Din fotografiile de exceptie ale Cristinei Nichitus: Pelerinul Rus

Sursa: www.nichitus.blogspot.com

Ziua: Huoo, Madonna!

-- Madonna, devenita ad-hoc aparatoare a cauzelor nobile, a binevoit sa ne onoreze cu augusta sa prezenta la Bucuresti si a tinut si un inimos discurs anti-discriminare, in favoarea tiganilor si homosexualilor. Din moment ce romanii rasisti si trogloditi din Parcul Izvor au huiduit-o, inseamna ca demersul a fost bine-venit, iar problema chiar exista in Romania si e si foarte grava. Site-ul Yahoo, Associated Press etc au raspandit stirea in lumea intreaga.
Romani Criss, ONG-ul abonat la granturi guvernamentale si europene, a sarit sa ne prezinte lautarii tigani adusi pe scena de Madonna. Adica, vezi doamne, rasistii romani pe lautarii tigani i-ar fi huiduit, nu pe vetusta patachina. Rasismul descoperit de Romani Criss cu rasismometrul in Piata Universitatii exista pe bune si, atunci, pentru a fi combatut, e nevoie de cat mai multe granturi la ONG-ul tiganilor engleziti. Probabil ca o sa sara si "Accept", organizatia homosexualilor cu preocupari civice, doar si ei trebuie alimentati, doar homofobia face ravagii in Parcul Izvor. Numai ca alaturi, in fieful lor din Parcul Operei, nu-i mai intrerupe nimeni din activitatile specifice.
De fapt, spectatorii romani erau oricum cu capsa pusa din cauza lipsei de respect cu care au fost tratati la ei acasa si pe banii lor de catre o Madonna care a intarziat 50 minute, i-a tinut in praf si mizerie si fara sa vada si sa auda mare lucru din susa de la Izvor. Pe fondul acestei stari de spirit au fost aruncate cele doua stereotipuri despre romani care sunt prezentate intotdeauna impreuna, desi se bat cap in cap: a) romanii sunt un popor de tigani si b) sunt un popor de rasisti care discrimineaza tiganii. Au fost prezentate filmulete din turneu cu imagini semnificative din tarile parcurse, pentru Romania fiind alese imagini cu tigani si carute pe drumuri prafuite. Basca prezentarea mincinoasa pe site-ul Madonnei a lautarilor din Rusia ca fiind romani, preluata si de presa. Madonna i-a intrebat foarte convinsa pe spectatorii din Izvor daca stiu ce inseamna "Leila pala tute", de parca se presupunea ca toti cei 70.000 spectatori prezenti ar fi vorbit fluent limba tiganeasca, fiind coborati direct din carutele de pe ecran. Discursul ei despre discriminarea "romani", "gipsy" nu a facut decat sa puna capac la toate. Romanii venisera sa vada un spectacol si nu se asteptau ca "Bubulina care facea play-back dupa adevarata Madonna", cum inspirat o numea un coleg, sa le dea lectii la ei acasa si sa-i faca rasisti, fie si indirect.
De fapt, firma ei de PR i-o fi spus ca nu mai poate soca, decat cel mult dezgusta, daca dupa 25 de ani vine tot cu saruturi lesbiene sau simularea actului sexual, mascari care oricum s-au repetat si la Bucuresti. Nu, Madonna trebuie sa sustina cauze nobile, ca Bono, de pilda, da' macar U2 canta de num'-numa, cum ar spune ardeleanu'. Dar in Europa de Est nu e ca in Africa lui Bono si nu merge cu mesaje pro-anti SIDA sau pro-copii- infometati. Pe cale de consecinta, geniile PR i-or fi spus Madonnei ca au vazut ei pe internet ca ar fi o problema cu discriminarea romilor, care trebuie musai aparati intre "Isla Bonita" si "Give it to me", ca da bine la imagine. Involuntar, falita strategie a functionat din cauza huiduielilor romanilor (printre care si subsemnatul). Madonna s-a ales cu nesperata publicitate si inca in calitate de martira fluierata a drepturilor omului, nu de exhibitionista sexuala ca pana acum. Romanii au ramas cu reputatia mondiala de rasisti, praful inghitit, banii aruncati pe fereastra pentru o susa si tonele de gunoaie din Izvor, despre care nu stim daca vor fi curatate cu bani publici sau ai organizatorilor. Huoo, Madonna, du-te de unde ai venit si sa nu te mai intorci!
George SCARLAT

Parintele Justin Parvu despre potrivnicii Manastirii de la Aiud: "Nu vor trece prin viata fara judecata acestor martiri. Mandria lor depaseste limita!

Doamna Camelia Corban către Dan Puric: Părintele Justin Parvu ţi-a întins mâna, iar tu i-ai bătut-o în cuie! Părintele, ameninţat de pantomimul Puric

Lup în blană de oaie este acest Dan Puric, care a cutezat să-l înfrunte pe Părintele Justin Pârvu cu îndârjirea tâmpă de a-i impune un proiect arhitectonic şi chipurile „cultural”, ce doreşte a fi amplasat într-un Sanctuar al Mucenicilor noştri români, martiri ai comunismului, a căror bună mireasmă, bine primită de Dumnezeu în jertfelnicul cel mai presus de ceruri, se ridică din Râpa Robilor Aiudului.

Pe osemintele celor mai vrednici dintre români, aceia care au înfruntat răul în formele sale cele mai hidoase şi au biruit ura şi crima, rămânând în acelaşi duh al iubirii curate deopotrivă de Dumnezeu şi de neamul românesc - o iubire care mustră cu mângâierea şi ceartă cu iertarea - trimiţând spre noi darurile preţioase ale Duhului Sfânt, în acest loc se cade să se înalţe spre cer rugăciunea smerită a românilor. Orice altceva este vânare de vânt.

Acest Dan Puric a ajuns să încerce să-l intimideze pe Părintele Justin. A venit pe furiş în Mânăstirea Petru Vodă luni, 17 august, spre seară, când vigilenţa călugărilor era mai atenuată, şi, adunâdu-şi o „poteră” formată din călugărul Moise de la Oaşa, Amfilohie de la Diaconeşti şi încă două persoane, l-au găsit pe Parintele Justin în chilia sa, unde l-au blocat, nedându-i voie să iasă şi, mai grav, nu au dat voie nimănui să intre, cu toate insistenţele Maicii Stareţe Justina, care a rămas la uşa chiliei. În tot acest timp, primii trei au încercat ameninţător, în termeni brutali, să smulgă Parintelui Stareţ acordul pentru proiectul propus de pantomim.

Iată respectul acestui Dan Puric pentru Stareţul Justin Pârvu, care l-a primit cu căldură şi sinceritate. El i-a întors iubirea părinteacă cu dispreţ şi obrăznicie, cu vorbe jignitoare aruncate în faţa, ameninţări, uneltiri şi presiuni - Părintele ţi-a întins mâna, iar tu i-ai bătut-o în cuie! Nimic în această lume nu merită obţinut rănind un sfânt.

Să-ţi fie ruşine, Dan Puric!

Camelia Corban
23 August 2009, Roman

Foto: Cristina Nichitus

Parintele Justin Parvu: Ridicarea unei Biserici la Aiud ar insemna recunoasterea martirajului! Despre intalnirea cu Puric de la Aiud (video 16 august)

Parintele Iustin Parvu: "O Biserica la Aiud ar insemna recunoasterea jertfei martirilor!"

Despre intalnirea cu Dan Puric (de la Aiud): "Din mandrie, Dan Puric a vrut sa dovedeasca ca el este centrul Pamantului". (inregistrare din 16 august 2009)

Un film de exceptie - "Basarabia lui Dumnezeu" - a fost postat pe Youtube

Vaccinare obligatorie sau puscarie! Libertate? Libertatea cui? Vise...

Teoretic legea se refera la refuzul vaccinarii impotriva gripei porcine. Oricum, s-a creat un precedent cu aceasta ocazie. Supunerea totala a cetateanului...Mai mult decat atat, in prezenta lege nu se specifica un tip anume de vaccin, ci lasa locul actiunilor coercitive in cazul nesupunerii vaccinarii in orice situatie.

"The Massachusetts state Senate passed bill 2028 which enforces the following: Quarantine or $1000 a day fine for refusing the vaccine.

An individual who is unable or unwilling to submit to vaccination or treatment shall not be required to submit to such procedures but may be isolated or quarantined pursuant to section 96 of chapter 111 if his or her refusal poses a serious danger to public health or results in uncertainty whether he or she has been exposed to or is infected with a disease or condition that poses a serious danger to public health, as determined by the commissioner, or a local public health authority operating within its jurisdiction."

Sursa: http://dreptatesifratie.blogspot.com.

Microcipul şi spaţiul Schengen.

La 14 iunie 1985, Germania, Franta, Luxemburg, Olanda şi Belgia au semnat, in mare secret, în orasul Schengen din Luxemburg acordul cu acelasi nume. Până în 1996 la acest acord au aderat incă 8 tări: Italia(1990), Spania şi Portugalia(1991), Grecia şi Austria(1992), Danemarca,Suedia şi Finlanda(1996). Obiectivele acestui acord sunt cuprinse in cele 142 de articole ale Convenţiei Schengen prin care se doreşte instaurarea unui spaţiu comun extrem de securizat. Atingerea acestui obiectiv insă presupune crearea unei infrastructuri informatice capabile sa stocheze un volum uriaş de informatii foarte detaliate despre fiecare cetăţean al tărilor semnatare. Mai mult trebuie creată posibilitatea urmăririi şi actualizării in timp real afiecărui om astfelt incât să fie absolut imposibilă organizarea vreunui atentat la securitatea uniunii. Aceste lucruri presupun insă urmărirea permanentă a fiecărui cetăţean aceasta ducând la suprimarea dreptului la intimitate şi a principiului prezumţiei de nevinovăţie, fiecare cetăţean fiind considerat un posibil terorist. Inseamnă îngrădirea absolută a libertăţii umane şi transformarea UE intr-un lagăr continental. Iată motivul pentru care acest acord a fost construit in secret si abia ulterior (1988) si fractionar a fost făcut public.

