Alegeri în Moldova - votezi comuniştii beat, nebun sau şantajat.

Şmecherie, şantaj, mită, încălcarea drepturilor şi manipularea procesului de vot în Republica Moldova! Toate astea au fost folosite din nou la alegerile parlamentare anticipate ţinute ieri în statul de peste Prut, de comuniştii aflaţi la putere. Aflaţi într-o situaţie dificilă după ce au fost nevoiţi să repete alegerile din prima săptămână a lui aprilie şi confruntaţi cu perspectiva de a fi dislocaţi de la putere, comuniştii nu s-au dat înapoi de la metodele hoţeşti tradiţionale, ca şi la precedentul scrutin. De data asta, sorţii par să nu le mai fie însă aşa de favorabili, iar găinăriile electorale care i-au făcut celebri ar putea să nu fie de ajuns pentru rămânerea la guvernare. Există totuşi posibilitatea ca rezultatul să-i oblige doar să „împartă puterea“ cu altcineva.

Nebunie curată la vot !

În comuna Coceri, presa moldoveană a relatat faptul că puterea a adus la vot în „turism electoral“ chiar şi 14 oameni bolnavi pishic, care au fost sfătuiţi să voteze cu Partidul Comuniştilor din Republica Moldova. De altfel, turismul electoral a fost semnalat în foarte multe dintre satele Moldovei, practică pentru care partidul lui Voronin nu s-a sfiit să folosească resursele statului.
Într-o altă localitate moldoveană, Corjova, un grup de persoane necunoscute au blocat pur şi simplu secţia de vot şi nu au mai permis accesul, fără ca forţele de ordine să intervină într-un fel. Observatorul român, europarlamentarul Cristian Preda, a dezvăluit că cei care blocau secţia erau cazaci din Transnistria.
La ţară, oamenii lui Voronin au folosit o veche metodă de „ameţit“ alegătorii - le-au dat acestora băutură pentru a-i convinge să voteze cu PCRM.

Militarii, forţaţi să voteze comuniştii

„Ziarul de Gardă“ de la Chişinău a dezvăluit faptul că viceministrul moldovean de Interne, Andrei Sumleanschi, le-ar fi ordonat militarilor de la unitatea de carabinieri UM 1002 să voteze cu PCRM. Probabil pentru a fi şi mai convingător, acesta a adăugat şi promisiunea că dacă vor proceda în acest mod, vor fi demobilizaţi mai devreme.

Te trezeşti cu necunoscuţi pe adresa ta!

O altă practică „murdară“ folosită şi anterior de comunişti a fost „încărcarea“ listelor electorale cu oameni care nici măcar nu locuiesc la adresele la care sunt trecuţi, practică semnalată în sute de cazuri.
Până şi liderul Partidului Liberal Democrat din Republica Moldova, Vlad Filat, a avut imensa surpriză să constate că pe adresa lui erau trecute două persoane despre care n-avea habar cine ar putea fi.
E foarte posibil ca multe dintre persoanele trecute pe această listă să fi fost persoane decedate sau pur şi simplu plecate din ţară, de numele cărora comuniştii s-au folosit şi la alegerile din 5 aprilie pentru a „îndesa“ mii de voturi. Cu menţiunea „votat PCRM“, desigur.

„Mânăriile“, pregătite din timp

Comuniştii au pregătit terenul din timp pentru ca toate elementele să-i avantajeze
1. Au făcut aproape imposibilă exercitarea dreptului de vot pentru basarabenii din străinătate, aproape toţi anti-comunişti. Spre exemplu, în Spania, unde sunt câteva sute de mii de basarabeni, nu există nici măcar o secţie de vot, existând însă una în Portugalia.
2. Au programat alegerile vara, când electoratul activ e plecat în vacanţă, ca şi studenţii, iar votanţii tradiţionali ai comuniştilor, adică pensionarii, şi mulţi dintre agricultori sunt acasă.
3. Au monopolizat mare parte din apariţiile în mass-media, deşi şeful misiunii PE, europarlamentarul Marianjean Marinescu, a arătat că nu au reuşit să facă asta la nivelul celui din aprilie. Folosirea controlului asupra mass-media de stat şi a şantajului asupra celor private au fost armele lor.
4. Au expulzat o serie de observatori independenţi din organizaţia ENEMO, proveniţi din Georgia, Ucraina, Kîrgîstan şi Rusia.

Lupu - „făcătorul de regi“?

