Parintele Justin Parvu, de ziua lui de nastere pamanteasca din anul 2013: Nu mai merg niciodata in Basarabia, pentru ca nu vreau sa mai vad teroarea Moscovei asupra romanilor si a Ortodoxiei noastre

Monahul Savatie Bastovoi arunca piatra: Dacă s-ar înfiinţa o mitropolie, atunci mitropolitul ar trebui să aibă titulatura Mitropolitului Tiraspolului şi al întregii regiuni transnistrene. Următorul pas ar fi recunoaşterea unui teritoriu politic al unui stat. Chișinăul a pierdut ireversibil și o bună parte din dreapta Nistrului.

p. Savatie despre vizita PF Kirill in MOLDOVA de medialert

În acest sens, ieromonahul Savatie Baştovoi admite că, în urma acestei vizite, ar putea fi pusă în discuţie înfiinţarea unei noi mitropolii, a Transnistriei, separată de cea a Moldovei. Iar în această situaţie, mănăstirea ar putea fi trecută în componenţa noii mitropolii. În plus, duhovnicul susţine că vizita în Moldova a Patriarhului Kiril are la bază interese geopolitice evidente.

"Dacă s-ar înfiinţa o mitropolie, atunci mitropolitul ar trebui să aibă titulatura Mitropolitului Tiraspolului şi al întregii regiuni transnistrene, ceea ce alături de Mitropolitul Chişinăului şi al Moldovei ar creea evidenţa a două zone canonice distincte. Următorul pas ar fi recunoaşterea unui teritoriu politic al unui stat", a declarat ieromonahul Savatie Baştovoi.

Patriarhul rus Kiril va veni în Moldova pe data de 7 septembrie. (Sursa: Publika.md)

Savatie BAŞTOVOI: O jurnalistă mă întreabă ieri stupefiată: Moldova ar putea pierde Transnistria? Moldova nu poate pierde Transnistria, pentru că nimeni nu poate pierde ceea ce nu are. Moldova nu are nici un control asupra spațiului din stînga Nistrului, iar felul în care se primenește orașul Bender cu ocazia vizitei patriarhului arată că Chișinăul a pierdut ireversibil și o bună parte din dreapta Nistrului. Despre ce fel de Moldovă putem vorbi la Bender, dacă eu de 15 ani intru în oraș prin vamă și cumpăr pește și pătrunjel pe bani transnistreni? Transnistria e mult mai mare decît se afirmă la televizor și, îndeobște, la televizor se spun numai minciuni despre Transnistria. (Sursa: site Manastirea Noul Neamt)

Romani arestati in Transnistria in timpul parastasului pentru eroii razboiului de la Nistru. "Pacificatorii" rusi au asistat nepasatori. Oare vor vorbi pietrele?

Încă doi cetăţeni moldoveni au fost arestaţi de miliţia transnistreană. Este vorba de primarul satului Corjova şi un consilier local care au fost ridicaţi ieri din faţa bisericii din localitate în timpul unui parastas organizat în memoria celor ucişi în războiul de la Nistru din 1992. Nici de această dată autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova nu au fost capabile să-şi apere cetăţenii. 

Ieri, 2 martie, s-au împlit 19 ani de la declanşarea războiului de la Nistru. Tradiţional, localnicii din satul Corjova se adună mai întâi la biserică, iar apoi merg la cimitirul din sat să cinstească memoria celor care au murit pentru integritatea Republicii Moldova. Ieri, în timp ce se îndreptau spre cimitir, oamenii au fost înconjuraţi de aproximativ 40 de miliţieni. Aceştia i-au îmbrâncit pe oamenii paşnici şi i-au cerut primarului să oprească manifestaţia. Deşi se află sub jurisdicţia Republicii Moldova, nici o autoritate legală nu a intervenit pentru a-i apăra pe oameni. Mai mult, Corjova se află în zona de securitate supravegheată de pacificatorii ruşi, dar nici aceştia nu au intervenit. În consecinţă, primarul Valeriu Mâţu şi consilierul local Ilie Coţofan au fost răpiţi de miliţie.

Ieri, seara târziu, o instanţă de judecată clandestină de la Dubăsari a emis mandate de arest pentru 7 zile pe numele celor doi funcţionari, pentru că ar fi defilat prin sat cu tricolorul Republicii Moldova. Cei doi mai sunt acuzaţi de încălcarea ordinii publice şi opunerea de rezistenţă faţă de miliţie.

Vicepremierul moldovean pentru Reintregrare, Eugen Carpov, a declarat că ceea ce s-a întâmplat la Corjova este o provocare pusă la cale de forţele separatiste. Potrivit lui, în legatură cu acest incident a fost sesizată Comisia Unificată de Control, Comandamentul Militar Unificat şi misiunea OSCE. Toate demersurile au rămas, însă, fără nici un răspuns.

Eugen Carpov: „Am înţeles că miliţienii au intervenit pentru a confisca tricolorul. Participanţii la acţiunea de comemorare s-au opus şi s-au produs altercaţii. Putem caracteriza aceste acţiuni doar ca pe o nouă tentativă de destabilizare a situaţiei, de tensionare a relaţiilor cu autorităţile Republicii Moldova”.

Procuratura Republicii Moldova şi Comisariatul de poliţie din Dubăsari investighează cazul reţinerii ilegale a primarului şi a consilierului de la Corjova. Dosare similare au fost deschise de autorităţile moldovene şi în alte cazuri de arestare ilegală a cetăţenilor moldoveni de către forţele de represiune transnistrene, dar nici unul din aceste dosare nu a fost dus până la capăt.

Expertul în problema transnistreană, Ion Manole, susţine că nici fostele autorităţi comuniste, nici actuala guvernare de la Chişinău nu are o strategie de soluţionare a diferendului transnistrean:
Ion Manole: „Actualul Birou de reintegrare nu are nici o politică şi nici o activitate foarte clară şi nu ştie ce să facă şi cum să facă”.

La rândul său, expertul militar, Viorel Cibotaru, susţine că strategia Chişinăului în problema transnistreană este de a nu face nimic. Potrivit lui, şi Ministerul Apărării, şi MAI, şi Serviciul de Informaţii şi Securitate, şi vama, şi grănicerii au primit ordin de a nu se implica. Incidentul de ieri de la Corjova s-a produs sub privirile neputincioase a câtorva poliţişti moldoveni. Mai mult, la acţiunea de comemorare a eroilor erau prezenţi şi oficiali de la Chişinău.

Nimeni nu a intervenit, chiar dacă printre participanţii la acţiunea de comemorare erau şi copii. De asemenea, văduvele eroilor ucişi de cazaci şi de gardiştii transnistreni în 1992 au fost călcate în picioare ieri de miliţiile lui Smirnov.

Autor: Vitalie Călugăreanu, DW-Chişinău
Redactor: Robert Schwartz

Sursa: Deutsche Welle

Rusia, preocupată de unirea R. Moldova cu România

Comentând, la "Eho Moskvî", rezultatele alegerilor recente din Republica Moldova, un jurnalist rus spunea că problema unirii cu România este la fel de populară la Chişinău ca eventuala unire a Rusiei cu... Noua Zeelandă. El a tras această concluzie din rezultatele electorale ale Partidului Naţional Liberal, care a mers în alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010 cu lozinca unirii, scrie Jurnal de Chişinău, citat de Agerpres.

În general, în Rusia nu se glumeşte la această temă. Dimpotrivă, acolo se observă o preocupare obsesivă mult peste simplul interes al unui stat vecin faţă de posibilitatea reunificării Republicii Moldova cu România. E ciudat că, pe de o parte, ruşii subapreciază numărul de unionişti, se încearcă prezentarea unionismului ca pe o tendinţă marginală în societatea moldovenească, iar pe de altă parte, ei urmăresc cu atenţie maniacală orice pas, orice mişcare în relaţiile dintre cele două state, scrie publicistul Nicolae Negru.

S-ar putea spune chiar că la gravele probleme cu care se confruntă azi Rusia, unele ameninţându-i existenţa, pare să se fi adăugat în ultima vreme încă una: "pericolul" reunificării Republicii Moldova cu România. Orice semn de apropiere, orice relaţie se leagă între Chişinău şi Bucureşti, între românii de pe ambele maluri ale Prutului, sunt privite din acest unghi de vedere, provocând crize de gelozie.

De aici şi preocuparea pentru tratatul de bază şi tratatul de frontieră dintre Republica Moldova şi România, pentru neutralitatea Republicii Moldova, pentru menţinerea R. Moldova în spaţiul canonic al Patriarhiei Ruse etc. În această situaţie, nu e de mirare că în ziua de 7 aprilie 2009 ambasadorul Rusiei la Bruxelles a arătat cu degetul spre România, chiar înaintea lui Voronin. Bucureştiul era de blamat, din punctul de vedere al ruşilor, pentru ieşirea a mii de tineri să protesteze în acea zi. Obsedată de această idee, Moscova încearcă în ultima vreme să descurajeze intenţiile Chişinăului de integrare europeană. Recent, ambasadorul rus la Chişinău, Valeri Kuzmin, le recomanda politicienilor de la Chişinău să nu-i prostească pe moldoveni cu posibilitatea intrării în UE.

