ROMÂNIA, UNEŞTE-TE!

5.5.10

Jurnalistul de opinie, cadavrul din debaraua presei. Lustragii si agentii mogulilor si serviciilor. Pustiul mass media.

Ziua Libertatii Presei s-a consumat, ieri, printr-un chef – dupa cum s-a numit evenimentul organizat de Mircea Toma si ai lui. In stilul sau inconfundabil, eternul activist – simpatic doar in timpul liber – a sarbatorit prin bascalie starea dramatica a presei romane. Fideli unor percepte ideologice inversioniste foarte bine remunerate cat si buni la punerea lor in scena, Toma si brigadierii sai i-au acordat “repetentului” Traian Basescu “premiul cel mare” – “Mai, animalule!”, in aplauzele si hlizelile lui… Mircea Geoana, aflat si el, “intamplator”, la susaneau tovaraseasca cu mici si bere, probabil din nostalgie pentru vanghelioane. Un premiu serios, ca cel primit de un simplu jurnalist, dar demn de acest titlu, operatorul Dan Nitescu, acordat in memoriam Mile Carpenisan, pentru curajul demonstrat la Chisinau si nevoile sale de la Bucuresti, rasplatit si material, la rivalitate cu bine sponsorizatul Club al Presei, nu si-a facut loc printre vedetele porno-politicii si porno-presei de Dambovita. Nu vreau sa-l disculp in nici un fel pe Basescu, desi cred ca e treaba lui cum ii califica pe jurnalisti mai ales in conversatiile sale private, reclamate in public de mogulul media Dan Voiculescu si, acum, de mogulul ONG Mircea Toma. Dar, ma intreb, este Traian Basescu vinovat de dezastrul in care se afla presa romana, folosita cu cel mai mare succes, cu tot cu jurnalisti, pentru lustrul pantofilor sau al cururilor mogulilor? Evident, nu.

Rapoartele internationale – chiar ale acelor institutii la care (se) raporteaza Toma – indica faptul ca “gradul libertatii presei” ar fi urcat pe timpul mandatului lui Basescu. Perioada in care Mircea Toma a primit cateva miliarde bune, de la Vintu, dupa cele incasate, pe sest, de la Patriciu, doi moguli de la pompa carora sug seva si acum fostii sai companioni in deontologie si grupologie, ca Robert Turcescu si Ioan T Morar sau Lucian Mandruta si… Andrei Plesu. Prin aceasta “fratie” dintre moguli si ziaristi, din care nu lipsesc serviciile secrete, de la noi sau de pe la “vecinii din Est”, a fost lichidata presa romana, nu prin remarcile lui Traian Basescu in privat, catre sotia sa, Maria.

Sa amintim un amanunt care nu o sa apara niciodata in mult citatele “Rapoarte” ale Agentiei lui Toma (oare de ce?): In 2005, DIICOT a cuprins intre copertile Dosarului Rompetrol, pentru evaziune fiscala, spalare de bani si inselaciune, un anturaj al distinsului Dinu Patriciu format din fostul premier Calin Popescu Tariceanu si sotia sa, Ioana, senatorul Verestoy Attila, senatorul Teodor Melescanu, Ludovic Orban, fostul sef al SIE, Catalin Harnagea, Sorin Marin – fost actionar Rompetrol acum oengist “Anonim”, Dan Fischer-Francu si Camelia Voiculescu, fiica mogulului cu acelasi nume, presedintele Fundatiei Noua Europa, Andrei Plesu, cat si ziaristii Mircea Toma, Sorin Rosca Stanescu, Doru Buscu, Cornel Ivanciuc, Liviu Mihaiu si sotia sa, Ioan T. Morar. Ciudat, deontologii in cauza nu au explicat niciodata ce s-a intamplat cu miliardele circulate de Patriciu prin maruntaiele lor, inainte de a fi cumparati de Vintu. Justitia nu a reusit, inca, sa finalizeze procesul. Este Mircea Toma in postura sa-l judece pe Sorin Rosca Stanescu? Poate doar sa-i numere milioanele…

In aceeasi zi, a “libertatii presei”, zi in care eu am avut termen la procesul cu ZIUA, un jurnalist de opinie si investigatie, intamplator chiar fratele meu, George Roncea, a ales sa renunte la colaborarea cu ziarul “Curentul” dupa ce fusese pangarita memoria lui Mile Carpenisan prin indepartarea brutala a unui articol dedicat omagierii sale de ziua… “libertatii presei”. Desi anuntata in mediul online, reactia sa, venita ca protest fata de un abuz incalificabil, nu “a facut o stire”, ca sa il citez pe Cristoiu. Nu este prima oara. Nici cand mogulul-ospatar Marius Locic l-a indepartat, tot abuziv, de la conducerea fostului ziar Atac, pentru ca demascase intr-un editorial cardasia dintre Vintu, Rosca si Patriciu pe filiera KGB, nu s-a consemnat la “rapoartele” “libertatii presei”.