Dacă la alegerile din 5 aprilie forţele care s-au confruntat au fost pe de o parte opoziţia liberală (PLM, PLDM şi Alianţa Moldova Noastră), iar pe de alta Partidul Comuniştilor, de data asta în ecuaţie a intrat un alt jucător important - Marian Lupu.
Fost membru al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova şi preşedinte al Parlamentului până în aprilie, Lupu a devenit lider al Partidului Democrat din Moldova şi va fi cel care va înclina balanţa într-o parte sau alta.
Cum comuniştii sunt cotaţi cam la 30% din voturi (deşi, ca la 5 aprilie, vor obţine probabil mai mult cu ajutorul fraudelor electorale), iar opoziţia liberală tot cam la acelaşi nivel, formaţiunea lui Marian Lupu va decide aproape sigur viitoarea putere.
Lupu, un economist echilibrat cu alură de tehnocrat, a reprezentat ani de-a rândul „faţa umană“ a PCRM, dar a anunţat că nu va face o alianţă de guvernare numai cu acesta, ci doar dacă participă mai multe partide. În plus, o condiţie pentru o alianţă de felul acesta ar fi ca Voronin să nu mai conducă într-un fel sau altul PCRM. „Nu vom vota niciodată un preşedinte comunist“, a anunţat Lupu, care a dezvăluit şi motivul pentru care nu vrea să fie singur într-o relaţie cu comuniştii: „sunt ca femeia de păianjen, îşi devorează partenerul“.

Cu Rusia, dar relaţie decentă cu România!

Pragmaticul Marian Lupu a anunţat că în cazul în care ajunge la guvernare partenerul său extern cel mai important va fi Rusia, cu care vrea un „parteneriat strategic consolidat“, în primul rând din raţiuni geopolitice şi economice.
Cu toate astea, Lupu nu e nici pe departe un anti-român ca Voronin şi pledează pentru relaţii bune cu acestea şi pentru integrarea în Uniunea Europeană.
Mai mult, spre deosebire de Voronin, el nu marşează pe un discurs de tip sovietic şi recunoaşte că în Moldova şi România se vorbeşte aceeaşi limbă şi că împărtăşim în mare aceeaşi cultură.

Lucian Lumezeanu
Curentul

Un parinte spune ca luptatorii anticomunisti nu au luptat pentru Hristos. Urmari in viata duhovniceasca ale unor cuvinte nedrepte.

Mt 16, 20-24]. Atunci când Sfinţii Apostoli L-au mărturisit pe Mântuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu, El a zis că „se cuvine... să pătimească... şi să fie ucis". Lucrarea Sa era gata: rămânea numai să fie desăvârşită prin moartea pe cruce. Acelaşi lucru se întâm­plă şi în privinţa sporirii duhovniceşti a creştinului. Câtă vreme el se mai luptă cu patimile, vrăjmaşul încă trage nădejde să-1 mai ducă cumva în ispită; însă când patimile se potolesc şi vrăjmaşul nu mai are de-acum putere să le aţâţe, el stârneşte ispite din afară: tot felul de prigoniri nedrepte, şi încă dintre cele mai anevoie de îndurat; se străduie să insufle gândul: „De ce să te osteneşti şi să te lupţi? Oricum, n-ai nici un folos din asta". Insă atunci când el se pregăteşte în acest chip să vină cu război din afară, Domnul trimite ostenitorului său duhul răbdării, şi mai înainte ca vrăjmaşul să reuşească a pricinui vreun necaz, însufleţeşte inima lui să fie gata a primi toate felu­rile de pătimiri şi neplăceri, iar vrăjmaşului nu-i reuşeşte vicleşugul. După cum Domnul a spus despre Sine că „se cuvine să pătimească", şi aceştia încearcă o anumită însetare de pătimiri; şi atunci când ele vin le întâmpină cu bucurie, le sorb aşa cum soarbe însetatul apa răcoroasă.


[ Mt. 16, 24-28]. De la cei care vor să Ii urmeze, Domnul cere desăvârşită lepădare: „Să se lepede de sine". Se poate spune şi altfel: leapădă-ţi intere­sele şi caută numai interesele Domnului. Aceasta o vei face dacă vei săvârşi pururea cele plăcute Lui. „Dar cum pot reuşi asta ?"

