Am citit in seara aceasta in ziarul Ziua, in editia sa electronica, faptul ca existenta religiei in scoala este din nou pusa in discutie in contextul dezbaterii noilor legi ale educatiei.
Pe langa elementul de imoralitate evident, se discuta din nou despre eliminarea singurei discipline care are drept obiective declarate educarea persoanei umane in spiritul valorilor eterne, este introdusa, voit sau nu, o mare confuzie: pretinsa lipsa de libertate a elevilor de nu frecventa orele de religie.
Sa lamurim lucrurile. Acum, participarea elevilor la orele de religie nu este obligatorie, ei pot renunta oricand la a frecventa religia (cu acordul parintilor sau singuri, de la o anumita varsta). Este obligatorie doar prezenta disciplinei religie in cadrul trunchiului comun, deci intre disciplinele care apar obligatoriu in orar (nu la dispozitia directorilor sau a consiliilor de administratie din scoli). Este indusa in eroare opinia publica asupra faptului ca nu s-ar respecta libertatea de de optiune!
In opinia mea, spun asta si in baza experientei de 12 ani in invatamantul preuniversitar, dintre care 7 ani am fost inspector de religie, elevii doresc religia, iar rezultate sunt, cel mai adesea, notabile. Spre exemplu, in ziarul “Adevarul de seara”, editia de Alba Iulia, sambata, 27 iunie 2009, se prezinta rezultatele unui studiu sociologic privind consumul de droguri la tineri. Cercetarea a fost realizata pe un esantion de 2.000 de elevi din 35 de unitati de invatamant din judetul Alba. Unul dintre principalele motive pentru tineri de a respinge drogurile este credinta in Dumnezeu. Multi tineri care resping drogurile declara faptul ca se roaga frecvent, merg la biserica etc. Iata rezultatele religiei la liceu. Vorbim de oameni reali, vieti, destine salvate prin orele de religie. Este putin? Mai valoreaza ceva un om?
Sunt convins ca exista si in alte parti astfel de exemple. Poate ca este vremea sa mai spunem si lucrurilor pe nume.
Aveti un ziar important si o voce puternica, puteti face mult in ajutorul religiei. Cu respect si binecuvantare,
Pr. lect. univ.dr. Dorin Opris
Universitatea “1 Decembrie 1918″ Alba Iulia
Catedra de Pedagogie, Psihologie si Didactica
NOTA:Sursa VIDEO provine de pe YouTube Parintele Patriarh Teoctist s-a stins din viata sa pamanteasca luni, 30 iulie 2007, la orele 13.30, oficial la 17.00, in urma unor complicatii survenite din cauza unei operatii de prostata executata de seful Clinicii de urologie a Spitalului Fundeni, dr Ioanel Sinescu, si anestezistul Dan Tulbure, conform comunicatului prezentat de directorul Spitalului Fundeni, dr Constantin Popa. Sinescu vroia sa plece in concediu miercuri, 1 august. Sambata, 28 iulie, dr Ioanel Sinescu s-a deplasat la Palatul Patriarhal unde “a convenit” cu Patriarhul ca operatia sa aiba loc luni, conform declaratiilor medicului in cauza. Parintele Patriarh a fost internat inca din noaptea de duminica spre luni, desi responsabili ai Spitalului au mintit apoi ca internarea s-a efectuat normal, in dimineata zilei de luni, pentru ca ulterior sa nu mai poata acoperi dezinformarea. Dupa operatia efectuata luni dimineata medicii clinicii sustin ca Patriarhul si-a revenit din anestezie in jurul orelor 10.00 - 10.30, cand a fost transferat la Terapie Intensiva. Dupa ora 12.00, in jurul orelor 12.30, Patriarhul a inceput sa tuseasca si sa expectoreze sange, afirma aceeasi medici. Tensiunea a inceput sa scada si au aparut complicatiile cardiace, mai sustin ei. Dupa aceea, pana la 17.00, momentul cand s-a anunta oficial moartea Patriarhului, medicii respectivi afirma ca s-a incercat, in van, resuscitarea sa. Cu toate acestea, conform informatiilor noastre, la fata locului nu s-a aflat o comisie de specialisti in toate afectiunile de care suferea Patriarhul. Mai mult, oficialii Spitalului au mintit din nou afirmand in acest rastimp ca ca starea Patriarhului este foarte buna, in timp ce se facea, de fapt, o a doua interventie, iar dr Sinescu l-a mintit pana si pe medicul personal al Patriarhului, reputatul profesor Nicolae Ursea, afirmand telefonic ca operatia a reusit, cand Patriarhul deja murise. Dar, in urma investigatiei solicitata de Civic Media si de Parchet, Colegiul Medicilor i-a dat dreptate: Operatia a reusit. Patriarhul este mort. Mai multi ziaristi lucreaza astazi la o carte despre viata si moartea Patriarhului. Civic Media a strans un adevarat Dosar, din care redau un articol din seria de investigatii aparut in ZIUA:
Datele complexe stranse de echipa de investigatii a ziarului ZIUA in scopul aflarii adevarului in cazul mortii Patriarhului ne permit sa oferim azi opiniei publice si reprezentantilor statului - fie ca vorbim de Parchet, fie de serviciile speciale interesate in aparare a intereselor nationale - imaginea completa a imprejurarilor decesului intempestiv al Prea Fericitului Parinte Teoctist. ZIUA a reusit sa refaca cu surse de prima mana de la fata locului filmul integral al operatiei, mortii si musamalizarii acesteia personal de catre medicul chirurg Ioanel Sinescu si complicii sai. Anchetatorii trebuie sa stabileasca de ce apropiatii Patriarhului, care au stiut de internarea de duminica, si echipa, chirurg Ioanel Sinescu-anestezist Dan Tulbure, nu au suprimat administrarea medicamentului Plavix - un anticoagulant extrem de puternic care trebuia eliminat cu cel putin 72 de ore inainte de operatie. "Plavix-ul este contraindicat pana si in cazul unei interventii stomatologice", ne-au declarat medici competenti. Cauza mortii, dupa cum afirma si medicul personal al Patriarhului timp de 21 de ani, profesorul Nicolae Ursea, se afla sub spectrul hemoragiei. De ce, cum si cand a ajuns sa faca stop cardiac Patriarhul Teoctist in fatidica zi de 30 iulie, in urma unei hemoragii cauzate de o banala operatie de prostata sunt intrebari la care toti cei care au participat la aceasta operatie trebuie sa raspunda in fata organelor de ancheta. Momentul mortii Patriarhului - poreclit pe coridoarele Patriarhiei "Nemuritorul" - este unul crucial pentru Biserica Ortodoxa Romana.
Filmul mortii Patriarhului
7.50 - Patriarhul este trezit de soferul sau, Costel Calapod, in prezenta medicului anestezist Dan Tulbure si a sotiei sale Ruxandra Tulbure. I se solicita de catre medicul chirurg Ioanel Sinescu, prin intermediul lui Calapod, o "proba" de urina. 8.34 - Pleaca la operatie pe targa. Tensiunea este perfecta. I se administreaza o tableta. Crede ca anestezia va fi "ca la dentist". 8.35 - 9.15 - Cuplul de medici Dan si Ruxandra Tulbure incearca fara succes sa execute o rahianestezie - anestezie locala administrata in coloana vertebrala. In mod normal, in acest moment se putea decide amanarea operatiei. Dr. Sinescu hotaraste insa, peste vointa si informarea Patriarhului, sa se efectueze o anestezie generala. 9.15 - 10.30 - Are loc operatia de rezectie endoscopica. Conform standardelor si posibilitatilor tehnice aceasta este inregistrata obligatoriu. Unde este filmarea? 10.30 - Patriarhul este adus inca in stare de inconstienta in salonul de la Terapie intensiva. 11.00 - 11.30 - Patriarhul incepe sa-si revina din anestezie. Are loc sangerarea operatiei prin uretra. Incepe prabusirea tensiunii arteriale, cu scaderea semnificativa a hemoglobinei care duce la tulburari de ritm cardiac. Dr. Sinescu este anuntat ca pacientul sangereaza. Acesta nu vine in salon. Este cautat si adus de la doua etaje mai jos un aspirator pentru ca Patriarhul incepuse sa expectoreze sange. 12.00 - 12.30 - Are loc primul stop cardiac. Apare Sinescu si Patriarhul este dus din nou in sala de operatie unde este deschis, dupa ce este din nou anesteziat. Nu raspunde la incercarile de resuscitare. Este adus tot de la doua etaje mai jos aparatul de resuscitare electrica. I se face o radiografie. Numai acum este chemat medicul cardiolog Mihaela Rugina. 12.30 - Inceteaza activitatile electrice cerebrale. Moarte cerebrala. 12.30 - 13.30 - Se incearca in van resuscitarea fara a i se efectua totusi si o injectie cu adrenalina in inima. Profesorul Ursea este mintit la telefon de catre Sinescu ca nu s-a efectuat operatia si ca il va anunta el daca o va face. 13.30 - Inima inceteaza sa mai bata. Patriarhul este declarat neresuscitabil. Este constatata moartea, pe masa de operatie. 13.30 - Este adus din nou la Terapie intensiva. Dr. Tulbure paraseste nervos sala injurandu-l pe dr Sinescu. 13.30 - 15.00 - Se mai executa de fatada incercari de resuscitare. Se trece la intoxicarea presei, pentru a se anunta intai public rezultatul pozitiv al operatiei. Ziaristii de agentii care au publicat primii stirea ca Patriarhul este bine dupa operatie, "conform unor surse medicale", vor trebui sa marturiseasca procurorilor numele acestor "surse". 15.00 - 15.30 - Asistenta principala ii marturiseste soferului Costel Calapod, aflat disperat pe hol, ca Patriarhul este mort. 13.30 -16.30 - Se lucreaza la masluirea Foii de Observatie in care apare moartea declarata la ora 17.00. 16.30 - Apare PS Vicentiu, Vicar Patriarhal, dupa o discutie telefonica cu Sinescu, conform declaratiilor acestuia din urma. I se comunica faptul ca Patriarhul a murit, conform BOR. 17.00 - Este ora la care apare inscrisa oficial moartea Patriarhului. 17.17 - Directorul Spitalului Fundeni, dr Constantin Popa, da citire catre presa comunicatului semnat de dr Sinescu si dr. Tulbure in care se afirma ca Patriarhul a murit la ora 17.00.
