţi au fost înşurubate în conştiinţa publică prin campaniile mediatice susţinute de distrugere şi terfelire a valorilor româneşti, iniţiate de către tembeliziunile plătite din banii ştim noi cui. Procedeul este oarecum rudimentar: promovăm în mod organizat mediatizarea tuturor fărădelegilor, iar acolo unde ele nu există, le fabricăm, timp în care cenzurăm ferm toate ştirile care nu conţin violenţă, sex, sânge, scandal, hoţie, perversiune, abuz, crimă, etc. În general, totul se reduce la contaminarea mentalului colectiv cu scene de răutate maximă, până în punctul în care, confruntat din când în când şi cu evenimente similare în imediata lui apropiere, omul trage concluzia că de fapt aceasta ar fi realitatea în general. Orice fereastră luminoasă trebuie cu străşnicie închisă, toate exemplele pozitive fiind cu desăvârşire absente din programele TV, iar nu pentru că pe teren nu ar exista oameni de caracter, activitate culturală, lupte pentru idealuri nobile, ci din simplul motiv că ele nu prezintă interes „pentru producător”. De la desenele animate cu monştri şi mutanţi, la filmele cu distrugeri în masă şi sex sălbatic, la ştirile de la ora 5 cu micuţe violate şi soacre spânzurate, la emisiunile politice cu Mitici şi Băsei şi Boci şi Ridzi şi Pippidi şi Udrea, la emisiunile de îndobitocire colectivă de la Radio Zu, totul basculează între „Şasă cai”,„Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.”, „România, te iubim!”, etc.

De ce acest atac generalizat la adresa României? De ce nu un atac la personajul X şi piţipoanca Y? De ce România? Admiţând că orice pădure are uscăturile ei, ideea de pădure conduce implicit la faptul că ceea ce predomină este verdele covârşitor, iar nu uscăturile ocazionale. Şi lucrul acesta nu e valabil doar pe hârtie, ci şi în viaţa de zi cu zi. Câţi nu sunt oamenii cinstiţi care îşi duc traiul zilnic între serviciu, copii şi grija casei, iar toţi aceştia pălesc în faţa unui singur descreierat care săvârşeşte cutare sau cutare faptă şocantă, în goana după celebritate ieftină? O mie contra unuia singur! Şi cu toate acestea, România este a aceluia descreierat, iar nu a restului de o mie de cetăţeni onorabili! Curat-murdar, ce să mai zic!

Dar să revenim la ieşirea vecinului meu tele-ghidat de tembeli-zor. O remarcă de genul „Poporul Român? Îmi bag (...) în Poporul Român!” este, evident, roada deceniilor de îndobitocire mediatică de după „Revoluţie”. „Revoluţie”, adică întoarcere la „Evoluţie”. Însă ea este simpatică nu prin provenienţa ei, ci prin conţinutul său. Lăsând deoparte faptul că vecinul este fără îndoială Român, şi încă unul lipsit total de glorie, onestitate şi virtute, interesant este tocmai conţinutul logic care, ca în schiţele lui Caragiale, îl face pe emiţător să afirme exact opusul alegaţiilor sale. Prima parte a cugetării se situează pe o poziţie de evidentă delimitare faţă de restul lumii, şi nu faţă de unul, doi, trei, o mie de oameni, dar faţă de un întreg popor – nu-i aşa, popor de curve, de infractori, de găinari, derbedei, mitocani şi depravaţi! Însă, absolut superb, a doua parte a cugetării, prin însăşi formularea ei academică, trădează faptul că emiţătorul face el însuşi parte din rândul găinarilor, mitocanilor şi depravaţilor pe care îi blamează. Urmând o deducţie logică, vecinul demonstrează nici mai mult nici mai puţin că-şi bagă (...) în el însuşi, crezând, fireşte, că şi-o bagă în alţii. După prea mult timp de privit la televizor, evident că ai impresia că ţi-o bagi şi în blonda de la ştirile sportive, când de fapt MÂNUIEŞTI „telecomanda” de unul singur...

Acestea fiind spuse, aveţi grijă cât de mult trăiţi în şi prin televiziune. Poate fi letal. Pentru minte, inimă şi literatură, evident!