Şi venirea la Chişinău a unor mass-media de peste Prut este văzută de la Moscova nu drept ceea ce este - investiţii ale unor oameni de afaceri, ci o diversiune mediatică în scopul reunificării. Bucureştiul le-a trimis, crede Moscova, să influenţeze audienţa din punct de vedere politic. Sponsorii români controlează conţinutul ştirilor TV şi ale publicaţiilor pentru a promova "reunificarea cu ţara" - idee lansată zilele trecute de portalul Russia Today într-un reportaj intitulat "Moldovan TV broadcasts more than just entertainment" (TV moldoveană, mai mult decât doar divertisment"), speriind audienţa că mass-media române ameninţă suveranitatea Republicii Moldova. Deputatul comunist Iurie Muntean este citat pentru a semnala acest pericol.

Russia Today nu aduce vreun argument care ar demonstra că ştirile noilor televiziuni - e vorba probabil de Jurnal TV şi Publika - sunt controlate de Bucureşti şi că propagă ideea reunificării. Singura "dovadă" este declaraţia lui Vitali Andrievski, proprietarul unui site care spune că ar fi fost contactat de "nişte persoane din România" care i-au propus asistenţă financiară în schimbul "sprijinirii ideii de reunificare dintre Republica Moldova şi România". Evident, Andrievski trece sub tăcere faptul că preferă să fie finanţat de Moscova, menţionează autorul.

"Am fi însă şi noi nesinceri dacă am spune că venirea unor mass-media de peste Prut este lipsită de orice semnificaţie politică. Nu este şi nu trebuie să fie în condiţiile dominaţiei informaţionale ruseşti din Republica Moldova, aşa încât majoritatea moldovenilor tratează evenimentele internaţionale prin prisma Kremlinului care ţine sub control toate televiziunile cu acoperire naţională din Rusia", potrivit aceluiaşi articol.

Asta, de fapt, deranjează Moscova, faptul că monopolul ei mediatic este subminat de oamenii de afaceri din România.

Cât priveşte reunificarea, nu vom încerca să-i convingem pe ruşi de contrariul, că nu ar exista acest "pericol". Există, chiar din momentul când s-a prăbuşit URSS. E şi firesc să existe mişcarea de reunificare şi, fiindcă este firească unirea, se face şi fără propagandă. Orice zi de libertate este un pas spre unire. Chiar dacă unii nu văd semnele ei, se va produce. După o iarnă lungă, secetoasă, este greu să-ţi imaginezi vegetaţia abundentă a verii, concluzionează Jurnal de Chişinău.

Sursa: Romania Libera

Colaborarea Patriarhiei Moscovei cu KGB-ul. Biserica, surpată dinlăuntrul ei. Biserica spionilor - destinatie speciala. Studii de caz (Coreea, Qatar, Belarus)

Biserica cu destinaţie specială

Colaborarea Patriarhiei cu KGB-ul, din păcate, nu a rămas în trecut, aşa cum cred mulţi în Occident, iar în perioada lui Putin chiar a sporit. Cauza acestui fapt se găseşte în noul tip de orânduire socială, pe care Putin a reuşit să-l creeze în Rusia: statul serviciilor speciale. De politica internă şi propagandă se ocupă FSB, iar de cea externă SIE (SVR + serviciul de informaţii externe). Toate celelalte departamente sunt subordonate acestora. Participând astăzi la viaţa politică rusă este pur şi simplu imposibil să eviţi contactele cu serviciul de informaţii si contrainformaţii. Patriarhia foloseşte cu uşurinţă în cadrul acestora experienţa sa sovietică.

Spre exemplu, jocurile lui Putin cu dictatorul nord-coreean Kim Chen Ir sunt ţinute în cel mai mare secret, pentru ca americanii să nu afle, însă Patriarhia are acces la ele şi participă foarte activ.

La Phenian se apropie de final construcţia catedralei patriarhale a Prea-sfintei Treimi, cu toate că religia este interzisă în această ţară, şi credinţa este considerată a fi un delict politic. Dar Kim Chen Ir a făcut o excepţie pentru prietenul său rus. Construcţiile se realizează în principal pe bani ruseşti, dar Kim Chen Ir a alocat cu dărnicie din bugetul ţării sale sărăcite cam un milion de dolari. Asta i-a dat dreptul să se numească „ctitorul bisericii acesteia”.

– Pentru ctitorii bisericii acesteia Domnului să ne rugăm! – va rosti de acum diaconul rus la fiecare slujbă. A face din dictatorul nord-coreean obiectul unei slujiri religioase – asta nu a fost încă cu putinţă nici unuia dintre preşedinţii străini! Apariţia în capitala RPDK a unei biserici ruseşti, a cărei piatră de temelie a fost pusă în luna iunie 2003, reprezintă un semn al prieteniei personale enorme a lui Kim Chen Ir faţă de Putin, în ciuda americanilor.

Kim a fost atât de bun la suflet, încât cu această ocazie a înfiinţat o nouă instituţie de stat – Comitetul Ortodox al Republicii Populare Democrate Coreene, cu toate că în ţară nu există nici un credincios ortodox de mai mult de o jumătate de secol.

O delegaţie a acestui Comitet fictiv a vizitat recent Moscova. La Patriarhie ea a vizitat o singură secţie, în afara celei pentru externe. Care credeţi că e aceasta? Cea pentru colaborare cu forţele armate şi organele de aplicare a legii! Interesant: pentru ce avea nevoie acolo? Se pare că Kim Chen Ir consideră Patriarhia drept o organizaţie militaristă, destinată soluţionării unor sarcini speciale.

Apariţia bisericii ruseşti la Phenian creează pentru ambii lideri un canal secret de comunicare, inaccesibil controlului internaţional. Doar nimeni nu va afla ce fel de scrisori vor aduce la Phenian preoţii tăcuţi, în sutane negre.

Acest canal este deosebit de preţios prin faptul că de toate celelalte americanii pot să-şi manifeste interesul. Spre exemplu Bush îl va întreba pe Putin la una dintre întâlniri:

- Spune, prietene Vladimir, nu cumva duci un joc dublu cu Kim Chen Ir?

Şi Putin va fi nevoit să dea explicaţii, deoarece toate acestea sunt verificate prin mijloacele serviciului de informaţii. Iar la întrebarea cu privire la contactele bisericeşti, Putin are dreptul să răspundă astfel:

- Dar acest lucru nu te priveşte, amice! Credinţa este o treabă sfântă!...

La Academia Teologică din Moscova acum îşi fac studiile patru studenţi din RPDC (Republica Populară Democrat Coreeană). Interesant, de unde au apărut aceştia? Dacă ar fi nişte credincioşi adevăraţi, ei ar fi întemniţaţi. Răspunsul vine de la sine – doar de la Ministerul Securităţii de Stat. Kim Chen Ir crează la el acasă o biserică ortodoxă conform modelului stalinist, cu mâinile cekiştilor.

Însă toţi ofiţerii serviciilor secrete prietene, acreditate în Rusia, se află sub patronajul Serviciului de Informaţii Externe. Ei sunt invitaţi la casele de odihnă, la adunări închise, la banchete. Interesant, oare plecând din Lavra la Moscova, seminariştii nord-coreeni spun duhovnicului lor următoarele: „Binecuvântează, părinte, plecarea noastră la Casa de Recepţii a SIE (SVR), ce se află în str. Kolpacinîi”?

Patriarhia „a ieşit în evidenţă” şi în scandalul spionilor, provocat de asasinarea de către ofiţerii ruşi de spionaj a fostului lider cecen Zelimhan Yandarbiev, în Qatar. În luna februarie a anului curent ei au aruncat în aer automobilul, în care urca Yandarbiev, ieşit din moschee. După aceasta, au fost arestaţi.

Unul dintre ei s-a dovedit a fi rezidentul local al GRU. Imunitatea diplomatică nu-i permitea să se afle la închisoare. Însă alţi doi dintre cei reţinuţi au rămas acolo pentru o perioadă îndelungată de timp. Ei au recunoscut imediat apartenenţa lor la GRU, devenind un exemplu viu al faptului că Rusia se ocupă de terorism internaţional. Împotriva căruia, chipurile, ea pledează atât de înverşunat. Putin era furios. El a depus nişte eforturi titanice pentru a-i elibera pe teroriştii lipsiţi de noroc, însă fără rezultat.

Şi atunci spre aceştia s-a îndreptat un şuvoi de reprezentanţi ruşi. O mulţime de persoane oficiale sub diverse motive încercau să pătrundă în celulă, însă autorităţile din Qatar nu lăsau pe nimeni înăuntru din considerente de securitate. Şi au procedat corect: doar killerii trebuiau să fie lichidaţi potrivit regulamentului! Şi pentru aceasta era suficient de a pulveriza în celulă o fiolă minusculă de o substanţă incoloră, ascunsă sub unghie. Şi, dacă nu există omul, nu există probleme, aşa cum spunea tovarăşul Stalin.