Declaratiile pe care le-am obtinut din mai multe surse spitalicesti de prima mana ne confirma investigatiile anterioare. Totodata, am mai fost informati de sursele noastre ca atmosfera din Clinica unde a murit Patriarhul este mai grea ca pe vremea lui Ceausescu, Sinescu amenintand angajatii spitalului, pentru "a-si tine gura", cu relatiile sale cu serviciile secrete si masoneria, precizandu-se ca este membru al Lojei masonice "Eduard Caudela". Dupa prezentarea de catre ZIUA in exclusivitate a dezvaluirilor privind existenta unei cicatrice de circa 10-15 cm pe trupul Patriarhului Teoctist, in ciuda faptului ca chirurgului Ioanel Sinescu sustine ca a efectuat doar "o rezectie endoscopica in conditii standard", echipa de publicitate a medicului de la Fundeni a incercat fara reusita o diversiune ordinara. Un cunoscut medic bucurestean, al carui tata a fost general de Securitate, a sustinut ca pe cand avea 20 de ani - in anii '70 - l-ar fi operat de cancer la colon pe Parintele Teoctist, pe atunci episcop. Cicatricea aflata pe trupul Patriarhului, prin care se certifica practic faptul ca Patriarhul a suferit o interventie chirurgicala deschisa - in ciuda minciunilor prin omisiune ale doctorului Sinescu - a fost vazuta atat de catre cei patru calugari care l-au uns cu mir pe Patriarh cat si de personalul din spital si de la Institutul Medico Legal, dupa cum si prezentam in editia de azi, tot in exclusivitate. Cu toate acestea, Sorin Oprescu, seful Colegiului Medicilor din Bucuresti, care a emis verdictul de nevinovat pentru echipa de la Fundeni, desi nu l-a audiat nici pana astazi pe medicul anestezist Dan Tulbure, relateaza presei despre o convorbire misterioasa: "I-am intrebat pe cei care mi-au spus de acea cicatrice: "Este o cicatrice in forma de J?". Mi-au spus ca "Da". Atunci le-am zis: "Este cicatricea mea". Asa am facut eu operatia la vremea respectiva, in forma de "J"". Aceasta este metoda stupida prin care se incearca acreditarea ca taietura cusuta brutal si inca sangeranda, inregistrata de persoanele mentionate, ar fi o cicatrice "in forma de J", veche de peste 30 de ani. Ei bine, nici una dintre sursele ZIUA enumerate mai sus nu a purtat o conversatie cu doctorul Sorin Oprescu. Si atunci, cine sunt "cei care mi-au spus de acea cicatrice"? Este o intrebare la care medicul PSD Oprescu va trebui sa raspunda in fata procurorilor care ancheteaza cazul.
Putea sa scape cu viata
Consultand surse din Serviciul de Protectie si Paza am putut afla ca, in urma balbaielilor medicilor romani care l-au consultat pe Traian Basescu in cazul urgentei sale medicale la coloana, CSAT a elaborat un protocol strict pentru demnitari aflati in astfel de situatii. Astfel, Spitalul Militar Central este locul in care se intruneste de urgenta o Comisiei Centrala Medicala, din care fac parte responsabili de la cele mai inalte nivele. Aceasta stabileste, in functie de afectiunea demnitarului, o Comisie de Specialitate care decide apoi daca pacientul poate fi operat in tara sau in strainatate. Daca CSAT ar fi hotarat ca si Patriarhul BOR trebuie sa urmeze acest protocol destinat demnitarilor de stat, astazi ar fi fost in viata. (Victor Roncea)
Martor ocular: "Taietura exista"
Dupa prima noaptea in care trupul neinsufletit al Prea Fericitului Patriarh Teoctist a fost adus la Catedrala Metropolitana s-a realizat o a doua interventie medico-legala, cu formol, in scopul prezervarii acestuia pe perioada de pana la inmormantare. ZIUA are la dispozitia Parchetului general o declaratie in varianta audio a unui martor ocular, privind existenta taieturii de 10-15 cm. Martorii oculari prezenti la aceasta operatiune confirma dezvaluirile facute de calugarii care l-au invesmantat pe Parintele Teoctist la spital: pe trupul Patriarhului se putea observa o cusatura proaspata in zona abdominala "de sub buric in jos". Cei care au asistat la aceasta operatiune ne-au povestit, sub acoperirea anonimatului, ca taietura respectiva "era cusuta ca si cu o sfoara". In consecinta, respectiva taietura purta urmele unei interventii de taietura ca si cum ar fi fost imbalsamat sau inchis dupa moartea survenita in urma unei operatii deschise. Imbalsamare propriu zisa nu a fost facuta la Spitalul "Fundeni" unde exista asistenti medico-legal care se ocupa de acest lucru, insa in tot cazul procurorii trebuie sa solicite Raportul obligatoriu al anatomopatologului sef al Clinicii de la Fundeni. "Nu va pot descrie cum arata trupul patriarhului", ne-a declarat unul dintre martorii care au asistat la procedura din Catedrala Mitropolitana. Cert este ca trupul neinsufletit al celui care a pastorit Biserica Ortodoxa Romana a necesitat o noua interventie cu formol, prin venele trupului. Nu s-a pus, insa, problema unor prelevari de probe de tesut sau de o autopsie. Specialistii medico-legali au ajuns acolo la solicitarea unui reprezentant al Patriarhiei. Scopul lor a fost doar sa il imbalsameze cu formol si sa il "cosmetizeze" pe Patriarh.
Nu se observa nici o taietura veche
Doctorul Sorin Oprescu a afirmat, recent, intr-un cotidian central ca patriarhul Teoctist ar fi fost operat de el, in urma cu 30 de ani la Spitalul Brancovenesc. Firesc, urma acestei operatii ar fi trebuit sa se vada pe trupul Prea Fericitului. Numai ca cei care au asistat la imbalsamarea din Dealul Mitropoliei nu au vazut asa ceva. "Era o taietura in forma de J", sustinea doctorul Oprescu, citat de "Adevarul". Despre acest lucru, cei care au vazut trupul patriarhului Teoctist au negat vehement. "Nu se observa o astfel de taietura", sustin sursele noastre. Este posibil ca aceasta, daca ar exista, sa fie aproape neobservabila tinand cont de vechimea operatiei, peste 30 de ani. Drept urmare, teoria lansata de doctorul Oprescu, precum ca taietura de pe burta Patriarhului ar fi fost urma operatiei sale este nula. Mai mult decat atat, specialisti in medicina legala sustin ca ar trebui cautate adevaratele cauze ale mortii. "Au fost destule cauze ale mortii unor pacienti din cauza neglijentei sau indiferentei unor medici", ne-a precizat un medic legist. (Petrisor CANA)
Sinescu nu va merge "mai departe"
"Majoritatea angajatilor nu sunt de acord cu dezmembrarea Institutului Clinic Fundeni (ICF), sustine dr. Constantin Nicolae Popa, managerul acestui spital. Reactia dr. Constantin Popa intervine ca urmare a interviului acordat recent de dr Ioanel Sinescu in care acesta se referea la proiectul de infiintare a Institutului de Boli Renale pe platforma Fundeni si la operatia in urma careia Patriarhul Teoctist a decedat subit. Potrivit sefului Spitalului Fundeni, "performantele se apreciaza prin indicatori obiectivi ce pot fi comparati. Acestia sunt cumulativi si calitativi si cantitativi si reflecta toate rezultatele inclusiv medicale, financiare, organizatorice". "Centrul de Urologie este incorect si subiectiv apreciat ca fiind "cel mai performant" din ICF", il pune la punct Popa pe Sinescu. "Divizarea spitalului ar insemna (oferim doar foarte putine argumente din cele existente): existenta pe acelasi etaj sau pe etaje intercalate a doua spitale; nemultumirea pacientilor prin cresterea procedurilor birocratice; sistarea activitatii si finantarii ICF pe o perioada lunga de timp; incapacitatea utilizarii structurilor comune: radiologie, laboratoare, camere garda urgente, anatomie patologica etc.", se spune in textul semnat de managerul Institutului Clinic Fundeni. "Intr-o sedinta a Comitetului Director al ICF din 08.08.2007 s-a votat in unanimitate impotriva scindarii datorita gravelor prejudicii suportate de bolnavi si intregul institut. Marea majoritate a sefilor de sectii, laboratoare si a medicilor spitalului nu au fost de acord cu dezmembrarea, existand memorii semnate cu motivatiile lor", precizeaza textul semnat de dr. Constantin Nicolae Popa in urma articolului "Sinescu merge mai departe" din Jurnalul National.