Convenţia prevede detaliat modul in care această urmărire poate fi făcută, astfel în art. 99, § 2, scrie: ”O asemenea înregistrare se poate realiza (…) şi cu scopul prevenirii amenintărilor la adresa sigurantei nationale: a) In cazurile în care există indicii reale care creează bănuieli că o anumită persoană are intentia să comită, sau comite, mai multe fapte şi deosebit de grave pedepsite de lege; b) în cazurile în care aprecierea generală a unui anumit individ, şi în special pe baza faptelor pe care deja le-a comis până la un anumit moment, permite să se presupună că persoana avută în vedere va comite şi în viitor fapte deosebit de grave pedepsite de lege.” In acelasi art. § 6: ”Dacă nu este permis controlul special în conformitate cu legislatia unei tări participante, atunci controlul special se transformă automat în aceasta tara-membru în urmărire discretă”.
In art. 96, § 2: ”Hotărârile se pot baza pe amenintarea ordinii publice sau a sigurantei statului, amenintare pe care e posibil să o constituie prezenta unui străin pe teritoriul national. Acesta poate fi în mod special cazul: (…) 2) Unui străin împotriva căruia există bănuieli întemeiate că a comis fapte grave pedepsite de lege (…) sau împotriva căruia există indicii reale că are intentia să execute asemenea fapte care încalcă legea pe teritoriul unui stat membru”.

Reacţia popoarelor, aşa cum se aştepta, a fost de revoltă împotriva acestui sistem şi de aceea s-a trecut la implementarea lui prin politica paşilor mărunţi. In 1997 când a început implementarea lui în Grecia, a generat reacţii dure ale cetăţenilor acestei ţări, care având in frunte Biserica Ortodoxă, au organizat manifestaţii împotriva legilor ce urmăreau aderarea la Convenţia Schengen, dar conducătorii acestei ţări nu au ţinut cont de ele, continuând, într-un ritm mai incet, dar sustinut implementarea recomandărilor europene.

Acum, în Romania, când sunt atât de aprinse disputele privind actele de identitate biometrice, ministrul Administratiei si Internelor, Liviu Dragnea declară clar şi fără echivoc: Aderarea României la spaţiul Schenghen este obiectiv naţional. Altfel spus, poporul întreg doreşte cu ardoare intrarea in sistemul concentraşionar european! Se ignoră cu bună ştiinţă petiţiile on-line contra legilor care restrâng libertarea, campaniile de strângeri de semnături – care au depăşit în mai puţin de 10 zile numărul de 30 000 de semnături – ce indică clar guvernanţilor care este obiectivul poporului român: refuzul oricărui demers legislativ care ne privează de libertate şi ne răneşte conştiinţa creştină. După cum lesne se poate observa, tehnologia microcipului Verichip, este foarte potrivită pentru atingerea obiectivului convenţiei Schengen de supraveghere totala şi permanentă a tuturor.

Pe de altă parte, similitudinea dintre această tehnologie şi profetiile Apocalipsei nu poate fi o coincidenţă şi de aceea creştinii au datoria de a lupta prin toate mijloacele pentru intârzierea aplicării ei – pt că oricum nimic din cele scrise nu vor rămânea neîmplinite! În acest sens, fără a neglija mijloacele legale şi externe, ce-a mai importantă – şi totodată şi mai grea – luptă este cea cu noi inşine. Stim că venirea lui Antihrist este grăbită de păcat şi de aceea fiecare creştin neglijent cu viaţa sa duhovnicească, care ignoră Evanghelia şi săvârşeşte păcatul grăbeşte venirea lui Antihrist. Înainte de a purcede la manifestaţii stradale şi alte acţiuni juridice, să ne acordăm viaţa după cerinţele Lui Hristos, aplicând cu acrivie in viaţa noastră poruncile Lui. Sf. Apostol Pavel ne avertizează că taina fărădelegii se şi lucrează, ea implinindu-se abia când cel care o impiedică va fi dat la o parte (II Tes. 2, 7). Aceasta înseamnă că cea mai puternică piedică pentru instaurarea lui Antihrist este trăirea adevărată a Lui Hristos. Antihrist va fi omul fărădelegii dar nu se va putea impune printr-un regim exterior dacă nu va cuceri mai intâi inima omului. Trăim însă vremea în care iubirea multora s-a răcit fiind inlocuită cu erotismul cel mai sălbatic, e vremea in care antihristul a luat deja locul lui Hristos în inima celor mai multi din cei care se declară creştini şi de aceea semnele vremii se implinesc. Apelul profetic al părintelui Iustin Pârvu este astăzi mai actual ca oricând. El ne indeamnă la luptă, la mucenicie, chemându-ne de fapt la trăirea unei vieţi in Hristos, căci daca nu arzi de iubire pentru Hristos, cum vei putea să-ţi dai trupul ca să fie ars?(2 Cor. 13, 3). Pe temelia aceastei vieţuiri creştine trebuie să ne aşternem protestele pentru ca ele să fie credibile, aceasta dându-ne şi tăria să suportăm consecinţele acestor proteste publice, căci ele nu vor fi fără urmări. Odată ce Antihristul se simte destul de stăpân pe sufletele oamenilor încât să prezinte pe faţă dorinţa de stăpânire absolută, înseamnă ca nu va renunţa uşor şi-şi va pune in mişcare inchinătorii aflati in funcţii ale statului sau ale Bisericii care să discrediteze şi chiar să persecute pe cei ce au curajul să i se opună (apropo de campania mediatică de discreditare a părintelui Iustin). Datoria celor ce ne mărturisim robi ai Lui Hristos este de a lupta pe arena publică contra pecetluirii dar după ce am biruit pe satana in arena inimii noastre, aşa cum a făcut şi tânărul Nestor – luând tărie de la Sf. Dimitrie – înainte de a-l chema la luptă pe antihristul Lie.

Sursa: http://preugen.wordpress.com/2009/01/29/microcipul-si-spatiul-schengen/

Ierarhii ortodocsi rusi si bulgari au cerut credinciosilor sa nu participe la concertul Madonnei, blasfemiatoarea Rastignirii Domnului. BOR tace!

Continua dezbaterea despre proiectul Aiud. Au cuvantul Emilia Corbu si Gheorghe Fedorovici

De la comunicate la comunitate,

Am citit un comunicat de care, ca simplu ortodox, m-am ruşinat. Era nefericit întocmit, deşi purta antetul unei serioase organizaţii a foştilor deţinuţi politic. Semnătura părintelui arhimandrit Iustin Pârvu era sub aceea a regizorului Dan Puric. Imi veţi zice că e un document emis de o autoritate laică, lucru ce reiese şi din text şi prin urmare nu impunea respectarea uzanţelor ortodoxe. Foarte bine! Atunci nu se adresează nouă.

Însă altceva aşteptam noi, poporul de rând, de la bărbaţii care s-au implicat activ în proiectul Aiud din 27 aprilie 2009, de când s-a pus piatra fundamentală, până azi. Aşteptam ca această mănăstire să fie tratată ca toate ctitoriile istorice, adică să i se precizeze ctitorul, proiectul şi jertfa. Acestea sunt aspectele fundamentale ale oricărui edificiu. Adică să ştim cine ridică mănăstirea, cum va arăta, cine se va implica şi în ce fel. Şi asta pentru că aşa se procedează în Biserica Ortodoxă. Dintotdeauna. Erau ctitorii domneşti, boiereşti, patriarhale, eparhiale, ale comunităţilor săteşti, etc.

Ctitorul este, conform DEX, acea ,,persoană care suportă total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea şi înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri,,. Deci el nu poate fi confundat cu persoana care iniţiază, binecuvintează sau susţine public un proiect. In cazul de faţă, dacă părintelui Iustin i se lasă doar rolul de iniţiator atunci se pare că va fi un ctitor colectiv care este poporul drepcredincios român şi care îşi deleagă autoritatea prin duhovnicii şi reprezentanţii săi. Dar să nu confundăm delegarea cu autonumirea.

Acest ctitor este îndreptăţit să stabilească proiectul ctitoriei sale. Il aşteptăm cu interes. De mult!

Cât priveşte jertfa, încă nu vedem nimic. Era cazul ca organizarea colectării de fonduri să fie deja făcută. Fiecare trebuie să ştie ce are de făcut, dacă nu şi-a ales deja doar susţinerea morală, cum se precizează în comunicatul cu pricina.

Dacă aceste lucruri n-au fost precizate, nu ne rămâne decât să bănuim, ca păcătoşi ce suntem, că nu a avut altă menire decât să spele un obraz cu mâna unui mare duhovnic.

E adevărat că o ctitorie se ridică cu rugăciune şi răbdare dar păstrând totuşi măcar ritmul marilor noştri strămoşi. Adică o mănăstire pe an.

Emilia Corbu

Fenomenul Aiud

La Aiud, ca în multe alte locuri din România, au fost chinuiţi şi lichidaţi nenumăraţi români care, pentru că erau creştini, nu puteau să nu reprezinte o ameninţare pentru regimul comunist. Pentru că erau creştini şi nu doar anticomunişti, aceşti mucenici continuă să reprezinte o ameninţare pentru toţi cei care se simt ameninţaţi de creştinism, adică de adevărul omului. În semn de recunoştinţă şi dragoste faţă de acest dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu, în perimetrul fostei gropi comune unde erau azvîrlite trupurile celor ucişi, în locul numit Rîpa Robilor a fost ridicată o biserică monument unde slujesc un ieromonah şi cîteva măicuţe.

