22.6.11
Fundaţia Justin Pârvu anunţă o nouă carte: Organismele modificate genetic şi distrugerea fitoterapiei româneşti, de prof. Ioan Vlăducă
Din aprecierile Organizației Mondiale a Sănătății, la nivel mondial circa 3/4 din populație recurge la tratamente din medicina tradițională, în care metodele fitoterapeutice ocupă un loc important.
De la formarea sa, poporul român a folosit hrană naturală și „ierburi de leac”, adică plante medicinale. Dacii erau buni cunoscători ai acestor plante. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, medicina folosea remedii naturale, în cea mai mare parte de proveniență vegetală. Primele medicamente moderne au fost obținute tot din plante. În anul 1806 a fost obținut în stare pură primul principiu activ vegetal – morfina din mac.
După 2000 de ani, vin unii din Consiliul Uniunii Europene și ne spun că plantele medicinale sunt periculoase și că ar trebui îndelung cercetate ca nu cumva să aibă efecte adverse. Cine sunt aceștia? Sunt cei care au otrăvit o întreagă omenire cu aditivi alimentari, cu medicamente de sinteză și cu vaccinuri. Tot ei ne spun că cerealele, fructele și legumele naturale nu sunt suficient de bune și că trebuie să le modifice genetic. Cânepa – din care străbunii noștri făceau pânză și sfoară, iar din semințe, ulei – a ajuns pe lista drogurilor. Usturoiul riscă să ajungă și el tot acolo. Prin Directiva Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, plantele medicinale autohtone, cele pe care le folosim de mii de ani, trebuie să mai aștepte 15 ani ca să fie testate pe teritoriul Uniunii Europene. Ei vor „dovezi bibliografice sau expertize care să ateste că produsul medicamentos în cauză sau produsul corespondent a fost utilizat în scopuri medicale pe parcursul unei perioade de cel puţin 30 de ani înainte de data cererii, incluzând cel puţin 15 ani în interiorul Comunităţii.”[1] Urmează și justificarea mincinoasă: „pentru că nu există o literatură ştiinţifică suficientă care să demonstreze utilizarea consacrată în scopuri medicale, cu o eficacitate recunoscută şi un nivel acceptabil de siguranţă.”[2] Ei vorbesc despre siguranță? Ei, care au făcut mii de victime prin vaccinuri? Când au introdus Gardasil-ul sau vaccinul împotriva gripei porcine, de ce nu au făcut mai întâi 15 ani de teste? Aceștia sunt cei care cer pentru plantele noastre medicinale 15 ani de teste europene…
Și dacă a venit vorba de siguranță, să vedem care este siguranța medicamentelor. Există și specialiști sinceri; ei au ajuns la următoarea concluzie: „Nu există medicament «sigur». Toate au efecte adverse, dintre care unele pot fi fatale. Prospectul medicamentului nu este suficient… există medicamente care pot fi nocive doar în anumite condiții, nespecificate pe prospect.”[3]
Cei de la Consiliul Europei batjocoresc tradiția noastră de 2000 de ani, zicând că „tradiţia îndelungată nu exclude posibilitatea existenţei unor îndoieli cu privire la siguranţa produsului şi prin urmare, autorităţile competente trebuie să aibă dreptul de a solicita toate datele necesare pentru evaluarea inocuităţii acestuia”. Suntem mințiți în față: „Aspectul calităţii produsului medicamentos este independent de folosirea tradiţională a acestuia, de aceea, nu trebuie să se facă nicio derogare de la testele fizico-chimice, biologice şi microbiologice necesare. Produsele trebuie să respecte standardele de calitate prevăzute în monografiile farmacopeilor europene”[4].
Continuare la atitudini.com
Scriitorul Grid Modorcea: Petitia “Aparati istoria romanilor” trebuie semnata de toti care simt romaneste
Ganditi-va numai cine rescrie istoria romanilor, oameni pe care Eminescu ii taxa drept venetici dupa nume, asemenea “urdorilor Fanarului, care n-au alte cunostinte decat sa faca fluturi de hirtie”, alde Tismanovski, Patapievici, Baconski, iar acum Chrzanovski. La care trebuie adaugati Tokes, Marko Bela, Hunor si alti unguri iredentisti.
Nu observati, Ionescu si Popescu stau pe margini, comenteaza, ei sunt forumistii superiori care au pareri, iar alde “ski” sau “ici” isi vad de schismele lor, aplicand un scenariu pe care il implinesc pas cu pas, de la revolutie incoace, urmarind tinta finala, dezmembrarea Romaniei.
