Voronin i-a şters din randul ctitorilor pe ctitorii romani (Regele Mihai I si Patriarhul Miron Cristea) ai Manastirii Curchi, cautata, mai nou, de oficialitati iresponsabile ale statului roman

BLASFEMIE // La indicaţia comuniştilor, în timpul lucrărilor de restaurare, la Complexul monahal Curchi a dispărut pictura murală cu portretul Regelui Mihai I şi al patriarhului Miron Cristea, precum şi o inscripţie datând din perioada celui de-al doilea război mondial

Deşi în 2005 o comisie de experţi din cadrul UNESCO a remarcat importanţa restaurării picturilor murale din cadrul lăcaşelor sfinte de pe teritoriul complexului monastic Curchi, pornirile antiromâneşti ale fostului preşedinte comunist, Vladimir Voronin, s-au dovedit a fi mai puternice. Printre picturile distruse în perioada în care acesta patrona lucrările de restaurare, a fost şi fresca în care erau reprezentate portretele ultimilor ctitori ai catedralei Naşterea Maicii Domnului: Regele Mihai I şi patriarhul României Miron Cristea. Totodată, la indicaţia comuniştilor, în 2008, a fost distrusă inscripţia de deasupra uşii la intrarea în catedrală, o mărturie a evenimentelor produse pe teritoriul mănăstirii în timpul celui de-al doilea război mondial.

În inscripţia, care a supravieţuit perioadei sovietice, aflată deasupra intrării în catedrală se spunea: “Această sfântă biserică cu hramul Naşterea maicii Domnului ziditu-s-a în anul 1864, pe locul vechii biserici a monahului Ioan Curchi, ctitorul mănăstirii. Năvălind însă păgânii bolşevici în anul 1940 peste Basarabia, au pustiit mănăstirea şi au dat foc bisericii acesteia, dar milostivindu-se Dumnezeu, armatele româneşti, cu ajutorul sfintei cruci, gonit-au păgânătatea şi astfel biserica a fost înnoită pictându-se pe de-a-ntregul în zilele marelui rege Mihai I şi conducătorul statului fiind mareşalul Ion Antonescu, arhipăstor al Chişinăului Înalt Preasfinţitul Efrem Tighineanul, guvernator al Basarabiei centrale Olimp Stavrat, iar stareţ al Sfintei Mănăstiri Curchi, protosinghel Teofilact, anul 1943, septembrie 8”.

Acoperite cu vopsea neagră de sovietici

Potrivit slujitorilor bisericii, în timpul celui de-al doilea război mondial, ostaşii sovietici au dat foc bisericii, incendiu care a distrus pictura de pe pereţi. După un puternic bombardament, din cele patru clopotniţe ale catedralei s-au păstrat doar două. Pictura catedralei s-a făcut în 1943 cu ajutorul regelui Mihai I al României, care, înainte de devastarea din ‘40-’41, a vizitat în câteva rânduri mănăstirea. În 1943, la încheierea reparaţiei, are loc sfinţirea catedralei, tot de atunci datând şi picturile ce i-au imortalizat pe noii ctitori ai locaşului. Se zice că, la venirea Maiestăţii Sale, ţăranii din localităţile din preajmă au aşternut covoare pe tot drumul de la Orhei până la Curchi.

În perioada 1959 – 1992, atât timp cât aici s-a aflat spitalul republican de psihiatrie, chipul regelui şi al patriarhului care se aflau de o parte şi de alta a uşii de la intrarea în soborul mănăstirii, au fost vopsite, la indicaţia autorităţilor, cu vopsea neagră. Din 2002, Complexul Monastic Curchi a fost transmis în gestiunea Bisericii Ortodoxe din Moldova.