Acum, se pare că există şanse mari ca această cinstire a mucenicilor să fie profanată printr-o proastă cinstire. De pildă, printr-una interesată. Nu vorbesc despre interesul material, care urmează inevitabil apariţiei oricărui loc de pelerinaj. Să lăsăm asta în seama ierarhiei. Las deoparte şi acele interese legate de nişte vanităţi atît de neomeneşti de meschine încît, dacă acestea ar ajunge să reprezinte principalul motor al întregului demers, atunci ar fi bine să ne rugăm ca acest centru să nu se mai facă vreodată. Mă gîndesc mai degrabă la unele fixaţii revanşarde, care ar urmări prin înfiinţarea acestui memorial o răfuială tardivă cu torţionarii de odinioară. Tocmai de aceea, cred că un centru de martirologie, subordonat viitoarei mănăstiri, s-ar putea dovedi mai util decît pare la prima vedere. Pentru că, afirmînd caracterul creştin al rezistenţei anticomuniste, rezultatele cercetărilor de aici ar demonstra implicit natura religioasă a comunismului. În definitiv, nu-i cinstim pe martirii primelor veacuri ca pe nişte luptători împotriva imperialismului roman, ci ca pe nişte mărturisitori ai adevărului creştin împotriva întunericului religiei păgîne. De-abia în felul acesta ar putea începe cu adevărat o condamnare a comunismului în România. Creştinismul nu are doar rolul de a aminti ce s-a întîmplat în istorie, ci şi pe acela de a arăta sensul celor întîmplate, de a arăta cum ar trebui istoria să fie. Întrucît are memoria veşniciei, doar creştinismul poate salva şi memoria istoriei.

Există temerea că prin înfiinţarea unui centru de martirologie în cadrul viitoarei mănăstiri de la Aiud ar putea fi deturnată semnificaţia jertfei mucenicilor creştini ucişi în România în timpul comunismului. Or, dacă rolul centrului de martirologie ar consta tocmai în sublinierea dimensiunii creştine a suferinţei celor prigoniţi, nu văd cum ar mai putea fi el deturnat. Într-adevăr, cum ar mai putea ţine acolo Tismăneanu o prelegere despre adevăratul anticomunism, sau Neamţu despre disidenţa lui Pleşu? Tocmai de aceea, contrar părerii exprimate de părintele Savatie, consider că ar fi mai bine să nu i se ceară statului român să îşi asume responsabilitatea pentru această întemeiere. Dacă vor exista la un moment dat în guvern politicieni creştini care vor dori să ajute financiar acest proiect, foarte bine. Dar dacă statul va prelua iniţiativa în realizarea Centrului martirologic de la Aiud, să fim siguri că vom avea noi directori de centru şi, deci, noi politici de studii cu fiecare nou guvern. Nu va fi decît un nou instrument de şantaj, pe lîngă cel reprezentat de CNSAS.

Este frecventă părerea, legată de organizarea viitorului complex de la Aiud, că simpla existenţă a unui centru cultural ar compromite întreaga lucrare. Dacă prin asta se înţelege un centru de tipul celui de la Sighet, obiecţia ar putea fi îndreptăţită. Dar dacă acest centru ar fi subordonat vieţii liturgice din mănăstire atît prin funcţionarea sa, cît şi prin obiectivele urmărite, nu cred că rezervele mai sînt justificate. În plus, forţa suplimentară dobîndită în felul acesta de apelul la canonizarea martirilor ucişi de comunişti l-ar face mai greu de ignorat atît de autoritatea civilă cît şi de cea bisericească.

Gheorghe Fedorovici

Sfantul Nicolae Velimirovici: Omul Golgothei, omul Sodomei. Update: fragmentul complet. Scuze.

Ai Golgothei sunt cei care Îl pun pe Dumnezeu mai presus de om, şi toate celelalte le pun sub om; sunt cei ce se închină lui Dumnezeu cel arătat în chipul Domnului Iisus Hristos şi născut în trup de Preacurata Maria. Ai Sodomei sunt cei ce păzesc cu o grijă mai mare chipurile dumnezeilor lor păgâni şi mincinoşi decât vieţile oamenilor vii şi botezaţi; cei ce preţuiesc muzeele mai mult decât bisericile; cei ce vorbesc despre cultură mai mult decât despre Dumnezeu cel arătat în Hristos. Aceştia sunt oamenii Sodomei.

Cine are urechi de auzit să audă şi cine are minte să înţeleagă, cine aude şi înţelege şi primeşte, acela se va mântui. Iar cine nu vrea să audă şi nu poate să înţeleagă, acela îşi va lua osândă. Viaţa noastră pe pământ e scurtă, asemenea alergătorilor la curse:

ori câştigăm tot, ori pierdem tot. Înţelegeţi acestea, toţi cei ce aveţi minte. Şi proslăviţi pe Dumnezeu în Treime. Amin.

Nota: Din neatenţie, am sters o parte a cuvintelor Sfantului Nicolae Velimirovici. Cum omisiunea lor schimba radical sensul cuvintelor Sfantului, am completat textul cu fragmentul care lipsea. Imi cer scuze pentru aceasta regretabila gresala.

Biserica Luterana accepta ca pastori homosexualii si lesbienele

Biserica Protestantă Luterană din Statele Unite acceptă de acum înainte ca homosexualii şi lesbienele să poată fi preoţi, după o moţiune votată la convenţia bisericii din Minneapolis, cu condiţia să trăiască în cuplu şi să aibă o relaţie monogamă şi de lungă durată. Opozanţii hotărârii de a permite pastorilor homosexuali să slujească au estimat că acest lucru este contrar învăţăturilor Bibliei. Cei 2000 de participanţi au votat însă favorabil deciziei.

Raport: Gripa porcina ar putea provoca pana la 90.000 de decese in SUA. In Romania se estimeaza ca varful imbolnavirilor va fi in feb-aprilie 2010

Gripa porcina ar putea contamina pana la jumatate din populatia americana in toamna si la iarna si ar putea provoca pana la 90.000 de decese, au anuntat luni consilierii presedintelui Barack Obama, informeaza, marti, NewsIn.
Conform celui mai plauzibil scenariu privitor la evolutia impactului gripei in SUA, organismul care il consiliaza pe presedinte in domeniul stiintific, PCAST (President's Council of Advisors of Science and Technology-n.r.) anticipeaza ca epidemia ar putea infesta "30-50% din populatia americana in toamna si la iarna, 20-40% dintre americani prezentind simptome (60-120 milioane), dintre care mai mult de jumatate vor cauta tratamente", explica raportul.
Pana la 1,8 milioane de persoane ar putea fi spitalizate, dintre care pana la 300.000 vor avea nevoie de tratament intr-o unitate de terapie intensiva. "Acesti pacienti foarte bolnavi ar putea ocupa intre 50 si 100% dintre paturile unitatilor de terapie intensiva din regiunile afectate in perioada de varf a epidemiei, ceea ce ar duce la tensiuni puternice in aceste unitati, care functioneaza deja aproape la capacitate maxima in perioada normala", subliniaza raportul.

Epidemia de gripa porcina ii va afecta mai ales pe copiii si tinerii din SUA

Epidemia "ar putea provoca intre 30.000 si 90.000 de decese in SUA, cu o concentrare a cazurilor in randul copiilor si tinerilor adulti". Varful epidemiei s-ar putea inregistra la jumatatea lunii octombrie. Vaccinul nu va fi disponibil pana atunci si sunt necesare mai multe saptamani pentru ca oamenii sa dezvolte o imunitate, subliniaza raportul.
Potrivit raportului, "este putin probabil ca H1N1 din 2009 sa semene cu pandemia din 1918-1919", dar "actualul virus constituie o amenintare grava pentru sanatatea publica, iar gravitatea impactului sau va depinde mult de comportamentul persoanelor".
Sunt reiterate sfaturile clasice: "spalarea frecventa a mainilor, izolarea pe perioada bolii", lucruri cruciale, potrivit raportului, care pledeaza si pentru "campanii intense de educare si reguli mai flexibile in companii si scoli, pentru facilitarea absenteismului necesar in cazul imbolnavirii". "Virusul H1N1 poate afecta toate aspectele vietii noastre, de la economie la securitate interna, trecand prin domeniul educatiei", a declarat secretarul pentru securitate interna, Janet Napolitano.

In 2010, gripa porcina ar putea lovi patru milioane de romani

Ingrijorari si pentru Romania.

Specialistii avertizeaza ca numarul infectarilor cu A/H1N1 din tara noastra va creste simtitor in anul urmator. "Varful" imbolnavirilor va fi, cel mai probabil, in februarie-aprilie 2010, a declarat, recent, secretarul de stat in Ministerul Sanatatii, dr. Geza Molnar. "Daca pana in luna decembrie vom avea sub 1.000 de cazuri, nu ma ingrijoreaza. 'Varful' va fi undeva prin februarie, martie sau chiar aprilie 2010", a precizat secretarul de stat.
Molnar a declarat ca, daca gripa noua va continua sa se extinda, atunci este posibil ca, pana la sfarsitul sezonului epidemic, intre 15 si 20% din populatia Romaniei, adica 3-4 milioane de persoane, sa se im­bolnaveasca.

Sursa: Ziua Online

Newsin ventileaza catre mass-media concluziile anticrestine ale unui raport intocmit de ateii de serviciu (Smaranda Enache, Moise, Remus Cernea etc).