Disperată, Moscova a decis să folosească instrumentul său pentru sarcini delicate, care nu refuză niciodată – Patriarhia. Spre celulă s-a îndreptat episcopul Stavropolului şi a Vladicavkazului, Teofan. Chipurile ofiţerii ce se chinuie acolo sunt nişte oameni atât de credincioşi, încât n-au nevoie nici de mâncare, doar să le dai să asculte îndrumările episcopului. Un anume Teofan, cunoscut prin contactele sale cu serviciul de informaţii. Până atunci, ani îndelungaţi a lucrat în cadrul Secţiei pentru Relaţii Externe a Bisericii, unde era cel mai apropiat ajutor al mitropolitului Kirill, care în rapoartele cekiste trecea drept agentul „Mihailov”. Quatarienii nu l-au lăsat nici pe acesta. Probabil, ştiau că Patriarhia este folosită în spionaj. Dar şi credinţa spionilor noştri este dubioasă! Doar în automobilul aruncat în aer se afla fiul lui Yandarbiev, un copil mic. Este puţin probabil ca un creştin adevărat să se decidă să omoare un copil nevinovat. Chiar şi teroriştii-eseri, care l-au aruncat în aer pe general-guvernatorul Moscovei, Marele Cneaz Serghei Alexandrovici, în anul 1905, au amânat de câteva ori atentatul, văzând că el circulă de obicei cu copiii. Iar teroriştii noştri nenorociţi au trecut până în acel moment prin Cecenia, unde GRU torturează şi omoară oameni. Dacă anume ei au fost numiţi ca executanţi, este logic de presupus că toate acestea le-au făcut cu mâinile lor. În ceea ce s-a întâmplat cu ei, mai degrabă poţi vedea o pedeapsă a lui Dumnezeu. Iar episcopul Teofan ar fi mai bine să plece în închisori la miile de oameni, condamnaţi în Rusia, fără nicio vină!

Patriarhia Moscovei este uimitor de milostivă faţă de asasinii care execută un ordin prezidenţial. Recent, Aleksii al II-lea l-a decorat cu Ordinul Cneazului Vladimir pe colonelul serviciilor secrete din Belarus, Dmitri Pavlicenko, cunoscut ca organizator al „escadroanelor morţii”. Ele anihilează adversarii politici ai preşedintelui Lukaşenko. Exarhul patriarhal din Belarus, mitropolitul Filaret, s-a ocupat  personal de această decorare, argumentând că în garnizoana de sub conducerea lui Pavlicenko s-a construit o biserică. Un astfel de motiv nu prea corespundea statutului înalt al ordinului.

„Novaia gazeta” a informat despre aceasta în articolul „Biserica cu destinaţie specială” în luna august a anului curent. „Decorarea lui Dmitri Pavlicenko cu “Ordinul Cneazului Vladimir asemenea cu apostolii” nu are nici o explicaţie logică. Din motiv că nu trebuie să pleci în Belarus pentru a găsi o biserică pe teritoriul unităţilor militare şi, chiar în închisori, în Rusia există destule biserici de acest fel. Poate patriarhul, împreună cu mitropolitul, au decis că cel care trimite oamenii la Dumnezeu, chiar cu mâna lui, merită o decoraţie bisericească atât de înaltă?” – scrie ziarul.

„Nimeni în Europa nu mai are dubii cu privire la apartenenţa lui Pavlicenko, şi de asemenea a lui Şeiman şi Sivakov, foşti secretari ai Consiliului de Securitate, şi a ministrului Afacerilor Interne, la organizarea şi executarea asasinatelor, continuă ziarul. Acesta este motivul pentru care autorităţile greceşti au refuzat să-l primească pe Sivakov la Atena, care în prezent ocupă funcţia de ministru al sportului şi trebuie să conducă delegaţia olimpică. Uniunea Europeană a făcut o declaraţie în această privinţă. Iar la exact trei zile Biserica Ortodoxă Rusă îl decorează pe Pavlicenko cu un ordin. Este o întâmplare? Sau totuşi...

Svetlana Zavadskaia, soţia operatorului ORT Dmitri Zavadsky, în data de 7 iulie 2000, a spus: „Este foarte trist că Biserica Ortodoxă Rusă îl decorează cu cel de-al doilea ordin ca însemnătate din Rusia pe Dmitri Pavlicenko, cunoscut în lumea civilizată ca un om suspect de apartenenţă la răpirea şi asasinarea oamenilor. În calitate de om credincios, acest lucru mă jigneşte profund. Biserica Ortodoxă din Rusia şi Belarus este foarte politizată”.

- capitolul “Biserica cu destinaţie specială” din cartea “Biserica spionilor”, scrisă de fostul locotenent-colonel KGB Konstantin Preobrajensky

Vezi şi:

Ecumenismul, Consiliul Mondial al Bisericilor, Biserica Ortodoxa Rusa si KGB-ul. De ce a fost ales Patriarhul Kirill? Dezvaluiri fulminante in cartea “Biserica spionilor”, scrisa de fostul agent KGB Konstantin Preobrajensky

Moscova: Ministerul de Externe si Biserica Ortodoxa Rusa anunta o viitoare colaborare stransa pe probleme internationale. Ministerul şi Biserica au o înţelegere comună a „rolului-cheie a dialogului între religii şi civilizaţii”. Participare comună la masa rotundă intitulată „Instrumente financiare şi bancare ortodoxe”.

Serghei Lavrov a salutat aparitia “Noii Ordini Mondiale”. Ministrul rus a reafirmat stapanirea asupra Transnistriei iar patriarhul Kirill a sustinut ca “salvarea” republicilor ex-sovietice este “spatiul spiritual al Rusiei istorice”

Parintele Arsenie Papacioc: Rusia e ca un peste care se zbate. Au fost prea satanici ca sa mai pacaleasca pe cineva… Oriunde voi fi, tot voi vedea faptul ca Romania va iarasi mare, de la Tisa pana la marginea cealalta

Părintele Dumitru Stăniloae despre Biserica românească. Latinitatea, în împreunare cu ortodoxia, au făcut din poporul român un însărcinat al Europei pentru susţinerea popoarelor din răsărit şi sud-est. Prin ortodoxie influenţa poporului român s-a extins civilizatorie şi spre slavii de dincolo de Nistru

O marturie a marelui duhovnic al neamului romanesc, Parintele Arsenie Boca, despre răpirea Basarabiei din iunie 1940. Parintele l-a vazut pe Insusi Fiul Domnului, Mantuitorul Iisus Hristos, care a luat chipul durerilor de care vorbea Isaia.

Parintele Justin Parvu: Din punct de vedere crestin, avem o deschidere spre Rusia lui Dostoievski şi Serafim de Sarov. Dar din punct de vedere geografic si politic, ei cu panslavismul lor urmaresc sa ne supuna. Cu traitorii pe care ii avem noi in Romania, cu miile de martiri, ramanem independenti

Parintele Dumitru Staniloae: Ortodoxia noastra romaneasca ne va apara si de slavism si de o organizare suprastatala a Europei, care nu respecta principiul nationalitatilor.

Rusia, unul din principalii contribuabili la fondul Consiliului Europei. Banii sunt alocati finantarii acestei institutii, dar si Adunarii Parlamentare si Tribunalului de la Strasbourg

Parintele Arsenie Papacioc: Rusia e ca un peste care se zbate. Au fost prea satanici ca sa mai pacaleasca pe cineva… Oriunde voi fi, tot voi vedea faptul ca Romania va iarasi mare, de la Tisa pana la marginea cealalta

“- Rusia mai inseamna ceva pe plan mondial?


- Nu cred! E ca un peste ce nu-i nici in apa, nici pe uscat, un peste care se zbate. Asta-i Rusia. Au fost prea nesuferiti, prea satanici ca sa mai pacaleasca pe cineva… Dar, orice ar face, nu vor mai ajunge unde au fost. Sunt convins, de pilda, ca Cernautiul nu va ramane in Ucraina, ca-i pamant romanesc. Am incredere in reintregirea Romaniei. Nu ma gandesc ca am o varsta si nu voi mai apuca asta. Dar oriunde voi fi, tot voi vedea faptul ca Romania va iarasi mare, de la Tisa pana la marginea cealalta. Asta-i cu Rusia… Ce vecin poate fi ala care-mi ia aurul din tara si nu mai vrea sa mi-l inapoieze?”


Parintele Arhimandrit Arsenie Papacioc – Cuvant despre bucuria duhovniceasca
Editura Eikon – Cluj Napoca, 2003 – Biblioteca Ortodoxa – Editie ingrijita de Fabian Anton

Rusia, unul din principalii contribuabili la fondul Consiliului Europei. Banii sunt alocati finantarii acestei institutii, dar si Adunarii Parlamentare si Tribunalului de la Strasbourg

În 2011 Rusia rămâne unul din principalii contribuabili la fondul Consiliului Europei. Banii vor fi folosiţi nu doar pentru finanţarea acestei organizaţii, ci şi a Adunării Parlamentare şi a Tribunalului de la Strasbourg. Anul acesta, Moscova va aloca 29,7 milioane de euro. Pe lângă Rusia, contribuabili de bază sunt Franţa, Germania, Italia şi Marea Britanie.

                   Sursa: Vocea Rusiei

	http://romanian.ruvr.ru/2011/01/17/40054050.html

Controlorii ruşi au indus în eroare piloţii avionului lui Lech Kaczynski - anchetă poloneză

Controlorii ruşi de la aerodromul din Smolensk, unde avionul preşedintelui polonez Lech Kaczynski s-a prăbuşit în aprilie, au indus în eroare piloţii în legătură cu poziţia aeronavei, a anunţat, marţi, la Varşovia comisia poloneză de anchetă, citată de AFP, potrivit Mediafax.