Traim o istorie alterata, iar simbolul acestei alteratii este cuplul Basescu-Patapievici, un bolovan de gatul poporului roman, care si-a gasit trompete in “urdori” sau in clasa de forumisti care sunt pusi numai sa scormoneasca rahatul, o liota de ignoranti, platita sa murdareasca orice idee, sa bagatelizeze problemele grave. Sper ca romanii seriosi nu-i iau in seama, stiu ce otrepe fac aceste diversiuni, asa ca mesajul meu este ca toti care simtiti romaneste sa semnati aceasta petitie, desi nu stiu ce efect mai are dupa ce fapta e comisa, cartea ce constituie obiectul petitiei, “Romania Medievala”, a aparut, iar autorul ei moral, bolovanul inchipuit, are painea si cutitul. Dar poate fi un semn de uniune romaneasca, de trezie nationala si implicare onesta. E tot mai limpede ca Romania are un Scaraoski la Cotroceni care lucreaza cu ticaloski impotriva poporului roman. El nu mai are nici o idee romaneasca de aparat. Tot ce face e scandalos si antiromanesc.
Se stie ce a scris Patapevici despre poporul roman, ca are “structura fecalei”, iar presedintele i-a intarit mandatul, l-a luat in brate pe acest amartaloi, cum ii numea Mircea Eliade pe cei indraciti, vanduti Satanei, care lucreaza contra mamei care i-a infiat. Intelectualii romani sunt permanent revoltati pe aceasta mascarada, dar presedintele ii sfideaza. Nu a facut nici un gest care sa-l afirme ca roman. Se spune ca ar fi tatar. Oare de aceea o fi blagoslovit o carte gandita tataraste?! Din pacate, Baseski nu mai are parte de un nou vot, sa vada unde i-a dus pe romani cu politica lui falimentara, la ce disperare. Dar el este rastignit deja de istorie, fiindca faptele ski-smatice pe care le pastoreste sunt evidente. Cum este si aceasta carte “Romania Medievala”, o editie de lux in doua volume, in trei limbi de circulatie, scoasa pe bani publici, la care se adauga si alte evenimente colaterale (suma totala fiind de 7 milioane euro). Si ea e pusa sub patronajul presedintiei.
Sa zicem ca ar fi o initiativa pozitiva, fiindca tot nu avem nici un ghid turistic, cel putin in librariile americane. Dar in loc ca “patronul” sa se adreseze istoricilor, specialistilor in evul mediu romanesc, a fost solicitat un diletant, cunoscut numai de alde Pataharbici. E vorba de Laurent Chrzanovski, un elvetian de origine poloneza, caruia nu i-a fost greu, datorita plicului de sute de mii de euro primit, sa semneze ca istoria romanilor in evul mediu nu exista, e sora cu neantul. El spune ca Romania a fost atunci o adunatura de etnii, ignorand deliberat ca romanii au fost o natiune, adica un popor, un neam unitar. Sunt ignorate cu buna stiinta datele istorice, documentele muzeistice, orice informatii care atesta vechimea poporului roman, care nu trebuie in nici un caz confundat cu “trecatorii” de ieri si alaltaieri, cu nume de sarmati, alani, avari, huni, goti, vizigoti, ostrogoti, gepizi, lombarzi, maghiari, bulgari, pecenegi, cumani, mongoli, saxoni, secui sau turci.
Petita contine toate argumentele in acest sens.