O scurta incursiune in manualele de religie propuse elevilor scoate la iveala precepte si lectii care isi rateaza miza de a-i forma pe copii in spiritul umanist (n.n.-aici e cheia, elevii nu mai trebuie educati in spirit crestin, ci in spiritul umanist fara Dumnezeu – „omul-masura tuturor lucrurilor”) al tolerantei (n.n. romanii spun ingaduinta, si cata deosebire e!), prin acuzarea altor culte de indepartare de mesajul divin (n.n. – Adevarul e exclusivist) sau chiar de diabolism (n.n. – nu sunt atatea exemple?) ori prin amenintarea celor "neascultatori" (n.n. - asta face parte din arsenalul de actrita la Teatrul de papusi al Smarandei Enache, de pe vremea cand facea scenete despre copiii neascultatori; si acum, ca si in comunism, acestia raman copiii ortodocsi).
Potrivit NewsIn, manualul pentru cultul ortodox realizat pentru liceu de Editura Dacia din Cluj contine informatii despre o istorie a greco-catolicismului, potrivit careia acest cult a dezbinat romanii din Transilvania si este o metoda prozelita de a-i atrage pe credinciosii ortodocsi la catolicism (n.n.- pana si documentul de la Balamad, semnat de Biserica Romano-Catolica, continea acest adevar). In manualele editate de Corint pentru liceu apar informatii prin care Biserica Greco-Catolica este vazuta doar ca parte a unei strategii a Vaticanului de dezbinare a credinciosilor orto¬docsi. Religiile mai exotice si practicile yoghine sunt deja "lucrarea diavolului" (n.n. – si nu sunt?), in manulalul pentru clasa a X-a al Editurii Corint aratandu-se ca "numeroasele forme de asa-zisa spiritualitate propuse astazi si care promit obtinerea unor puteri miraculoase decurg cel mai adesea dintr-o influenta directa a demonilor. Magia, spiritismul sau anumite capacitati ale yoghinilor care confera puteri supranaturale sunt in stransa legatura cu lucrarea demonilor" (n.n. – Parintele Serafim Rose ar fi mandru de autorii acestui manual - bravo lor!- ce deranjat trebuie sa fi fost Gabriel Andreescu, "fratele" raportorilor, aflat in legatura de prietenie cu Guru Gregorian Bivolaru). Copiii mai pot afla, spre exemplu, din Abecedarul Micului Crestin de la Editura Didactica si Pedagogica, ca cel care pedepseste faptele rele este chiar Dumnezeu: "Vasilica este un copil rau. El s-a urcat pe o scara sa strice cuibul randunelelor. Dar a patit-o! Dumnezeu l-a vazut si i-a tras scara". (n.n. – stiam cat sunt de mincinosi raportorii sectei anticrestine, dar nu ne gandeam ca sunt si atat de prosti, desi, daca-mi aduc bine-aminte, Emil Moise, promotorul campaniei pentru scoaterea icoanelor din scoli, starnea rasul tuturor cu argumentele sale puerile).

UE stalinista (I). Din aberatiile uniformizatoare ale Uniunii Europene

Revista "Lettre Interna­tionale" a reusit sa puna mana pe un text (reprodus si in editia romana, vara 2009) pe care daca-l citesti si daca totul nu e decat o farsa (si nu cred ca o asemenea publicatie se tine de sotii), ramai efectiv cu gura cascata. E vorba de un proiect-protocol elaborat de o comisie de la Bruxelles privind standardele literare obligatorii pentru fiecare tara membra UE, in vederea finantarii operelor literare. Pasajele citate in continuare se refera la roman. Ce e romanul, in viziunea exegetilor UE? Iata: "Un text compact lung de nu mai putin de 116 pagini si nu mai mult de 367 pagini va primi denumirea Roman. Orice text mai scurt de atat se va numi Povestire si ca atare nu va fi sprijinit de UE. Orice text mai lung decat atat pur si simplu va inceta sa existe". (!!!) La o asemenea "asertiune", Thomas Mann, Proust, Musil, Canetti se rasucesc probabil in mormant, si nici Breban al nostru nu se simte prea bine. Mai departe: "Romanul trebuie structurat ca Actiune, adica avand un inceput, un cuprins si sfarsit, acesta structura fiind obligatorie. Aceasta trinitate este definita drept Arcul-Actiunii. (...) Romanul trebuie sa contina Dialog si Textul Autorului. O lucrare care nu contine aceste elemente nu va fi considerata ca facand parte din categoria Roman si nu va primi finantare UE". Nici tartorii stalinisti ai prolet­cultismului precum "Nicalaie" Moraru, Iosif Vitner ori Silviu Brucan nu si-au permis asemenea "indicatii".
Dar grosul aberatiilor UE abia acum urmeaza. Orwell, saracu', a fost un dulce copil.

Ioan GROSAN

Părintele Liviu Brânzaş: Sănătatea morală a unui popor se probează prin gradul de respect şi pietate pe care îl manifestă faţă de eroii şi sfinţii săi

Pentru orice creştin de bună credinţă este evident că cea mai mare lacună a vieţii bisericeşti a fost absenţa iubirii de adevăr şi, mai ales, a capacităţii de jertfă. În vremuri dificile pentru destinul creştin, a nu suferi pentru Hristos echivalează, de fapt, cu o abdicare de la marile imperative şi constituie o impietate. Jertfa este cea mai sigură şi importantă contribuţie la întărirea credinţei şi a Bisericii.

Nu este permis ca un apostol să devină, sub nicio formă, colaborator voluntar al minciunii şi imposturii. Spiritul apostolic şi patriotic este categoric împotriva ideii de a servi credinţa prin compromis. Acest principiu a fost formulat atât de profund de Pascal, în timpul sublimei sale lupte pentru apărarea purităţii moralei creştine: „Nu este permis a se săvârşi nici cel mai mic rău ca să facă să triumfe cel mai mare bine, şi adevărul divin nu are nevoie de minciuna noastră”.
Nu putem să afirmăm că nu am avut libertatea de a ne realiza misiunea. Creştinul, şi în primul rând apostolul, are la dispoziţie, în orice condiţii, o stare de maximă libertate: libertatea de a refuza orice faptă care ar fi împotriva intereselor fundamentale ale credinţei, libertatea de a suporta consecinţele demnităţii şi fidelităţii apostolice şi libertatea – suprema libertate! – de a lupta pentru credinţă până la martiriu. Numai aşa se face dovada credinţei în înviere şi în triumful final.

Nimeni nu este obligat să-şi asume o misiune grea în vremuri de cumpănă, dar odată asumată, se impune datoria de a o împlini cu onoare până la capăt. Este greu de acceptat pentru comoditatea şi laşitatea noastră, că, în momentele de prigoană, locul aspiranţilor spre culmi este în temniţă. Nu se poate crede cu adevărat decât în apostolii pe care îi urăsc şi îi persecută duşmanii lui Hristos!

Lipsa capacităţii de jertfă a determinat slăbirea prestigiului Bisericii şi are în prezent drept consecinţă inadmisibila ruşine, ca în străvechea noastră patrie creştină, presupusă a fi de acum liberă, creştinii, care formează zdrobitoarea majoritate a populaţiei, să ajungă în situaţia paradoxală de a cerşi de la o minoritate de atei şi liberi-cugetători dreptul de a face instrucţie religioasă tineretului.

Catehizaţia copiilor botezaţi era o datorie primordială pe care nu trebuia să o aprobe nimeni şi care trebuia împlinită în epoca ateistă, cu orice risc, căci avea o prioritate şi importanţă absolută în raport de orice altă activitatea clerului.

Astăzi poporul român doreşte ca Biserica strămoşească să-şi îndeplinească misiunea esenţială de a fi un autentic far spiritual în crepusculul şi dezorientarea morală din ţară. În această acţiune vitală pentru renaşterea românească, Biserica trebuie să capteze şi să determine să lucreze în favoarea credinţei toate forţele morale ale societăţii şi, în primul rând, puterea morală a celor care au pătimit în închisori.

În numele interesului creştin, preoţii – mai ales cei tineri – trebuie să fie admiratorii principali şi simpatizanţii fireşti ai celor care au pătimit pentru Hristos şi pentru apărarea valorilor creştine. Aceşti luptători, la rândul lor, trebuie să fie primii colaboratori ai clerului la renaşterea spirituală a neamului şi la întărirea prestigiului Bisericii.

În această luptă şi martirii noştri vor fi prezenţi. Jertfa celor morţi în lanţuri şi îngropaţi în cimitire fără cruci şi nume va pătrunde cu lumina şi forţa ei răscolitoare în conştiinţa generaţiilor viitoare.

Există în creştinismul românesc o dorinţă de a pune în evidenţă şi de a valorifica patrimoniul moral realizat de-a lungul istoriei noastre. Constantin Brâncoveanu şi Ştefan cel Mare au fost beatificaţi demult de evlavia populară. Ar fi un act de dreptate în favoarea credinţei dacă Biserica şi-ar îndrepta atenţia spre universul închisorilor.

Închisorile politice din România au fost veritabile catacombe în care se suferea şi se murea pentru Hristos!

Tânărul italian Frassati, trăitor în veacul nostru, prin puritatea şi frumuseţea vieţii lui a intrat în calendarul Bisericii Catolice, tot aşa ar putea intra în panteonul evlaviei ortodoxe româneşti tineri ca Valeriu Gafencu, Gheorghe Jimboiu şi alţii. Ei au urcat prin trăirea lor culmea sfinţeniei şi prin moartea lor eroică în închisorile prigonitorilor credinţei lui Hristos au devenit martiri şi pot constitui modele contemporane de sfinţenie şi mărturisire creştină, modele atât de necesare pentru eficacitatea educaţiei morale a tineretului şi a efortului de restaurare a prestigiului Bisericii.

Mă adresez acum şi vouă, tineri ai României, căutători buciumaţi ai unui ideal care să fie pe dimensiunea aspiraţilor voastre spre perfecţiune şi absolut. Constituiţi-vă în pelerini la „locurile sfinte” ale românismului: Aiud, Gherla, Piteşti, Jilava, Canal, Minele de plumb din Maramureş şi celelalte. Priviţi printre zăbrele în adâncurile Ocnei! Priviţi îndelung şi cu evlavie acele catacombe în bezna cărora a fost crucificată elita acestui neam.

Căutaţi să cunoaşteţi care a fost idealul spiritual şi naţional al acestor luptători care au salvat onoarea neamului, căci jertfa lor a făcut ca acest popor să nu fie acoperit de ruşinea de a fi fost ocupat şi comunizat fără nici o rezistenţă.Căutaţi să descoperiţi secretul forţei lor morale care i-a făcut capabili să suporte suferinţele iadului creat pentru exterminarea lor.