Cu câteva minute înainte de aterizare, când avionul polonez se afla de fapt "mai sus de 130 de metri şi deviase cu 80 de metri de la axa pistei (...) controlorii ruşi au declarat că poziţia acestuia este corectă, în loc să someze piloţii să rectifice cursul", a declarat un oficial din cadrul comisiei.

Sursa: România liberă

Serghei Lavrov a salutat aparitia “Noii Ordini Mondiale”. Ministrul rus a reafirmat stapanirea asupra Transnistriei iar patriarhul Kirill a sustinut ca “salvarea” republicilor ex-sovietice este “spatiul spiritual al Rusiei istorice”

 

Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kirill, a supus unei critici virulente ideea aderării la Uniunea Europeană a republicilor care au făcut cândva parte din Uniunea Sovietică, întrucât acestea, în opinia sa, nu pot aspira în cadrul comunităţii europene decât la un rol secundar, relatează Novâi Reghion. “Mărgelele colorate seduc şi astăzi, nu doar pe vremea lui Mikluho Maklai” (un explorator rus care a avut de-a face cu papuaşii în secolul al XVIII-lea), a spus Patriarhul rus.

“Nu sunt deloc împotriva lumii occidentale. Cunosc bine Occidentul, am trăit acolo. Dar de ce în dialogul cu lumea occidentală adoptăm cu uşurinţă rolul de subordonat? Ce valori atât de preţioase ne poate propune Bruxellesul şi pe care noi să nu le avem? Ce lucru unicat ne poate servi această bogată civilizaţie? Suntem gata să intrăm în Europa unită cu ochii închişi, dar nu de dragul unor idei, ci pentru a ne umple burţile. Mergem acolo nu de dragul unui vaccin pentru un mod de viaţă corect, ci de dragul stomacului şi al banilor”, a spus, pe un ton acuzator, Patriarhul ruşilor, în pledoaria sa anti-UE.

Atât pentru Ucraina, cât şi pentru celelalte republici postsovietice, salvarea se află în spaţiul spiritual al Rusiei istorice, care reprezintă un proiect de civilizaţie grandios, consideră el. Avem potenţial pentru dezvoltarea unui dialog veritabil între Est şi Vest, ca între doi parteneri egali. Numai un asemenea dialog poate duce la edificarea unei Europe unite”, a afirmat Kirill, fără nici o referire la relaţiile de vasalitate dintre fostele republici sovietice şi Rusia în cadrul Comunităţii Statelor Independente, remarcă agenţia de presă ucraineană Unian, citata de AGERPRES.

Serghei Lavrov a respins ideea Germaniei a unei cooperări cu Occidentul pentru reglementarea conflictului cu separatiștii transnistreni.

Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a lăudat starea bună a relaţiilor Moscovei cu Occidentul. Vorbind la Moscova, la întâlnirea sa anuală cu presa (din 13 ianuarie a.c. – n.m.), Lavrov a salutat ceea a numit apariţia unei noi ordini mondiale, tot mai democratică şi mai stabilă, bazată pe cooperare în locul confruntării.

Exemplul cel mai important ar fi, în opinia lui Lavrov, evoluţia relaţiilor americano-ruse. Lavrov a spus că astăzi, lucrurile care unesc Rusia şi Statele Unite sunt mai numeroase decât cele care le despart şi că speră ca acest progres să nu devină victima vreunor manevre politice pe termen scurt.

Retorica optimistă a lui Lavrov se deosebeşte mult de tonul conferinţei sale de anul trecut, când a criticat aspru Occidentul, şi este foarte probabil ca Washingtonul să salute noile declaraţii, ca o dovadă a succesului politicii sale de „resetare” a relaţiilor cu Moscova.

Noua politică a Casei Albe faţă de Rusia a început după invadarea Georgiei de către trupele ruseşti în 2008. De atunci, relaţiile ruso-americane au fost marcate de evenimente importante, pe care Lavrov le-a salutat: semnarea de noi acorduri în domeniul armamentului şi energiei, progrese în apropierea Rusiei de Organizaţia Mondială a Comerţului, înfiinţarea unei comisii prezidenţiale bilaterale ş.a.m.d.

„Sarcina noastră fundamentală este acum de a menţine bazele unor relaţii sănătoase şi echitabile între Rusia şi Statele Unite”, a spus Lavrov. El a menţionat printre evoluţiile diplomatice pozitive din ultimul an şi îmbunătăţirea relaţiilor cu Alianţa Nord-Atlantică, îngheţate după războiul ruso-georgian, ca şi consolidarea parteneriatului cu UE.

Ministrul de Externe al Rusiei a pomenit şi chestiunea transnistreană, respingând ideea lansată de Germania că Moscova ar putea începe o nouă etapă de cooperare cu Occidentul punând umărul la rezolvarea conflictului separatist al Moldovei.
Lavrov a spus că mai utilă pentru viitorul cooperării cu Occidentul ar fi includerea Rusiei în planurile scutului antirachetă american.

Întrebat de reporteri dacă vede o problemă în reacţia occidentală critică faţă de ultimele evoluţii ale cazului Hodorkovski, Lavrov a spus că reacţiile vestice au fost „emoţionale”. „Cele mai multe din ţările care ne sunt parteneri au lideri pragmatici, care ştiu să separe grâul de neghină”, a spus Lavrov, sugerând că noua condamnare lui Hodorkovski, oricât ar fi de criticată în Occident, nu se numără printre chestiunile importante ale relaţiilor internaţionale.

Lavrov a fost întrebat şi despre raportul rusesc asupra catastrofei aviatice de la Smolensk, în care a murit preşedintele polonez Lech Kaczynski, un raport respins de îndată ca neadevărat de Varşovia. Şeful diplomaţiei ruse a sugerat că reacţia polonă este exagerată şi chiar motivată de raţiuni politice interne.

Mircea Ţicudean / REL
Foto: Separatistul Igor Smirnov cu patriarhul Kirill “al Intregii Rusii”, mitropolitul Vladimir “al Intregii Moldove” si presedintele “intregii CSI”, Dmitri Medvedev

Actualitatea lui Eminescu. România în luptă cu panslavismul

"Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pamântului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.

Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să inainteze cu ele, şi nu voieşte să înainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.

Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.

E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decît nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.

Nu! Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.

De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult.

Fără îndoială această ură a fost întemeiată pe timpul când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă. Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român.
De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a canta în ziua de Paşti "Hristos a inviat" în româneşte.

Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.

Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.

Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă."

Mihai EMINESCU
Timpul, iunie 1878

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE

Lumea Rusă contra Europei şi Lumii Ortodoxe. ANALIZA

„Europa este totuşi  o ţară nu  ortodoxă, este o ţară, să spunem, catolică, o ţară în care majoritatea sunt protestanţi, sunt mai puţini baptişti, dar totuşi sunt, sunt adventişti şi multe alte culte sau chiar şi secte religioase”
 
mitropolitul Vladimir Cantarean (Patriarhia Moscovei), 01 ianuarie 2011, emisiunea „Acces interzis” , jurnatltv.md

„Умом Россию не понять,/ Аршином общим не измерить: / У ней особенная стать – / В Россию можно только верить.” 

Fiodor Tiutcev, 28 noiembrie 1866

 

Da, prealuminatul ierarh moscovit de la Chişinău şi-a mobilizat toate cunoştinţele despre Europa, ba chiar a vrut să pară ceva mai antieuropean, după moda de ultimă vreme de la Moscova, şi a spus ce şi cât, şi cum l-a dus mintea şi capul, în păsăreasca sa ruso-română: „Europa este totuşi o ţară nu ortodoxă ”! Şi într-un fel poate că şi are dreptate. Europa nu este o ţară ortodoxă, întâi de toate pentru că nu este ţară, iar apoi, pentru că Europa înseamnă mai multe ţări ortodoxe dintr-o dată. Vorba ieşită de pe buzele ierarhului moscovit ne oferă tocmai prilejul să vedem mai jos care sunt aceste ţări ortodoxe şi perfect europene.

Dogma „Sfintei Rusii”

 

Reflexele ruseşti de autoizolare de Europa, ca şi mentalitatea „cetăţii asediate” care au diferenţiat Rusia de restul lumii, de la Ioan cel Groaznic încoace, prezentându-ne Rusia ca pe o ţară specifică (dogma „Sfintei Rusii” – Sviataia Rusi), cu o misiune mântuitoare aparte, ca pe a treia Romă, ca pe salvatoarea lumii şi a creştinătăţii, capătă teren în ultimul timp şi în Republica Moldova. Faptul că mitropolitul Vladimir pune Europa şi Ortodoxia în relaţie de adversitate ireconciliabilă nu este ceva nou. Mitropolitul gândeşte ruseşte şi se exprimă la fel de ruseşte (ţară „nu ortodoxă”!).

Matrioşka rusă

 

Conceptul de Lume Rusă, un surogat de concept imperial îmbrăcat în haină ortodoxă peste vechea tunică militară cu carnetul de partid comunist în buzunar, a fost lansată acum câţiva ani de actualul Patriarh al Moscovei, Kirill Gundiaev. Potrivit acestui concept, Lumea Rusă este un complet de matrioşte, în care Rusia este matrioşka mare, Ucraina şi Bielorusia sunt matrioştele medii, iar Republica Moldova este matrioşka cea mai mică.