În dizgraţia lui Voronin

Preotul Onofrei, unul dintre ghizii de la Mănăstirea Curchi, ne spune că tencuiala cu vechile fresce a fost înlăturată în 2008, arhitectul Evgheni Smolin motivând starea avansată de degradare a acesteia. Inscripţia de pe placa de deasupra uşii era lizibilă şi în stare bună. Preotul ne spune că deşi slujitorii mănăstirii n-au protestat, au discutat aprins între ei acest subiect. „Valoarea şi importanţa istorică a picturilor murale şi a inscripţiei dispărute este incontestabilă. Chiar dacă lipsesc portretele celor doi ctitori noi continuăm să pomenim astăzi numele lor în discursul nostru adresat pelerinilor”, a spus el. Potrivit preotului, pe moment, pereţii bisericii sunt tencuiţi şi pregătiţi pentru a fi pictati. Dânsul nu cunoaşte care ar fi proiectul noii fresce murale.

„Picturile murale puteau fi restaurate”
Arhitectul Eugen Bâzgu, restaurator şi cercetător în cadrul Ministerului Culturii, a declarat pentru JURNAL că imaginile picturilor murale care îi reprezintă pe Regele Mihai I şi patriarhul Miron Cristea se păstrează în mai multe arhive şi ele mai pot fi reproduse. „Nu poţi lua dreptul de ctitor unei persoane, este un sacrilegiu. Problema legată de aceste picturi a apărut acum vreo doi ani, odată cu necesitatea consolidării edificiului catedralei. Personal, fiind angajat al Ministerului Culturii, am trimis o scrisoare stareţului mănăstirii în care permiteam consolidarea edificiului cu condiţia că vor fi păstrare picturile murale, care nu erau într-o stare atât de rea. Din punct de vedere tehnic, nu prezenta o problemă restaurarea acestora. Personal consider că pot fi şi trebuie reproduse picturile celor două mari personalităţi, ctitori ai acestei mănăstiri, pentru că reprezintă o parte importantă a istoriei noastre”, a mai spus expertul.

Mitropolia Moldovei tace
Solicitat de JURNAL, Sergiu Ciocanu, şeful Direcţiei Patrimoniu al Ministerului Culturii, ne-a spus la rândul său că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, Mitropolia Moldovei, responsabilă de administrarea complexului monastic, trebuie să coordoneze proiectul de reconstrucţie şi restaurare cu Ministerul Culturii.

Până în prezent însă nu au primit niciun document vizavi de picturile care vor fi efectuate aici. „Pot doar să vă spun că după ce a vizitat Complexul monastic Curchi, o comisie de experţi UNESCO, din care făceau parte şi pictori, au remarcat în raportul lor necesitatea păstrării acestor picturi şi au dat recomandări să fie restaurate”, a precizat el.

Amintim că reconstrucţia Mănăstirii Curchi a fost patronată de ex-preşedintele Vladimir Voronin, iar lucrările au fost efectuate de firma de construcţii Glorinal, firmă despre care presa a scris în repetate rânduri că ar aparţine lui Oleg Voronin, fiul fostului preşedinte comunist.

Svetlana Corobceanu

sursa: ziar.jurnal.md

foto: jurnal.md

Ce a cautat presedintele Senatului Romaniei, Mircea Geoana, la Chisinau? Misterul pelerinajului la manastiri din Basarabia, aflate sub jurisdictia Patriarhiei Moscovei. FOTO/INFO

La sfarsitul saptamanii trecute, Mircea Geoana, presedintele Senatului Romaniei, a fost la Chisinau, “intr-o vizita de lucru” de doua zile, 28 si 29 ianuarie. Pe langa acest rand, din care se deduce ca s-a intalnit cu majoritatea oficialilor din Republica de la Chisinau, nimic important nu s-a auzit despre vizita sa peste Prut. Si totusi, este vorba “al doilea om in stat” in vizita in “cel de-al doilea stat romanesc”! Ce-a cautat Geoana la Chisinau? Dincolo de faptul ca este locul in care salasluieste acum fostul sau aghiotant de campanie, Cozmin Gusa, ce il leaga pe Geoana de Basarabia, ca sa-si piarda doua zile din pretioasa sa viata? Mister total.