Caută cu luare aminte la ceea ce este înlăuntru şi împrejurul tău; şi hotărând limpede ce este plă­cut înaintea Domnului să faci în cutare sau cutare împre­jurare, din afară sau lăuntrică, fă precum ai hotărât fără să te cruţi şi fără să amesteci aici socotelile tale omeneşti, cu deplină lepădare de sine. Vei spune: „Dar asta e anevoie de făcut". Nu, nu-i aşa. Ni s-au dat porunci limpezi; aces­tea arată tot ce-I place Domnului să facem. Rămâne nu­mai să le potriveşti la împrejurarea în care te afli, iar asta nu e prea greu. E de ajuns să ai gândire sănătoasă. Dacă nu îţi dai seama, întreabă-1 pe părintele tău duhovnicesc sau pe un alt om care are evlavie, şi fă aşa cum ţi s-a spus. Oricum, însă, este mai bine să îţi ascuţi judecata prin citirea cuvântului lui Dumnezeu şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi, ca să ai totdeauna sfetnic împreună cu tine.

Raspunsurile la intrebari sunt culese din scrierile Sf. Teofan Zavoratul.

Românii din Covasna şi Harghita pregătesc o manifestaţie împotriva autonomiei teritoriale maghiare

Conducerea Forumului Civic al Romanilor din Harghita si Covasna ia in calcul ca, in functie de ce se va decide la Adunarea alesilor din Secuime din luna septembrie, sa organizeze o adunare a romanilor din Covasna, Harghita si Mures, prin care sa-si exprime punctul de vedere impotriva autonomiei, transmite NewsIn.
Vicepresedintele Forumului, Ioan Lacatusu, a declarat ca o varianta de reactie luata in calcul o reprezinta organizarea unei adunari a reprezentantilor comunitatii romanesti – consilieri locali, judeteni, primari, viceprimari, liderii comunitatilor romanesti, asociatiilor civile si liderilor religiosi, in care se va exprima un punct de vedere comun impotriva autonomiei.
"Luam in calcul, in functie de ce se va decide la Odorheiu, o adunare a reprezentantilor romanilor din Covasna, Harghita, Mures. Avem datoria ca alaturi de liderii comunitatii romanesti din Harghita si Covasna constituiti in cadrul Forumului sa avem, alaturi de reprezentantii romanilor din Mures, un punct de vedere, a spus Lacatusu.
Potrivit acestuia, punctele de vedere care ar fi exprimate la adunarea romanilor vor fi rationale, echilibrate, in interesul romanilor si al concetatenilor maghiari, dar va fi un punct de vedere clar si o delimitare categorica fata de orice forma de autonomie teritoriala.
"Imi pare foarte rau ca liderii concetatenilor maghiari insista in continuare pe autonomia teritoriala care nu va fi niciodata acceptata de comunitatea romaneasca majoritara in tara, indiferent de culoarea politica a partidelor;, a mai afirmat liderul Forumului.
De altfel, acesta a subliniat ca intentioneaza ca dupa alegerile prezidentiale sa propuna organizarea unei reuniuni nationale in cadrul careia partidele politice sa-si spuna clar pozitia fata de aceasta problema a autonomiei teritoriale.
"Sa terminam o data si sa stim clar, sa iasa si sa-si spuna punctul de vedere concetatenilor maghiari;, a conchis Ioan Lacatusu.
In data de 5 septembrie, la Odorheiu Secuiesc are loc in organizarea UDMR si a Consiliului National al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), o Adunare la care sunt asteptate in jur de 2.000 de persoane, consilieri si primari din judetul Covasna, Harghita si Mures. In mare parte va fi vorba despre primari si consilieri ai UDMR, dar nu numai, alaturi de ei urmand a fi prezenti si cei independenti sau cei din partea PCM.
Cu ocazia adunarii se va adopta si un memorandum, iar in cadrul acesteia se spera ca va exista o proclamatie unitara privind autonomia Tinutului Secuiesc.

Ziua Online

http://www.ziua.net/news.php?data=2009-07-29&id=34723

BASARABIA CRESTINA se ridica impotriva insemnarii cu cip precum "dobitoacele din gospodărie" si a vaccinurilor

CHIŞINĂU: PE 25 IULIE, CREŞTINII ORTODOCŞI DIN MOLDOVA AU PARTICIPAT LA ÎNTRUNIREA CU TEMA "VIAŢA FĂRĂ COD" iulie 26 2009 - 09:02 (Centrul MDN)