Ancheta bate pasul pe loc
Agentia regionala pentru Drepturile Omului - Human Rights (HRP) a solicitat ieri Parchetului General sa furnizeze opiniei publice stadiul dosarului privind anchetarea mortii Patriarhului si sa explice de ce aceasta cauza nu a ramas in atentia forului central, desi in alte cazuri s-a practicat aceasta solutionare. Solicitarea HRP vine dupa ce Gradianul a publicat ieri un articol in care sustine ca ancheta privind cazul mortii Patriarhului Teoctist bate pasul pe loc. "La 22 de zile de la moartea Patriarhului, nici o autoritate nu a demarat cercetarile. Politia sectorului 2 a trimis doar o cerere Institutului Fundeni, prin care solicita anumite documente, insa conducerea spitalului sustine ca cererea nu are nici un termen", este concluzia autorului articolului, care adauga ca, de la momentul decesului lui Teoctist pana in prezent nu s-a desfasurat nici o audiere". Nici o autoritate din Romania nu este interesata sa afle cauza reala a mortii Patriarhului. Colegiul Medicilor din Bucuresti s-a antepronuntat, sustinand nevinovatia lui Sinescu, pentru ca apoi sa-si decline competenta. Colegiul Medicilor din Romania, dupa ce a sugerat ca nu are cum sa gaseasca nereguli in interventia chirurgicala, a avansat un termen de circa doua luni pentru a da un verdict oficial. Ministerul Sanatatii si-a trimis o echipa care sa cerceteze, chipurile, cazul decesului lui Teoctist. Dupa ce au mimat ancheta, reprezentantii ministerului au concluzionat ca lipseste de la apel prof. Tulbure, anestezistul Patriarhului, care a plecat intr-un concediu prelungit. In absenta unui participant la operatie nu putem finaliza ancheta, sustineau acestia, pentru ca trebuie audiate toate partile. Parchetul Tribunalului Municipiului Bucuresti a pasat cazul la Parchetul din sectorul 2, care nu ancheteaza morti suspecte. Acesta din urma a predat rezolvarea cazului Politiei sectorului 2", mentioneaza materialul din Gardianul. (L.I.) Sinescu: "Patriarhul a decedat la 30 iulie, ora 17:00" "Jurnalul National: Cum a fost operat Patriarhul? Sinescu: Inca o data si raspicat: endoscopic; pe intelesul tuturor... "cu laser""
Omerta lui Daniel a fost sparta de Varsanufie * Printr-un comunicat oficial al Biroului de Presa al Patriarhiei, PS Varsanufie, Vicar Patriarhal, isi mentine afirmatiile publicate in ZIUA
Dezvaluirile publicate de ZIUA privind faptul ca Patriarhul Teoctist nu a fost operat prin rezectie endoscopica, dupa cum sustine chirurgul Ioanel Sinescu, ci prin interventie deschisa, taietura fiind de circa 10-15 cm, au starnit rumoare atat la Patriarhie cat si in lumea medicala. In ce priveste conducerea tranzitorie a Patriarhiei, din pacate, reactia a fost cel putin ciudata din partea unui inalt ierarh care se presupune ca respecta si apara Calea, Adevarul si Viata, propavaduite de Mantuitor: IPS Daniel al Moldovei, care a incercat sa impuna o "Omerta" asupra acestui caz de o gravitate maxima.
Omerta
Surse apropiate Bisericii au marturisit inca de saptamana trecuta pentru ZIUA ca cei patru calugari care au spalat trupul Patriarhului la Spitalul Fundeni au constatat cel putin o taietura cusuta, de 10-15 cm, dispusa central, pe verticala, in zona ombilicala. Inainte de a publica insa aceasta informatie am verificat-o cu mai multe alte surse, inclusiv spitalicesti, ulterior purtand o conversatie inregistrata - conform practicii redactionale - cu Prea Sfintitul Varsanufie, Vicar Patriarhal considerat un apropiat al regretatului Parinte Teoctist. Din pacate, desi am incercat sa-i comunicam ca vom face publica discutia in spiritul deservirii interesului public si al adevarului, PS Varsanufie nu a mai fost abordabil, fiind ocupat cu inventarierea Cabinetului Patriarhal, in calitate de presedinte al Comisiei incredintate cu aceasta misiune. Surprinzator insa, in dimineata aparitiei articolului nostru, marti, 14 august, loctiitorul Patriarhului, IPS Daniel al Moldovei, instalat deja la Palat, i-a convocat de urgenta pe cei patru monahi care au indeplinit la Spital ritualul de ungere cu aghiazma, ulei sfintit si mir. Insa nu pentru a-i consulta si a-l contacta apoi pentru explicatii si clarificari absolut necesare pe medicul Ioanel Sinescu. Nu. Ci pentru a le solicita celor patru, pe un ton mai mult decat autoritar, sa nu mai dea nici un fel de declaratii si chiar sa nege cele afirmate de PS Varsanufie. Ceea nu se poate aplica insa si in fata investigatorilor Parchetului. Dar operatiunea de acoperire a lui Sinescu a mers mai departe si ieri, printr-o dezinformare aparuta in cotidianul de mare tiraj "Libertatea", unde se sustinea ca PS Varsanufie neaga afirmatiile din ZIUA, in ciuda inregistrarii pe care o punem din nou la dispozitia publicului pe site-ul ziarului nostru. In urma explicatiilor cerute de ZIUA Biroului de Presa al Patriarhiei fata de aceasta presupusa afirmatie a Vicarului, Patriarhia Romana a dat ieri un comunicat oficial in care se atesta din nou declaratia initiala a PS Varsanufie privind existenta cel putin a unei operatii in zona abdominala a trupului Patriarhului. Practic, prin aceasta recunoastere cvasioficiala, medicul Ioanel Sinescu trebuie sa dea de urgenta explicatii la Parchet, privind minciuna sa colosala legata de "rezectia endoscopica efectuata in conditii standard", dar in urma careia Patriarhul a murit subit.
A doua taietura
Este de notat ca, in urma aparitiei acestor noi informatii, surse spitalicesti de la Fundeni au prins curaj si ne-au dezvaluit noi amanunte, inclusiv legate de o a doua incizie, de circa doi centimetri, aflata imediat sub coaste, pe partea dreapta, inca sangeranda atunci cand au incredintat trupul Patriarhului calugarilor sai de la Catedrala. Aceasta dovedeste ca operatia deschisa a necesitat si un drenaj. Insa cauzele mortii nu trebuie cercetate neaparat in conexie cu executia operatiei, ci cu etapa pregatitoare si decizia de a se efectua o anestezie totala, ne-au transmis aceleasi surse. Acestea au confirmat si supozitia aparuta in ziarul "Gardianul", in care se arata ca hemoragia a fost cea mai probabila cauza a mortii Patriarhului Teoctist. De altfel, cosul de la Reanimare, unde se afla trupul Patriarhului, era plin de tampoane imbibate cu sange. Amintim si declaratiile medicului personal al Patriarhului, dr Nicolae Ursea, care afirma ca Parintelui Teoctist nu i se suprimase cu 72 de ore inainte de operatie administrarea unuia dintre cele mai puternice medicamente anticoagulate, Plavix, aflat pe lista sa pentru o mai buna circulatie a sangelui. Lista consultata si de echipa chirurg Ioanel Sinescu-anestezit Dan Tulbure. In ce-l priveste pe acesta din urma, care, conform lui Sinescu incercase sa-i faca o rahianestezie, dar nu reusise, surse medicale afirma ca, in acest caz, operatia putea si trebuia amanata. (Victor RONCEA)
Operatia putea fi oprita
"In timpul operatiei de prostata pot interveni sangerari. Cauzele sangerarii pot fi locale, cum ar fi un adenom mare sau inflamat, sau generale, de genul tratamentelor antiagregante. Aceste tratamente se iau pentru alte afectiuni, cerebrale sau cardiace, cum e si Plavixul, care trebuie intrerupte cu trei zile inainte de interventia chirugicala. Trebuie facut testul de coagulare si testul de agregare trombocitara, iar chirurgul si anestezistul stabilesc momentul operatiei. In momentul in care pacientul sangereaza, medicul nu se mai poate orienta in campul operator. Si atunci solutia este ori sa convertesti interventia endoscopica in operatie deschisa, ori pur si simplu opresti interventia si o reiei peste o zi, doua sau o saptamana", a declarat pentru "Gardianul" dr. Ion Luchian, medic primar urolog. (L.I.)