Deşteaptă-te, tineret al României, şi nu uita aceste adevăruri pe care le rostim în acest moment de răscruce:

Acolo unde sunt foştii deţinuţi politici, acolo este cu adevărat conştiinţa şi inima acestui neam, acolo este reala autoritate morală din această ţară.

Numai ei pot să vorbească, fără să mintă, despre dragostea de neam şi despre interesele naţionale. Numai ei pot să facă referire, fără să roşească la spiritul de abnegaţie şi sacrificiu. Numai ei pot să pronunţe, fără să comită un sacrilegiu, numele lui Horea, Cloşca şi Crişan, al lui Avram Iancu sau al lui Eminescu.

Istoria vieţii lor este un zornăit lung de lanţuri. Faceţi tăcere în conştiinţa şi inima voastră ca să-l auziţi! Puneţi-vă aspiraţiile şi lupta voastră sub tutela lor morală. Numai de la ei poate porni adevărata renaştere creştină şi naţională din ţara noastră, renaştere pe care o doreşte cu ardoare sufletul vostru încă nealterat.

Nu pot fi savanţii de ieri ai internaţionalismului proletar iubitorii de azi ai naţiunii. Nu pot fi slujitorii de ieri ai imensei minciuni care a fost comunismul luptătorii de azi pentru adevăr. Nu pot fi ateii şi cinicii de ieri filantropii şi apărătorii de azi ai credinţei strămoşeşti.

Ar fi de-a dreptul grav pentru viitorul acestei ţări dacă tineretul şi-ar da adeziunea şi ar năzui spre alt ideal decât al celor care şi-au sacrificat
tinereţea pe altarul iubirii de neam şi credinţă şi dacă ar urma alt drum decât al celor care au (...) în lupta împotriva forţelor satanice din acest veac, fără alt ordin de chemare decât cel al conştiinţei şi fără alt beneficiu decât cel al suferinţei şi sacrificiului.

Numai pe calea indicată de o mână însângerată de lanţuri veţi putea găsi adevărul şi sensul vieţii voastre.

Vă adresez încă un îndemn care aş vrea să aibă forţa şi rezonanţa unui testament:

În cimitirele fostelor închisori şi lagăre ale morţii din România zac osemintele atâtor eroi şi sfinţi ai neamului, peste care calcă profanatoare uitarea şi lipsa de bun simţ şi respect ale celor ce se numesc români. Este un sacrilegiu cutremurător ca pe osemintele acestor martiri adevăraţi ai neamului să se ridice garaje şi coteţe de porci, aşa cum se întâmplă astăzi la Aiud.

Chiar şi în legislaţia comunistă erau prevăzute sancţiuni pentru profanarea mormintelor, legislaţie care atunci nu apăra – desigur – şi mormintele adversarilor comunismului.

Sănătatea morală a unui popor se probează prin gradul de respect şi pietate pe care îl manifestă faţă de eroii şi sfinţii săi.

Când noi, ultimii supravieţuitori ai prigoanei comuniste, nu vom mai fi, ridicaţi pe mormintele eroilor un mausoleu demn de imensa lor jertfă şi, prin idealismul eroic pe care l-aţi învăţat de la ei, continuaţi flacăra idealului pe care ei l-au aureolat şi l-au făcut nemuritor prin jertfa lor.

(Părintele Liviu Brânzaş, ucenic al Părintelui Dumitru Stăniloae în puşcăriile comuniste, apel făcut în cadrul Congresului foştilor deţinuţi politic, Braşov, 1991)

Blestemul Ribbentrop-Molotov

Maine se implinesc 70 de ani de la parafarea Pactului Hitler-Stalin, semnat de ministrii de Externe ai celor doi dictatori, Joachim von Ribbentrop si Viaceslav Molotov. In esenta, Berlinul si Moscova isi jurau prietenie vesnica si isi imparteau frateste estul Europei. Romanii dintre Prut si Nistru au fost condamnati sa intre sub cizma bolsevica, deodata cu tarile baltice, iar Polonia a fost hacuita in timp record de armata nazista si cea sovietica. Fratia sovieto-germana nu a aparut din senin pe 23 august 1939 - in intreaga perioada interbelica sovieticii pusesera la dispozitie germanilor baze militare unde s-au pregatit viitorii comandanti ai lui Hitler. Pentru Romania, Pactul Hitler-Stalin are inca o multime de efecte perverse. Ambasadorul Romaniei la Chisinau a starnit furia comunistilor cand a indraznit sa vorbeasca despre Pactul Ribbentrop-Molotov. Practic, ambasadorul Filip Teodorescu si-a semnat in acel moment decizia de expulzare. Urmasii lui Stalin de la Chisinau - Voronin si cu banda lui - au asteptat momentul 7 aprilie pentru a-l expulza pe Filip Teodorescu, cand s-au repezit sa acuze Romania de organizarea unei "lovituri de stat". Ca nu s-a gasit niciun fel de dovada a implicarii Ro­maniei - ba dimpotriva, au iesit la iveala dovezi ale implicarii comunistilor in regizarea tulburarilor - asta nu mai are nicio importanta pentru Voronin. Presedintele de la Chisinau trebuia sa-l alunge pe Teodorescu pentru ca acesta a denuntat Pactul Hitler-Stalin. Furia lui Voronin fata de aceasta denuntare este de inteles. Ca orice bolsevic priceput la politica, Voronin stie ca intelegerea Hitler-Stalin a fost folositoare pentru ambii calai. Insa tot ca unui adevarat bolsevic, lui Voronin nu ii place ca adevarul sa fie cunoscut. Voronin vrea ca el sa impuna adevarul lui, sa distorsioneze realitatea in functie de nevoile momentului. In al doilea rand, orice denuntare a Pactului Ribbentrop-Molotov anuleaza existenta lui Voronin si a comunistilor sai. Voronin este un apendic toxic al blestemului Ribbentrop-Molotov: daca nu ar fi existat intelegerea banditeasca dintre cei doi talhari de talie mondiala, comunistii de la Chisinau ar fi ramas ceea ce au fost intreaga perioada interbelica - niste marginali ai istoriei.
Orice referire a unui oficial roman la Pactul Hitler-Stalin starneste reactii la Moscova. Unele mai vizibile - altele mai putin vizibile. Insa Romania nu este singura - si tarile baltice reimprospateaza periodic memoria Moscovei cu privire la talharia din 1939. De aceea la Moscova se pregateste o lege care sa pedepseasca "negationismul" celor care indraznesc sa afirme ca inainte de a lupta impotriva nazistilor soldatii sovietici au fost camarazi cu soldatii Wehrmachtului. Ba mai mult, Dmitri Medvedev a reusit performanta de a lega rolul "eliberator" al armatei sovietice de tragedia Holocaustului. La incheierea unei intalniri cu presedintele israelian, Shimon Peres, Medvedev a anuntat ca sarcina comuna a celor doua tari ar fi sa impuna ca "realitatea istorica sa nu fie deformata in scopuri politice". Serviciul de Informatii Externe de la Moscova a preferat sa fie mai sincer: "Unica masura accesibila de autoaparare a fost pentru Uniunea Sovietica semnarea tratatului de neagresiune cu Germania nazista, la 23 august 1939. Acest document a dus la amanarea cotropirii de catre fascisti a celor trei tari baltice si transformarea lor ulterior drept cap de pod pentru invazia pe teritoriul sovietic", conform unui comunicat de presa transmis cu ocazia publicarii la Moscova a unui volum de documente provenind din arhivele serviciilor de informatii rusesti.

George DAMIAN
ZIUA

"Lampa lui Ilici" a fost General Electrics

Mai tarziu, acelasi Thompson, director la "Federal Reserve", va ajuta si la deschiderea faimosului "Birou Martens", primul cap de pod al spionajului economic bolsevic in SUA, cu sediul la New York, 110 West, 40-th Street, in "World Tower Building". Exact in aceeasi cladire unde isi avea sediul, deloc intamplator, si "American International Corporation", care ii includea pe directorii a 22 din cele mai importante firme de pe Wall Street. Colaborarea secreta a Wall Street-ului cu bolsevicii se va concretiza, dupa puci, printr-o serie de mari contracte: "General Electrics", de pilda, va obtine un contract fabulos pentru electrificarea Rusiei. Astfel, in ciuda minciunilor propagandiste, "lampa lui Ilici" a fost, in realitate, "General Electrics".





Firmele profitoare

Iata doar cateva din firmele profitoare ale puciului bolsevic, finantat de Wall Street: Firme americane: Gillette, Du Pont, Harriman, Hammer, Singer, Harvester, Westing House, Ford, Standard Oil, Caterpillar, General Electrics. Firme engleze: Royal Dutch, Shell, Metro-Vickers, Birmingham Arms, Stery, Ferguson. Firme franceze: Duverger, Schlumberger, Duralumin. Firme italiene: Fiat, Nobile, Montefiore. Multi dintre "medicii" de pe Wal Street vor face apoi, decenii la rand, colosale afaceri cu URSS. Ca, de pilda, Armand Hammer ("miliardarul rosu") ori Averell Harriman. Harriman a format cu statul bolsevic o firma maritima, care opera in regim de monopol. A capatat concesii pentru exploatarea (cu mana de lucru ruseasca, foarte ieftina, impulsionata de activisti si ofiteri CEKA) imenselor zacaminte de mangan din muntii Caucaz. Nu intamplator, acelasi Harriman va deveni trimis al SUA la Moscova si confidentul lui Stalin pe relatia cu SUA. Un alt fapt, ascuns cu grija: Henrik Iagoda, viitorul sef al NKVD-ului, se afla la inceputul anilor '30 in SUA, de unde i-a trimis o scrisoare lui Stalin (noiembrie 1932), sfatuindu-l sa finanteze campania electorala a lui F.D. Roosevelt. Odata ales, acesta se angajase sa recunoasca URSS. Ceea ce s-a si intamplat. Iagoda lucra, in acel moment, de coniventa cu "eminenta cenusie" a "Biroului Martens" - Kenneth Durant - omul de incredere al colonelului Edward House, ajuns consilier si al viitorului presedinte american F.D. Roosevelt. Mai mult, Durant i-a facilitat lui Iagoda contactul cu Joseph Lash (membru al P.C. american) si amantul lui Eleanor Roosevelt. Pentru activitatea din SUA si sfatul "electoral", Stalin l-a promovat ulterior pe Iagoda in fruntea NKVD-ului.