Pe 25 iulie, aproximativ 400 de creştini ortodocşi din întreaga ţară au participat în incinta sălii mari a Uniunii Scriitorilor la o întîlnire duhovnicească pe tema codului antihristic de identificare personală (despre acest eveniment s-a anunţat prin intermediul ziarului ortodox "Toaca" şi prin viu grai pe la diferite parohii din ţară). Problema respectivă, deosebit de gravă şi apăsătoare pentru întreaga suflare creştinească din ţară, a fost abordată din mai multe perspective: s-a discutat din punct de vedere juridic situaţia actuală din ţară referitor la posibiltiatea exercitării drepturilor cetăţeneşti de către creştinii necodificaţi, s-au discutat şi diferitele feluri de rezistenţă în faţa mecanismelor anticreştine diriguite de duşmanii credinţei sus-puşi.
Deşi la această întîlnire au fost invitaţi reprezentanţi din numeroase ministere şi departamente nemijlocit implicate în crearea şi implimentarea directă a aşa-numitei "Moldove electronice", doar 2 funcţionari au găsit de cuviinţă să vină la întîlnirea cu cetăţenii ortodocşi ai ţării: dna Angela Chirilov, şef al Direcţiei Asistenţă Socială, Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului şi dl Ruslan Ciobanu, director al Întreprinderii de Stat "Registrul Animalelor" (structură subordonată Ministerului Agriculturii). Chiar dacă fiecare dintre cei 2 invitaţi au vorbit în jur de 20 de minute fiecare, aceştia nu au reuşit să exprime nici un mesaj concret referitor la problemele cu care se confruntă în fiecare zi creştinii care nu au primit codul antihristic sau care s-au lepădat de acesta. Totuşi, aceştia au promis că pînă la sfîrşitul anului curent se vor lua unele măsuri guvernamentale care vor ameliora niţel situaţia actuală. Creştinii, reprezentaţi de părintele Anatolie Cibric, conducătorul Asociaţiei Ortodoxe „Fericita Maică Matrona” şi dna Elena Bîtcă, jurista Mitropoliei Moldovei, au cerut să fie informaţi cu privire la mersul discuţiilor şi luării decizilor în această direcţie.
În cadrul întîlnirii s-au dat şi răspunsuri la situaţii concrete din viaţa creştinilor. Astfel, părintele Veaceslav, parohul bisericii satului Tudora (Ştefan-Vodă), a mărturisit în faţa creştinilor experienţa sa personală: soţia acestuia, cu ajutorul medicului ortodox din Ucraina, Veaceaslav Zakrevski, a născut în condiţii casnice, astfel izbutind, după o serie de "bătălii" prin instanţele de judecată, să evite codificarea pruncului nou-născut. Apoi, dna Alexeionok Ala a relatat felul în care se luptă împotriva vaccinării copiilor ei şi ai altor creştini, menţionînd că la momentul actual nu există, din păcate, o pîrghie juridică bine conturată de împotrivire în faţa vaccinurilor nimicitoare de om. Ulterior, au fost prezentate creştinilor 4 filme documentare de scurt metraj care au arătat cum funcţionează la modul real guvernul electronic, relaţiile electronice om-stat, cum se implantează un cip în trupul omului, cum administrează dirijorii sistemului electronic de supraveghere a populaţiei fiecare pas al omului etc.
La întîlnirea de ieri s-au făcut şi 3 anunţuri importante pentru orice creştin-ortodox din ţară şi anume:
O nouă ultimă manifestaţie de protest împotriva guvernării electronice şi pentru obţinerea de către creştinii necodificaţi a drepturilor legale cetăţeneşti va avea loc miercuri, 4 noiembrie, ora 1000 în faţa Parlamentului;
Drumul Crucii în jurul Moldovei începe pe data de 5 august din orăşelul Ştefan-Vodă, după săvîrşirea Sfintei Liturghii; (vom reveni cu detalii despre traseu)
Se organizează o nouă provocare antihristică din partea sectanţilor (adventişti şi nu numai) pe 15 august în Piaţa Marii Adunări Naţionale. S-a discutat felul în care creştinii ortodocşi vor protesta împotriva acestei pîngăriri de scară naţională, urzită în premieră pentru ţara noastră.
Despre toate aceste evenimente de care ne apropiem cu paşi grăbiţi vă vom informa la momentul potrivit.
AICI puteţi vedea cîteva imagini de la întrunirea creştinilor basarabeni

Sursa: http://www.victor-roncea.blogspot.com/

Mormintele din Siberia ale pământenilor noştri ne poruncesc, strigă, ţipă: «Nu-i votaţi pe comunişti»

Sfâşietoare, netrecătoare, dureroasă — memorie a inimii. Aşa-i zămislit omul: ceea ce trece prin minte, intelect se mai şi uită, iar ceea ce loveşte, răneşte inima, o face să sângereze necontenit — niciodată.