Antal Arpad – UDMR: Romanii din “Tinutul Secuiesc” ar putea sa aiba soarta sarbilor din Kosovo. AUDIO/VIDEO/DOC
| KOSOVO secuiesc |
| Un deputat şi un europarlamentar UDMR se afla în capitala kosovarilor, Priştina, pentru a “celebra” momentul în care va fi proclamată independenţa fostei provincii iugoslave. În opinia lor, precedentul Kosovo ar trebui folosit în mod inteligent de către reprezentanţii comunităţii maghiare de acasă pentru promovarea autonomiei Ţinutului Secuiesc. „Este evident că, prin recunoaşterea provinciei Kosovo ca stat independent, se recunosc într-un fel soluţiile violente din această regiune. Din câte se ştie, noi, maghiarii din România, am militat pentru autonomie exclusiv prin mijloace democratice şi considerăm că un sprijin din partea autorităţilor europene şi a SUA ar legitima în Europa rezolvarea unor potenţiale conflicte fără conflicte, deci ar legitima soluţiile nonviolente”, a declarat deputatul UDMR Antal Arpad. La rândul său, europarlamentarul Sogor Csaba susţine că vizita mai are încă un scop: sărbătorirea obţinerii de către sârbii din Kosovo a unor forme de autonomie. | ||||||||||
Minoritatea maghiara din Romania crede ca a venit timpul sa ceara independenta, comenteaza International Herald Tribune  In articol se comenteaza faptul ca propunerea privind un stat semiautonom – Tinutul Secuiesc – constituie o realitate iminenta, in conditiile in care minoritatea maghiara crede ca a venit timpul sa ceara independenta. “Sansele lor de succes par reduse, dar secuii insista pe aceasta cale, spre mahnirea romanilor din zona, care afirma ca, in calitate de minoritate locala, au mai putine drepturi decat au etnicii maghiari, minoritari la nivel national”, apreciaza publicatia. Articolul original mai jos Politicienii maghiari nu renunta In context, vicepresedintele Consiliului National Secuiesc, Csaba Ferencz, a precizat: “Kosovo este un exemplu, si unul foarte clar, care arata ca, in cazul in care comunitatea vrea sa se autoguverneze, trebuie sa isi sustina cu tarie vointa”. Si in cazul UDMR, discursurile autonomiste de campanie se inmultesc. Deputatul de Covasna al Uniunii, Antal Arpad Andras, candidat la Primaria Sfantu Gheorghe, a declarat ieri ca, daca va fi ales primar, va milita pentru obtinerea autonomiei Tinutului Secuiesc si le va explica romanilor ca nu au motive sa se teama. El a sustinut ca mesajul sau catre comunitatea romaneasca este foarte clar, intrucat toata lumea ii cunoaste convingerile politice, toti stiu ca vrea autonomie. Antal a adaugat ca, in acelasi timp, doreste sa transforme Sfantu Gheorghe intr-un oras mai civilizat, in care si romanii se vor simti mai bine. “Romanii, insa, trebuie sa accepte acest lucru, respectiv ca eu sunt un autonomist si le garantez romanilor ca in autonomia care se va face ei nu vor pati absolut nimic, vreau sa ramana aici si sa lucreze impreuna cu maghiarii”, a spus udemeristul. (R.I.P./ ZIUA)
| ||||||||||
Liderul Uniunii Civice Maghiare (UCM) Sfântu Gheorghe, Gazda Zoltan, consideră că declararea independenţei Kosovo creşte şansele de autonomie pentru asa-zisul “Ţinut Secuiesc”, dupa cum transmite corespondentul AMOS News. UCM “Scaunul Sfântu Gheorghe” consideră că România ar trebui să recunoască independenţa Kosovo şi implicit noul stat, iar în semn de solidaritate cu kosovarii, UCM va ieşi miercuri în Parcul Central din Sfântu Gheorghe, alături de Consiliul Secuiesc. „Consiliul Secuiesc poartă drapelul direct al autonomiei, aşa că vom ieşi alături de membrii acestuia în Parcul Central din Sfântu Gheorghe, într-o demonstraţie de susţinere, pentru aproximativ 15 minute”, a declarat Gazda Zoltan pentru AMOS News. Liderul local al UCM “Scaunul Sfantu Gheorghe” a mai declarat ca in conditiile in care fortele politice importante ale Europei si SUA recunosc independenta provinciei Kosovo, “atunci aceste state trebuie sa sprijine si autonomia Tinutului Secuiesc”. Ieri seara, un grup al UDMR a solicitat acelasi lucru pe strazile Clujului, felicitand Kosovo pentru “reusita”. CIVIC MEDIA considera ca Parchetul General are obligatia sa urmareasca impreuna cu celalalte organe abilitate astfel de manifestari si sa actioneze din oficiu, in consecinta si fara rezerve in toate cazurile in care se constata ca se incalca Legea fundamentala a tarii, Constitutia.21.6.11
Ziaristi Online: 70 de ani de la declararea Razboiului Sfant. Profesorul Buzatu: Maresalul Antonescu nu a fost “criminal de razboi”.