 

Daca ne uitam la aceasta vizita de complezenta constatam ca, practic, nu a ramas nimic in urma ei. Si totusi, nu-i adevarat! A ramas ceva: un botez. Un botez la care Geoana, singur-singurel (sotia avea o treaba: “a trebuit să plece în altă parte”), a nasit un finut “moldovan” in… Catedrala Mitropolitana din Chisinau. Desigur, toate bune si frumoase, mai putin faptul ca somptuoasa Catedrala in cauza apartine de facto Bisericii Ortodoxe Ruse prin filiala sa condusa de colonelul Vladimir Cantarean, Mitropolit al Chisinaului si “Intregii Moldove”. Slujba a fost tinuta de preotul Vadim Cheibaş, care e chiar secretar al Mitropoliei moscovite. Vocea mireanului de rand ne spune ca nu asta conteaza, ci sa fie pruncul sanatos. Adevarat, in ce priveste ultima parte, insa, cand vorbim de al doilea om in statul roman, noi credem ca ar trebui sa conteaze unde pune piciorul si la ce Mitropolie se inchina, mai ales cand se afla intr-o vizita oficiala, “de lucru”. In acel moment el reprezinta Romania si nu pe cetateanul Mircea Geoana de Dabuleni.

Integral la Ziaristi Online

Cardul de sanatate cu cip starneste „reactii adverse”. Reprezentantii Ministerului Sanatatii: „Nu s-au gasit solutiile potrivite in cazul persoanelor care nu sunt de acord cu CIP-ul acestui card”.

Reprezentanţii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi cei ai Ministerului Sănătăţii au declarat ieri, la finalul celei de-a doua dezbateri publice organizate pe tema implementării cardului naţional de sănătate, că „nu s-au găsit soluţiile potrivite în cazul persoanelor care nu sunt de acord cu CIP-ul acestui card”. Oficialii susţin că încă analizează această situaţie. Cei care îşi arogă meritul pentru organizarea dezbaterii sunt reprezentanţii Asociaţiei Pentru Apărarea Libertăţilor Publice - membră a Coaliţiei Împotriva Statului Poliţienesc - asociaţie care a dat în judecată Ministerul Sănătăţii pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind termenele şi condiţiile de organizare a dezbaterilor publice pe tema cărţii de sănătate electronice. În cadrul dezbaterii publice, atât reprezentanţii acestei coaliţii, cât şi cei din diverse arii de activitate (drept, medicină, religie, IT, etc.) şi-au exprimat nemulţumirea cu privire la cardul naţional de sănătate şi la sistemul informatic în care se va lucra, o dată cu introducerea acestuia. „Se vor putea face fraude, chiar şi cu realizarea noului sistem, acesta nefiind nici pe departe un sistem infailibil”, a susţinut un specialist IT in cadrul dezbaterii publice. Cu toate acestea, reprezentanţii CNAS susţin în continuare că sistemul şi cardul de sănătate sunt două metode sigure din toate punctele de vedere. „Cardul este o modalitate tehnică securizată de a acorda servicii medicale. Sunt instrumente sigure din punct de vedere al datelor. Menţionăm că avem de-a face cu sute de servicii medicale, acordate fără să fie cazul. După implementarea noului sistem nu va mai fi nici o modalitate de fraudă”, a explicat directorul pe SIUI in cadrul CNAS.

„Depăşeşte o limită etică”

 
Reprezentanţii Coaliţiei au prezentat un text comun al propunerii de modificare a proiectului de Hotărâre a Guvernului privind cardurile de sănătate, pentru a se respecta dreptul de opţiune al cetăţenilor. Reacţia este similară celei faţă de paşapoartele electronice, pentru care există, totuşi, alternativă. Şi alte organizatii pledează împotriva introducerii cardului de sănătate pentru asiguraţi, opinând că acesta ridică „probleme majore în domeniul respectării libertăţilor fundamentale aşa cum sunt prevăzute de Constituţia României”, după cum se menţionează într-un comunicat.
Motivele invocate pentru renunţarea la introducerea cardurilor de sănătate sunt costurile suportate tot de către asiguraţi, securitatea cardurilor, protecţia datelor cu caracter personal, a dreptului la intimitate şi a libertăţii de conştiinţă. Printre altele, reprezentanţii ONG-urilor sunt nemulţumiţi de introducerea datelor personale pe card: „Care este garanţia că ele nu pot fi citite, copiate (clonate), însuşite fraudulos şi/sau folosite împotriva persoanei ce deţine cardul? În ce măsură a evaluat ministerul dacă acest proiect respectă drepturile la intimitate şi protecţia datelor personale? Introducerea cardului de sănătate depăşeşte o limită etică dincolo de care funcţiile de supraveghere şi identificare a persoanelor ce beneficiază de politici publice devine nelegitimă”, se mai arată în comunicat.     (L.J.)