Cu ocazia aniversării a 60 de ani de la noaptea cu bocete din 6 iulie 1949, când zeci de mii de nevinovate jertfe ale dezmălţului comunist au luat calea Siberiei, în biserica din Codreanca — Străşeni a fost inaugurată şi sfinţită o placă comemorativă cu numele a 19 săteni, care o dată arestaţi, deportaţi, căzuţi în prizonierat, nu au mai revenit la baştină, aflându-şi sfârşitul în pământurile îngheţate ale Siberiei.

Leonid Popandopol şi Nicolae Burlacu (primul — fost primar liberal, al doilea — fost perceptor ) au fost arestaţi chiar în primele zile după «eliberarea» din 28 iunie 1940 şi, ca într-o «explozie nucleară», au dispărut fără urmă. La fel a dispărut şi Leonid Untilă, învăţător, arestat în decembrie 1940.

Niicun bărbat din cei deportaţi la 13 iunie 1941 nu a mai revenit în sat. Soarta lor e necunoscută. Despre Ilie Ursu, fost director al şcolii, se ştie doar că şi-a găsit sfârşitul în lagărul de la Ivdel.

Dumitru Rogojină, fost ajutor de primar,s-a stins în închisoarea din Orhei, «cercetat» de torţionarii HKBД-ului.Vasile Jian, Gheorghe Fişer, Mihail Gavriliţă au murit în lagărele de prizonieri în diferite puncte ale Uniunii Sovietice.

Din contingentul deportărilor din 1949 au rămas sub ţărânele străine, vitrege, siberiene: Bobeică Eugenia, Murzacov Gheorghe, Murzacov Mina, Murzacov Rima.

Un loc aparte îi revine lui Pavel Boguş, fost student al şcolii pedagogice din Orhei, membru al Organizaţiei rezistenţei anticomuniste «Majadahonda», judecat la 25 de ani, care, a dispărut fără urmă în gulag.

Preotul — paroh, Ioan Caţer, a săvârşit slujba de pomenire rostind şi un emoţionant cuvânt prilejuit de eveniment.

Proiectul a fost realizat datorită sprijinului generos al fostului deportat politic, Petru Murzacov, al fiului lui, Iurie Murzacov, a altor rude mai apropiate şi mai îndepărtate ale celor nominalizaţi pe placa memorială, printre ele fiind şi Virginia Cosovschii fiica pomenitului Mihail Gavriliţă.

Sperăm: amintirea acestor mucenici ai gulagurilor comuniste va ţine trează conştiinţa enoriaşilor parohiei în actuala criză politico-morală, arătându-le calea spre adevăr şi lumină, pe care stafia comunistă nu le poate veşnic întuneca.

Aud cu inima, cugetul, întreaga mea fiinţă, porunca, chemarea, apelul celor răpuşi în temniţele comuniste:

“Treziţi-vă fraţilor, din somnul conştiinţei întunecate de propaganda diabolică, vrăjmaşă / Nu-i Votaţi pe călăii noştri, Nu-i votaţi pe comunişti /”

Dumnezeu să vă lumineze şi să vă ajute, Constantin Bobeică, fost deportat politic.

Ziarul de Garda
Sursa:

www.jos-comunismul.blogspot.com

Sfinţi ai închisorilor - Comemorarea eroilor Rezistenţei Anticomuniste din Ţara Făgăraşului (relatare Monitorul de Fagaras)

Comemorarea eroilor Rezistenţei Anticomuniste din Ţara Făgăraşului a avut loc duminică, 26 iulie 2009, la Crucea-monument de la Mănăstirea Brîncoveanu

„Cu mulţi ani în urmă, nişte adolescenţi, încă aproape copii, aflîndu-se la o răscruce de viaţă, v-au cerut să le scrieţi pe o carte de rugăciuni un cuvînt călăuzitor. Şi ne-aţi scris: „Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc“. Şi aţi desenat dedesubt o cruce ...