De data aceasta o fosta secretara devenita patroana, cu opinie, a ales, probabil din obisnuinta, sa calce, pentru periatul unor potai ale kominternismului, chiar si pe cadavre. In acest caz, maidanezul de Primaverii este Volodea Tismaneanu iar cadavrul este al prietenului nostru Mile Carpenisan, un jurnalist pur sange, ucis de prea multii agenti toxici care i-au otravit viata, pe fronturile de aiurea sau din Romania; atacat de boala dupa ce lasitatea si plastilina care tine loc de coloana colegilor nevertebrati s-a mulat pe lichelismul patronului, un alt mogul… “umanist”. Cazul ziaristului-reper Mile Carpenisan, cenzurat si dupa moarte, reflecta funebru si exact starea jurnalistului roman si a jurnalismului de astazi, din Romania semi-ocupata, asa cum nu se trateaza in Rapoartele brigadierilor de serviciu: un cadavru care, mai sta, inca, in debaraua presei dar de care trebuie musai scapat. Daca se trezeste?! Si misca?!

Continuare la: Blogul lui Victor Roncea

Hoţii au început să fure Sfintele Moaşte din Biserică. Ce i s-a întâmplat hoţului care a furat moaştele Sfântului Nicolae.

Trei prahoveni au fost reţinuţi în noaptea de marţi spre miercuri, după ce au jefuit biserica Radu Vodă din Sectorul 4 al Capitalei. Hoţii au furat inclusiv moaştele Sfântului Nectarie, transmite Realitatea.net.

Jaful a avut loc în jurul orei 4.00, trei dintre hoţi fiind prinşi la scurt timp. O a patra persoană, care a reuşit să fugă, a fost identificată şi este căutată la această oră de poliţişti. Potrivit oficialilor Poliţiei Capitalei, hoţii au furat şi banii din cutia milei.

"Au pătruns în biserică prin forţarea uşii, au sustras o pungă în care se afla o sumă mică de bani şi moaştele Sfântului. Trei au fost prinşi după aproximativ 100 de metri de echipajele Secţiei 14. Cel de-al patrulea a reuşit să scape, însă cunoaştem identitatea sa", a declarat Christian Ciocan, purtărtorul de cuvânt al Politiei Capitalei.

Prejudiciul a fost recuperat integral, iar moaştele nu au fost deteriorate.

O parte din moaştele Sfântului Nectarie este ţinută din anul 2000 la Mănăstirea Radu Vodă.

Sfântul Nectarie a trăit în Grecia, între anii 1846 şi 1921. Pe timpul vieţii, el s-a remarcat prin numeroase vindecări miraculoase.

În primăvara lui 2007 din Catedrala Giurgiu au dispărut moaştele Sfântului Gheorge

Hoţii au furat din lăcaşul de cult mai multe obiecte, fără a ştii însă ce iau cu ei. Într-o casetă se afla o părticică din Moaştele Sfântului Gheorghe. Au lăsat neatinse cutia milei şi alte obiecte de o valoare mult mai mare. Un alt furt de moaşte a avut loc în 1993. Doi hoţi au plecat din Mănăstirea Sfântului Gheorghe Nou din Bucuresti, cu moastele mâinii Sfântului Nicolae. Bărbaţii au fost atraşi de caseta de aur de 24 de karate în care erau aşezate sfintele oseminte. Culmea este că, la scurt timp, unul din hoti a murit în închisoare, chiar în ziua de Sfântul Nicolae.

Sfântul Grigorie Palama despre lumea aceasta şi lumea ce va să vie.

18. Eu mă voi sluji de cele spuse mai înainte în chip mai larg, şi voi lăsa deoparte acum cuvintele Evangheliei ce vin la rând, văzând că vă sileşte ceasul la nevoile trupului vostru şi la lucrurile vieţii.