Comunicat de la Patriarhie
Mentionam urmatoarele: afirmatiile Preasfintitului Varsanufie, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, cuprinse in articolul mentionat, sunt in conformitate cu cele declarate de Preasfintia Sa redactorului ZIUA. In data de 15 august intr-un cotidian national i-a fost atribuita Preasfintiei Sale o afirmatie in contradictie cu cea aparuta in cotidianul ZIUA si pe care Preasfintitul nu a facut-o niciodata. Aceasta apartine redactorului care a semnat respectiva stire. Biroul de Presa al Patriarhiei Vezi si: Patriarhul a fost taiat si anesteziat, impotriva vointei sale. PS Vicentiu l-a abandonat pe Patriarh in Spital Ultimele trei zile ale Parintelui Teoctist DECLARATIE MARTOR Descarca » Asculta » Costel Calapod dezvaluie, in exclusivitate pentru ZIUA, imprejurarile in care Patriarhul Teoctist a luat decizia sa se opereze si momentele de dinainte ca acesta sa ajunga pe masa lui Sinescu Spalarea lui Sinescu si Armaghedonul lui Daniel
A trecut un an de la trecerea la cele veşnice a Patriarhului Teoctist. Avea vârsta de 92 de ani. În pofida vârstei, a fost extrem de apropiat de generaţia tânără. Şi câte eforturi nu s-au făcut pentru a rupe această legătură. După insurecţia tineretului român din decembrie 1989 a fost inventată o telegramă (se pare de către Alexandru Paleologu) prin care Părintele Patriarh ar fi condamnat Timişoara revoluţionară. În ziua de 22 decembrie 1989, în timp ce Patriarhul dorea să adreseze un mesaj de solidaritate poporului său, poetul îndrăcit Mircea Dinescu (acelaşi care dorea să frigă nişte berbecuţi la CNSAS, citiţi, ierarhi ai Bisericii, acelaşi care afirma, fără să prezinte vreo probă, că vlădica Antonie Plămădeală ar fi cerut să devină general de securitate, acelaşi care şi-a permis să jignească sutele de mii de credincioşi care s-au închinat la Brâul Maicii Domnului, într-un articol intitulat, zeflemitor, „Bretelele lui Iisus”, acelaşi, acelaşi, acelaşi), sprijinit de „emanaţii” neokominternişti, îi interzice apariţia publică, izgonindu-l din incinta Televiziunii Române Libere. Era începutul unei acţiuni de decapitare a Bisericii Ortodoxe Române. În zilele imediat următoare, în Dealul Patriarhiei încep să se învârtă tot felul de necredincioşi, de sectari, de intelectuali analfabeţi teologic, de naivi ortodocşi sau de tâmpiţi activi, cum le spunea Petre Ţuţea, care solicită “demisia” Patriarhului. Pentru a nu provoca tulburări în Biserică, Patriarhul se retrage smerit la mănăstire. A luat asupra sa vinovăţiile tuturor. La întrebarea care se punea obsesiv în acea perioadă – unde a fost Biserica? – a răspuns atunci memorabil duhovnicul de la Marea Neagră, Părintele Arsenie Papacioc, spunând că mii de preoţi şi credincioşi au fost sub lacăte grele, sub sârmă ghimpată şi sub cel mai diavolesc dispreţ şi ură umană, iar alţii şi-au dus viaţa cum au putut, dar nu au lipsit de la slujbele bisericeşti, s-au spovedit, s-au împărtăşit şi s-au rugat ca Dumnezeu să scape România de diavol. De altfel, îndrăznim să spunem noi, numai popoarele sinucigaşe merg pe o singură cale. Şi noi nu ne puteam permite acest lucru, atâta timp cât Occidentul ne abandonase în braţele Uniunii Sovietice. Oricum, regimul comunist a adus peste 2 milioane de români în închisorile comuniste, dintre care în jur de 500.000 şi-au găsit sfârşitul.
La cererea cinului monahal, a clericilor, a credincioşilor ortodocşi şi la chemarea Sfântului Sinod, Întâistătătorul se întoarce, punând capăt crizei de la conducerea bisericii noastre naţionale.
Studenţii anilor ’90, membri ai Ligii Studenţilor sau ai ASCOR, au simţit în permanenţă sprijinul acestuia. Am avut ocazia să-l întâlnesc pe Părintele Patriarh în mai multe ocazii, dar am să relatez doar una din acţiunile organizate de Liga Studenţilor cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist. În martie 1992, Organizaţia Tineretului Creştin Democrat din Basarabia şi Liga Studenţilor a desfăşurat o acţiune de mare amploare, intitulată sugestiv “Drumul Crucii”. Crucea adusă de la Chişinău, înainte de a fi depusă în Piaţa Universităţii, a fost sfinţită de către Părintele Patriarh şi de alţi ierarhi ai Bisericii, la Catedrala Patriarhală. În cuvântul său, Părintele Patriarh spunea că “fapta tinerilor din Basarabia de a aduce Sfânta Cruce la Bucureşti pentru noi, toţi cei de pe glia străbună, ce suportăm greu rănile pământului românesc sfârtecat atât de hain, are darul să ne inspire curaj, fiindcă tinerii au adus simbolul suferinţei dar şi al biruinţei, al nădejdii reîntregirii neamului şi al brazdei noastre strămoşeşti, deoarece puterea ei zdrobeşte puterea diavolului, fiind biruinţa ortodocşilor”. Înainte de a-i decora pe tinerii participanţi cu cea mai înaltă distincţie bisericească acordată laicilor - Crucea Patriarhală – Părintele Patriarh a mai afirmat că “Altarul neamului şi Altarul credinţei au fost cele două coordonate ale existenţei şi străbaterii noastre ca popor în lume. Suportând creştineşte vitregiile istoriei prin credinţa lui, poporul român a făcut şi încă face un Drum al Crucii”. În acelaşi an, emite Actul Patriarhal şi Sinodal de reactivare a Mitropoliei autonome a Basarabiei. Este singurul act în direcţia reunificării ţării întreprins după Decembrie '89 de o instituţie a statului român.
Nu aş putea închieia fără să amintesc de semnalul de alarmă tras de Părintele Patriarh Teoctist în privinţa efectelor dezastruoase ale avortului („cele două războaie mondiale n-au reuşit să omoare atâţia oameni câţi am omorât noi după revoluţie”), viziunea sa de ofensivă spirituală în privinţa integrării europene („Biserica Ortodoxă Română oferă Europei trăirea vie a credinţei ortodoxe în comuniune”), decizia înţeleaptă de înfiinţare a Episcopiei Harghitei şi Covasnei într-un moment potrivit (înainte de venirea la putere a UDMR, care nu era de acord cu înfiinţarea Episcopiei), râvna pentru canonizarea sfinţilor români (în condiţile în care noi, românii, nu aveam în calendar sfinţi din neamul nostru, poate şi datorită înaltei concepţii despre sfinţenie a poporului român), implicarea activă în repunerea în drepturi a preoţilor sau a teologilor arestaţi de către regimul comunist (să ne aducem aminte numai de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae) sau îndurarea cu stoicism a batjocurii politicienilor care l-au împiedicat să-şi vadă visul împlinit: Catedrala Mântuirii Neamului. Am enumerat numai câteva dintre faptele şi atitudinile Părintelui Patriarh. Dar, mai mult decât toate, pentru noi, tinerii, Părintele de duioasă amintire Teoctist a fost un părinte iubitor şi iertător. Pentru blândeţea şi înţelegerea cu care privea greşelile noastre tinereşti, pentru îndemnurile sale ziditoare de suflet, pentru sprijinul acordat îi suntem recunoscători şi îl rugăm să vegheze în continuare asupra noastră.
Au trecut la cele veşnice marile modele spirituale ale românilor: Petre Ţuţea, Părintele Dumitru Săniloae, Părintele Ilie Cleopa, Părintele Ioanichie Bălan, Părintele Ioan Iovan, Părintele Gheorghe Calciu, Părintele Patriarh Teoctist. Şi ne simţim parcă mai singuri. Ne e dor de ei. Şi ne rugăm pentru ei. Dumnezeu să-i primească cu drepţii şi cu sfinţii!
Florin PALAS
articol publicat in revista Veghea,
la un an de la trcerea la cele vesnice a Parintelui Patriarh Teoctist.
Astazi, incepand cu ora 18.00, urmeaza sa aiba loc la Onesti o noua conferinta din seria DICTATURA si MARTIRAJ urmata de lansarea lucrarii DICTATURA BIOMETRICA. Organizata de Asociatia Pentru Libertatea Romanilor la Sala de Cultura Municipala, cu o capacitate de 700 de locuri, la conferinta participa Parintele Filotheu Balan de la Manastirea Petru Voda (foto) si doamna judecator Carmen Paduraru de la Piatra Neamt. Din informatiile de la fata locului aflam ca, la interveniile lui Ioachim Bacauanul, exercitate prin protopopul de Onesti, Constantin Alupei, primarul Emil Lemnaru a revocat abuziv contractul de inchiriere a salii. Motivul refuzului ar fi fost tema conferintei.
Gripa porcina a speriat rau Bisericile Occidentale. Din acest motiv, Vaticanul nu exclude posibilitatea suspendarii audientelor generale ale Papei, la care participa în fiecare saptamâna mii de pelerini din întreaga lume, pentru a limita riscul raspândirii virusului gripei porcine, conform unui înalt functionar al Vaticanului, informeaza Lacasuri Ortodoxe.
“Nu este exclus ca Vaticanul sa decida suspendarea temporara a evenimentelor care fac sa se strânga multimi de oameni, în cazul în care exista recomandari în acest sens ale OMS sau daca astfel de dispozitii vor fi adoptate în Italia”, a declarat Giovanni Rocchi, responsabil cu sanatatea al Statului Vatican, pentru „L’Osservatore Romano”. “Suntem decisi sa ne ocupam de campaniile de vaccinare si cât de curând vaccinul împotriva gripei A va fi disponibil. Vom propune o noua runda de vaccinare, a spus acesta. Audientele Papei sunt în prezent suspendate pentru ca Benedict al XVI-lea este în vacanta în Val d’Aosta, pâna la sfârsitul lunii iulie. Gripa A(H1N1) continua sa se raspândeasca in mare viteza în lume. Dupa patru luni de la aparitia ei în Mexic va ajunge sa fie prezenta în toate tarile din lume, a avertizat Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS). In Marea Britanie, doi arhiepiscopi influenti ai Bisericii Anglicane au recomandat chiar suspendarea utilizarii potirului la împartasanie, in scopul limitarii raspândirii gripei porcine. Arhiepiscopul de Canterbury, Rowan Williams, si Episcopul de York, John Sentamu, au recomandat într-o scrisoare tuturor episcopilor Bisericii lor sa suspende utilizarea potirului în timpul împartasaniei. Conform traditiei anglicane, preotul ofera potirul credinciosilor, alaturi de ostie, acestia luând cate o înghititura de vin din potirul care se duce de la o gura la alta în timpul impartasaniei. Ministerul Sanatatii din aceasta tara a informat recent ca, în cazul unei pandemii, este întelept sa se ia masuri de precautie pentru a limita raspândirea bolii. “Ca urmare a acestei recomandari, propunem ca oferirea potirului sa fie suspendata, utilizarea acestuia putând duce la extinderea pandemiei de gripa”, au spus cei doi prelati anglicani. Pentru preotii care totusi vor continua sa ofere vin, episcopii recomanda cufundarea ostiei în potir, înainte de predarea în mâinile credinciosilor. Aceasta practica este deja folosita în Biserica anglicana din Africa, au mai spus acestia. Se recomanda de asemenea dezinfectia mâinilor, pentru preoti, înainte de împartasire. Regatul Unit al Marii Britanii este unul dintre cele mai afectate state de virusul gripal A (H1N1). Aici au decedat din aceasta cauza 31 de oameni.