...şi un steag dac, simbolizînd pe Dumnezeu şi neamul nostru. Dumneata ai trăit, ai luptat şi ai închis ochii aşa cum ai scris. După 50 de ani, unul dintre acei copii, azi la rîndu-i bătrîn, îţi depune pe mormînt această carte, în care e cuprinsă viaţa, lupta şi moartea tinerilor de atunci şi a altora ca ei. Nu ne-am ridicat totdeauna la înălţimea devizei, dar am năzuit mereu spre aceasta“ scria Ion Gavrilă Ogoranu în prefaţa primului volum al cărţii „Brazii se frînd dar nu se îndoiesc“, în memoria lui Traian Trifan. De trei ani, luptătorul Ion Gavrilă Ogoranu s-a alăturat eroilor anticomunişti şi lui Bădia Traian, acolo sus, în ceruri. Şi privesc de la depărtare ce s-a ales din lupta lor. Comemorarea anuală se păstrează însă aşa cum le-a fost voia lor, la Crucea ridicată lîngă Mănăstirea Brâncoveanu de la Sîmbăta de Sus, în prima duminică după sărbătoarea Sfîntului Ilie. Din păcate, an de an vin tot mai puţini luptători, pentru că timpul nemilos vrea să-i adune laolaltă, acolo, în ceruri.

Execuţia Grupului Dabija

Mulţi oameni se întreabă azi, la peste şase decenii de la lupta anticomunistă, de ce se face atîta vorbire despre cei care au crezut în această rezistenţă, de ce trebuie să fie declaraţi cetăţeni de onoare, de ce trebuie să fie recompensaţi cu onoruri sau bani, de ce să aibă caziere curate că doar au fost încarceraţi. Sînt întrebări nu doar ale generaţiilor tinere care n-au deschis un volum de carte scris de cei care au trecut prin gulagul comunist, sau care au aflat despre rezistenţa anticomunistă numai din cartea de istorie actuală şi care i-a rezervat acelei perioade doar cîteva fraze. Sînt însă şi adulţi sau chiar vîrstnici care ignoră acea parte a istoriei pentru că în acei ani ei n-au simţit teroarea şi persecuţiile regimului. Pentru aceia dintre ei, redau doar una dintre numeroasele execuţii în masă ale luptătorilor, cea a grupului Dabija, descrisă chiar de comunişti. „După aceasta, condamnaţii au fost legaţi la ochi. În care moment Dabija s-a exprimat că el nu vrea să fie legat la ochi, fără a i se îndeplini această dorinţă. Au fost aşezaţi la locul execuţiei şi înainte de deschiderea focului au început pe rînd să se manifeste prin anumite exprimări. Astfel Traian Mihălţean a spus: Cu aceeaşi monedă vă vom plăti!, Bolfea Silvestru: Doamne ajută, iar Dabija a strigat: Trăiască România!“. A urmat apoi împuşcarea lor, apoi medicul legist a constatat moartea tuturor celor şapte“. Căpitanul de Securitate Gheorghe Crăciun raporta atunci cu atîta mîndrie colonelului Dulgheru (Dulbetgher) executarea grupului Dabija, „Atît Tov: Lt. Colonel care a citit degradarea celor doi condamnaţi cît şi procuroreul, au avut o atitudine demnă. Plutonul de execuţie s-a comportat conform instrucţiunilor primite de la comandantul de pluton, care după execuţie a spus ostaşilor: „Tovarăşi ne-am îndeplinit datoria faţă de clasa muncitoare“. Cadavrele celor şapte au fost transportate de la locul execuţiei şi au fost îngropate de către organele de miliţie şi Securitate sub supravegherea directă a noastră. Execuţia celor şapte a decurs în ordine, asistenţii fiind Comandanţi militari din Sibiu, avocaţii apărători şi membrii din Biroul Judeţenei PMR Sibiu. Paza a fost în tot timpul asigurată de către organele noastre, ajutate de către organele de miliţie.“ LT. Colonel de Securitate Gh. Crăciun; Lt de Securitate V. Nistor. Precum această execuţie au fost şi altele. Trupurile tinerilor luptători au fost secerate de gloanţe. Grupul făgărăşenilor executaţi în 1957, la Jilava, grupul Săplăcan, grupul Mogoş şi Mazilu, etc. Stau mărturie documentele Securităţii, căci o cruce sau un mormînt al lor, nu există.