Sursa:

http://vladparau.googlepages.com

Vezi şi Emilia Corbu: PRESA INTRE VISUL DE PRINTESA ŞI REALITATEA DE PRECUPEAŢĂ

Microbiologul roman VANIA ATUDOREI spune din interior adevarul despre MAFIA INDUSTRIEI FARMACEUTICE si despre MINCIUNA GRIPEI PORCINE

Nu e un “conspirationist”, nu e un “profan”, nu e nici macar un specialist de rand sau cineva care ar avea vreun interes impotriva Big Pharma. Pentru ca este el insusi managerul general al unei astfel de companii din Canada, Sterigen. Asadar vorbeste din interior si stie cel mai bine despre ce este vorba in legatura cu interesele companiilor farmaceutice si cu isteria gripei porcine. Este microbiolog de top si este roman, originar din Botosani. Spune multe lucruri pe fata, chiar daca este evident ca nu poate spune chiar tot sau nu poate merge pana la capat… Ascultati-l pe Vania Atudorei si incercati sa faceti cunoscuta si altora inregistrarea. Este o marturie absolut limpede si inatacabila, care zguduie toata constructia de nisip a terorii “pandemice” care incearca sa ne bulverseze acum vietile si sa ne faca sclavii vanzatorilor de medicamente si de vaccinuri.

VANIA ATUDOREI, microbiolog roman, specialist de top, Directorul Companiei Sterigen din Canada – ADEVARUL NEPLACUT DESPRE INDUSTRIA FARMACEUTICA ROSTIT DE UN INSIDER. DEMASCAREA MINCIUNII GRIPEI PORCINE!

(emisiune Radio Cluj, 14 august 2009)

Doar cateva extrase din interviu:

- Se face o afirmatie referitoare la cancer, cum ca, de fapt, industria farmaceutica din intreaga lume este cea care nu permite rezolvarea cancerului, pentru ca ar exista deja medicamente, dar industriei farmaceutice ii este mai profitabil sa produca citostatice.

- Partial este adevarat. Industria farmaceutica este si o industrie necinstita, este si o industrie ipocrita, este si o industrie care vrea sa faca profituri si le face din plin. Pot sa va dau un exemplu. Tratam sinuzita cu antibiotice – se folosea la inceput tetraciclina si s-a descoperit un alt antibiotic de 10 ori mai puternic, iar industria farmaceutica nu voia sa-l fabrice, desi era mult mai eficient si trebuia luat numai o data pe zi, iar nu de 3-4 ori pe zi ca tetraciclina, iar industria farmaceutica a zis: “Eu deja am instalatii care m-au costat milioane si miliarde de dolari, eu ce fac cu instalatiile astea si cu vechile antibiotice?”. Este si o industrie care vrea sa faca profituri si care este conservatoare. La un moment dat, sigur ca exista boli pentru care sunt tratamente care, daca sunt prea ieftine, nu le convine pentru ca nu fac profituri.

Medicamentele nu sunt totdeauna eficiente. Si sa va dau un exemplu. Vaccinul pentru gripa care s-a fabricat anul trecut a fost eficient numai in 40-45% din cazuri. Deci sa nu ne facem iluzii ca este o industrie sfanta, careia nu avem nimic sa-i reprosam, impecabila… Etica e departe de asta. In fond, industria asta, in general, este privata, este pe mana unor oameni de afaceri, si ce-i intereseaza pe ei sunt castigurile.

- Se vorbeste tot de mana unor oameni de afaceri si cand este vorba de acest virus AH1N1, gripa porcina. Care este punctul dvs. de vedere, ca microbiolog? Cat este adevar si cat este neadevar?

- Adevar este, sa zicem, 30%, neadevar este 70%. Sunt convins ca unii ziaristi au fost PLATITI ca sa faca mult zgomot pentru nimic.

- De cine au fost platiti?

- De companiile farmaceutice care fabrica vaccinurile gripei si care fabrica medicamente pentru gripa. Pentru ca exista numai doua companii farmaceutice in lume care fabrica niste medicamente pentru gripa, medicamente care sunt mai mult sau mai putin eficiente… nu sunt eficiente nici macar pentru 50% din populatie. Este vorba de compania Hoffmann-La Roche din Basel, Elvetia, care fabrica Tamiflu si este vorba de cea mai mare companie din Anglia, GlaxoSmithKline. Iar aceste companii au tot interesul sa-si vanda medicamentele si sa faca profituri foarte mari. Foarte multe tari, in paranoia [psihoza, n.n.] asta, au cumparat cantitati extraordinare, de milioane si milioane de dolari, care vor expira si vor fi aruncate. Si medicamentele astea sunt cumparate din banii publici, din impozitele si taxele noastre.