Parintele facuse atunci altarul din padure si într-o predica spusese: „Ma, întoarceti-va la Dumnezeu caci calul rosu bate la portile Rasaritului. Dar sa nu va întristati ca de acolo vine mântuirea. Prigoana vine de la Apus!”. Adica, prigoana vine din Apus acum, în vremurile noastre.
“Alte marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2008
Am rămas ataşată de Mircea Samoilă, crezând că nu ne vom despărţi niciodată: Aceste sentimente le-am întărit printr-o cununie religioasă, fără stare civilă, la Biserica Sf. Gheorghe, slujbă oficiată de preotul Tohăneanu. Martor ne-a fost un ostaş din escortă. Mai târziu a urmat mutarea lui la Aiud. L-am vizitat la grădina de la Galda. Cu această ocazie, am stat de vorbă şi cu domnul Traian Trifan, fostul prefect legionar al Braşovului.
Mai târziu, Mircea a evadat de la grădină şi s-a stabilit la Răstoliţa. În 1948, a fost nevoit să plece de aici şi a părăsit ţara. Eu am fost arestată la 15 mai 1948.
În anul,1951, fiind acasă, am primit câteva scrisori de la el din Germania, in care îmi scria că in curând se va întoarce. Şi s-a întors. Ne-am creat mica familie cu fetiţa noastră Mihaela, născută la 23 Martie 1953, pentru ca la 23 August, acelaşi an, să fim arestaţi. Venise paraşutat împreună cu Ion Golea şi alţii. Ei s-au întors in tară ca să continue lupta împotriva comunismului. Au fost trădaţi, încă de la plecarea lor din Germania, de către Kim Philby, din contraspionajul britanic, agent al Moscovei în acelaşi timp. Au fost aşteptati chiar la locul paraşutării. În continuare, toti cei care au avut legături cu ei, sau numai cunoscuţi din întâmplare, au fost arestaţi. Condamnările se cunosc. Începând cu cinci ani până la pedeapsa cu moartea.
Sosită cu grupulde la Braşov la ministerul de Interne am fost coborâtă la un subsol, într-o celulă cu pat de beton. Am rămas cu spaima şi cu gândurile mele. Aveam acasă fetiţa de cinci luni. Ce va face numai în grija mamei mele, bolnavă paralizată. Fratele meu cel mai mic a fost şi el arestat în acelaşi timp.
Anchetele au început imediat. Dintr-o celulă apropiată se auzea plânsul fetiţei şi vocea mamei. Am ajuns să fiu convinsă că erau acolo si acest lucru mă chinuia până la nebunie. Numai după ce m-am întors acasă în anul 1964, am aflat cã nu fusese realitate. A fost oare o înregistrare? Tot în anul 1964, am aflat că securitatea, după arestarea noastră, a rămas în căsă zi si noapte vreo două săptămâni, capcană pentru cei ce ar fi putut veni.
Într-o noapte de anchetă, am fost dusă într-o cameră în care abia am avut loc să intru şi, luându-mi ochelarii negri de la ochi, m-am aflat faţă în faţă cu patru câini lupi uriaşi. Am reacţionat îngrozită, mai mult de boturile lor lungi si gurile căscate. Nu ştiu când am fost luată din faţa lor; rămăsesem într-o reală încremenire.
Într-o altă anchetă, am fost ameninţată că dacă nu voi spune tot ce ştiu despre fratele meu, Gicu Muscalu, va fi împuşcat. Nu am avut ce spune. Mai târziu m-au scos afară pe coridor de unde am auzit o împuşcătură în camera de alături. M-au atenţionat că este un avertisment. Cu disperare, am strigat:
- Nu cred! Nu se poate!
Credeam realmente că in acea cameră se afla el in anchetă şi, strigând atât de tare, speram să audă. La proces l-am văzut. Era bolnav. Fusese chinuit, fusese baţjocorit. În instanţă am cerut eliberarea lui. Nu era cu nimic vinovat. A fost totuşi condamnat la cinci ani temniţă grea, numai pentru faprul că era fratele meu. I-a executat in întregime. Astăzi nu mai este.
Ancheta se desfăşurase într-un ritm rapid şi cu nervozitate crescândă din partea anchetatorilor. Eram la limita rezistenţei. Mă aflam singurã in celulă, nu mai puteam mânca. Se adunaseră multe gamele cu mâncare neconsumată. Ameninţată cu hrănirea artificială si cunoscând acea operaţiune, am început si mănânc puţin câte putin. Eram bolnavă, cu gândul mereu la fetită. Chemată la vizeta de către un cadru civil, mi-a dat o pastilă pe care să o înghit în prezenţa lui, dându-mi si un pahar cu putină apă, spunându-mi că îmi va face bine. Aşa a început drogarea. Toată nădejdea îmi era numai în Dumnezeu. La scurt timp mi s-a făcut rău. Ducându-mă spre uşă să bat pentru ca paza să deschidă, am căzut. Când m-am trezit eram tot pe jos cu câteva persoane în jurul meu, dintre care unul cu o seringă în mână; îmi spunea că mi-a facut o injecţie ca să-mi revin. După această întâmplare, am avut voie să stau pe pat. Zile în şir nu am mai fost scoasă la anchetă, dar nici sănătoasă nu eram.
Pentru a se încadra în timpul atribuit anchetei, metodele erau dure şi diabolice, încât este greu de povestit. Chinurile fizice erau mai uşor de suportat decât cele psihice.
După mai bine de o lună de zile, a început procesul. Ajunsă la închisoarea Jilava si introdusă într-o celulă mare cu priciuri de lemn de jur împrejur, mă întâmpină o necunoscută. lntrebându-mă curios, mi-a zis:
- Voi, toate cele din lotul paraşutiştilor, aţi ieşit nebune din anchete.
Am fost condamnată la 20 de ani muncă silnică.
Trecuseră mai bine de nouă ani de când mergeam dintr-o închisoare in alta, stabilindu-ne apoi la Oradea unde lucram în ateliere; acolo am primit prima scrisoare de-acasă. Era scrisă de mama şi se încheia cu câteva rânduri scrise de fetiţa mea Mihaela. Ea îmi făcea promisiuni că se va strădui să scrie mai frumos şi să fie cuminte.
În anul 1964 m-am eliberat.
Ajunsă acasă, am găsit-o pe mama. Mihaela era la şcoală. Ardeam de nerăbdare să-mi văd copilul. Deodată voci de copii au răsunat afară.
Se întorceau elevii de la şcoală. Portiţa s-a deschis şi a intrat în curte o fetită blondă, slabă, înaltă şi vioaie. Mama i-a spus:
- lar ai venit târziu si m-ai supărat, ce ar fi zis mama ta dacă ar fi fost aici?
- M-ar fi iertat, a răspuns fără întârziere Mihaela. Atunci mama i-a zis:
- Uite, mama ta a venit!
S-a repezit în braţele mele şi a întrebat:
- Tăticu a venit?
Tăticul ei fusese condamnat la moarte şi împuşcat la Jilava în ziua de 30 Octombrie 1953.
Şmecherie, şantaj, mită, încălcarea drepturilor şi manipularea procesului de vot în Republica Moldova! Toate astea au fost folosite din nou la alegerile parlamentare anticipate ţinute ieri în statul de peste Prut, de comuniştii aflaţi la putere. Aflaţi într-o situaţie dificilă după ce au fost nevoiţi să repete alegerile din prima săptămână a lui aprilie şi confruntaţi cu perspectiva de a fi dislocaţi de la putere, comuniştii nu s-au dat înapoi de la metodele hoţeşti tradiţionale, ca şi la precedentul scrutin. De data asta, sorţii par să nu le mai fie însă aşa de favorabili, iar găinăriile electorale care i-au făcut celebri ar putea să nu fie de ajuns pentru rămânerea la guvernare. Există totuşi posibilitatea ca rezultatul să-i oblige doar să „împartă puterea“ cu altcineva.
Nebunie curată la vot !
În comuna Coceri, presa moldoveană a relatat faptul că puterea a adus la vot în „turism electoral“ chiar şi 14 oameni bolnavi pishic, care au fost sfătuiţi să voteze cu Partidul Comuniştilor din Republica Moldova. De altfel, turismul electoral a fost semnalat în foarte multe dintre satele Moldovei, practică pentru care partidul lui Voronin nu s-a sfiit să folosească resursele statului. Într-o altă localitate moldoveană, Corjova, un grup de persoane necunoscute au blocat pur şi simplu secţia de vot şi nu au mai permis accesul, fără ca forţele de ordine să intervină într-un fel. Observatorul român, europarlamentarul Cristian Preda, a dezvăluit că cei care blocau secţia erau cazaci din Transnistria. La ţară, oamenii lui Voronin au folosit o veche metodă de „ameţit“ alegătorii - le-au dat acestora băutură pentru a-i convinge să voteze cu PCRM.