“Antonescu n-a fost şi nu putea să fie…”criminal de război”. O asemenea etichetare nu are substanţa juridică şi istorică. Este cazul să mă întreb dacă nu cumva calificarea drept “criminal de război” a lui Antonescu nu este în măsură să ascundă pe cei care – evident, criminali – s-au opus (ori au sabotat) Războiul reunirii naţionale din 1941-1944, condus de Mareşal?”, scrie profesorul Gheorghe Buzatu intr-un text aniversar oferit, in exclusivitate, portalului Ziaristi Online, la 70 de ani de la declansarea razboiului de recuperare a Basarabiei. In cuprinsul acestuia, reputatul istoric face mai multe aprecieri care, fara indoiala, vor starni reactii polemice din partea negationistilor rolului istoric si al personalitatii Maresalului Ion Antonescu, cel mai probabil de acelasi tip ca cele folosite de aparatul de propaganda sovietic si agentii NKVD din anii ’40. Nu suntem in masura sa contrazicem afirmatiile profesorului Buzatu, insa ii invitam pe cei care doresc si se ridica la inaltimea profesionala a istoricului sa o faca, urmand a le oferi chiar si spatiu publicistic online. Profesorul Gheorghe Buzatu a publicat 52 de carti in calitate de unic autor, fiind totodata coordonator si coautor la alte 76 si coordonator al prestigioasei colecții “Românii în istoria universală”, care a ajuns la 163 volume. A patruns atat in Arhivele CIA cat si in cele ale KGB si a scris peste 500 de studii, articole, note de specialitate, care intregesc uriasa sa opera. In 1981 si 1983 a fost distins cu Premiul Academiei Romane, in 1999 cu Premiul de excelenta al UNESCO iar in anul 2007 a primit titlul de doctor Honoris Causa al Universitatii “Ovidius” din Constanta. Profesorul Gheorghe Buzatu este fondator al Centrului de Istorie și Civilizație Europeană al Filialei Iași a Academiei Române, unde miercuri, 23 iunie, orele 17.30, la Sala din Iasi a Academiei, din Bdul Carol I nr 8, urmeaza sa aiba loc lansarea lucrarii Jurnalul de război al Mareşalului Ion Antonescu (Gh. Buzatu – Iaşi, 2011) si o sesiune de comunicari cu temele Războiul din Est reflectat în memorialistica lui Mircea Eliade – de Corneliu Ciucanu si Basarabia şi vecinătatea Rusiei în viziunea lui N. Iorga şi I. Antonescu – de Gheorghe Buzatu.
22 IUNIE 1941: UNA DIN ZILELE ASTRALE ALE ISTORIEI NAŢIONALE
de Prof Univ Dr Gheorghe Buzatu
RĂZBOIUL MONDIAL din 1939-1945, cel mai mare conflict armat din istorie în privinţa proporţiilor şi a consecinţelor sale, directe ori indirecte, apropiate ori îndepărtate, se înscrie ca un eveniment major al trecutului umanităţii. Iar, în context, participarea României la conflagraţie, începând cu data memorabilă de 22 IUNIE 1941, incontestabil una dintre ZILELE ASTRALE ALE ISTORIEI NEAMULUI, nu mai puţin decât 24 Ianuarie 1859, 9 Mai 1877 sau 1 Decembrie 1918, toate determinând deopotrivă şi în chip crucial evoluţia şi destinul nostru pe largi spaţii şi decenii în devans.
Este motivul pentru care editorii Jurnalului de război al ilustrului ION ANTONESCU au decis şi tipărit integral, graţie Editurii Tipo Moldova din Iaşi, sub titlul PACE ŞI RĂZBOI, în trei volume însumând peste două mii de pagini, monumentul document, probă şi pledoarie strălucită pentru acţiunea politico-militară perfect justificate a României împotriva URSS din 1941-1944.
Conflagraţia mondială din 1939-1945 în ansamblu şi Războiul din Est al României îndeosebi reprezintă evenimente care deja s-au instalat detaşat în preferinţele şi preocupările istoricilor, şi nu numai ale lor, fapt de pe urma căruia s-a acumulat, în ultimele decenii cu predilecţie, o literatură internaţională uriaşă, fără egal în nici un alt domeniu al trecutului.
Apariţia Jurnalului era cu atât mai mult necesară cu cât, din scopuri străine cercetării ştiinţifice moderne şi obiective a trecutului neamului sau pur şi simplu şi simplu ostile României Eterne, sunt încurajate, în interior şi exterior, cele mai fantastice teorii şi scenarii despre Războiul din Est şi, mai ales, despre personalitatea Mareşalului Ion Antonescu şi deciziile luate, despre aşa-zisul holocaust etc.
SUNT MOMENTE ALE ISTORIEI care se grefează adânc în memoria generaţiilor. Voi menţiona câteva dintre acestea, referindu-mă, desigur, la trecutul naţional: 24 Ianuarie, 1 Decembrie, 9 Mai, iar, nu în ultimul rând, 22 Iunie. Datele menţionate au ajuns să se confunde cu înseşi clipele astrale ale istoriei noastre.