Insă voi să luaţi seama la samarineanca aceasta: de cum a auzit ea cuvintele evanghelice, pe care şi noi le vestim evlaviei voastre, pe dată a dispreţuit lucrurile cele mai trebuincioase trupului ei.

Căci a lăsat îndată şi ulciorul, şi casa ei, şi, dând fuga în oraş, i-a chemat pe samarineni, întorcându-se cu ei la Hristos. Căci prin acele cuvinte, „Veniţi de vedeţi”, ea le spune de-a dreptul: „Insoţiţi-mă pe mine şi eu vă voi călăuzi şi vă voi arăta acum vouă pe Mântuitorul Cel din cer, Care a venit în lume!”.

19. Astfel ea îndată i-a mânat pe ei şi i-a înfăţişat lui Hristos. Iar ea ne învaţă pe noi, prin aceea că a părăsit şi casa ei şi ulciorul, socotind mai de cinste decât cele de nemijlocită trebuinţă câştigul dobândit din învăţătură, pe care şi Domnul, în Evanghelie, l-a numit către Marta, cu privire la Maria care asculta cuvântul Său, „partea cea bună” [Luca 10, 42].

Dacă trebuie să dispreţuim cele nemijlocit trebuincioase nouă, cu cât mai mult trebuie să dispreţuim noi celelalte lucruri?

Căci ce te sileşte pe tine şi ce te îndepărtează de la învăţăturile cele de folos pentru suflet? Grija de casa ta, de copii şi de soţie? Tristeţea ori bucuria pentru vatra sau rudele tale? Cumpărarea bunurilor sau vânzarea lor? Folosirea tuturor celor pe care le ai la îndemână, sau mai degrabă reaua lor folosire?

4.5.10

Imnul Sfinţilor Închisorilor.

Ce nu ştim despre vaccinuri… Patologia societăţii vaccinate.

Ca medic, am constatat o explozie de patologie diversa in cadrul generatiei tinere in ciuda progreselor medicinii, progreselor din domeniul igienei, alimentatiei sau confortului. Radioactivitatea aerului, poluarea solului, stresul, alimentatia pot fi factori promotori ai diferitelor forme de cancer din ultimii ani.

Dar multitudinea de boli aparute la copii nu este ca urmare a poluarii vaccinale? Tot mai multi copii se plang de: alergii, astenie marcata, gripe frecvente, rinite, tulburari de somn si gastro-intestinale.

Copiii pot mostenii anumite virusuri mute ce nu se manifesta in conditii elementare de igiena si nutritie, deci nu este nevoie de prevenire a bolilor prin vaccinare; ci pot dobandi imunitate naturala manifestand boala. Dar daca se vor vaccina, prin perturbarea sistemului imunitar se pot „destepta” acesti virusi „muti”, generand diverse boli ca: scleroza in placi, cancere.

Se practica vaccinarea obligatorie in tarile lumii a 3-a fara sa se tina cont de starea imunologica a fiecarui individ (este extrem de periculos, se introduc virusi vii sau atenuati in organismul fragilizat d.p.d.v. imunitar).

VARIOLA: a fost eradicata nu ca urmare a vaccinarii ci ca urmare a cresterii nivelului de trai (cele mai multe cazuri erau in Africa si Asia, si oricum epidemia era in declin cand au inceput campania de vaccinare). La vremea respectiva (1947 – 1979) vaccinarea a provocat mai multe imbolnaviri decat variola insasi. Profesorii I. Aleksandrowicz si B.Halibokowski de la Academia de Stiinte Cracovia au publicat in „The Lancet” 1967: „vaccinarea antivariola provoaca leucemii”. Dr. B. Duperrat din Spitalul Saint– Louis publica in „La Presse Medicale” din 1955: „vaccinarea antivariola provoaca explozie de leucemii”.

Programul OMS de eliminare a variolei nu a reusit decat dupa oprirea vaccinarilor. Timp de 30 de ani copiii au murit din cauza vaccinarii antivariola desii nu mai erau amenintati de boala naturala.

BCG (vaccine anti-tbc efectuat la nastere)

Dr. Scohy in revista „Des Clefs pour vivre” in august 1994 afirma: „S-a constatat agravarea postvaccin a predispozițiilor patologice la rinofaringite, otite, bronsite, laringite si deschide calea terenului artritic si a reumatismelor”.