Militarii, forţaţi să voteze comuniştii
„Ziarul de Gardă“ de la Chişinău a dezvăluit faptul că viceministrul moldovean de Interne, Andrei Sumleanschi, le-ar fi ordonat militarilor de la unitatea de carabinieri UM 1002 să voteze cu PCRM. Probabil pentru a fi şi mai convingător, acesta a adăugat şi promisiunea că dacă vor proceda în acest mod, vor fi demobilizaţi mai devreme.
Te trezeşti cu necunoscuţi pe adresa ta!
O altă practică „murdară“ folosită şi anterior de comunişti a fost „încărcarea“ listelor electorale cu oameni care nici măcar nu locuiesc la adresele la care sunt trecuţi, practică semnalată în sute de cazuri. Până şi liderul Partidului Liberal Democrat din Republica Moldova, Vlad Filat, a avut imensa surpriză să constate că pe adresa lui erau trecute două persoane despre care n-avea habar cine ar putea fi. E foarte posibil ca multe dintre persoanele trecute pe această listă să fi fost persoane decedate sau pur şi simplu plecate din ţară, de numele cărora comuniştii s-au folosit şi la alegerile din 5 aprilie pentru a „îndesa“ mii de voturi. Cu menţiunea „votat PCRM“, desigur.
„Mânăriile“, pregătite din timp
Comuniştii au pregătit terenul din timp pentru ca toate elementele să-i avantajeze 1. Au făcut aproape imposibilă exercitarea dreptului de vot pentru basarabenii din străinătate, aproape toţi anti-comunişti. Spre exemplu, în Spania, unde sunt câteva sute de mii de basarabeni, nu există nici măcar o secţie de vot, existând însă una în Portugalia. 2. Au programat alegerile vara, când electoratul activ e plecat în vacanţă, ca şi studenţii, iar votanţii tradiţionali ai comuniştilor, adică pensionarii, şi mulţi dintre agricultori sunt acasă. 3. Au monopolizat mare parte din apariţiile în mass-media, deşi şeful misiunii PE, europarlamentarul Marianjean Marinescu, a arătat că nu au reuşit să facă asta la nivelul celui din aprilie. Folosirea controlului asupra mass-media de stat şi a şantajului asupra celor private au fost armele lor. 4. Au expulzat o serie de observatori independenţi din organizaţia ENEMO, proveniţi din Georgia, Ucraina, Kîrgîstan şi Rusia.
Lupu - „făcătorul de regi“?
Dacă la alegerile din 5 aprilie forţele care s-au confruntat au fost pe de o parte opoziţia liberală (PLM, PLDM şi Alianţa Moldova Noastră), iar pe de alta Partidul Comuniştilor, de data asta în ecuaţie a intrat un alt jucător important - Marian Lupu. Fost membru al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova şi preşedinte al Parlamentului până în aprilie, Lupu a devenit lider al Partidului Democrat din Moldova şi va fi cel care va înclina balanţa într-o parte sau alta. Cum comuniştii sunt cotaţi cam la 30% din voturi (deşi, ca la 5 aprilie, vor obţine probabil mai mult cu ajutorul fraudelor electorale), iar opoziţia liberală tot cam la acelaşi nivel, formaţiunea lui Marian Lupu va decide aproape sigur viitoarea putere. Lupu, un economist echilibrat cu alură de tehnocrat, a reprezentat ani de-a rândul „faţa umană“ a PCRM, dar a anunţat că nu va face o alianţă de guvernare numai cu acesta, ci doar dacă participă mai multe partide. În plus, o condiţie pentru o alianţă de felul acesta ar fi ca Voronin să nu mai conducă într-un fel sau altul PCRM. „Nu vom vota niciodată un preşedinte comunist“, a anunţat Lupu, care a dezvăluit şi motivul pentru care nu vrea să fie singur într-o relaţie cu comuniştii: „sunt ca femeia de păianjen, îşi devorează partenerul“.
Cu Rusia, dar relaţie decentă cu România!
Pragmaticul Marian Lupu a anunţat că în cazul în care ajunge la guvernare partenerul său extern cel mai important va fi Rusia, cu care vrea un „parteneriat strategic consolidat“, în primul rând din raţiuni geopolitice şi economice. Cu toate astea, Lupu nu e nici pe departe un anti-român ca Voronin şi pledează pentru relaţii bune cu acestea şi pentru integrarea în Uniunea Europeană. Mai mult, spre deosebire de Voronin, el nu marşează pe un discurs de tip sovietic şi recunoaşte că în Moldova şi România se vorbeşte aceeaşi limbă şi că împărtăşim în mare aceeaşi cultură.
Mt 16, 20-24]. Atunci când Sfinţii Apostoli L-au mărturisit pe Mântuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu, El a zis că „se cuvine... să pătimească... şi să fie ucis". Lucrarea Sa era gata: rămânea numai să fie desăvârşită prin moartea pe cruce. Acelaşi lucru se întâmplă şi în privinţa sporirii duhovniceşti a creştinului. Câtă vreme el se mai luptă cu patimile, vrăjmaşul încă trage nădejde să-1 mai ducă cumva în ispită; însă când patimile se potolesc şi vrăjmaşul nu mai are de-acum putere să le aţâţe, el stârneşte ispite din afară: tot felul de prigoniri nedrepte, şi încă dintre cele mai anevoie de îndurat; se străduie să insufle gândul: „De ce să te osteneşti şi să te lupţi? Oricum, n-ai nici un folos din asta". Insă atunci când el se pregăteşte în acest chip să vină cu război din afară, Domnul trimite ostenitorului său duhul răbdării, şi mai înainte ca vrăjmaşul să reuşească a pricinui vreun necaz, însufleţeşte inima lui să fie gata a primi toate felurile de pătimiri şi neplăceri, iar vrăjmaşului nu-i reuşeşte vicleşugul. După cum Domnul a spus despre Sine că „se cuvine să pătimească", şi aceştia încearcă o anumită însetare de pătimiri; şi atunci când ele vin le întâmpină cu bucurie, le sorb aşa cum soarbe însetatul apa răcoroasă.
[ Mt. 16, 24-28]. De la cei care vor să Ii urmeze, Domnul cere desăvârşită lepădare: „Să se lepede de sine". Se poate spune şi altfel: leapădă-ţi interesele şi caută numai interesele Domnului. Aceasta o vei face dacă vei săvârşi pururea cele plăcute Lui. „Dar cum pot reuşi asta ?"
Caută cu luare aminte la ceea ce este înlăuntru şi împrejurul tău; şi hotărând limpede ce este plăcut înaintea Domnului să faci în cutare sau cutare împrejurare, din afară sau lăuntrică, fă precum ai hotărât fără să te cruţi şi fără să amesteci aici socotelile tale omeneşti, cu deplină lepădare de sine. Vei spune: „Dar asta e anevoie de făcut". Nu, nu-i aşa. Ni s-au dat porunci limpezi; acestea arată tot ce-I place Domnului să facem. Rămâne numai să le potriveşti la împrejurarea în care te afli, iar asta nu e prea greu. E de ajuns să ai gândire sănătoasă. Dacă nu îţi dai seama, întreabă-1 pe părintele tău duhovnicesc sau pe un alt om care are evlavie, şi fă aşa cum ţi s-a spus. Oricum, însă, este mai bine să îţi ascuţi judecata prin citirea cuvântului lui Dumnezeu şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi, ca să ai totdeauna sfetnic împreună cu tine.
Raspunsurile la intrebari sunt culese din scrierile Sf. Teofan Zavoratul.
Conducerea Forumului Civic al Romanilor din Harghita si Covasna ia in calcul ca, in functie de ce se va decide la Adunarea alesilor din Secuime din luna septembrie, sa organizeze o adunare a romanilor din Covasna, Harghita si Mures, prin care sa-si exprime punctul de vedere impotriva autonomiei, transmite NewsIn. Vicepresedintele Forumului, Ioan Lacatusu, a declarat ca o varianta de reactie luata in calcul o reprezinta organizarea unei adunari a reprezentantilor comunitatii romanesti – consilieri locali, judeteni, primari, viceprimari, liderii comunitatilor romanesti, asociatiilor civile si liderilor religiosi, in care se va exprima un punct de vedere comun impotriva autonomiei. "Luam in calcul, in functie de ce se va decide la Odorheiu, o adunare a reprezentantilor romanilor din Covasna, Harghita, Mures. Avem datoria ca alaturi de liderii comunitatii romanesti din Harghita si Covasna constituiti in cadrul Forumului sa avem, alaturi de reprezentantii romanilor din Mures, un punct de vedere, a spus Lacatusu. Potrivit acestuia, punctele de vedere care ar fi exprimate la adunarea romanilor vor fi rationale, echilibrate, in interesul romanilor si al concetatenilor maghiari, dar va fi un punct de vedere clar si o delimitare categorica fata de orice forma de autonomie teritoriala. "Imi pare foarte rau ca liderii concetatenilor maghiari insista in continuare pe autonomia teritoriala care nu va fi niciodata acceptata de comunitatea romaneasca majoritara in tara, indiferent de culoarea politica a partidelor;, a mai afirmat liderul Forumului. De altfel, acesta a subliniat ca intentioneaza ca dupa alegerile prezidentiale sa propuna organizarea unei reuniuni nationale in cadrul careia partidele politice sa-si spuna clar pozitia fata de aceasta problema a autonomiei teritoriale. "Sa terminam o data si sa stim clar, sa iasa si sa-si spuna punctul de vedere concetatenilor maghiari;, a conchis Ioan Lacatusu. In data de 5 septembrie, la Odorheiu Secuiesc are loc in organizarea UDMR si a Consiliului National al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), o Adunare la care sunt asteptate in jur de 2.000 de persoane, consilieri si primari din judetul Covasna, Harghita si Mures. In mare parte va fi vorba despre primari si consilieri ai UDMR, dar nu numai, alaturi de ei urmand a fi prezenti si cei independenti sau cei din partea PCM. Cu ocazia adunarii se va adopta si un memorandum, iar in cadrul acesteia se spera ca va exista o proclamatie unitara privind autonomia Tinutului Secuiesc.