Cu mintea Rusia nu poate fi-nţeleasă…

Ea confirmă nu atât o realitate vie, cât o altă idee, exprimată artistic de poetul Fiodor Ivanovici Tiutcev şi pe care am ales-o ca unul dintre motto-urile acestui material. Să încercăm o traducere liberă a celebrului catren: „Cu mintea Rusia nu poate fi-nţeleasă / Şi cu măsura altora nu poţi ca s-o măsori: / E prea aparte şi-i aleasă – / Şi doar să crezi în ea se poate uneori.”

Într-o abordare exclusivistă şi reducţionistă, Ortodoxia rusă ne este prezentată drept singura valabilă, viabilă şi, astfel, cu drept de a domina în întreaga Lume Ortodoxă, care, dacă nu este Rusă, atunci nici nu ar avea drept de existenţă… Este adevărat că Rusia este cea mai mare dintre statele de tradiţie ortodoxă, dar aceasta nici pe departe nu înseamnă că Ortodoxia este un apanaj rusesc, că, vorba mitropolitului Vladimir, „Europa nu-i o ţară ortodoxă ”. În opinia multor capete sus-puse de la Moscova, dacă nu este Rusă, Lumea Ortodoxă încetează să mai fie Ortodoxă sau, în cel mai bun caz, îşi pierde calitatea şi nu mai este suficient de Ortodoxă. Şi Roma, şi Bizanţul, şi Ierusalimul s-ar fi mutat deja la Moscova.

Iata ”ortodoxia universala” pe care ne-o va aduce Rusia, in persoana patriarhului Kiril! Diaconul Andrei Kuraev ii da ultima sansa Parintelui Savatie

Protodiaconul Andrei Kuraev mă învinuiește pe blogul său de acțiuni îndreptate împotriva Patriarhului Moscovei și a întregii Rusii Kiril și de instigare la ură națională între popoarele ortodoxe. Motivul este publicarea de către mine pe blogul personal a unui material video în care sînt redate momente de la întrunirea religiilor de la Kanbera din 1991 sub auspiciul Consiliului Mondial al Bisericilor, în care apare discursul Patriarhului Kiril, pe atunci mitropolit al Smolenskului. Diaconul moscovit îmi mai reproșează faptul că am numit acțiunile sale de la Chișinău și Tiraspol ”Cruciada diaconului Andrei Kuraev împotriva Moldovei”.

Deasemenea, diaconul Andrei Kuraev mă întreabă din ce grupare schismatică fac parte, sugerînd că aș fi un schizmatic, de vreme ce atît Patriarhia Moscovei, cît și Patriarhia Română susțin ecumenismul.

Singura mea șansă, pe care mi-o mai oferă diaconul Andrei, este aceea de a mă lepăda de a vorbi despre poporul meu și de a aduce pocăință în fața Patriarhului Kiril și a Moscovei.

Răspunsul meu, pe care mă simt obligat să-l dau, va urma cel mai probabil la începutul săptămînii viitoare, dacă Dumnezeu îmi va da zile și sănătate.

Cel mai influent geopolitician rus, Alexandr Dughin: “ Rusia si Moldova Mare”.

Ce vrem de la Moldova? Este momentul sa formulam in sfarsit cu claritate raspunsul la aceasta intrebare. Politica noastra din spatiul CSI este prea vaga. Demonstram doua extreme de comportament – de la indiferenta absoluta pana la indignare maxima. Dar de fapt, in esenta, ce vrem de la ei?

Pozitia tarii explica multe din istoria si destinul tinutului. Teritoriul Moldovei actuale se afla in sud-vestul Campiei Europei de Est si ocupa cea mai mare parte a regiunii cuprinse intre Nistru si Prut. Din punct de vedere geopolitic, aceasta este o zona limitrofa situata intre padure in nord-vest si stepa, si arealul regiunii Marii Negre. Pe teritoriul Moldovei se intersecteaza energiile sedentare si cele nomade, dialectica carora se afla la baza structurii geopolitice a statalitatii rusesti, unde padurea cu succes schimbator concureaza cu stepa, atingand intr-un final unitatea in siteza eurasiatica.

De la bun inceput aceasta zona a fost populata de etnii diferite, printre care si ulicii si tiverii sedentari. Ei erau o parte a lumii slav-orientale, care a devenit baza vechii statalitati rusesti. Totodata de la inceputul timpurilor pe aceste pamanturi traiau urmasii triburilor tracice – dacii, getii, ajunsi sub stapanirea romanilor si care au preluat de la acestia limba si cultura (astazi se obisnuieste sa fie identificati ca romani anume aceasta parte latinizata a etniei). Insa identitatea moldovenilor s-a format in jurul credintei ortodoxe. Cu toate acestea moldovenii si romanii sunt o singura etnie, care a ajuns ca urmare a complicatiilor istorice in formatiuni statale diferite.

Candva teritoriul Moldovei intra in sfera de control a Rusiei Kievene si aceste pamanturi au devenit obiectul atentiei insistente a Knezatului Moscovei iesit de curand de sub jugul tataro-mongol. Toti tarii, fara nicio exceptie, incepand cu Ioan al III-lea, au tins sa restabileasca acolo controlul sau, inclusiv pana in secolul XIX. Destinul Moldovei ortodoxe se decidea in razboaie sangeroase cu

Imperiul Otoman si independenta sa a fost una dintre cele mai importante pretentii politice ale Imperiului Rus.

Teritoriul dintre Nistru si Prut era necesar Rusiei pentru asigurarea intereselor sale in zona Marii Negre si la frontierele Europei de Sud. Identitatea ortodoxa a moldovenilor era in aceste conditii cel mai important factor: nu era vorba despre colonizare, ci despre crearea unei zone strategice slavo-ortodoxe comune, in care intrau alaturi de alte popoare – bulgari, sarbi, macedoneni - si populatia ortodoxa a Valahiei, adica romanii.

Astfel, din punct de vedere istoric noi, rusii, ceream urmatoarele din partea Moldovei. In primul rand – independenta fata de formatiunile politico-strategice concurente (in primul rand fata de Imperiul Otoman) si in vest (fata de Austro-Ungaria). In al doilea rand – pastrarea si consolidarea identitatii ortodoxe ca garantie a relatilor de prietenie si ca aliat al Rusiei. Totodata Rusia nu avea nimic impotriva integrarii Moldovei, Valahiei si Bucovinei intr-o formatiune politica unica, si conducatorul rus al Moldovei Pavel Dmitrievici Kiselev la inceputul secolului XIX a facut multe pentru crearea Romaniei Mari.

Astazi, de fapt, nu s-a schimbat nimic. Rusia are in continuare nevoie de o Moldova independenta de formatiunile strategice externe. Rusia are nevoie de o Moldova, care nu are planuri de intrare in NATO, care isi pastreaza identitatea ortodoxa (eurasiatica), culturala si religioasa, ceea ce va fi suficient pentru stabilirea unor relatii geopolitice sigure. Oare nu la aceasta a tins pe parcursul intregii sale istorii poporul moldovenesc? Oare nu a fost cel mai mare vis al sau pastrarea identitatii sale? Oare nu pentru aceasta au luptat cei mai buni fii ai poporului moldovenesc, incepand cu conducatorii dacici Burebista si Decebal, care au contestat suprematia Romei? Reiese ca Rusia in principiu vrea de la Moldova acelasi lucru, ca si Moldova. Ce sta in calea realizarii acestui proiect? Divergentele in privinta unificarii Chisinaului cu Bucurestiul si problema transnistreana.

Acesti cei mai importanti doi factori sunt legati intre ei in cel mai strans mod. Transnistria este parte a Moldovei, care s-a opus cu vehementa integrarii planificate a Moldovei cu Romania si a facut acest lucru din considerente pur geopolitice. Toata problema consta in faptul ca Romania contemporana nu reprezinta un stat suveran in sensul deplin al cuvantului si nu are in prezent o identitate clar definita. Romania este un membru al Uniunii Europene, o formatiune statala care are un presedinte, totodata ea este membra a NATO, a blocului militar-strategic, in care rolul principal il joaca SUA.

Daca ar fi vorba despre crearea Romaniei Mari (si mai bine a Moldovei Mari!) din doua state independente, care nu intra in nici un fel de blocuri strategice, Rusia ar saluta cu drag o astfel de uniune, deoarece ar obtine un partener politic puternic. Insa in conditiile actuale apropierea Chisinaului de Bucuresti reprezinta doar un punct de tranzit in calea spre Europa si NATO. Iar acest lucru inseamna ca asupra unui teritoriu strategic, lupta pentru care reprezinta o directie multiseculara stabila a geopoliticii rusesti, se va stabili un control din partea unui bloc concurent, ba mai mult a unui bloc politico-militar ostil, care vede in felul sau structura echilibrului fortelor (inclusiv al celor militare) in spatiul ex-sovietic.

In ultimii ani Rusia a inceput sa arate primele semne ca nu mai incearca sa infaptuiasca un suicid geopolitic si isi revine, ceea ce inseamna ca epoca furtului lejer si nepedepsit a teritoriului din spatiului rusesc s-a incheiat. De aceea Rusia se pronunta in mod categoric impotriva apropierii Moldovei de Romania, intrarii sale in Uniunea Europeana si NATO, este impotriva conducerii ei actuale, impotriva orientarii culturale spre societatea occidentala si valorile occidentale. Si de aceea Rusia ajuta si va ajuta prin toate mijloacele accesibile Transnistria, care reprezinta o insulita veritabila a adevaratei Moldove, care tinde spre independenta, libertate si pastrarea si renasterea specificului cultural.