Dupa un studiu, facut in India 1979, s-a raportat de catre OMS:

- Vaccinarea BCG nu are efect protector in primii 7.5 ani dupa vaccinare;

- Vaccinarea BCG este deja contestata de 50 de ani; vaccinarea BCG reprezinta de fapt inocularea unei tuberculozei chiar atenuata ce va evolua pana la 6–9 luni. Urmatorul vaccin se face de obicei la 2 luni adica in plina tuberculoza.

De exemplu un vaccin tetracoq contine:

- Toxine bacilului Loffler;
- Toxina bacilului Nicolair;
- 5 miliarde de bacilli de Bortetella pertusis in faza I hemolizati;
- > 100.000 virusi polio tip I inactivati cu formol;
- > 100.000 virusi polio tip II inactivati cu formol;
- > 300.000 virusi polio tip III inactivati cu formol;

Aceste doze sunt strict aceleasi, indiferent de greutate, varsta, stare de imunitate. Se aplica sugarului de 3 kg ca unui adult de 80 kg fara a se verifica daca pacientul poate suporta aceste otravuri, virusuri sau bacilli.

Părintele Gheorghe Calciu: Apocalipsa şi ştiinţa.

Înainte de a ataca raportul actual dintre ştiinţă şi religie, dintre ultimele descoperiri ale ştiinţei actuale şi Biblie, în special Apocalipsa, este bine să definim sferele celor două noţiuni. Voi începe cu ştiinţa, care este cel mai comun termen pentru omul contemporan şi, de aceea, cel mai greu de definit, ca toate noţiunile comune cu care operăm în fiecare zi.

Ştiinţa este un domeniu al cunoaşterii sistematice umane greu de definit, fiind una din majorele activităţi ale minţii umane. Din acest punct de vedere, ea se aseamănă cu arta, cu religia sau filosofia. În latină, ştiinţă înseamnă cunoaştere, dar, în accepţie actuală, ea înseamnă numai un anumit tip de cunoaştere.

Treptele ştiinţei sunt: observaţia dirijată, care duce la clasificarea cunoştinţelor, din clasificare se ajunge, prin deducţie, la legi generale, care pot fi aplicate, în continuare, asupra noilor fenomene neprovocate, sau provocate, în sensul experienţei. Dacă legile stabilite nu se aplică noilor observaţii sau experimente, sau dacă duc la erori, se modifică legea conform experienţei noi. Ştiinţa este o cercetare fără limite care trebuie să întrunească asentimentul general al experţilor (cf. Enciclopedia Britanică).

Apocalipsa este mai uşor de definit, ea fiind o carte a Bibliei, făcând parte din Noul Testament, cartea cu care Noul Testament se încheie, de altfel. Numirea vine de la cuvântul grec apokalypsis, care înseamnă REVELAŢIE. Apocalipsa este scrisă de Sf. Evanghelist Ioan, cam prin anul 95 sau 96, sub inspiraţia Duhului Sfânt şi ea este cea mai misterioasă dintre toate cărţile Bibliei, pentru că ea conţine profeţii foarte obscure privind sfârşitul lumii. De aceea, mulţi se zbat să descifreze sensurile ascunse ale Apocalipsei, unii dintre ei ajungând la aberaţii privind cea dea doua venire a Mântuitorului şi modalitatea în care lumea va lua sfârşit.

Acum, după ce am definit cele două obiecte ale studiului nostru, fixând astfel termenii noţiunilor, putem trece la studiul propus în titlul lucrării, fără teama de a nu înţelege, fiindcă acceptăm toţi acelaşi conţinut al noţiunilor.

Să vedem ce spune Biblia despre începutul şi sfârşitul lumii şi, în paralel, ce spun ultimele „descoperiri ştiinţifice”, despre acelaşi lucru. Apocalipsa explică sfârşitul lumii prin simboluri pe care oamenii s-au străduit să le descifreze, greşind în aproape toate situaţiile. Ştiinţa, acceptând sfârşitul în modul în care Apocalipsa îl sugerează, încearcă să precizeze timpul şi durata sfârşitului, bineînţeles, tot pe baza unor supoziţii, chiar dacă oamenii de ştiinţă le obţin prin simulări la computer.