CHIŞINĂU: PE 25 IULIE, CREŞTINII ORTODOCŞI DIN MOLDOVA AU PARTICIPAT LA ÎNTRUNIREA CU TEMA "VIAŢA FĂRĂ COD" iulie 26 2009 - 09:02 (Centrul MDN)
Pe 25 iulie, aproximativ 400 de creştini ortodocşi din întreaga ţară au participat în incinta sălii mari a Uniunii Scriitorilor la o întîlnire duhovnicească pe tema codului antihristic de identificare personală (despre acest eveniment s-a anunţat prin intermediul ziarului ortodox "Toaca" şi prin viu grai pe la diferite parohii din ţară). Problema respectivă, deosebit de gravă şi apăsătoare pentru întreaga suflare creştinească din ţară, a fost abordată din mai multe perspective: s-a discutat din punct de vedere juridic situaţia actuală din ţară referitor la posibiltiatea exercitării drepturilor cetăţeneşti de către creştinii necodificaţi, s-au discutat şi diferitele feluri de rezistenţă în faţa mecanismelor anticreştine diriguite de duşmanii credinţei sus-puşi. Deşi la această întîlnire au fost invitaţi reprezentanţi din numeroase ministere şi departamente nemijlocit implicate în crearea şi implimentarea directă a aşa-numitei "Moldove electronice", doar 2 funcţionari au găsit de cuviinţă să vină la întîlnirea cu cetăţenii ortodocşi ai ţării: dna Angela Chirilov, şef al Direcţiei Asistenţă Socială, Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului şi dl Ruslan Ciobanu, director al Întreprinderii de Stat "Registrul Animalelor" (structură subordonată Ministerului Agriculturii). Chiar dacă fiecare dintre cei 2 invitaţi au vorbit în jur de 20 de minute fiecare, aceştia nu au reuşit să exprime nici un mesaj concret referitor la problemele cu care se confruntă în fiecare zi creştinii care nu au primit codul antihristic sau care s-au lepădat de acesta. Totuşi, aceştia au promis că pînă la sfîrşitul anului curent se vor lua unele măsuri guvernamentale care vor ameliora niţel situaţia actuală. Creştinii, reprezentaţi de părintele Anatolie Cibric, conducătorul Asociaţiei Ortodoxe „Fericita Maică Matrona” şi dna Elena Bîtcă, jurista Mitropoliei Moldovei, au cerut să fie informaţi cu privire la mersul discuţiilor şi luării decizilor în această direcţie. În cadrul întîlnirii s-au dat şi răspunsuri la situaţii concrete din viaţa creştinilor. Astfel, părintele Veaceslav, parohul bisericii satului Tudora (Ştefan-Vodă), a mărturisit în faţa creştinilor experienţa sa personală: soţia acestuia, cu ajutorul medicului ortodox din Ucraina, Veaceaslav Zakrevski, a născut în condiţii casnice, astfel izbutind, după o serie de "bătălii" prin instanţele de judecată, să evite codificarea pruncului nou-născut. Apoi, dna Alexeionok Ala a relatat felul în care se luptă împotriva vaccinării copiilor ei şi ai altor creştini, menţionînd că la momentul actual nu există, din păcate, o pîrghie juridică bine conturată de împotrivire în faţa vaccinurilor nimicitoare de om. Ulterior, au fost prezentate creştinilor 4 filme documentare de scurt metraj care au arătat cum funcţionează la modul real guvernul electronic, relaţiile electronice om-stat, cum se implantează un cip în trupul omului, cum administrează dirijorii sistemului electronic de supraveghere a populaţiei fiecare pas al omului etc. La întîlnirea de ieri s-au făcut şi 3 anunţuri importante pentru orice creştin-ortodox din ţară şi anume: O nouă ultimă manifestaţie de protest împotriva guvernării electronice şi pentru obţinerea de către creştinii necodificaţi a drepturilor legale cetăţeneşti va avea loc miercuri, 4 noiembrie, ora 1000 în faţa Parlamentului; Drumul Crucii în jurul Moldovei începe pe data de 5 august din orăşelul Ştefan-Vodă, după săvîrşirea Sfintei Liturghii; (vom reveni cu detalii despre traseu) Se organizează o nouă provocare antihristică din partea sectanţilor (adventişti şi nu numai) pe 15 august în Piaţa Marii Adunări Naţionale. S-a discutat felul în care creştinii ortodocşi vor protesta împotriva acestei pîngăriri de scară naţională, urzită în premieră pentru ţara noastră. Despre toate aceste evenimente de care ne apropiem cu paşi grăbiţi vă vom informa la momentul potrivit. AICI puteţi vedea cîteva imagini de la întrunirea creştinilor basarabeni
Sfâşietoare, netrecătoare, dureroasă — memorie a inimii. Aşa-i zămislit omul: ceea ce trece prin minte, intelect se mai şi uită, iar ceea ce loveşte, răneşte inima, o face să sângereze necontenit — niciodată.
Cu ocazia aniversării a 60 de ani de la noaptea cu bocete din 6 iulie 1949, când zeci de mii de nevinovate jertfe ale dezmălţului comunist au luat calea Siberiei, în biserica din Codreanca — Străşeni a fost inaugurată şi sfinţită o placă comemorativă cu numele a 19 săteni, care o dată arestaţi, deportaţi, căzuţi în prizonierat, nu au mai revenit la baştină, aflându-şi sfârşitul în pământurile îngheţate ale Siberiei.
Leonid Popandopol şi Nicolae Burlacu (primul — fost primar liberal, al doilea — fost perceptor ) au fost arestaţi chiar în primele zile după «eliberarea» din 28 iunie 1940 şi, ca într-o «explozie nucleară», au dispărut fără urmă. La fel a dispărut şi Leonid Untilă, învăţător, arestat în decembrie 1940.
Niicun bărbat din cei deportaţi la 13 iunie 1941 nu a mai revenit în sat. Soarta lor e necunoscută. Despre Ilie Ursu, fost director al şcolii, se ştie doar că şi-a găsit sfârşitul în lagărul de la Ivdel.
Dumitru Rogojină, fost ajutor de primar,s-a stins în închisoarea din Orhei, «cercetat» de torţionarii HKBД-ului.Vasile Jian, Gheorghe Fişer, Mihail Gavriliţă au murit în lagărele de prizonieri în diferite puncte ale Uniunii Sovietice.
Din contingentul deportărilor din 1949 au rămas sub ţărânele străine, vitrege, siberiene: Bobeică Eugenia, Murzacov Gheorghe, Murzacov Mina, Murzacov Rima.
Un loc aparte îi revine lui Pavel Boguş, fost student al şcolii pedagogice din Orhei, membru al Organizaţiei rezistenţei anticomuniste «Majadahonda», judecat la 25 de ani, care, a dispărut fără urmă în gulag.
Preotul — paroh, Ioan Caţer, a săvârşit slujba de pomenire rostind şi un emoţionant cuvânt prilejuit de eveniment.
Proiectul a fost realizat datorită sprijinului generos al fostului deportat politic, Petru Murzacov, al fiului lui, Iurie Murzacov, a altor rude mai apropiate şi mai îndepărtate ale celor nominalizaţi pe placa memorială, printre ele fiind şi Virginia Cosovschii fiica pomenitului Mihail Gavriliţă.
Sperăm: amintirea acestor mucenici ai gulagurilor comuniste va ţine trează conştiinţa enoriaşilor parohiei în actuala criză politico-morală, arătându-le calea spre adevăr şi lumină, pe care stafia comunistă nu le poate veşnic întuneca.
Aud cu inima, cugetul, întreaga mea fiinţă, porunca, chemarea, apelul celor răpuşi în temniţele comuniste:
“Treziţi-vă fraţilor, din somnul conştiinţei întunecate de propaganda diabolică, vrăjmaşă / Nu-i Votaţi pe călăii noştri, Nu-i votaţi pe comunişti /”
Dumnezeu să vă lumineze şi să vă ajute, Constantin Bobeică, fost deportat politic.
Comemorarea eroilor Rezistenţei Anticomuniste din Ţara Făgăraşului a avut loc duminică, 26 iulie 2009, la Crucea-monument de la Mănăstirea Brîncoveanu
„Cu mulţi ani în urmă, nişte adolescenţi, încă aproape copii, aflîndu-se la o răscruce de viaţă, v-au cerut să le scrieţi pe o carte de rugăciuni un cuvînt călăuzitor. Şi ne-aţi scris: „Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc“. Şi aţi desenat dedesubt o cruce ...