În cazul reprimării Rezistenţei Anticomuniste un rol la fel de important, un rol criminal, l-au avut atît străinii cît şi românii. „Ce aveau comun cu România Ana Pauker, Luca, Nicolski sau Teohari Georgescu şi alţii ca ei? Dar examinînd de aproape crimele, nu aceştia le-au executat. Aceştia numai au dat ordin. Treburile murdare ale regimului au fost făcute în marea majoritate de români. Ei ameninţau populaţia, ei băteau în case, pe uliţe, la securitate. Ei ucideau din ordin sau din zel, ei condamnau. Românii erau cei care-i executau pe condamnaţii la moarte, ei îi chinuiau în închisori, ei colectivizau satele, ei strămutau satele în Bărăgan, ei au făcut reeducările la Piteşti, Gherla şi Aiud. Şi făceau acestea cu zel pentru a fi lăudaţi şi recompensaţi de stăpînii lor, străini de neamul românesc. Cum a fost posibil ca în sînul neamului nostru să fie atîţia executannţi ai crimei? pentru că nu pot crede că erau convinşi că fac acest lucru pentru România. Aici trebuie căutat un răspuns de către istorici, psihologi, etnologi şi scriitori. Cum a fost posibil ca un popor să-şi plece capul şi să nu se revolte în faţa atîtor umilinţe? Vom învăţa ceva din această lecţie vie a istoriei?“ scria Ion Gavrilă Ogoranu în volumul III al cărţii.

Veşnica pomenire s-a auzit din nou

La Crucea monument de la Mănăstirea Brîncoveanu de la Sîmbăta de Sus s-au adunat şi în acest an supravieţuitorii gulagului comunist, urmaşii şi rudele acestora. Este al 14 an cînd preoţii mănăstirii oficiază parastasul şi slujba de pomenire pentru eroii Ţării Făgăraşului. Pentru cei care au pierit în luptele directe cu securitatea comunistă, pentru cei împuşcaţi de comunişti în închisori sau în lagărele de muncă şi pentru toţi cei care şi-au dat viaţa pentru a-i sprijini pe luptătorii anticomunişti. Toţi deopotrivă au fost pomeniţi duminică, 26 iulie a.c., în prima duminică după sărbătoarea Sfîntului Ilie.
O cruce din marmură, simplă, dar care a strîns toată suferinţa, moartea şi chinul îndurat de Ţara Făgăraşului în regimul comunist. Au fost înşiruite numele tinerilor făgărăşeni care au avut curajul să-i înfrunte pe comunişti. Şi care au murit pentru idealul de credinţă, dreptate şi adevăr. Nu s-a reuşit inscripţionarea numelor tuturor eroilor pentru că sînt mii. S-a auzit din nou „veşnica pomenire“ pentru eroii martiri ai Făgăraşului. Au făcut posibilă organizarea evenimentului Fundaţia „Ion şi Ana Gavrilă“, Partidul Pentru Patrie, Monitorul de Făgăraş şi AFDPR. Ca în fiecare an, organizatorii au avut sprijinul stăreţeiei Mănăstirii Brîncoveanu care a asigurat cazarea şi masa participanţilor şi SC Transbus SA care a asigurat transportul participanţilor de la Gara Făgăraş la mănăstire şi retur.

Istoria Crucii - monument

Locaţia actuală a Crucii de Mănăstirea Brâncoveanu a fost stabilită în anul 1952 de către luptătorii grupului Gavrilă aflat în acel an pe crestele Munţilor Făgăraş. Era sărbătoarea Paştelui, o zi frumoasă de primăvară, iar ei ascultau slujba Învierii oficiată la mănăstire de către părintele Arsenie Boca. „Ne gîndeam la cei căzuţi dintre noi pînă atunci: Marcel Cornea, Silviu Socol, Porîmbu, căpitan Monea, Mogoş, Mazilu, Partenie Cosma şi ceilalţi despre a căror soartă nu ştiam nimic. Eram încă sub povara amintirii ultimului căzut, Baciu, fratele lui Ghiţă Haşu. Am rămas tăcuţi cît a ţinut slujba. Nu ştiu care a avut părerea, parcă Brâncoveanu (N.R. Remus Sofonea din Drăguş), pe care a spus-o cu glas tare: Dacă vreunul dintre noi va supravieţui, să ne legăm ca acela să ne adune oasele de pe unde vor fi fost aruncate şi să le îngroape aici lîngă această mănăstire. În 1990 mi-am adus aminte de acest legămînt şi le-am amintit lui Ilioi şi celorlaţi legămîntul făcut cu 40 de ani în urmă şi am pornit la realizarea lui. Trupurile morţilor nu aveam de unde le lua, noi nu ştim unde sînt, nimeni n-a venit să ne spună, pe ucigaşi nimeni nu i-a deranjat să spună locul unde i-au aruncat. Rămînea doar să ridicăm o cruce seacă undeva ca amintire“ scria Ion Gavrilă Ogoranu. Sfinţirea crucii a avut loc în 17 octombrie 1995 după multe ezitări, aprobări şi umilinţe. „După ridicarea crucii m-am simţit eliberat ca de-o povară grea. Tocind scările de piatră ale instituţiilor de care depindea aprobarea ridicării crucii, căciulindu-mă în faţa multora, încercînd să-i convong că noi vrem să ridicăm o cruce pentru cei care n-au nici mormînt, nici cruce, şi nu un monument de care să se mire lumea, purtam teama de a nu muri înainte ca aceată datorie să fie împlinită“ scria şeful Rezistenţei Anticomuniste, Ion gavrilă Ogoranu. De atunci, an de an este îndeplinită şi dorinţa luptătorului de a se organiza la Cruce, comemorarea eroilor. În prima duminică după sărbătoarea Sfîntului Ilie, aşa cum ei au vrut.