Nu este cazul să insist asupra cauzelor şi împrejurărilor în care, exact acum 70 de ani, România a ajuns să între în Războiul Mondial din 1939-1945, alături de Germania şi împotriva URSS. Anumite elemente se impun, totuşi, a fi reţinute:
¨În epocă, nu numai România s-a situat de partea Germaniei, ci, în 1938, şi Marea Britanie şi Franţa l-au secondat pe Hitler la ciopârţirea Cehoslovaciei; în 1939-1940, ele s-au aflat cu Führerul doar într-un “război ciudat”, care, oricând, se putea solda cu o înţelegere peste linia frontului; în acelaşi timp, URSS şi Germania au întreţinut cele mai bune raporturi, fiind deopotrivă vinovate de declanşarea şi conducerea războiului în Europa.
“În 1940, URSS a săvârşit împotriva României, neprovocată în vreun fel, un act de agresiune făţişă, ocupând cu forţe militare provincii (ori părţi din provincii) româneşti străvechi: Basarabia în întregime, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi mai multe ostroave din zona Gurilor Dunării, iar aceasta nu era totul, întrucât URSS urmărea să-şi apropie şi alte porţiuni ale României ciuntită în iunie-septembrie 1940, aşa după cum, în noiembrie 1940, aflat în vizită la Berlin, Molotov i-a precizat lui Hitler. Oricum, agresiunea URSS din zorii zilei de 28 iunie 1940 a declanşat reacţia în lanţ care, în vara-toamna anului 1940, a condus direct la prăbuşirea României Mari.
¨În momentele în care s-a pregătit şi a început Războiul în Est, la 22 iunie 1941, URSS încă nu era aliată cu SUA şi Marea Britanie, tabăra Naţiunilor Unite închegându-se în urma agresiunii hitleriste şi întărindu-se în perioada următoare, când România era în urmărirea agresorului sovietic. Reiese că nu se poate susţine cum că, din start, de la 22 iunie 1941, România s-ar fi pus în stare de beligeranţă cu Puterile Occidentale (cu Marea Britanie şi SUA, în primul rând), iar că, mai apoi, starea de război a rezultat din jocul alianţelor în anii 1941-1942. Campania României în Est (Războiul Sfânt, cum a fost denumit dintru început) a beneficiat, indiferent de “culoarea” aliatului (A. Hitler) ori de stadiul deplorabil al pregătirii armatei noastre, de susţinerea întregului popor român, a partidelor istorice şi a Monarhiei, mai puţin de suportul comuniştilor şi al altor indivizi aflaţi în solda Moscovei ori subjugaţi propagandei staliniste. Cântecul Basarabiei, lansat în noaptea de 21/22 iunie 1941, după faimosul îndemn “Români vă ordon: Treceţi Prutul! “ al generalului Ion Antonescu, Comandantul de căpetenie al Armatei şi Conducătorul Statului Român, a exprimat în chipul cel mai fericit şi la momentul oportun situaţia intervenită:
Azi-noapte, la Prut,
Războiul a-nceput…
Românii trec dincolo iară,
Să ia, prin arme şi scut,
Moşia-răpită astă-vară…
18.6.11
Cuvant al Parintelui Sofian Boghiu la Duminica tuturor Sfintilor
Sarbatorim astazi, impreuna cu toata crestinatatea ortodoxa, Duminica tuturor Sfintilor, care este si hramul acestei manastiri. Cinstim acum, laolalta si dupa cuviinta, pe cei mai vrednici fii ai neamului omenesc. Cinstim pe toti acei care, de la inceputurile lumii si pana acum, in toate timpurile si in toate locurile pe unde au trait, s-au straduit sa pastreze demnitatea lor de oameni, inchinandu-si toata viata lor in slujba binelui si a dreptatii, in slujba lui Dumnezeu.
In acest urias sobor al tuturor sfintilor, pe care ii cinstim acum la aceasta sarbatoare, sunt toti stramosii neamului omenesc, toti patriarhii si sfintii prooroci ai Vechiului Testament, impreuna cu toti dreptii dinainte de intruparea Mantuitorului, rascumparati de El prin jertfa Sa pe Cruce. Ei sunt acei despre care marele Apostol Pavel scrie asa in Epistola catre Evrei, despre acesti sfinti patimitori pentru dreapta credinta si pentru Hristos, pentru Dumnezeu : Au fost chinuiti, au suferit batjocuri si bice, ba chiar lanturi si inchisoare; au fost pusi la cazane, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti. Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului ( Evrei 11, 36-38 ). Tot acum, laolalta cu ei, cinstim cu evlavie pe toti prietenii lui Dumnezeu din Legea harului, adica cinstim fericitele cete ale apostotilor, ale mucenicilor, ale sfintilor ierarhi, ale cuviosilor parinti, barbati si femei, si ale tuturor placutilor lui Dumnezeu din toate timpurile si din toate straturile vietii sociale : pescari ca Sfintii Apostoli -, gradinari, vamesi, negustori, ciobani, cizmari, ostasi, imparati, mineri, fierari, bucatari, avocati, doctori sau filosofi, care in mijlocul societatii si in cadrul vietii de familie, in munca lor de toate zilele, s-au ingrijit si de sufletele lor, pastrand legatura cu Dumnezeu prin rugaciune si viata cinstita, implinind poruncile lui Dumnezeu, si aspru si-au sfintit viata si li s-au scris numele lor in cartea vietii, in Imparatia lui Dumnezeu.