...şi un steag dac, simbolizînd pe Dumnezeu şi neamul nostru. Dumneata ai trăit, ai luptat şi ai închis ochii aşa cum ai scris. După 50 de ani, unul dintre acei copii, azi la rîndu-i bătrîn, îţi depune pe mormînt această carte, în care e cuprinsă viaţa, lupta şi moartea tinerilor de atunci şi a altora ca ei. Nu ne-am ridicat totdeauna la înălţimea devizei, dar am năzuit mereu spre aceasta“ scria Ion Gavrilă Ogoranu în prefaţa primului volum al cărţii „Brazii se frînd dar nu se îndoiesc“, în memoria lui Traian Trifan. De trei ani, luptătorul Ion Gavrilă Ogoranu s-a alăturat eroilor anticomunişti şi lui Bădia Traian, acolo sus, în ceruri. Şi privesc de la depărtare ce s-a ales din lupta lor. Comemorarea anuală se păstrează însă aşa cum le-a fost voia lor, la Crucea ridicată lîngă Mănăstirea Brâncoveanu de la Sîmbăta de Sus, în prima duminică după sărbătoarea Sfîntului Ilie. Din păcate, an de an vin tot mai puţini luptători, pentru că timpul nemilos vrea să-i adune laolaltă, acolo, în ceruri.
Execuţia Grupului Dabija
Mulţi oameni se întreabă azi, la peste şase decenii de la lupta anticomunistă, de ce se face atîta vorbire despre cei care au crezut în această rezistenţă, de ce trebuie să fie declaraţi cetăţeni de onoare, de ce trebuie să fie recompensaţi cu onoruri sau bani, de ce să aibă caziere curate că doar au fost încarceraţi. Sînt întrebări nu doar ale generaţiilor tinere care n-au deschis un volum de carte scris de cei care au trecut prin gulagul comunist, sau care au aflat despre rezistenţa anticomunistă numai din cartea de istorie actuală şi care i-a rezervat acelei perioade doar cîteva fraze. Sînt însă şi adulţi sau chiar vîrstnici care ignoră acea parte a istoriei pentru că în acei ani ei n-au simţit teroarea şi persecuţiile regimului. Pentru aceia dintre ei, redau doar una dintre numeroasele execuţii în masă ale luptătorilor, cea a grupului Dabija, descrisă chiar de comunişti. „După aceasta, condamnaţii au fost legaţi la ochi. În care moment Dabija s-a exprimat că el nu vrea să fie legat la ochi, fără a i se îndeplini această dorinţă. Au fost aşezaţi la locul execuţiei şi înainte de deschiderea focului au început pe rînd să se manifeste prin anumite exprimări. Astfel Traian Mihălţean a spus: Cu aceeaşi monedă vă vom plăti!, Bolfea Silvestru: Doamne ajută, iar Dabija a strigat: Trăiască România!“. A urmat apoi împuşcarea lor, apoi medicul legist a constatat moartea tuturor celor şapte“. Căpitanul de Securitate Gheorghe Crăciun raporta atunci cu atîta mîndrie colonelului Dulgheru (Dulbetgher) executarea grupului Dabija, „Atît Tov: Lt. Colonel care a citit degradarea celor doi condamnaţi cît şi procuroreul, au avut o atitudine demnă. Plutonul de execuţie s-a comportat conform instrucţiunilor primite de la comandantul de pluton, care după execuţie a spus ostaşilor: „Tovarăşi ne-am îndeplinit datoria faţă de clasa muncitoare“. Cadavrele celor şapte au fost transportate de la locul execuţiei şi au fost îngropate de către organele de miliţie şi Securitate sub supravegherea directă a noastră. Execuţia celor şapte a decurs în ordine, asistenţii fiind Comandanţi militari din Sibiu, avocaţii apărători şi membrii din Biroul Judeţenei PMR Sibiu. Paza a fost în tot timpul asigurată de către organele noastre, ajutate de către organele de miliţie.“ LT. Colonel de Securitate Gh. Crăciun; Lt de Securitate V. Nistor. Precum această execuţie au fost şi altele. Trupurile tinerilor luptători au fost secerate de gloanţe. Grupul făgărăşenilor executaţi în 1957, la Jilava, grupul Săplăcan, grupul Mogoş şi Mazilu, etc. Stau mărturie documentele Securităţii, căci o cruce sau un mormînt al lor, nu există.
În cazul reprimării Rezistenţei Anticomuniste un rol la fel de important, un rol criminal, l-au avut atît străinii cît şi românii. „Ce aveau comun cu România Ana Pauker, Luca, Nicolski sau Teohari Georgescu şi alţii ca ei? Dar examinînd de aproape crimele, nu aceştia le-au executat. Aceştia numai au dat ordin. Treburile murdare ale regimului au fost făcute în marea majoritate de români. Ei ameninţau populaţia, ei băteau în case, pe uliţe, la securitate. Ei ucideau din ordin sau din zel, ei condamnau. Românii erau cei care-i executau pe condamnaţii la moarte, ei îi chinuiau în închisori, ei colectivizau satele, ei strămutau satele în Bărăgan, ei au făcut reeducările la Piteşti, Gherla şi Aiud. Şi făceau acestea cu zel pentru a fi lăudaţi şi recompensaţi de stăpînii lor, străini de neamul românesc. Cum a fost posibil ca în sînul neamului nostru să fie atîţia executannţi ai crimei? pentru că nu pot crede că erau convinşi că fac acest lucru pentru România. Aici trebuie căutat un răspuns de către istorici, psihologi, etnologi şi scriitori. Cum a fost posibil ca un popor să-şi plece capul şi să nu se revolte în faţa atîtor umilinţe? Vom învăţa ceva din această lecţie vie a istoriei?“ scria Ion Gavrilă Ogoranu în volumul III al cărţii.
Veşnica pomenire s-a auzit din nou
La Crucea monument de la Mănăstirea Brîncoveanu de la Sîmbăta de Sus s-au adunat şi în acest an supravieţuitorii gulagului comunist, urmaşii şi rudele acestora. Este al 14 an cînd preoţii mănăstirii oficiază parastasul şi slujba de pomenire pentru eroii Ţării Făgăraşului. Pentru cei care au pierit în luptele directe cu securitatea comunistă, pentru cei împuşcaţi de comunişti în închisori sau în lagărele de muncă şi pentru toţi cei care şi-au dat viaţa pentru a-i sprijini pe luptătorii anticomunişti. Toţi deopotrivă au fost pomeniţi duminică, 26 iulie a.c., în prima duminică după sărbătoarea Sfîntului Ilie.
O cruce din marmură, simplă, dar care a strîns toată suferinţa, moartea şi chinul îndurat de Ţara Făgăraşului în regimul comunist. Au fost înşiruite numele tinerilor făgărăşeni care au avut curajul să-i înfrunte pe comunişti. Şi care au murit pentru idealul de credinţă, dreptate şi adevăr. Nu s-a reuşit inscripţionarea numelor tuturor eroilor pentru că sînt mii. S-a auzit din nou „veşnica pomenire“ pentru eroii martiri ai Făgăraşului. Au făcut posibilă organizarea evenimentului Fundaţia „Ion şi Ana Gavrilă“, Partidul Pentru Patrie, Monitorul de Făgăraş şi AFDPR. Ca în fiecare an, organizatorii au avut sprijinul stăreţeiei Mănăstirii Brîncoveanu care a asigurat cazarea şi masa participanţilor şi SC Transbus SA care a asigurat transportul participanţilor de la Gara Făgăraş la mănăstire şi retur.
Istoria Crucii - monument
Locaţia actuală a Crucii de Mănăstirea Brâncoveanu a fost stabilită în anul 1952 de către luptătorii grupului Gavrilă aflat în acel an pe crestele Munţilor Făgăraş. Era sărbătoarea Paştelui, o zi frumoasă de primăvară, iar ei ascultau slujba Învierii oficiată la mănăstire de către părintele Arsenie Boca. „Ne gîndeam la cei căzuţi dintre noi pînă atunci: Marcel Cornea, Silviu Socol, Porîmbu, căpitan Monea, Mogoş, Mazilu, Partenie Cosma şi ceilalţi despre a căror soartă nu ştiam nimic. Eram încă sub povara amintirii ultimului căzut, Baciu, fratele lui Ghiţă Haşu. Am rămas tăcuţi cît a ţinut slujba. Nu ştiu care a avut părerea, parcă Brâncoveanu (N.R. Remus Sofonea din Drăguş), pe care a spus-o cu glas tare: Dacă vreunul dintre noi va supravieţui, să ne legăm ca acela să ne adune oasele de pe unde vor fi fost aruncate şi să le îngroape aici lîngă această mănăstire. În 1990 mi-am adus aminte de acest legămînt şi le-am amintit lui Ilioi şi celorlaţi legămîntul făcut cu 40 de ani în urmă şi am pornit la realizarea lui. Trupurile morţilor nu aveam de unde le lua, noi nu ştim unde sînt, nimeni n-a venit să ne spună, pe ucigaşi nimeni nu i-a deranjat să spună locul unde i-au aruncat. Rămînea doar să ridicăm o cruce seacă undeva ca amintire“ scria Ion Gavrilă Ogoranu. Sfinţirea crucii a avut loc în 17 octombrie 1995 după multe ezitări, aprobări şi umilinţe. „După ridicarea crucii m-am simţit eliberat ca de-o povară grea. Tocind scările de piatră ale instituţiilor de care depindea aprobarea ridicării crucii, căciulindu-mă în faţa multora, încercînd să-i convong că noi vrem să ridicăm o cruce pentru cei care n-au nici mormînt, nici cruce, şi nu un monument de care să se mire lumea, purtam teama de a nu muri înainte ca aceată datorie să fie împlinită“ scria şeful Rezistenţei Anticomuniste, Ion gavrilă Ogoranu. De atunci, an de an este îndeplinită şi dorinţa luptătorului de a se organiza la Cruce, comemorarea eroilor. În prima duminică după sărbătoarea Sfîntului Ilie, aşa cum ei au vrut.