Fosta detinuta politic, Doamna Aspazia Otel Petrescu – Amintiri din studentia clujeana. Fratia Ortodoxa Romana Studenteasca si Mitropolitul Bartolomeu Anania

Există cuvinte care pecetluiesc cu pecete sfântă amintirile. Nu le poţi rechema oricând, oriunde şi oricum. Ele, cuvintele, sunt chei ce deschid uşi într-un interior ca de biserică. Sunt imperativ necesare un anume timp şi un anume loc ca să intri prin acel cuvânt în amintire cu evlavie, în vârful picioarelor, să aprinzi candele şi în reculegere să-ţi laşi sufletul purtat pe firul amintirilor duioase şi solemne, plutind pe valurile unui timp ce curge invers, spre începuturi, spre adâncuri în acea lume bună şi senină în care poţi întrezări ordinea minunată şi tainică pe care a statornicit-o Domnul Dumnezeu în Împărăţia Sa.

Pentru mine astfel de cuvinte-peceţi sunt cele patru cuvinte „Frăţia Ortodoxă Română Studenţească” din Cluj, adică F.O.R.S. Ele sunt cheia prin care intru în acel fragment din viaţa mea de studentă clujeană, ascuns cu pioşenie în cutele memoriei mele. Revin la aceste amintiri ca într-un templu, ori de câte ori mi se face dor de frăţietate, de comuniune, ca atunci, când în dragostea ce ne-o purtam unii altora se topeau contrariile şi nepotrivirile şi ne simţeam capabili să ne dăruim cu totul Celui care cobora până la noi să ne insufle o speranţă certă şi să ne facă mândri de destinul ce ni l-a hărăzit ca fraţi. Era atât de mângâietor să aflăm că nimic nu este întâmplător, că nu există hazard, ci toate câte se întâmplă au un înţeles adânc ce duce întotdeauna la Cerescul Tată.

F.O.R.S.-ul era copilul răsfăţat al F.O.R.-ului (Frăţia Ortodoxă Română). Nu era totuşi o organizaţie rigidă, încorsetată în statute, turnată în tipare imuabile. Sub îndrumarea F.O.R.-ului şi a părinţilor noştri duhovnici, F.O.R.S.-ul era o comunitate de suflete studenţeşti în căutarea Domnului Iisus Hristos, Cale, Adevăr şi Viaţă.

Şedinţele F.O.R.S.-ului erau un fel de vecernii 

Ne adunam, desigur, într-un spaţiu concret, în una din sălile încăpătoare ale Universităţii şi într-o zi anume ce purta un nume şi o cifră care se nimerea să se petreacă în preajma marilor sărbători creştine. Aveam un comitet coordonator format din studenţi şi studente, cei mai avizaţi şi cei mai fraterni dintre colegi. În timpul cât am fost eu studentă, preşedinte era Radu Cărpinişanu, vicepreşedinte Părintele Valeriu Anania şi secretar Ion Răileanu, toţi medicinişti. Aveam programe variate care se afişau cu o săptămână înaintea şedinţelor, dar nu toate acestea erau lucrul cel mai important. Important era faptul că nu era nicio constrângere, programul se închega voluntar şi ieşea întotdeauna minunat: muzică, poezie, proză, eseu, meditaţie, recenzie şi mai presus de toate îndemnurile duhovniceşti prezentate de cei mai străluciţi duhovnici, preoţi pregătiţi să ne înalţe pe cele mai înalte trepte de spiritualitate creştină: o studenţime însetată de cunoaştere şi de luminată şi profundă trăire creştină şi românească.