Activitatea lui Ghenrik Iagoda in SUA

Pana de curand, nici macar expertii in istoria NKVD-ului (KGB) n-au stiut ca, timp de aproape 10 ani, Iagoda a lucrat intr-o misiune secreta in SUA, avand acolo contacte la cel mai inalt nivel (Casa Alba, Departamentul de Stat, familia F.D. Roosevelt). Nu era decat continuarea fireasca a relatiilor stabilite de Wall Street cu bolsevicii inca din august 1917, cand o delegatie de bancheri si oameni de afaceri celebri sosea la Petersburg, travestita in uniformele Crucii Rosii americane. Daca Germania - cum am aratat - i-a expediat pe Lenin si pe bolsevicii sai in Rusia si a sustinut "revolutia" (puciul) din 7 noiembrie 1917, pentru a obtine "pacea separata" de la Brest Litovsk, Wall Street-ul a vazut in aceeasi "revolutie" o mare afacere, un business fabulos, pe care l-a exploatat apoi decenii la rand. Pana cand alte conditii geo-economice au impus eliminarea comunismului. Bolsevismul a cucerit puterea in Rusia printr-un puci, in noiembrie 1917, si a fost eliminat de la putere tot printr-un puci (zis si "puciul de opereta") din august 1991. Intre cele doua puciuri si date (noiembrie 1917 si august 1991), un mare business s-a derulat in cel mai mare secret. Deschiderea recenta a lui Barack Obama spre Rusia are, asadar, un precedent istoric, inca din 1917.

Vladimir ALEXE

Planul Marburg Wallstreet-ul a finantat revolutia bolsevica

Instaurarea comunismului in Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost - catusi de putin - un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret ("Planul Marburg"), pregatit minutios in afara Rusiei. Si finantat generos de marii "bancheri internationali". In primul rand de cei de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry Harriman, Frank Vanderlip. Finantarea bolsevicilor de Wall Street era intermediata de banca suedeza "NYA Banken", condusa de bancherul promarxist Olof Aschberg. Dolari pentru revolutii La inceputul secolului XX, Andrew Carnegie a finantat un plan secret prin care guvernele statelor importante sa fie "comunizate". Adica trecute, economic, la forma "monopolismului de stat". Controlat de "bancherii internationali" de pe Wall Street, sistemul "monopolismului de stat" le-ar fi permis acestora sa trateze economic si financiar direct cu guvernele impuse de ei prin "revolutii". In 1905, acest sindicat al "bancherilor internationali" - sindicat numit, la vremea aceea, la New York, "Trust of money" ("Trustul banilor") - si Iacob Schiff au finantat "duminica sangeroasa" de la St. Petersburg. Revolutie condusa de un agent al Ohranei (politia secreta rusa), Parintele Gapon, si incheiata cu un esec. "Trustul banilor" - mai ales "Guaranty Trust" al lui J.P. Morgan - a finantat revolutia lui Pancho Villa din Mexic, in urma careia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu. Tovarasul Lev Trotki a fost unul dintre bolsevicii conectati direct la sursele de finantare internationale Apoi, exista o documentatie vasta privind implicarea "bancherilor internationali" in revolutia lui Sun Yat-sen. Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui "Westinghouse", a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectele financiare ale revolutiei chineze. Mai tarziu, in 1917, acelasi Charles B. Hill a folosit filiala "Westinghouse" din Rusia pentru a-i finanta generos pe bolsevici. In 1923 - cand URSS si-a creat prima banca internationala "Ruskombank" - asociatul lui J.P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg, a devenit Presedintele bancii sovietice. Iar Max May, vicepresedinte la "Guaranty Trust" (J.P. Morgan), a preluat functia de director al "Ruskombank". Primul ambasador sovietic in SUA - Ludwig Martens - a fost sustinut financiar de "Guaranty Trust" al lui J.P. Morgan. Manevrele bancherilor Prin aceste manevre, "bancherii internationali" de pe Wall Street urmareau sa instaureze in Rusia un guvern care sa practice "monopolismul de stat". Astfel ca intelegerile directe cu guvernul sovietic sa le garanteze "bancherilor internationali" exploatarea pe termen cat mai lung - si cu garantii guvernamentale - a fabuloaselor bogatii ale Rusiei. "Bolsevismul" a fost prima forma de "globalizare" prin crearea unor structuri supranationale. Cominternul nu este altceva decat "bunicul" Uniunii Europene. Un cont pentru "tovarasul Trotki" La 21 septembrie 1917, o telegrama de la Stockholm anunta oficial deschiderea unui cont curent la "NYA Banken" "pentru actiunile tovarasului Trotki". Iata textul: "Stockholm, 21 septembrie 1917 Domnului Rafael Scholan Stimate tovarase, Casa bancara Warburg, in urma unei telegrame trimise de presedintele Sindicatului Renano-Westfalian a deschis un cont curent pentru actiunile tovarasului Trotki. Un avocat, probabil domnul Kestroff, a primit munitii, al caror transport, impreuna cu banii, l-a organizat... Si caruia i se va da suma ceruta de tovarasul Trotki. Imbratisari fratesti Furstenberg J.P. Morgan s-a implicat alaturi de bancherii Jacob Schiff, Otto Kahn, Paul Warburg (foto), John D. Rockefeller si Edward Henry Harriman in finantarea bolsevicilor "Tovarasul Trotki", cel la care se refera telegrama, se numea in realitate Leiba Davidovici Bronstein si era fiul unui negustor originar de langa Elisabetgrad (Krivoirog - Ucraina). Era insurat cu fiica bancherului Jivtovski, cel care il pusese in legatura si cu cercurile bancare de pe Wall Street. In primul rand, cu Iacob Schiff, presedintele bancii "Kuhn, Loeb & Co". Iacob - Henry Schiff, nascut in 1847 la Frankfurt pe Main (Germania), emigrase in 1865 in America, unde va reusi, datorita talentului sau financiar, sa ajunga in fruntea "Kuhn, Loeb & Co". Cea care va finanta reconstructia cailor ferate din America ("Union Pacific"), folosind mana de lucru ieftina, chineza. In 1904-1905, firma "Kuhn, Loeb & Co" a finantat Japonia in razboiul contra Rusiei, permitand astfel Japoniei sa obtina o victorie care a destabilizat serios Imperiul Rus. Prizonierii rusi au fost preluati apoi de la japonezi de Schiff, iar o parte dintre acestia, antrenati pe un teren apartinand lui Standard Oil (SUA), il vor insoti pe "tovarasul Trotki" atunci cand acesta va reveni de la New York in Rusia, in 1917, la bordul vasului "Cristianja". Triumful bolsevismului in Rusia Din 1916, Iacob Schiff devine principalul conducator al operatiunii de implantare a bolsevismului in Rusia. Nepotul sau, John Schiff, estima in "New York Journal American" (3 februarie 1949): "Batranul a cheltuit circa 20.000.000 de dolari pentru triumful final al bolsevismului in Rusia". O suma imensa la acea vreme. Prima revolutie din Rusia avusese loc, de fapt, in februarie (martie) 1917, sprijinita de G. Buchanan - ambasadorul Angliei la Petersburg - si avusese un caracter pasnic. Urmarise, intre altele, instaurarea in Rusia a unei monarhii constitutionale: tarul urma sa fie controlat de Duma (parlament). Guvernul provizoriu constituit atunci ii cuprindea, intre altii, pe printul Lvov, pe istoricul Miliukov si pe avocatul (social-democrat) A.F. Kerenski. Guvernul provizoriu - de comun acord cu Tarul Nicolae al II-lea, care abdicase - a propus fratelui acestuia, Marele Duce Mihail, sa-i urmeze la tron tarului. Marele Duce se bucura, in februarie (martie) 1917, de sprijinul soldatilor, taranilor, muncitorilor, ca sa nu mai vorbim de clasa conducatoare a Rusiei. El a declinat insa propunerea. Trotki a recunoscut mai tarziu, in 1922, intr-o scrisoare catre S.R. Mstislaviski ca: "Revolutia (din februarie - n.n.) ne-a surprins in plin somn, ca pe fecioarele nebune din Evanghelie". Adevarul este ca la data veritabilei revolutii - cea din februarie 1917 - corifeii "revolutiei" bolsevice din octombrie erau aproape toti - bine mersi - in Occident: Trotki la New York, iar Lenin ori Zinoviev in Elvetia. Prin refuzul Marelui Duce Mihail de a prelua puterea in Rusia incepe ceea ce istoricii numesc perioada de "dvoevlastie" ("dualitate a puterii") dintre "Comitetul provizoriu al Dumei" (proaspat constituit) si "Comitetul executiv provizoriu". Ceea ce va afecta, treptat, deciziile si autoritatea guvernului provizoriu. Bolsevicii, aflati atunci aproape toti in Occident, au "mirosit" momentul favorabil. Dar nu numai ei, cum vom vedea: bancherii de pe Wall Street, interesati de bogatiile enorme ale Rusiei - si din motive strict militare Germania - sunt cele doua forte care vor facilita bolsevicilor accesul la putere. Consilierul lui Wilson Eminenta cenusie care a facut posibila reintoarcerea lui Trotki in Rusia din SUA a fost unul dintre cei mai importanti masoni de stanga ai secolului XX: colonelul Edward Mandel House (in realitate nu era colonel, asa i se spunea). Fara sa intram prea mult in detalii, este totusi cazul sa mentionam ca presedintele american Woodrow Wilson, reales prin diverse manevre in 1916, a fost permanent vidat politic de House, un apropiat al comunitatii bancherilor de pe Wall Street, mai ales al bancii "Kuhn, Loeb & Co". Presedintele Wilson insusi recunostea: "Domnul House este a doua mea personalitate. El este celalalt ego. Gandurile lui si ale mele sunt aceleasi". House, un marxist, scrisese, inca din 1912, un roman profetic, "Philip Dru, Administrator", in care personajul principal, Philip Dru, incerca sa instaureze in lume "socialismul asa cum l-a visat Karl Marx". Ce-i drept, impozitul pe venit si ideea de banca centrala fusesera propuse chiar de Karl Marx in "Manifestul Partidului Comunist", manifest inspirat de programul "Lojei Iluminatilor" al lui Weishaupt. Din cele zece puncte ale "Manifestului Partidului Comunist", punctul al doilea prevedea "un impozit gradat pe venit", iar punctul al cincilea - "centralizarea creditului in mainile statului prin intermediul unei banci nationale cu capital de stat si monopol exclusiv". Inca inainte de intrarea SUA in razboi ("provocata" prin incidentul cu vasul "Lusitania", scufundat de un submarin german, cu 128 de americani morti), ancheta si Presedintele Wilson ascunsesera faptul ca "Lusitania" transporta 6 milioane de cartuse la bord pentru Anglia, in timp ce SUA se declarasera, oficial, in neutralitate. Colonelul House negociase un acord secret cu Anglia, garantand participarea SUA la razboi. In 1917, tot House a format la New York grupul "The Inquiry", care a eleborat planurile acordului de pace din 1919. Douazeci de membri ai grupului l-au insotit apoi pe Presedintele Wilson la Paris, la Conferinta de Pace. Printre acestia, House, bancherii Paul Warburg si Bernard Baruch. Celebrul punct al Conferintei - "asociatia generala a natiunilor", din care s-a nascut Liga Natiunilor - a fost tot ideea lui House. Ulterior, House va deveni consilierul lui F.D. Roosevelt. In 1917, dupa evenimentele din februarie (martie), House, sustinut de bancherii Iacob Schiff si Paul Warburg - il expediaza pe Trotki cu un grup de 276 de oameni instruiti, la bordul vasului "Cristianja" in Rusia, cu misiunea de a-i aduce la putere pe bolsevici. Un incident este semnificativ: arestat in portul Halifax de catre autoritatile canadiene ca "anarhist" (3 aprilie 1917), Trotki va fi eliberat urgent la interventia personala a colonelului House. Fratele bancherului american Paul Warburg, anume Max Warburg - care era seful serviciului secret militar german - il expedia pe Lenin cu un grup de bolsevici, care parazitau de ani de zile in Elvetia, in Rusia. Intr-un tren special ("vagonul plumbuit"), in scopul de a organiza la Petersburg o lovitura de stat care sa scoata Rusia din razboi. Bolsevicii urmau apoi sa incheie rapid o pace separata cu Germania.