Sfintenia nu este un cerc inchis, ea poate fi dobandita de oricine. Mantuitorul spune pe Muntele Fericirilor: Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Taital vostru Cel ceresc desavarsit este ! (Matei 5, 48). Nu erau nici calugari atunci, nici niste oameni speciali care ascultau aceste cuvinte. Era de fata o multime foarte variata si El la toti le poruncea sa fie sfinti. Asa incat sfintenia este deschisa pentru oricine. De aceea am amintit toate aceste categorii sociale. Toti au intrat in sfintenie. Si aflam din Vietile Sfintilor cum au petrecut si si-au savarsit vietile lor. Asa incat cinstea sfinteniei s-a dat pentru fiecare dintre noi, care uneori ne plictisim de rugaciune, de tot ceea ce ne ofera Dumnezeu pentru sfintenia noastra.
Noi ii cinstim pe toti sfintii pentru viata lor pilduitoare, pentru statornicia lor in credinta, pentru caracterul lor hotarat pe calea binelui si a dreptatii, pentru bunatatea inimii lor si pentru sfintenia vietii lor. Ii cinstim pentru ca au devenit cetatenii casei lui Dumnezeu, prietenii si iubitii lui Durmezeu si pentru ca acolo unde sunt acum, in imparatia lui Dumnezeu, asculta rugaciunile noastre, ne vad cum traim, cunosc trebuintele noastre si necazurile noastre, se bucura de intoarcerea noastra catre Dumnezeu si se roaga si mijlocesc pentru noi atunci cand le cerem ajutorul; iar rugaciunile si mijlocirile lor sunt ascultate si bineprimite de Dumnezeu.
Cinstind pe Maica Domnului si pe sfinti, cinstim pe Stapanul lor, Care este Dumnezeul parintilor nostri si Dumnezeul nostru al tuturor. Noi toti suntem chemati si indemnati sa ne imprietenim cu Dumnezeu si cu sfintii Sai inca din viata aceasta, si sa-i chemam in rugaciunile noastre, sa le ascultam povetele si sa le urmam credinta si faptele lor, sa ne insusim modelul vietii lor si scopul sau idealul vietii lor. Scopul ultim al vietii lor a fost desavarsirea sau sfintenia, iar vietile lor au stralucit ca niste faclii luminoase pe cararile intortocheate ale acestei lumi. Ei au ascultat si au implinit slavita porunca data de Dumnezeu catre toata lumea cand a zis : Fiti sfinti, caci Sfant sunt Eu ( I Petru 1, 16 )
Aceasta porunca este data pentru prima data lui Moise, pe care o gasim in cartea Levitic, capitolul 11. Deci, inca din vremea Vechiului Testament ni se poruncea sa fim sfinti. Iar astazi este de batjocura acest cuvant : "Vrei sa fii sfant ? Vrei sa faci pe sfantul ?" Ca si cum sfintenia ar fi ceva interzis. Ar trebui sa spunem : " Doamne ajuta-mi sa fiu sfant !" Sa fim sfinti cu totii. Acesta este idealul nostru ! Este porunca sa fim sfinti; porunca de la Dumnezeu. Si o alta porunca, asemanatoare cu aceasta, rostita de Mantuitorul pe Muntele Fericirilor, cand a poruncit tuturor ascultatorilor Sai de atunci si din totdeauna : Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru Cel din ceruri desavarsit este ( Matei 5, 48).
Cand citim sau cand auzim din Sfintele Scripturi aceste porunci dumnezeiesti : " Fiti sfinti sau fiti desavarsiti ", care este in fond acelasi lucru, le primim cu greutate la prima auzire, ni se pare ca e cu neputinta de infaptuit sfintenia cu propria noastra viata ! Daca privim insa la vietile sfintilor, despre care stim ca au fost si ei oameni pamanteni ca si noi, si vedem ca ei au putut implini aceasta porunca a sfinteniei, a desavarsirii, prindem si noi curaj si smerita indrazneala. Mai ales ca sfintenia si desavasirea nu inseamna numai semne si miununi; putini sfinti au facut minuni in viata lor pamanteasca.