Are Rusia instrumentele necesare pentru a pune in practica interesele sale cu privire la Moldova? Da, are, si ele sunt diverse – de la cele energetice, diplomatice, politice, economice pana la cele militare. Noi abia incepem sa ne insanatosim, de aceea nimeni inca nu a facut revizia reala a potentialului nostru.

Daca Chisinaul vrea sa fie cu Bucurestiul si Tiraspolul in acelasi stat, nu avem nimic impotriva si chiar sprijinim acest lucru. Insa trebuie sa se respecte conditia de baza – iesirea Romaniei din NATO. Dupa aceasta se pot analiza toate variantele. Este clar ca, iesirea din NATO nu este o gluma. Insa si Rusia nu este o gluma. In ultima vreme au inceput sa uite aceasta. Nu am dori sa aducem aminte...

Alexandr Dughin

16.08.2010

sursa: www.epen.ro

Profesorul Ilie Bădescu: Alexander Dughin, geopolitica Rusiei și geopolitica ortodoxiei. Erorile lui Dughin la analiza României Mari.

Eliberarea naţională şi afirmarea spirituală a românilor sunt procese pe care Dughin le plasează în contextul mai larg al dualismului geopolitic european, dar interpretarea sa capătă un caracter sui generis. Latinismul este socotit o ideologie impusă de uniaţie, iar ortodoxia este interpretată după un model de gravitaţie spre Moscova.
ROMÂNIA MARE (după Dughin) s-a afirmat pe următoarele liniamente istorice: eliberarea de controlul turcesc şi rezistenţa la politica fanarioţilor; tendinţele uniate (supunerea Bisericii Ortodoxe faţă de Vatican); Biserica uniată era însoţită de latinism (glorificarea originii romane, rădăcinile latine ale limbii, etc.); Biserica greco-catolică era susţinută de Austria, cea ortodoxă de Rusia; fanarioţii promovau o politică pro-turcă; “Ideea României Mari a avut un context ortodox univoc”; “Naţionalismul românesc are un caracter anti-grecesc; uniaţia gravitează spre Roma şi Ortodoxia spre Moscova”. “Regimul formal ateo-comunist a ocupat univoc poziţia Ortodoxiei subordonând acesteia, zice Dughin, confesiunile unite şi supunând represiunii minorităţile catolice"
Cum se explică, în acest caz, miile de preoţi ortodocşi aruncaţi în puşcării!? Deci represiunea a
fost antinaţională şi anticreştină (de ateizare completă şi de suprimare a tuturor marilor valori naţional-creştine).
Dacă ortodoxia este un fenomen de gravitaţie spre Moscova, atunci de ce-au fost interzişi Nae
Ionescu şi Nichifor Crainic, care, împreună cu grupul de la Crinul Alb etc. au fost toţi ortodoxişti şi au fost întemniţaţi? De ce a continuat atacul contra ortodoxismului după ’89?
Latinismul şi ideea originii romane nu erau idei şi ideologie uniate, ci idei şi ideologie universal
româneşti (naţionale); accentele erau uniate, nu ideile; ortodoxia nu gravitează spre Moscova, cum înclină a interpreta Dughin, ci are propriul ei centru de gravitaţie (eshatologie euharistică) şi o tradiţie voievodal-creştină; naţionalismul românesc este creştin (nutrit de primatul sufletului şi de ritul ortodox).

- fragment din revista Geopolitica, Nr. 1(1)/2002, An I

Moscow Times: Putin şi Tusk, implicaţi în moartea lui Kaczynski?

Cel mai mare pericol la adresa Gazprom, exploatarea intensa a imenselor rezerve de gaze naturale recent descoperite in Polonia, a disparut odata cu moartea lui Lech Kaczynski.

In timpul presedintiei lui Vladimir Putin, Katyn a devenit principalul obstacol in relatiile ruso-poloneze, comenteaza jurnalista Iulia Latinina in The Moscow Times.

In 2006, rude ale ofiterilor polonezi ucisi in masacrul de la Katyn din 1940 au intentat un proces pentru a forta guvernul rus sa elibereze arhivele cu privire la tragedie, insa procurorul general a respins cazul. Acelasi lucru s-a intamplat si in 2008 si in 2009.

In acelasi timp, presa controlata de guvernul de la Kremlin a sustinut ofensiva pe doua fronturi. In primul rand, a scris ca germanii au fost cei care i-au impuscat pe polonezi, iar apoi a scris ca impuscaturile de la Katyn au fost razbunare pentru soldatii Armatei Rosii, care au fost ucisi in lagarele de prizonieri in urma razboiului cu polonezii.

Un interviu cu istoricul Natalya Narochnitskaya publicat in "Komsomolskaia Pravda" chiar inainte de vizita prim-ministrului Vladimir Putin, in Polonia, in luna august, a provocat un mare scandal in Polonia prin sugerarea faptului ca taberele prizonierilor de razboi polonezi au servit drept prototip pentru lagarele de concentrare germane.

Apoi, tot acest scandal s-a terminat brusc. Putin a calatorit saptamana trecuta la Katyn, impreuna cu prim-ministrul polonez Donald Tusk. El a decis sa faca gestul fara precedent de a comemora crimele comise de URSS la Katyn.

Ce a determinat o astfel de schimbare?

The Wall Street Journal a dezvaluit raspunsul pe 8 aprilie intr-un articol in care a scris ca marile companii occidentale vor incepe sa exploateze in scurt timp zacamintele descoperite in Polonia. Este vorba de 1,36 trilioane de metri cubi de gaze de sist, care nu pot fi exploatate decat cu tehnologii de ultima ora.

Exploatarea intensa a imenselor rezerve de gaze naturale recent descoperite in Polonia ar fi detronat monopolul rus Gazprom pe piata europeana.

Iar Kremlinul a realizat ca volumul gazelor extrase depinde de partidul care va castiga alegerile prezidentiale din Polonia si a decis sa dea o mana de ajutor partidului premierului Donald Tusk, "un om pragmatic, gata sa se imprieteneasca cu toata lumea, cu exceptia lui Kaczynski", scrie Iulia Latinina pentru Moscow Times.

Asadar, Putin a decis sa comemoreze impreuna cu Tusk victimele poloneze si s-au intalnit la Katyn chiar inainte cu trei zile de eveniment.

Apoi, trei zile mai tarziu, Kaczynski a zburat si el Smolensk. A luat toata elita poloneza cu el, in speranta ca vizita sa cu caracter personal va atrage multa admiratie, iar Tusk si Putin vor fi invidiosi.

Cand i s-a spus ca zona unde urma sa aterizeze este invaluita de o ceata densa, iar controlorii de trafic vor sa dirijeze avionul catre un alt aeroport, Kaczynski a crezut ca ceata este doar un siretlic politic pus la cale de catre Putin pentru a perturba participarea lui la ceremonia de la Katyn.

De remarcat este faptul ca Putin si Tusk au aterizat pe acelasi aeroport langa care aeronava lui Kaczynski s-a prabusit. Autoritatile ruse au adus echipament special de navigatie pentru evenimentul la care a participat Putin, pentru mai multa siguranta.

Este posibil ca acest echipament sa fi fost dezinstalat inainte ca avionul lui Kaczynski sa aterizeze, trei zile mai tarziu. O asemenea posibilitate ar ingrosa si mai mult nebuloasa care invaluie cauzele prabusirii avionului prezidential, mai scrie Iulia Latinina pentru "Moscow Times".

Sursa:

KARADENIZ PRESS: Kremlinul, suspectul principal în catastrofa aviatică de la Smolensk.

Serviciile preşedinţiei poloneze şi ale premierului au inceput ieri organizarea funeraliilor preşedintelui Lech Kaczynski, mort saptamana trecuta în catastrofa aeriană din Rusia, relateaza mass-media poloneza, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Funeraliile preşedintelui Lech Kaczynski, al cărui sicriu va fi expus publicului de marţi, vor avea loc duminica, iar pentru înmormântare sunt avute în vedere trei locuri: la Varşovia – Catedrala „Sf. Ioan” sau cimitirul istoric Powaski, şi la Cracovia – Catedrala Wawel, unde odihnesc regi şi preşedinţi ai Poloniei. Concomitent, in capitala rusa Moscova, rudele celorlalte 96 de victime continuă identificarea trupurilor, în majoritate desfigurate. Corpurile victimelor se află la morgă în capitala rusă, unde au fost transferate după accidentul de lângă Smolensk. Doar 14 rămăşiţe au putut fi identificate, alte zece ar putea fi recunoscute după semne particulare, pentru identificarea celorlalte fiind necesare teste genetice. Toată lumea aşteaptă rezultatele anchetei privind cauzele accidentului, premierul rus, Vladimir Putin, promiţând din nou ieri o „anchetă obiectivă şi completă”. În ajun, comitetul de anchetă al Parchetului rus a declarat că nu se pune problema unei defecţiuni tehnice a aparatului, profilându-se ipoteza unei erori de pilotaj. În paralel, experţi ruşi şi polonezi studiază cutiile negre. Varşovia păstrează tăcere totală privind opinia sa în ceea ce priveşte cauzele, dar polonezii le-au cerut ruşilor să lucreze la locul accidentului până joi.