Vladimir ALEXE

Texte staliniste si neocomuniste ale lui Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismăneanu, zis Volodea, a avut lipici la toate regimurile. S-a străduit să îmbogăţească ideologic un sistem pe care l-a sprijinit şi el, şi familia sa. Micul Platon al comunismului a încercat să explice românilor profunzimea unei ideologii pe care n-o suportau. Pe Ion Iliescu l-a uns cu miere şi mai apoi l-a tocat mărunt şi l-a stropit cu oţet. Mare caracter, Vladimir Tismăneanu şi-a acuzat şi tatăl în Raportul de condamnare a comunismului. Asta şi pentru a se salva pe sine! Acum se răţoieşe la toţi cei care îi citesc slugărniciile şi nu le consideră drept “meditaţii politice contextuale”.

Cine îi subliniază aberaţiile este trecut într-un imaginar front antiintelectual. Activist slugarnic al tuturor regimurilor, Vladimir Tismăneanu pretinde consideraţie şi sprijin pentru condamnarea comunismului pe care l-a susţinut din greu şi a încercat să-l îmbogăţească ideologic. Din propagandist rafinat, Tismăneanu s-a convertit în acuzator nemilos. Operaţiunea a fost concepută şi derulată pentru ca micul Platon să se poată insera şi printre curtenii ultimului preşedinte al României.

1.

“Un răspuns de principiu, menit să ne asigure înţelegerea limpede a semnificaţiei autentice a apariţiei în prezent a unor forţe anticapitaliste din ce în ce mai diverse, îl aflăm în definirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, de pe poziţiile marxismului creator, a actualei faze a crizei sistemului mondial capitalist: «Situaţia lumii contemporane se caracterizează printr-o profundă ascuţire a contradicţiilor economice, sociale, naţionale şi politice la scară mondială. Se poate spune că ne aflăm la începutul unei noi faze a crizei sistemului capitalist, care cuprinde toate sferele vieţii societăţii şi afectează - într-o măsură mai mare sau mai mică - toate continentele. Această situaţie, deosebit de complexă, grăbeşte procesul revoluţionar de schimbare a raportului de forţe pe plan internaţional în favoarea progresului social, a forţelor ce se pronunţă pentru o lume mai bună şi mai dreaptă».” (pag. 9)

“Astfel se impune concluzia că, până când Noua Stângă nu va întinde mâna partidelor proletariatului, până când nu va renunţa să închidă ochii în faţa realităţii atât de complexe şi de diverse a confruntării claselor din societatea contemporană nesocialistă, până când nu va depăşi situaţia actuală de autoclaustrare dogmatică în universul fantasmelor pogorâte din idealuri pe cât de nobile, pe atât de abstracte, ea va fi sortită să penduleze, eroică, dar neputincioasă - reîncarnare donquijotescă - între polul utopiei, anacroniei şi cel al disperării.”(pag. 101-102)

“Capitalismul nu poate fi nimicit prin reverii evazioniste, nici prin revolte sectare, nici prin salturi sau rupturi metafizice. Singura cale de depăşire a satu-quoului o reprezintă revoluţia socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de partidul ei politic revoluţionar, are de îndeplinit rolul principal.” (pag. 100)

Vladimir Tismăneanu, “Noua Stângă şi şcoala de la Frankfurt” - Editura Politica a PCR, 1976. Cartea circulă prin Bucureşti, împreună cu sinteza tezei de doctorat, depusă la BCS, alături şi de o antologie a capodoperelor de pupincurism semnate de acelaşi autor!

2.

"Vladimir Tismăneanu: Pentru cititorii acestei cărţi, aş vrea să precizez că ideea de la care am plecat este că personalitatea lui Ion Iliescu este o personalitate de extremă importanţă nu numai pentru tranziţie, ci şi pentru ceea ce a fost în toată perioada, cel puţin din anii ’60 încoace - pentru că, până în anii ’60, nu eraţi în vârfurile puterii. Iar după anii ’60, când aţi întâlnit personalităţi de prim rang, după ruptura cu Ceauşescu şi eliminarea dumneavoastră din structurile decizionale ale puterii, aţi continuat să fiţi un reper pentru foarte mulţi dintre noi." (pag. 23)

"Vladimir Tismăneanu: Îndrăznesc să spun că noi avem şi anumiţi prieteni comuni, şi anumite lucruri biografice în comun. Părinţii dumneavoastră au făcut parte din mişcarea comunistă clandestină, părinţii mei au făcut parte din mişcarea comunistă clandestină." (pag. 47)

Elogiu lui Stalin

"Vladimir Tismăneanu: Cel puţin din ce reiese astăzi, Stalin fusese simbolul a tot ce putea să fie mai pur, mai frumos, mai antifascist, mai umanist, pentru multă lume a fost un mit extraordinar de puternic.

Ion Iliescu: Cultivat cu putere şi considerat expresia sintetică a teoreticianului, care emitea nu păreri, ci adevăruri absolute.

Vladimir Tismăneanu: Comunicate divine."

(pag. 66)

"Marele şoc - din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu". Editura Enciclopedica, 2004, 500 pag., Ediţia în limba franceză - Editura Rocher, Ediţia în limba engleză - Social Science Monographs, Boulder, Distributed by Columbia University Press, New York.

Dialogul cu Ion Iliescu citit de ţărănişti:

“Noua lucrare a preşedintelui Iliescu, «Marele şoc - din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu», este cu adevărat şocantă, fiind plină de inadvertenţe şi chiar dezinformări. Opţiunile domnului Iliescu pentru comunismul cu faţa umană le cunoşteam, iar exegeza lucrării o lăsăm oamenilor de specialitate. Totuşi, ne deranjează afirmaţiile clasice, la care credeam că a renunţat după 14 ani. De la ceea ce domnia sa numeşte «acţiunea civică» a minerilor până la afirmaţia că seniorul Coposu ar fi recunoscut că s-au fabricat «cocteiluri Molotov» la sediul PNŢCD, sau că Ion Raţiu ar fi fost finanţatorul mişcării din Piaţa Universităţii, se pare că nu a fost decât un pas. Din nefericire pentru credibilitatea domniei sale, aceste afirmaţii nu au nici o legătură cu realitatea. Toate acestea vin după alte declaraţii ale preşedintelui, în care îşi afirma respectul pentru seniorul Coposu şi pentru Ion Raţiu. Din păcate, acum recidivează într-o maniera greu de explicat. Poate este rezultatul a peste 55 de ani de activitate revoluţionară, care l-au obosit peste măsura...” (Comunicat PNŢ-CD din 31 martie 2004)

Sursa: Cotidianul

Codex Alimentarius impinge omenirea catre Medicamente în loc de hrană

Opozanţii spun că, în conformitate cu acest Codex, suplimentele alimentare nu pot fi vândute în scopuri preventive sau terapeutice. „Suplimentele alimentare şi plantele medicinale vor fi confiscate de industria farmaceutică.
În loc să mâncăm alimente, vom mânca medicamente. De exemplu, muşeţelul va fi vândut în farmacii la preţuri mari şi în cantităţi mici“, ne spune Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. El a dat exemplul vitaminei C căreia i se va aplica o modificare chimică astfel încât să fie vândută ca medicament.