Minunile sunt daruri speciale, in plus, si nu totdeauna sunt insusirile sfinteniei. In privinta aceasta, Mantuitorul ne-a spus niste cuvinte care pe multi trebuie sa ne puna pe ganduri. El a zis printre altele : In ziua aceea a judecatii multi Imi vor zice : Doamne, Doamne ! Oare nu in numele Tau am proorocit, si nu in numele Tau am scos demoni si n-am facut noi atatea minuni in numele Tau ? Se vor apara oamenii. Si atunci voi zice lor , spune Mantuitorul Hristos : Niciodata nu v-am cunoscut pe voi ! - cumplit raspuns ! Departati-va de la Mine, voi, cei ce lucrati faradelegea (Matei 7, 22-23).
Sfintenia sau desavarsirea nu presupun numaidecit semne si minuni, asa cum suntem obisnuiti sa credem uneori. Minuni, ce pot sa uimeasca pe oameni, ajung sa faca si vrajitorii si scamatorii si fachirii, ajutati de puterile intunericului. Dar sfintenia nu pot sa o dobandeasca decat cei blanzi si smeriti cu inima, cei plini de dragoste pentru Dumnezeu si pentru aproapele lor. Sfintenia cea bineplacuta lui Dumnezeu trebuie sa aiba macar aceste trei insusiri.
Instriiinarea omului de rautati si de patimi. Noi suntem numiti vase de lut si aceste vase trebuie curatite ca sa poata intra si sa poata ramane in ele harul Sfantului Duh, adica sfintenia. In Imparatia lui Dumnezeu nimic necurat nu inra spune Sfantul Apostol Pavel. Asa incat trebuie sa ne curatim trupul nostru de patimi si de rautati.
A doua conditie : Pastrarea si marturisirea dreptei credinte in Dumnezeu. Cei care fac false minuni, sunt niste sarlatani. Exista minuni faacute de sfinti, fara indoiala, dar acestea sunt mai rare.
Si a treia conditie : implinirea poruncilor dumnezeiesti. In Filocalie, volumul intai, se spune intre altele si acest lucru : Dumnezeu este ascuns in poruncile Sale. Intrucat implinesti porunca Evangheliei, Dumnezeu este de fata si ti se arata. Il vezi. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8 ), spune " Fericirea " a sasea. De obicei, credinta cea adevarata fata de Dumnezeu se cere dovedita prin fapte de dragoste sincera fata de aproapele nostru : Caci de va zice cineva ca iubeste pe Dumnezeu iar pe fratele sau il uraste, este un mincinos, spune Sfantul Evanghelist Ioan in Epistola intaia dintre scrierile sale. Caci cel ce nu iubeste pe fratele sau pe care il vede, cum poate sa-L iubeasca pe Dumnezeu pe Care nu-L vede ? ( I Ioan 5, 20 ). Tot Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca nimeni nu poate cunoaste pe Dumnezeu, nu poate crede in El si nu-L poate iubi cu adevarat, daca mai intai nu-si scoate rautatea din propria sa inima si daca nu dovedeste prin fapta dragostea curata fata de semenii sai. Cine face asa, se afla pe calea sfinteniei, adica este pe calea pe care au mers sfintii in drumul lor spre imparatia lui Dumnezeu. Si aceasta asteapta Dumnezeu de la noi : sa vrem, sa daruim, sa ne ostenim, sa mergem pe calea Lui, sa fim de partea Lui.
Ca sa intram pe aceasta cale a sfinteniei si sa sporim in ea, avem la indemana ajutorul lui Dumnezeu, numit harul Sfantului Duh, care este puterea darului ce izvoraste din Duhul Sfant, prin care lucreaza Dumnezeu in lume si in noi. Harul il dobandim si il mentinem prin Sfintele Taine, prin rugaciunea personala, prin rugaciunile si binecuvantarile Sfintei Biserici.
Mantuitorul ne invita cu iubire pe calea Lui si ne cheama la El, zicand : Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Ramaneti intru Mine, spune Iisus Hristos, si Eu voi ramane intru voi. Caci precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita; asa nici voi, daca nu ramaneti intru Mine. Eu sunt vita, voi mladitele (Ioan 1s, 4). Vedeti ce raport strans este intre noi si Dumnezeu ? Cine ramane in Mine si Eu raman in el, acela aduce roada multa. Fara de Mine nu puteti face nimic ! (Ioan 15, 5).