(…) Va dau ca exemplu gripa aviara. Acum doi ani a fost paranoia [psihoza, n.n.] cu gripa aviara? Da. Au fost prognosticuri ca aceasta gripa se va transforma intr-o pandemie? Da. N-a fost nici macar o epidemie la nivelul unei tari, dar o pandemie [iar anul acesta este stiut ca OMS a schimbat definitia pandemiei, reducand conditiile, ca sa o poata declara, n.n.]. Gripa la pasari si la porci exista de cand au aparut speciile acestea pe pamant. Nu este ceva nou. Gripa vine in fiecare an din Hong-Kong, pentru ca acolo sunt sate unde chinezii dorm in aceeasi camera cu ratele, cu gainile, cu porcii, iar virusurile acestea animale se transmit la om, uneori sufera mutatii. Si astazi cu traficul de avioane transportand peste un miliard de pasageri in fiecare an, ceea ce reprezinta mult raportat la populatia planetei… Deci in fiecare an avem gripa, nu este ceva nou. Stiti dvs. ca in fiecare an mor mult mai multi oameni de gripa decat de SIDA? Si cine mor? Mor persoanele in varsta care au o imunitate scazuta, bineinteles, mor cei care au imunitate deficienta…

Se face mult zgomot pentru nimic! Daca era, intr-adevar, sa fie o pandemie, cum a fost in anul 1918, cand se estimeaza ca au fost intre 10-20 milioane de morti de gripa… o pandemie se propaga repede, nu se propaga asa, ca azi au murit 10, si maine mai mor 5, poimaine mai mor 2, s.a.m.d. …

(…) Se iau si niste masuri. Problema este sa nu se cada in paranoia si intr-o extrema, sa nu se exagereze. Pentru ca in cazul gripei aviare s-au cheltuit miliarde de dolari. Au fost tari care au cumparat medicamente, care au cumparat vaccinuri, intre timp toate acestea au expirat si au fost aruncate. Or, banii astia erau din buzunarele noastre si nu erau justificati! Au fost niste exagerari. Uneori este o paranoia care este dorita.

De ce? Pentru ca in acest timp… toate companiile care fabrica masti isi vand mastile… Si mastile astea au o eficacitate ZERO! Mastile astea sunt praf in ochii nostri, n-au nicio eficienta! Si totusi sunt tari care cumpara miliarde de masti ca sa protejeze populatia. Hai sa fim seriosi! (vezi, la noi, stirea de acum 2 zile: Vor fi distribuite 7.000 de măşti şi 60.000 de litri de dezinfectanţi în şcolile din Bucureşti si comunicatul CSAT-ului in care “s-a luat decizia suplimentarii fondurilor pentru achizitia de echipamente, medicamente, mijloace de protectie si vaccinuri”. ). (…)

Politica farmaceutica o fac oamenii de afaceri, milionarii si miliardarii, in cardasie cu guvernele…

Industria farmaceutica este pe primul loc (ca profit), pentru ca ei pot sa fabrice un medicament cu un dolar si sa-l vanda cu 20 de dolari…

(…) Pe glob, la ora actuala, exista 40.000 de medicamente diferite. Organizatia Mondiala a Sanatatii a facut o lista de medicamente esentiale. Stiti cate a retinut? 300. Va dati seama, din 300, care sunt esentiale, si tu ai ajuns la 40000? Daca mergem in farmacii si aruncam la gunoi jumatate din medicamentele care sunt acolo, populatia va fi mai sanatoasa, asta pot sa v-o garantez.. “

ASCULTATI INTEGRAL DECLARATIILE INCENDIARE ALE PROF. ATUDOREI

Alte subiecte importante tratate in interviu:

- Romania nu trebuia sa vanda fabricile de medicamente, este o industrie strategica. Investitiile se fac pentru a inchide fabricile competitoare si a deveni apoi dependenti de produsele vandute de companiile mari.

- De ce cumparam serul fiziologic, in loc sa-l producem in continuare, fiind foarte ieftin si indispensabil?