„Ne îndepărtăm de natură“

„E o luptă subterană. Este vorba de bani şi de anumite interese şi mai puţin de grija pentru consumator. Mai mult decât atât, ne vom îndepărta tot mai mult de natură“, mai spune Gheorghe Mencinicopschi.
„Dacă mie îmi place să-mi fac seara un ceai calmant de muşeţel sau de tei sau dacă vreau să elimin paraziţii intestinali cu usturoi sau cu pelin, vi se pare normal să nu am voie să obţin teiul, muşeţelul sau usturoiul decât cu reţetă de la medic?“
Pe larg aici
http://www.adevarul.ro/articole/codul-hranei-contestat-si-in-romania.htm
Via blogul lui Iulian Urban

S-a reluat atacul impotriva religiei in scoli! Sa revedem pozitia Mitropolitului Anania. Patriarhia isi exprima ingrijorarea! Cam putin.

Scrisoarea deschisa a IPS Bartolomeu adresata Ministrului Educatiei, Cercetarii si Tineretului

Domnului
CRISTIAN ADOMNITEI
Ministrul Educatiei, Cercetarii si Tineretului

Stimate Domnule Ministru,

Constat cu surprindere ca noul Proiect al Legii Invatamantului din Romania, prin articolul 10(1), elimina religia ca obiect de studiu in ciclul liceal, cu toate consecintele de rigoare, ceea ce reprezinta un regres fata de Legea Invatamantului din 1995, care prevedea in articolul 9 (1) ca "planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ Religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun".

Ca unul care a facut parte din generatia si structura "Grupului de Reflectie pentru Innoirea Bisericii" (1990-1992), imi iau permisiunea de a-mi reinnoi pledoaria pentru mentinerea religiei ca obiect de studiu obligatoriu in ciclul liceal, iar pentru aceasta nu voi aduce alte argumente decat pe cele invocate de noi in apelul "Religia in scoala", publicat in ziarul "Romania libera" din 6 iulie 1991, al carui ecou se regaseste in Legea nr. 84 din 24 iulie 1995, care se dovedeste si astazi, dupa 13 ani, tot atat de actual si pe care, in consecinta, vi-l prezint mai jos.
Cu stima,
†Bartolomeu V. Anania
Arhiepiscop si Mitropolit

RELIGIA IN SCOALA

Problema invatamantului religios in scolile de stat, departe de a fi fost rezolvata, continua sa ramana deschisa si sa constituie o tema de neliniste si ingrijorare pentru o foarte mare parte a opiniei publice romanesti. Se stie ca in primele trei luni ale anului 1990 demersurile oficiale ale Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si ale Ministerului Cultelor au ramas fara rezultat.

La 3 aprilie 1990, Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii si-a conjugat eforturile cu ale celor doua institutii si a obtinut din partea Ministrului Invatamantului si Stiintei acordul de principiu ca ora de religie sa fie predata obligatoriu la clasele I-XII, cu un statut bine definit in cadrul programei de invatamant, tinandu-se seama si de principiul pluriconfesional.
Salutat si insusit de Sfantul Sinod, acest acord a ramas in faza de virtualitate; printre alte cauze, mai mult sau mai putin obscure, nu pe ultimul loc au fost si inertiile birocratice care continua sa staruie, neclintite, si in structurile noastre bisericesti.

Dupa alegerile din 20 mai 1990, conducerea Ministerului Invatamantului si Stiintei a adoptat o formula ambigua si aleatorie, al carei caracter restrictiv este mult mai transparent decat invaluirile fals-generoase cu care ne obisnuise un anumit limbaj al ateismului comunist. Ora de religie devine disciplina de "educatie moral-religioasa"; predarea e limitata la clasele I-VIII; statutul ei se dilueaza in termeni vagi ca "facultativ" si "optional"; instructiunile Ministerului precizeaza ca in predarea ei nu poate fi vorba de "catehizare" (adica de instruirea religioasa a elevilor), ci numai de "valorile moral-educative, istorice si culturale" (ca si cum o morala ar putea sa existe fara suportul ei doctrinar!); "acceptarea" acestei discipline pare un act de bunavointa, un fel de hatir al guvernantilor fata de revendicarile postrevolutionare.
Consecintele: Religia in scoala a ramas la bunul plac al inspectoratelor judetene si directorilor locali, care nu in putine cazuri se prevaleaza de lipsa ori de insuficienta unor "instructiuni" de la centru; acolo unde este predata efectiv, ea pare mai mult tolerata si capata un caracter de semiclandestinitate; cei ce o predau, atat preoti cat si mireni, se resimt de aproximatia unui statut incert; dupa un an si jumatate de la Revolutie, profesorii voluntari nu au la dispozitie nici cel putin o programa analitica bine intocmita si eficienta, care sa suplineasca partial lipsa manualelor.

In proiectul de Constitutie, majoritatea parlamentara expediaza problema religiei in scoala printr-o formula de maxima generalitate, ignorand astfel imperativele spirituale ale neamului si acordand audienta celor ce, prin tot ce scriu si vorbesc, confunda religia cu ideologia si dau dovada ca despre religie nu stiu mai mult decat au invatat la orele de marxism.

Pe de alta parte, insusi Sfantul Sinod, prin recenta "Comisie speciala pentru educatie moral-religioasa in invatamantul de stat", manifesta o induiosatoare grija ca lucrarile si concluziile acesteia sa se pastreze cu strictete in limita dispozitiilor restrictive ale Ministerului Invatamantului si Stiintei, inclusiv interzicerea catehizarii elevilor. Acest duh de obedienta, care parea depasit prin declararea solemna a autonomiei bisericesti, este cu atat mai inexplicabil si intristator cu cat el poarta si girul unor ierarhi tineri, de curand intrati in Sinod.

Din punctul nostru de vedere:

1. Ora de religie in scoala nu constituie un deziderat nou, postrevolutionar, ci restaurarea statutului ei de pana in 1948; ea nu se cere introdusa, ci reintrodusa in invatamantul de stat ca disciplina in serviciul binelui public, menita acum sa contribuie cu prioritate la vindecarea racilelor sociale, cum sunt delincventa si criminalitatea.

2. Religia nu e proprietatea Statului, nici a Ministerului si nici a Bisericii ca institutie; ea este un dat fundamental al poporului roman, pastrat de-a lungul a doua milenii si marturisit de tinerii martiri din Decembrie 1989. Daca actuala putere statala si-a propus si a fagaduit sa-i inapoieze poporului roman bunurile ce i-au fost furate de dictatura comunista, e de neinteles de ce-i retrocedeaza pamantul, dar refuza sa-i restituie cerul.

3. Redresarea sociala, economica si politica a poporului roman va fi imposibila fara temeiul moralei religioase, singura capabila sa-i redea echilibrul si sa-l realinieze unei Europe de straveche traditie crestina. Oare cat va mai trebui sa fie repetat adevarul incontestabil ca religia nu este o achizitie evolutiva istorica, ci un dat constitutiv al conditiei umane? In acest proces de innoire, Biserica e obligata sa-si fortifice vocatia misionara, iar Scoala, ca institutie fundamentala pentru instruirea si educarea poporului, trebuie sa-si recapete vechiul ei rol de vehicul al valorilor crestine.

4. Cerem ca Parlamentul (Adunarea Constituanta), Guvernul, Ministerul Invatamantului si Secretariatul de Stat pentru Culte sa reia problema orei de religie in scoala, s-o examineze cu toata seriozitatea si s-o rezolve prin legiuiri care sa-i redea si sa-i garanteze statutul pe care l-a avut inainte de dictatura comunista atee.

5. Cerem ca Sfantul Sinod sa adopte o pozitie ferma asupra acestei probleme, cel putin in spiritul hotararii sale din 3 aprilie 1990, careia i se pot adauga punctele noastre de vedere date publicitatii la 13 august si 23 septembrie 1990. Ca drept al poporului roman, ora de religie nu poate constitui obiect de negociere si compromisuri, mai ales din partea unei puternice Biserici majoritare, care este nu numai depozitara doctrinei si traditiei, dar si principala raspunzatoare pentru innoirea spirituala a natiunii.

6. Cerem ca ora de religie sa fie predata in intregul ciclu primar, gimnazial si liceal, adica in clasele I-XII. Adolescentul nu poate fi abandonat tocmai la varsta crizelor personale de tot felul, cand intrebarile devin cruciale. Nimeni nu-i poate tagadui tanarului de mai tarziu dreptul la optiune, dar nu exista optiune fara cunoasterea fiintei umane in intregul ei. Daca in structura invatamantului public exista destule discipline predate inca in spirit materialist-ateu, ora de religie implineste cel putin principiul echitatii. […]

7. Cerem ca ora saptamanala de religie sa aiba caracter obligatoriu, facultativa fiind doar dispozitia elevilor de a-si insusi materia predata. Respectarea libertatii lor poate fi tradusa printr-un sistem limitat de notare, intre maximum 10 si minimum 5, ceea ce inseamna rasplatirea celor buni, dar nesanctionarea celor dezinteresati; la religie nu se ramane corigent, iar repetenta e de alta natura decat cea didactica.

8. Facem apel catre Bisericile surori, catre Asociatiile, Conferintele, Ligile si Fratiile crestine, catre opinia publica din Romania, catre parintii carora nu le este indiferenta soarta copiilor lor si a societatii de maine, sa-si exprime sau reinnoiasca demersurile pentru reintroducerea orei de religie in scoala, adresandu-se tuturor forumurilor bisericesti si statale in a caror competenta se afla rezolvarea acestei probleme de importanta vitala pentru existenta si destinele poporului roman.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!

2 iulie 1991