Greu de reprodus în cuvinte atmosfera de frumuseţe şi de mister ce se statornicea în şedinţele care de obicei se ţineau sâmbătă seara. Erau un fel de vecernii scăldate în sublim, ziditoare de caractere. Sunt şi mai greu de reprodus cununile de valori spirituale, profund creştine, ortodoxe, etalate în faţa unui auditoriu însetat de aceste valori. 

Discuţiile se prelungeau şi la plecarea spre casă. Doi câte doi, sau în mici grupuri, studenţii dezbăteau în continuare problemele de suflet şi de credinţă. Se închegau prietenii pe care nici curgerea anilor, nici vijeliile vieţii nu le-au putut înfrânge. Prieteniile au dăinuit împodobindu-ne viaţa aşa cum trăirile din cadrul F.O.R.S.-ului ne înfrumuseţează amintirile.

Îmi stăruie în minte (cum aş fi putut să le uit!) prieteniile cu totul deosebite ce mi le-a oferit F.O.R.S.-ul pentru întreaga mea viaţă şi sunt sigură şi pentru veşnicie. (…)

Mitropolitul Bartolomeu Anania, vicepreşedinte al F.O.R.S. şi conducător al grevei studenţeşti din 1946

Despre Înalt Prea Sfinţitul Părinte Mitropolit Bartolomeu Anania îmi vine greu să aduc mărturie din pricina sfielii ce mi-o inspiră înaltul rang. În acelaşi timp nu pot uita nenumăratele clipe de înaltă trăire ce mi le-a oferit ca vicepreşedinte al F.O.R.S-ului, cu o competenţă şi teologică şi culturală atât de cuprinzătoare! Ce aş putea să spun mai ales despre greva studenţească în 1946, pe care a condus-o ca un mare lider. Mă limitez să subliniez curajul şi înţelepciunea cu care s-a strecurat atât de strălucit printre capcanele unei astfel de uriaşe mişcări, la tinereţea sa şi la totala lipsă de experienţă.

Cea ce mi se pare cu totul de admirat este faptul că a păstrat atât faţă de foştii studenţi forsişti, ca şi faţă de foştii studenţi grevişti, o caldă cordialitate.

Astfel m-a primit în cele câteva ocazii când am îndrăznit să-l contactez. Prima dată a fost la Roman, când scria prefaţa la frumosul album al picturilor murale ale Episcopiei. Apoi, la Văratec, pe când lucra la monumentala traducere a Bibliei, l-am vizitat însoţită de părintele meu duhovnic. Erau vremuri primejdioase, părintele era în mod cert supravegheat, iar eu sigur purtam după mine trena verificatoare, destinată proscrişilor. Totuşi părintele nostru Anania m-a primit de fiecare dată cu acel sentiment frăţesc, caracteristic forsiştilor.

După 1989 i-am trimis prima mea carte de memorii, „Strigat-am către Tine, Doamne”, din care se putea deduce cât mi-au ajutat lecţile F.O.R.S.-ului. Am primit un răspuns neaşteptat de generos şi mai mult decât onorant. Îmi trimitea cu autograf şi dedicaţie frumoasa sa psaltire şi două însemnate CD-uri: discursul de recepţie la Academie şi prima predică la biserica din Nicula.

Ultima întâlnire a avut loc la Mitropolia Iaşului cu ocazia lansării „Memoriilor”, la invitaţia Universităţii Ieşene. Un prilej atât de emoţionant; prilej când am înţeles din nou cât de mult a fost, este şi va fi pentru noi părintele Anania, frate cald şi plin de înţelegere, în duhul F.O.R.S.-ului.

Este nespus de onorant că în catedrala F.O.R.S. din sufletul meu, oficiază din când, o Sfântă Liturghie, un mare prelat forsist.

Aspazia Oţel Petrescu

- fragment dintr-un articol publicat în revista Veghea

Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a mutat la Domnul. Acum ii canta ingerii. Predica a Vladicii: De ce murim?

Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu, care se afla internat într-o rezervă specială a Secţiei de Terapie Intensivă din cadrul Clinicii de Chirurgie nr. I din Cluj-Napoca, a decedat luni. Decesul a fost anunţat oficial de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului.