- De ce nu se investeste in cercetarea si producerea medicamentelor pentru vindecarea infectiei cu stafilococul auriu, desi posibilitatea exista, iar un savant stabilit in Georgia, pe timpul lui Stalin, a gasit acest remediu si acolo se si aplica?

- Despre bolile inventate si despre medicamentele cu efect pur placebo.

- Despre experimentele si testele clinice pe oameni din tarile mai sarace.

Cine este Vania Atudorei?

Vania Atudorei s-a nascut pe 9 decembrie 1953, la Botosani. In anul 1978 a absolvit Universitatea din Iasi, specialitatea Biologie Medicala. Face stagii la Universitatea din Chisinau si la Universitatea Friedrich Schiller din Jena.

Dupa o scurta cariera didactica, devine cercetator-biolog la Institutul de cercetari stiintifice din Iasi (1979), apoi lucreaza ca biolog la Fabrica de medicamente Terapia din Cluj-Napoca. Din 1981 devine sef al Laboratorului de Microbiologie Farmaceutica din Cluj-Napoca, fiind, totodata, membru al Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale si al Asociatiei Oamenilor de Stiinta din Romania. Intre anii 1990 si 1992 lucreaza la Oficiul Protectiei Apelor si Naturii din Cantonul Jura, Elvetia (unde elaboreaza o noua metoda de analiza a poluarii apelor) si la Laboratorul de Microbiologie al Spitalului din Delemont.

In 1992 emigreaza in Canada. Dupa o scurta sedere la Quebec, se stabileste la Montreal. Intre 1993 si 1996 a fost directorul Departamentului de microbiologie al Companiei farmaceutice Biopharm. In aceasta calitate, a condus proiecte de cercetare privind utilizarea radiatiilor in decontaminare, farmacodinamica antibioticelor in patologia umana si veterinara precum si testarea de noi medicamente contraceptive si anti-SIDA. A lucrat si pentru compania Neopharm.

Efectueaza cercetari privind bacteriile implicate in ulcerul si cancerul gastro-duodenal. Pana nu demult, Vania Atudorei lucra pentru o companie montrealeza de analize biologice.

Aici a fost remarcat de-a lungul anilor de catre conducerea unuia dintre clientii companiei, si anume firma de produse farmaceutice Sterigen. Care i-a propus, la prima strigare, nici mai mult nici mai putin decat postul de… director general.

Acceptand oferta, Vania Atudorei devine nu numai primul roman ajuns in fruntea unei companii farmaceutice de mare prestigiu din Canada, dar si primul microbiolog care conduce o astfel de institutie. Pentru ca, pana acum, pentru astfel de posturi erau preferate persoane cu pregatire manageriala, economisti sau posesori de MBA.

Sterigen este practic un “pionier” al deciziei de instalare in functia de director general a unui specialist microbiolog. Atudorei considera ca printre atuurile de care a beneficiat in frumoasa sa ascensiune profesionala canadiana se afla scoala din Romania si perioada lucrata la Terapia Cluj.

Pe langa slujba de director general la Sterigen, el preda la doua colegii, unul in Montreal si unul in Ontario, si este consultant al ACDI (Agence Canadienne de Developpement International).

La o universitate din Montreal, el preda cursuri in domeniul fabricatiei medicamentelor sterile (o premiera in domeniu), cursuri terminate de peste 400 de absolventi pana acum, dintre care vreo 60 de romani.

Sursa:

http://saccsiv.wordpress.com

Politia internetului. Statul vrea sa elaboreze o lege pentru useri si provideri

Profitand de contextul politic intern si international, Puterea doreste sa instituie o “Lege a Internetului”. Conform Agentiei de Investigatii Media, aceasta va ingradi libertati fundamentale ca liberul acces la date, transparenta, libera exprimare, intimitatea persoanei. Nerespectarea noii legi ii va putea aduce "criminalului informatic" o pedeapsa cu inchisoarea cuprinsa intre 1 si 7 ani.