Potrivit controlorilor aerieni de pe aeroportul militar de la Smolensk, piloţii polonezi au încercat să aterizeze de trei ori, a patra tentativă fiind fatală. Condiţiile meteo erau nefavorabile, ceaţa, foarte deasă, şi au ignorat sfatul – şi nu ordinele, aşa cum susţin oficiali ruşi – de a ateriza la Minsk sau la Moscova. Experţii arată că piloţii ar fi putut fi victimele unei proaste coroborări a altimetrelor. Avion vechi, echipat cu instrumente rustice, Tupolev 154 nu permite aterizarea pe orice vreme, iar aeroportul din Smolensk nu dispune decât de două balize antice NDB (sistem ce datează din anii 1930), o categorie de emiţători pe cale de dispariţie în restul lumii.
Pilotul avionului prezidential polonez care s-a prabusit la Smolensk cunostea foarte bine limba rusa si avea deja la activ aterizari pe acest aeroport, scrie marti presa poloneza, dupa ce in ziua precedenta un controlor de trafic din Rusia, Pavel Plusnin, ultimul care a vorbit cu echipajul avionului, s-a plans ca pilotii vorbeau “prost ruseste”. Oficialii polonezi sustin insa ca Arkadiusz Protasyuk, comandantul navei, vorbea la perfectie limba rusa si engleza, scrie publicatia rusa RBK, citata de Olga Popescu in presa online de la Bucuresti. Bartosz Strolinski, colonel in armata poloneza, a precizat ca zburase impreuna Protasyuk la Smolensk cu trei zile inainte de tragedie, cand l-au dus in Rusia pe premierul Donald Tusk.

Verdict israelian

Mass-media israeliană a criticat versiunea oficială a autoritatilor ruse in cauzele accidentului din regiunea Smolensk. Unele publicații israeliene sunt înclinate să vadă în acest accident un „asasinat în stil Kremlin”, informează izrus.co.il, citata de mass-media internationala. Principalele surse mass-media israeliene a treia zi contestă explicațiile oficiale privind cauzele accidentului de lângă Smolensk, care a dus la moartea președintelui Lech Kaczynski și altor înalți oficiali polonezi. Multi comentatori cred că această tragedie a fost pusă la cale de Kremlin, care-l “ura” pe Kaczynski, din cauza opiniilor sale anti-ruse.
Prima dintre mass-media israeliană care a menționat o posibilă implicare a lui Putin, a fost al doilea canal ITV. „Kaczynski a fost mantaua roșie a toreadorului pentru Putin și Medvedev”, spunea în seara de 10 aprilie, editorul departamentului de știri internaționale, Arad Nir. Prezentatorul de știri a subliniat că, atât timp cât ancheta se desfășoară sub supravegherea Putin, este puțin probabil să se afle vreodată adevărul despre cauzele accidentului.
A doua zi, la 11 aprilie, toate edițiile tipărite speculau deja tema teoriei conspirației. „Polonezii, care sunt obișnuiți să se simtă înconjurați de dușmani, cu greu pot să creadă că toată conducerea politică și militară a dispărut, ca urmare a unui accident, provocat de un set tragic de circumstanțe, defecțiuni tehnice și factorul uman”, scria ziarul Yediot Ahronot. Ziarul Ha’aretz adaugă: ”În primele ore după accident în Polonia a devenit răspândită teoria a conspirației despre implicarea rușilor în accidentul de avion, pe fonul relației tensionate între Kaczynski și Putin”. Publicația Maariv a mers și mai departe, intitulându-și un articol „Mirosul lichidării”. „Moscova a promis să investigheze, Putin a devenit șef al comisiei de anchetă, dar este puțin probabil ca adevărul să iasă vreodată la iveală”, se spune în articol. Site-ul NRG al aceleiași publicații, publica: „Acuzațiile de asasinarea vizată în stil Kremlin va însoți această poveste în următorii ani, eventual întotdeauna”. Un important comentatorul politic, Ynet Atila Somfalvi, scria pe „Facebook” că “niciodată nu i-a putut suporta pe ruși şi acum aceștia sunt principalii suspecți”. Chiar și publicația religioasă Be-Hadrei Haredim, care de obicei nu acordă atenție politicii internaționale, menționa: ”Este posibil ca Rusia și conducătorii ei, care, puțin spus, nu-l simpatizau pe președintele Kaczynski, stau în spatele morții acestuia”.

Suspiciuni media

În după-amiaza zilei de 11 aprilie motivele prăbușirii avionului polonez în regiunea Smolensk a fost discutat de jurnaliștii și analiștii în domeniul afacerilor internaționale ai postului public de radio Reshet Bet. Cei mai mulți dintre cei prezenți afirmau că Putin este direct implicat în moartea președintelui Kaczynski.

L. Walesa: „Pilotul este posibil să fi acţionat la indicaţiile cuiva". Update: controlorii de trafic ruşi spun că nu s-au înţeles cu piloţii polonezi.

Experţii ruşi care studiază cutiile negre ale aeronavei prezidenţiale poloneze prăbuşite sâmbătă lângă Smolensk, în vestul Rusiei, cred că la originea accidentului se află o greşeală umană. Avionul nu avea probleme tehnice. Peste 800 de specialişti participă la anchetarea tragicului incident aviatic. Este pusă sub semnul întrebării decizia piloţilor de a ateriza în condiţii meteo dificile.

Experţii ruşi şi polonezi au început să studieze împreună cutiile negre, găsite sâmbătă seara, ale avionului prezidenţial polonez, prăbuşit în dimineaţa aceleiaşi zile în apropiere de Smolensk, în vestul Rusiei, la ora 9.50 (ora României). În accident au murit 97 de oameni. Delegaţia poloneză, formată din 88 de persoane, urma să ajungă la Katin, pentru comemorarea celor 22.000 de ofiţeri polonezi ucişi în 1940 din ordinul lui Stalin.

Preşedintele polonez, Lech Kaczynski, soţia acestuia, Maria Kaczynska, dar şi numeroşi reprezentanţi ai elitei social-politice din Polonia, printre care guvernatorul Băncii Centrale şi şeful Statului Major al armatei, şi-au găsit sfârşitul în catastrofa aeriană, care ridică în continuare multe semne de întrebare. Una dintre primele concluzii ale specialiştilor este că avionul prăbuşit nu avea probleme tehnice.

Ultimele minute

Conform informaţiilor venite de la Ministerul pentru Situaţii de Urgenţă şi Aviaţia Militară Rusă, aeronava prezidenţială, un Tupolev-154, care urma să aterizeze pe aerodromul militar Severnîi (aflat în apropiere de Smolensk), a fost avertizat, când se afla la 50 de kilometri de aeroport, în legătură cu vizibilitatea redusă (sub 500 de metri) şi condiţiile meteo nefavorabile. Mai mult, când avionul survola Belarusul, i-au fost transmise date referitoare la condiţiile proaste de aterizare de la Smolensk.

Piloţii polonezi au decis să continue zborul, luând o hotărâre la aşa-numita „înălţime de decizie", a declarat pentru Interfax un reprezentant al autorităţilor aeronautice belaruse, sub protecţia anonimatului. Avionului Tupolev-154 i s-au oferit, ca variante, aterizarea pe aeroportul din Minsk ori pe cel din Moscova. Tragedia de la Smolensk s-a petrecut după patru tentative de aterizare nereuşite.

Avertizări neascultate

Pentru ca o aterizare să se poată face în condiţii de siguranţă, plafonul de nori nu trebuie să fie mai jos de 60 de metri, iar vizibilitatea minimă să fie de 600 de metri, au declarat în exclusivitate pentru „Adevărul" mai mulţi piloţi români. Condiţiile meteo nu erau îndeplinite la Smolensk în momentul producerii tragediei.

Marta, fiica lui Lech Kaczynski, lângă sicriul tatălui său

Când aeronava se afla la circa 1,5 kilometri distanţă de pistă, controlorii de trafic au avertizat-o că se află sub traiectoria de aterizare şi i-au cerut să se redreseze şi să se îndrepte către un alt aeroport. „Când avionul s-a apropiat, controlorii au observat că piloţii măreau viteza de coborâre şi începuseră să reducă din altitudine mai rapid decât ar fi fost normal", a explicat adjunctul comandantului forţelor aeriene ruse, Alexandr Alioşin.

Comenzile date de controlorii de zbor ruşi au fost ignorate de echipajul polonez, astfel că, peste câteva secunde, avionul a atins un pom izolat, înalt de opt metri, în contextul în care aparatul ar fi trebuit să se afle la o înălţime de cel puţin 60 de metri.

Walesa are dubii

„Pilotul este posibil să fi acţionat la indicaţiile cuiva" a afirmat, ieri, la Gdansk, fostul preşedinte polonez Lech Walesa. El a spus că piloţii care fac parte din detaşamentul ce zboară cu demnitarii polonezi sunt profesionişti cu cea mai înaltă calificare şi că „este puţin probabil să fi putut lua de sine stătător decizia de a face încercare după încercare să aterizeze în condiţii de ceaţă", susţine el. Aceste afirmaţii nu fac decât să alimenteze teoriile conspiraţiei care abundă deja pe bloguri, referitoare la o posibilă implicare a ruşilor în tragedia aviatică.