Monitorul de Făgăraş

Părintele Iustin – condamnat pe viaţă?

După ce a ispăşit 12 ani de chinuri în puşcăriile comuniste, Părintele Iustin a fost întrebat în faţa celorlalţi deţinuţi: „Spune, banditule, te-ai schimbat?” La care Părintele a răspuns: „Dar ce, eu am venit aici ca să mă schimb?” „Tu nu înţelegi, banditule, că noi te-am ascuns aici de furia poporului? Toţi te urăsc! Dacă te lăsam în libertate te sfîrtecau oamenii în bucăţi!” „Da? – a replicat Părintele – Duceţi-mă aşa tuns cum sînt şi lăsaţi-mă în gară la Tîrgu Neamţ, iar eu voi spune numai atît: Eu sînt Iustin! Şi să vedem ce-o să facă lumea”. Pentru aceste cuvinte Părintele a mai făcut încă patru ani de detenţie, fără nici o judecată, fiind în fiecare zi ameninţat cu moarte, ca unul care nu figurează nicăieri.

Prin lucrarea lui Dumnezeu, foştii deţinuţi politici au fost eliberaţi. Părintele Iustin, fiind călugăr, s-a dus la mănăstirea de metanie. Dar aici i s-a spus că nu poate fi primit. Atunci Părintele şi-a luat traista şi s-a dus pe un deal împădurit din ţinuturilea Neamţului. Şi într-adevăr, a fost destul să zică: „Eu sînt Iustin”, că toată lumea s-a strîns în jurul lui ca în jurul unui proroc. Să judece alţii dacă este sau nu minune ca un om ieşit din puşcărie, fără nici o leţcaie şi pe deasupra persecutat de mai marii bisericii, să ridice o mănăstire atît de mare şi frumoasă cum e cea de la Petru Vodă, care mai are şi un spital dotat cu tehnologie pe care puţine dintre spitalele din România o au.

Duhovnicii eliberaţi din închisorile comuniste au avut parte şi după eliberare de un regim special care seamănă mai mult a arest la domiciliu decît a libertate. Nici unul dintre ei nu a avut dreptul şi posibilitatea să se întoarcă în mănăstire, ci fiecare a fost fie trimis prin sate, fie duhovnici la maici, fie în străinătate. Securitatea a vegheat cu străşnicie ca aceşti oameni drepţi şi neînfricaţi să nu-şi facă adepţi, să nu reaprindă flacăra mărturisirii şi a jertfelniciei în generaţiile tinere, dar mai ales în rîndul monahilor, care şi pînă azi sînt consideraţi reacţionari sau potenţiali reacţionari.
Despre toate acestea am aflat din vorbirea nemijlocită cu aceşti duhovnici de care lumea nu este vrednică. Iar dacă smerenia lor îi opreşte să se apere de atacurile mincinoase ale celor care îi învinuiesc de „extremism” şi „neascultare”, mie mi s-a părut potrivit să dezmint toate aceste neadevăruri, pentru folosul obştesc al credincioşilor.

Nu am văzut niciodată oameni mai chibzuiţi şi mai preocupaţi de integritatea şi pacea Bisericii, decît cei care au trecut prin calvarul închisorilor comuniste. Nimeni nu poate spune că iubeşte Biserica, dacă nu-i iubeşte pe ei. Către unii ca aceştia a spus Hristos: „Cei ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cei ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine” (Luca 10, 16).

Parintele Savatie