Institutiile statului, profitand de intreaga degringolada politica, urgenteaza instituirea unui pachet de legi care sa reglementeze Internetul in Romania. Sub sintagma "trebuie sa ne aliniem la legislatia europeana in domeniu" (a se vedea si pozitia Asociatiei pentru Tehnologie si Internet (APTI) despre contextul international), Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA,) Agentia Nationala pentru Administrarea Fiscla (ANAF), Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI), Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC), Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National (MCCPN), impreuna cu Ministerul Administratiei si Internelor (MAI), Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti (MJLC), Parchetul General propun Parlamentului, prin Guvern, o serie de masuri care sa creeze in ansamblu o Lege a Internetului. Si care sa ingradeasca o serie de libertati. Intregul proces de "legalizare" a demarat in 4-5.11.2009. Nu numai pentru end-user, dar si pentru proveideri, pentru retele etc., pentru intreg lantul de furnizare de date informatice.

Pretextul pirateriei
Folosindu-se doar de sperietoarea pirateriei, a pornografiei, a datelor intime ale persoanei etc., comitetul acesta national - care e pe cale sa se infiinteze - va reglementa legi in contradictie flagranta cu principiile dupa care a fost infiintat Internetul, adica transparenta, acces liber la informatie, exprimare libera, popularizare, educatie, schimb de idei, de informatii etc. In fata legilor sunt puse pirateria, comertul ilegal, publicitatea mascata, spamul, virusii, softurile ilegale etc. (realitati care, firesc, trebuie reglementate). ORDA si ANPC sunt puse varf de lance in acest razboi cu end-userii. Desi nici pana astazi nu s-a putut dovedi pe plan international ca, de pilda, folosirea retelelor peer-to-peer este ilegala, punctul de atac al institutiilor noastre este tocmai folosirea retelelor sharing.
Foarte interesant e ca ORDA a chemat in data de 5.11.2009 la dialog numai un "club select", care, chipurile, ar reprezenta pe toata lumea de pe net. Impreuna cu acestia urmeaza sa ni se comunice, prin legi si ordonante de urgenta, ce avem voie sa facem in continuare. Pericolul unei politii politice a unui "Big Brother" al Internetului este evident. Escamotat ca o initiativa de bun-augur. De altfel, si Securitatea lui Ceausescu parea, intr-o prima instanta, ca apara statul si ca-i protejeaza pe cetateni.

Precedentul american
Ca o paranteza, intr-un proces celebru in SUA, referitor la sharing, avocatul apararii, Linda Carlsson, a adus urmatoarea argumentatie, aprobata de jurati: "Presupunem ca o persoana isi cumpara un DVD cu un film sau muzica. Are dreptul sa-l imprumute unei alte persoane sa-l vizioneze? Are. Cea de-a doua persoana detine un DVD similar. Cumparat legal. Cele doua persoane au dreptul sa faca schimb de DVD-uri? Au. Presupunem ca cei doi infiinteaza un club cu, sa zicem, o mie de persoane. Fiecare intra in club cu DVD-ul lui. Au voie acei membri sa faca schimb de DVD-uri intre ei, ca si, de pilda, colectionarii de timbre? Au. Ce se intampla acum, daca doua sau mai multe persoane se afla in parti diferite ale lumii? La fel, au voie sa faca schimb de filme, muzica, texte, orice produse intelectuale. Este interzisa proiectarea filmului in grup, in scopul comercializarii, deci de a obtine venituri adiacente cumpararii produsului. Revenind, intrucat prin banda de Internet, nu permite tranzitarea intregului DVD, de 4,6 GB, atunci s-a ales un format comprimat (avi, mpeg 4, divx, xvid etc.). Acest format nu deterioreaza creatia in sensul ca intervine asupra ei. Este un mijloc de compresie similar rar, zip, mp3 etc. Ca atare, retelele de tip sharing trebuie privite ca un urias club, la nivel international, unde colectionarii au dreptul sa faca schimb intre ei de documente, date, filme, muzica etc. atata vreme cat la capatul principal produsul a fost cumparat legal dintr-un magazin specializat si apoi uploadat in aceasta mare biblioteca numita Internet."
Cei de la ORDA sunt suparati ca procurorii ii elibereaza pe aceia pe care-i aresteaza ei cu politia pentru ca "nu reprezinta un pericol social". Este evident ca nu reprezinta un pericol social nimeni dintre cei care se uita la filme, asculta muzica, citeste creatii literare etc. Pericol sunt doar cei care promoveaza pornografia, care intra ilegal in baze de date confidentiale, care urmaresc electronic persoane etc.