“Cu regret şi durere în suflet, dar cu nădejdea în mila şi mângâierea care vin de la Dumnezeu, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului anunţă că în ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19.25, Părintele nostru, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu ANANIA, şi-a început călătoria spre Împărăţia Cerurilor”, se spune într-un comunicat remis agenţiei MEDIAFAX, de către Consiliu Eparhial.
Decesul a survenit la Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, precizează sursa citată.

“Înconjurat de medici, prieteni, ucenici şi colaboratori apropiaţi, trupul Înaltpreasfinţitului Bartolomeu a cedat multiplelor afecţiuni care i-au marcat ultima perioadă de viaţă. Trupul celui care a fost timp de 18 ani Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului va fi depus în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, unde toţi cei care doresc îi vor putea aduce un ultim omagiu”, se mai arată în comunicat.

Ziua înmormântării, în cripta ierarhilor din altarul Catedralei Mitropolitane, va fi anunţată ulterior.
“În toate aceste zile de doliu, ierarhii, clerul şi credincioşii Bisericii noastre vor înălţa rugăciuni pentru iertarea păcatelor şi dumnezeiasca fericire a sufletului nobil al Părintelui nostru Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu şi pentru veşnica sa odihnă în Împărăţia lui Dumnezeu, alături de aleşii săi. “Dumnezeu să îl odihnească în pace şi pe toţi cei îndureraţi să îi aline cu mângâierea Duhului Sfânt!”, arată comunicatul.

Sursa video: http://bartolomeuanania.blogspot.com/
Foto: Makara Lehel

Ziaristi Online: Premierul Vlad Filat a recunoscut ca a servit in trupele KGB pe frontiera URSS. FOTO/VIDEO

 

Vlad Cubreacov informeaza: “Prezent joi, 27 ianuarie, alături de un vechi cadru KGB, generalul de securitate Gheorghe Mihai (in prezent director al SIS), la ceremonia de marcare a 19 ani de la crearea Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat (SPPS), premierul Filat a primit în dar o beretă neagră şi alte însemne „ale curajului şi bărbăţiei” din partea directorului SPPS, Igor Bodorin. Cu această ocazie, Filat a recunoscut public, în premieră, că a slujit în trupele KGB şi că păstrează acasă, la loc de cinste, uniforma de grănicer sovietic. Referindu-se la bereta neagră primită, Filat a declarat: „O s-o pun la locul care îl am, unde am mai multe elemente, inclusiv şi ceea ce ţine de serviciul pe care l-am avut eu în tinereţe, serviciul militar, desigur, mă refer, atunci tot am avut uniformă – aşa, mai specială – am făcut armata la frontieră”. Vladimir Filat a slujit, între 1987 şi 1989, în trupele speciale ale KGB, responsabile cu paza frontierei sovietice de stat.”
Emil CONSTANTINIU, FLUX, Ediţia de Vineri, Nr.20113, din 28 ianuarie 2011 reprodus de Vlad Cubreacov

Informatia confirma ancheta Vladimir (Vlad) Filat, premierul Moldovei, recrut fruntas in trupele KGB. FOTO

Sursa: ZiaristiOnline

Rusia, preocupată de unirea R. Moldova cu România

Comentând, la "Eho Moskvî", rezultatele alegerilor recente din Republica Moldova, un jurnalist rus spunea că problema unirii cu România este la fel de populară la Chişinău ca eventuala unire a Rusiei cu... Noua Zeelandă. El a tras această concluzie din rezultatele electorale ale Partidului Naţional Liberal, care a mers în alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010 cu lozinca unirii, scrie Jurnal de Chişinău, citat de Agerpres.

În general, în Rusia nu se glumeşte la această temă. Dimpotrivă, acolo se observă o preocupare obsesivă mult peste simplul interes al unui stat vecin faţă de posibilitatea reunificării Republicii Moldova cu România. E ciudat că, pe de o parte, ruşii subapreciază numărul de unionişti, se încearcă prezentarea unionismului ca pe o tendinţă marginală în societatea moldovenească, iar pe de altă parte, ei urmăresc cu atenţie maniacală orice pas, orice mişcare în relaţiile dintre cele două state, scrie publicistul Nicolae Negru.