Mărturii cutremurătoare

„S-a auzit o explozie, un vuiet şi apoi nimic. Linişte. Nu a trebuit să văd pentru a realiza ce s-a întâmplat", a relatat un martor ocular. Declaraţiile sale au fost completate de povestirile unor copii care au ajuns primii la locul tragediei.

„Mergeam şi auzeam deasupra avionul. Zbura ceva mai jos decât de obicei. Apoi, dintr-odată, a coborât, pentru a reapărea câteva momente mai târziu. Coada a atins apoi copacii şi a început să se aplece într-o parte", au mai povestit aceştia.

„Aripa avionului a atins din nou copacii şi firele de înaltă tensiune. Avionul a rămas însă în aer, dar a lovit şi mai mulţi copaci şi a ajuns să se prăbuşească pe partea cealaltă a drumului", a mai spus unul dintre copii pentru postul de televiziune Russia Today.

Potrivit unui alt martor al accidentului, una dintre aripi s-a desprins când avionul a atins pentru prima oară copacii. După ce aparatul s-a prăbuşit şi a luat foc, rămăşiţe au fost găsite şi la mai mult de un kilometru distanţă. La faţa locului însă, imagini terifiante i-au şocat pe micuţi. „Părţi din avion erau răspândite peste tot şi era mult sânge. Totul era dezmembrat, atât avionul, cât şi cei de le bord", au mai povestit aceştia.

Putin, la locul prăbuşirii

Premierul rus Vladimir Putin şi omologul său polonez Donald Tusk au depus flori, ieri, în locul unde aeronava prezidenţială poloneză s-a prăbuşit. O ceremonie în onoarea preşedintelui polonez Lech Kaczynski a avut loc ieri la prânz pe aeroportul din Smolensk.

Trupul neînsufleţit, din nou acasă

Ieri după-amiază, avionul care transporta trupul neînsufleţit al liderului polonez a aterizat pe aeroportul militar din Varşovia. Familia preşedintelui decedat, în special fiica şi fratele geamăn, Jaroslaw, precum şi înalţi demnitari au fost prezenţi la aeroport. Sicriul a fost apoi expus publicului în aşa fel încât „oamenii să-i poată aduce un omagiu individual", a declarat un oficial din cadrul Preşedinţiei.

Reculegere în Polonia

Două minute de reculegere au fost respectate ieri la prânz (13.00 ora României) pe tot teritoriul Poloniei, după moartea tragică a preşedintelui polonez Lech Kaczynski, a soţiei acestuia şi a înalţilor demnitari în accidentul de avion din Rusia.

• Adina Şuteu

• Vezi si
  
Doi controlori de trafic rusi sustin ca nu s-au inteles cu pilotii polonezi din cauza barierei lingvistice

George DAMIAN: Din ce i s-a tras preşedintelui polonez Kaczynski?

Avioanele prezidentiale nu prea au obiceiul sa cada. Se numara printre cele mai verificate aeronave din lume, iar Tupolevul lui Kaczynski tocmai ce trecuse in decembrie 2009 de o inspectie tehnica in urma careia a fost declarat apt de zbor pentru urmatorii sase ani. Kaczynski zbura cu un Tupolev-154, iar din cele aproape 1.000 de avioane de acest tip doar 28 s-au prabusit in mai bine de 25 de ani de cand a inceput fabricarea lor. Tupolev-154 este recunoscut ca un avion capabil sa opereze in conditii atmosferice dificile, iar majoritatea accidentelor in care a fost implicat au avut ca principala cauza o eroare umana si nu o defectiune tehnica.

Primele ipoteze cu privire la dezastrul de la Smolensk indica faptul ca este vorba fie de o eroare a pilotului polonez (caruia i s-a spus de mai multe ori de la sol sa renunte la aterizare), fie o nepotrivire intre sistemele de ghidare ale avionului polonez si cele ale aeroportului rus. In acelasi timp trebuie luate in considerare si efectele imediate ale acestui accident: armata poloneza a fost decapitata, au disparut figuri centrale ale vietii publice poloneze – care impartaseau viziunea presedintelui Kaczynski. O viziune ce respingea in acelasi timp imperialismul rus si cel european.

Ipoteza unui accident “provocat” nu va disparea niciodata in acest caz. Sunt prea multe elemente care concura in favoarea unei teorii conspirationiste. In primul rand este vorba de cei care au murit in accident: elita nationalista anti-rusa de la Varsovia. In al doilea rand este vorba de momentul accidentului: presedintele polonez si suita sa mergeau sa comemoreze o crima in masa realizata de regimul sovietic – uciderea ofiterilor din armata poloneza de la Katyn. Pe linia unei eventuale teorii conspirationiste s-ar putea spune ca Moscova nu uita si nu iarta.

Kaczynski a fost o buturuga mica in calea a doua imperii: Rusia si Uniunea Europeana. Iar multe din actiunile sale au deranjat ambele imperii. Kaczynski s-a opus insistent intrarii Rusiei in Organizatia Mondiala a Comertului, ceea ce a provocat suparari la Bruxelles si Moscova. Atitudinea sa decisa in favoarea valorilor crestine a deranjat urmasii Kominternului de la Bruxelles si Moscova. Decizia sa de a scoate din viata publica poloneza pe cei care au fost uneltele sovietizarii Poloniei a scos din sarite pe multi - atat la Moscova cat si la Bruxelles. Incercarile de cladire a unei independente economice poloneze a provocat suparari in aceleasi locuri: Moscova si Bruxelles. Faptul ca Polonia a fost un aliat de incredere al SUA in regiune a scos din sarite si Moscova si Bruxelles-ul

Toate intreprinderile politice enumerate mai sus cladisera pentru Polonia un puternic profil de tara. Polonia nu a fost in ultimii ani doar un simplu membru al UE, o zona tampon pentru securitatea Rusiei si o piata de desfacere pentru produsele occidentale. Dezastrul de la Smolensk scoate din scena pe presedintele Kaczynski si echipa. Greu de crezut ca se va gasi foarte repede cineva in stare sa continue proiectele fostului presedinte. Si cui ii foloseste acest lucru?

George DAMIAN

http://ziuaveche.ro

Preşedintele Poloniei a MURIT într-un accident aviatic în Rusia, unde mergea pentru a comemora ofiţerii polonezi ucişi de sovietici la Katyn. Update.

Un avion în care se afla preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, s-a prăbuşit în apropierea aeroportului Smolensk, din vestul Rusiei.

Aeronava efectua o cursa pe ruta Varşovia - Smolensk, iar la bordul acesteia se aflau 87 de persoane. Potrivit primelor informaţii, nu există niciun supravieţuitor, transmite Reuters, care citeaza presa de la Moscova. Agenţia ITAR-TASS a comunicat că avionul s-a prăbuşit la 10.56 ora Moscovei.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Poloniei afirmă că la bordul avionului nu erau mai mult de 90 de persoane. EURONEWS transmite că la bord se aflau 127 de persoane.

Autorităţile poloneze au confirmat că la bordul avionului se afla preşedintele polonez împreună cu soţia sa, precum şi câţiva oficiali ai statului.

Imediat după impact, aeronava a luat foc. După primele informaţii, nu există supravieţuitori. Aeronava, un TUPOLEV 154, s-a părbuşit în apropiere de aerodromul militar de la Smolensk.

Preşedintele polonez urma să participe la ceremonia de la Katyn, care comemorează 70 de ani de la executarea de către NKVD, la ordinul lui Stalin, Veaceslav Molotov şi Lavrenti Beria, a aproximativ 22.000 de ofiţeri ai armatei poloneze. (Andrezj Wajda, important regizor polonez, a realizat în 2007 o pelicula pe această temă şi intitulată chiar Katyn).

Pagina de internet www.wikipedia.org şi-a actualizat informaţia şi la biografia lui Lech Lech Kaczynski se pecifică faptul că a murit într-un accident de avion în Rusia pe 10 aprilie 2010.

Update 1. "O tragedie de neconceput", aşa a descris Lech Walesa, fostul preşedinte al Poloniei, moartea preşedintelui Lech Kaczynski şi a celorlalţi oficiali polonezi. "Acesta este al doilea dezastru ca gravitate după Katyn. Întâi este ucisă floarea celei de a Doua republici poloneze, în pădurea de lângă Smolensk, acum elita intelectuală a celei de a Treia republici poloneze moare în acest accident tragic, când se apropia de aeroportul din Smolensk", a declarat Walesa. În 1940, în pădurea Katyn au fost executaţi mii de ofiţeri polonezi.

Update 2. Printre cei aflati la bordul avionului se aflau, pe langa conducerea politica a Poloniei, conducatori militari, religiosi, dar si urmasi ai celor omorati la Katyn. Lista integrala a celor decedati aici:

http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&sl=pl&u=http://wiadomosci.gazeta.pl/Wiadomosci/1,80273,7752563,Prezydenckim_Tu_154_lecialy_najwazniejsze_osoby_w.html&prev=/search%3Fq%3Dgazeta.pl%26hl%3Dro%26client%3Dfirefox-a%26hs%3DBaX%26rls%3Dorg.mozilla:en-US:official&rurl=translate.google.com&usg=ALkJrhgY5c3N3uYbVxf-9Bey6kms5Gk0hw