Controlul mass-media
Mai mult, ORDA vrea sa extinda "protectia" drepturilor de autor nu numai asupra muzicii si a filmelor, dar si asupra creatilor de orice natura de pe Internet. Adica si texte jurnalistice, fotografii etc. Cu atat mai mult cu cat intreaga presa scrisa este in dificultate si intr-un viitor nu prea indepartat isi va castiga traiul on-line. Prin publicitate, reglementat de institutiile statului, prin ingradirea unor drepturi si libertati. Prin taxe aberante, prin reglementari de difuzare, de download si upload. In fapt, o dictatura a statului, impusa netului. Statul ne va spune ce e bine sau nu sa postam pe net, ce trebuie sa existe in forumuri, chaturi, sisteme sharing etc. Cine nu se supune este "criminal informatic". Pedeapsa e de la la 7 ani. Internetul deranjeaza Puterea, oricare ar fi ea. Iar faptul ca Internetul este inca liber enerveaza cel mai rau. Repet, un Internet care a fost creat tocmai pentru a fi liber, pentru a fi o Biblioteca Universala, o baza de date la care oricine sa aiba acces, sa fie interactiv si sa se exprime liber.

A treia tentativa
Ne aflam in fata celei de-a treia tentative de monitorizare a corespondentei electronice si, nu in ultimul rand, a navigarii pe Internet. Prima data a fost insinuata Legea 298/2008 prin care toti providerii de internet sunt obligati sa stocheze timp de sase luni informatii legate de e-mailurile cetatenilor si traficul pe Internet. Curtea Constitutionala a hotarat insa ca aceasta lege este neconstitutionala, incalcand articolul din Constitutie referitor la secretul corespondentei. Pus in fata faptului implinit, in luna februarie a acestui an, guvernul a decis amanarea prevederilor legii pana la sfarsitul lui 2009 si promovarea unei ordonante de urgenta. “Amanarea” se amana in continuare, din cauza incapacitatii guvernului provizoriu de a emite ordonante de urgenta, dar ideea ramane... Ceea ce, pe acest fond de campanie electorala si cu un guvern demis, poate trece neobservata. Legea 298/2008 intrase in vigoare pe 20 ianuarie 2009. Potrivit acesteia, toti operatorii de telefonie si internet din Romania sunt obligati sa stocheze, timp de sase luni, date privind apelurile telefonice, mesajele scrise sau e-mailurile expediate, care pot fi accesate de MAI, Ministerul Public, Serviciul Roman de Informatii (SRI) si Serviciul de Informatii Externe (SIE). A doua tentativa a fost dejucata de catre Senatul Romaniei. Acest for a respins Ordonanta de Urgenta 106/2008 de infiintare a Autoritatii Nationale pentru Comunicatii prin reorganizarea Autoritatii Nationale pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologie Informatica. La fel s-a intamplat si in cazul OUG 211/2008 care o modifica pe cea de mai sus. Respingerea s-a produs dupa ce Comisia Europeana a declansat impotriva Romaniei prima etapa a procedurii de "infringement" deoarece a incalcat acquisul comunitar prin reorganizarile repetate ale institutiei de reglementare in comunicatii.

Reactii la abuzul Puterii
Ceea ce fac acum institutiile statului este un abuz. Dar, mai mult, este un pericol pentru libertate, iar lucrurile sunt mult mai grave decat par la prima vedere.
Ii invitam pe cititorii nostri sa comenteze si sa ia atitudine. Le punem la dispozitie, spre studiu, intreaga documentatie, dar si reactiile APTI si ale altor asociatii care apara drepturile end-userilor pe Internet.

Primii pasi
Intalnirea de la inceputul lunii s-a concretizat, deocamdata, sub forma a trei directii principale de actiune:
- va fi creat un blog pentru a discuta acest acord, a propune alternative sau a modifica continutul deja existent (astept cu interes minuta intalnirii pentru a clarifica daca concomitent cu acest blog va exista si o varianta wiki a acordului, la care fiecare va putea comenta si formula modificari direct pe text);
- necesitatea crearii unui grup de lucru care sa studieze consecintele utilizarii operelor in mediul digital si drepturile titularilor si ale publicului asupra acestora;
- crearea unei liste de discutii pe aceasta tema.

CITESTE AICI ACORDUL REDACTAT DE ORDA

Andrei Tudor