S-ar putea spune chiar că la gravele probleme cu care se confruntă azi Rusia, unele ameninţându-i existenţa, pare să se fi adăugat în ultima vreme încă una: "pericolul" reunificării Republicii Moldova cu România. Orice semn de apropiere, orice relaţie se leagă între Chişinău şi Bucureşti, între românii de pe ambele maluri ale Prutului, sunt privite din acest unghi de vedere, provocând crize de gelozie.

De aici şi preocuparea pentru tratatul de bază şi tratatul de frontieră dintre Republica Moldova şi România, pentru neutralitatea Republicii Moldova, pentru menţinerea R. Moldova în spaţiul canonic al Patriarhiei Ruse etc. În această situaţie, nu e de mirare că în ziua de 7 aprilie 2009 ambasadorul Rusiei la Bruxelles a arătat cu degetul spre România, chiar înaintea lui Voronin. Bucureştiul era de blamat, din punctul de vedere al ruşilor, pentru ieşirea a mii de tineri să protesteze în acea zi. Obsedată de această idee, Moscova încearcă în ultima vreme să descurajeze intenţiile Chişinăului de integrare europeană. Recent, ambasadorul rus la Chişinău, Valeri Kuzmin, le recomanda politicienilor de la Chişinău să nu-i prostească pe moldoveni cu posibilitatea intrării în UE.

Şi venirea la Chişinău a unor mass-media de peste Prut este văzută de la Moscova nu drept ceea ce este - investiţii ale unor oameni de afaceri, ci o diversiune mediatică în scopul reunificării. Bucureştiul le-a trimis, crede Moscova, să influenţeze audienţa din punct de vedere politic. Sponsorii români controlează conţinutul ştirilor TV şi ale publicaţiilor pentru a promova "reunificarea cu ţara" - idee lansată zilele trecute de portalul Russia Today într-un reportaj intitulat "Moldovan TV broadcasts more than just entertainment" (TV moldoveană, mai mult decât doar divertisment"), speriind audienţa că mass-media române ameninţă suveranitatea Republicii Moldova. Deputatul comunist Iurie Muntean este citat pentru a semnala acest pericol.

Russia Today nu aduce vreun argument care ar demonstra că ştirile noilor televiziuni - e vorba probabil de Jurnal TV şi Publika - sunt controlate de Bucureşti şi că propagă ideea reunificării. Singura "dovadă" este declaraţia lui Vitali Andrievski, proprietarul unui site care spune că ar fi fost contactat de "nişte persoane din România" care i-au propus asistenţă financiară în schimbul "sprijinirii ideii de reunificare dintre Republica Moldova şi România". Evident, Andrievski trece sub tăcere faptul că preferă să fie finanţat de Moscova, menţionează autorul.

"Am fi însă şi noi nesinceri dacă am spune că venirea unor mass-media de peste Prut este lipsită de orice semnificaţie politică. Nu este şi nu trebuie să fie în condiţiile dominaţiei informaţionale ruseşti din Republica Moldova, aşa încât majoritatea moldovenilor tratează evenimentele internaţionale prin prisma Kremlinului care ţine sub control toate televiziunile cu acoperire naţională din Rusia", potrivit aceluiaşi articol.

Asta, de fapt, deranjează Moscova, faptul că monopolul ei mediatic este subminat de oamenii de afaceri din România.

Cât priveşte reunificarea, nu vom încerca să-i convingem pe ruşi de contrariul, că nu ar exista acest "pericol". Există, chiar din momentul când s-a prăbuşit URSS. E şi firesc să existe mişcarea de reunificare şi, fiindcă este firească unirea, se face şi fără propagandă. Orice zi de libertate este un pas spre unire. Chiar dacă unii nu văd semnele ei, se va produce. După o iarnă lungă, secetoasă, este greu să-ţi imaginezi vegetaţia abundentă a verii, concluzionează Jurnal de Chişinău.

Sursa: Romania Libera