Cu alt prilej Mantuitorul se roaga Tatalui ceresc, zicand : Sfinteste-i, Doamne, cu adevarul Tau, ca si ei sa fie sfintiti in adevar (Ioan 17, 17). Sfantul Apostol Pavel spune : Voia lui Dumnezeu este sfintirea noastra Iar Sfantul Apostol Petru indeamna pe calea sfinteniei pe credinciosii din vremea sa si ne indeamna si pe noi, pe cei de astazi prin aceste cuvinte : Fiti sfinti in toata petrecerea vietii voastre. Ca scris este : Fiti sfinti ca Sfant sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu (I Petru 1, 15-16). si continua : Daca chemati Tata pe Cel ce judeca cu nepartinire, petreceti in frica vremelniciei. Curatati-va sufletele prin ascultarea de adevar si nefatarnica iubire de frati si iubiti-va unul pe altul din toata inima, cu toata staruinta, lepadand toata rautatea si tot viclesugul si fatarniciile si pizmele si toate clevetirile; ca sa deveniti prin Duhul Sfant semintie aleasa, preotie imparateasca si neam sfant, popor ales al lui Dumnezeu
Cand ne vom afla pe o asemenea cale vom uri faradelegea si pacatul si vom simti nevoia launtrica de a face cat mai mult bine in jurul nostru. Atunci ne vom insufleti usor pentru tot ce este frumos, nobil si de folos oamenilor si vom simti din plin bucuria si dulceata faptei bune, pastrand mereu in noi duhul smerit si bland.
Aceasta este calea sfinteniei. Pe o asemenea cale au mers si sfintii pe care ii sarbatorim astazi. Din vietile lor invatam sa fim cinstiti, harnici, modesti, blanzi, pasnici, curati la suflet si la trup, generosi, plini de bunatate si de omenie. Toate aceste virtuti isi au puterea si izvorul in Dumnezeu, pe Care L-au descoperit in masura in care au trait dupa sfaturile si dupa sfintele Sale porunci. In El au crezut, pe El L-au marturisit, pe El L-au iubit si catre El s-au dus, in imparatia Lui si in slava Lui, cum spune Psalmistul : Adanc pe adanc cheama
Societatea noastra omeneasca si romaneasca are nevoie de oameni cinstiti, de oameni intelepti, modesti, cumpatati, de oameni pasnici, plini de omenie. Sa nu pretindem altora sa fie asa; sa ne straduim noi insine, fiecare, in sectorul sau de activitate, sa fie mai bun, mai sincer, mai curat, mai cinstit, mai omenos, mai credincios, dupa chipul vietii acelora pe care ii praznuim astazi.
Incheind aceste ganduri despre sfintii pe care ii praznuim astazi sa ne rugam lui Dumnezeu cu umitinta, zicand asa : Da-ne, Doamne, duhul sfinteniei, barbatia si statornicia sfintilor Tai pe calea binelui ! Da-ne, Doamne, taria lor in credinta, ravna dragostei lor, duhul smereniei si al virtutilor crestinesti pe care le-au avut ei ! Ajuta-ne, Doamne, ca tot ce gandim, ce vorbim si tot ce infaptuim sa fie spre slava Ta si spre binele aproapelui nostru, ca impreuna sa Te cinstim cu credinta pe Tine, Dumnezeul parintilor nostri, pentru rugaciunile tuturor sfintilor Tai. Amin
- predica tinuta la hramul Manastirii Antim, la 24 iunie, 1972, in Duminica tuturor Sfintilor
SCANDALOS! ONU a adoptat o rezoluţie istorică în favoarea homosexualilor
Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat, în premieră, o rezoluţie care recunoaşte drepturile homosexualilor, lesbienelor, transsexualilor şi bisexualilor. Rezoluţia a fost votată în Consiliul pentru Drepturile Omului din cadrul ONU, primind 23 de voturi favorabile şi 19 împotrivă.
Partizanii rezoluţiei au fost SUA, ţările membre UE din Consiliu, Brazilia şi celalalte ţări latino-americane. Cei mai vehemenţi opozanţi au fost Rusia, Arabia Saudită, Nigeria şi Pakistan, în timp ce China s-a abţinut de la vot.
Decizia a fost salutată de secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton, care a declarat că „rezoluţia reprezintă un moment istoric pentru eliminarea abuzurilor la adresa comunităţii homosexualilor”.
Relaţiile homosexuale, recunoscute începând de vineri, măcar formal, sunt interzise în 76 de ţări, conform Amnesty International, în timp ce discriminarea şi hărţuirea la adresa comunităţilor de homosexuali se manifestă în multe alte state.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
