Parintele Ioan Sismanian participa la conferinta "Dictatura si martiraj" de azi la Cluj."Vrem adevarul. Trebuie sa fim miei", afirma Parintele (video)

Conferinţă "Dictatură şi Martiraj" şi lansare de carte "Dictatura Biometrică" la Cluj-Napoca. Duminică, 31 mai, ora 17, Casa Municipală de Cultură.

Conferinţa publică "Dictatură şi martiraj" si lansarea cărţii "Dictatura Biometrică" - Cluj-Napoca, Duminică, 31 mai, ora 17.00, Casa Municipală de Cultură, Piaţa Unirii, nr. 24

Participă :

Pr. prof. dr. Mihai Valica
Prof. Raul Volcinschi (deţinut politic 16 ani în temniţele comuniste)
Prof. Nicolae Purcarea (deţinut politic 20 de ani în temniţele comuniste)
Monahul Filotheu Bălan ( Mânăstirea Petru Vodă)

şi invitaţi speciali surpriză.

Mitropolitul Anania: Daca cineva isi revendica libertatea si dreptul de a agresa, e normal ca agresatul sa aiba libertatea si dreptul de a se apara!

In locul oricarei exegeze de circumstanta, as vrea sa va pun in fata pagina extraordinara pe care a scris-o Dostoievski in celebrul sau roman „Fratii Karamazov“, si anume legenda Marelui Inchizitor.
Dostoievski plaseaza actiunea in secolul XV, in Spania, tara in care a functionat inchizitia, si anume, a doua zi dupa ce marele inchizitor arsese pe rug o suta de eretici ad majorem gloriam Dei.
Pe una din strazile orasului Sevilla, apare din multime un barbat in care nu este greu de recunoscut, insusi Iisus, revenit astfel pe pamant, printre oameni. La un moment dat, Marele Inchizitor se gaseste fata in fata cu Iisus. Si de aici incepe extraordinara viziune a acestui mare scriitor ortodox, care a fost Dostoievski. Inchizitorul ii spune: „De ce-ai venit? Ca sa-mi aduci aminte ca ai respins tot ceea ce Ti s’a oferit si ca rau ai facut? Ti s’a spus, atunci, in pustie: Prefa aceste pietre in paini! Nu pentru Tine s’a spus, ci pentru intreaga omenire; pentru ca Tu, facandu-Te om, intruchipai intreaga omenire si intreaga ei istorie. Era vorba nu de painile cu care sa Te saturi Tu; pentru aceasta nu era nevoie sa transformi in paine o multime de pietre, ci una singura, spre a-Ti potoli foamea. Nu, era vorba de painea pe care Tu erai invitat sa le-o dai multimilor, pentru ca ele sa se sature. N’ai facut-o. Ai plecat dintre noi fara sa raspunzi acestei poftiri, si nici celor doua care au urmat. Si pentru ca n’ai raspuns Tu, am raspuns noi, cei care Ti-am luat locul, si le-am oferit multimilor paine. Oferindu-le paine, i-am lipsit de libertate. Tu nu le-ai dat oamenilor paine, pentru a le salva libertatea. Dar trebuie sa stii ca omul nu are ce face cu libertatea, mai ales atunci cand o are si nu stie cum s’o foloseasca. Prima grija a oamenilor, atunci cand sunt liberi, e aceea de a-si gasi un stapan caruia sa i se supuna. Oamenii nu pot trai liberi, pentru ca nu sunt deprinsi cu libertatea si pentru ca, atunci cand au libertatea, nu stiu sa-si imparta painea intre ei...“.
Diavolul, se pare, stia ce spune (in speta, Inchizitorul, pentru ca acesta vorbea in numele diavolului), stia ce spune, afirmand ca oamenii in stare de libertate nu stiu sa-si imparta painea si ca au nevoie de un stapan, de acela care le-a rapit libertatea si care sa le-o imparta. Rapindu-le libertatea si dominandu-le instinctele, va fi usor sa le domine si cugetele; in felul acesta, omul va fi si va continua sa ramana o faptura subjugata.
Referindu-se la al doilea moment al ispitirii, Marele Inchizitor spune: „Rau ai facut ca ai respins minunea; sa stii ca trei sunt elementele prin care a vrut el, diavolul, sa lucreze, si pe care Tu le-ai refuzat: painea, careia i se asociaza libertatea sau lipsa de libertate; miracolul sau minunea; si autoritatea“. Marele inchizitor ii spune: „Sa stii ca omul e dispus sa creada nu atat in Dumnezeu, cat in minunile pe care le face sau pe care omul le asteapta de la El. Un Dumnezeu care nu face minuni, pentru om, aproape ca nu e Dumnezeu“.
Referindu-se la al treilea moment, cel in care lui Iisus I s’au oferit imparatiile lumii, cu toate bogatiile ei, Inchizitorul reproseaza: „De fapt, ai respins supremul principiu al acestei lumi: autoritatea. Bogatia iti confera putere, iar puterea iti confera autoritate. Noi am luat autoritatea pe care Tu ai refuzat-o, ne-am intarit-o, si prin ea stapanim omenirea. Rau ai facut ca ai venit. De ce-ai venit? Sa ne tulburi? Du-Te in lumea Ta, si altadata sa nu mai vii! Pentru ca, daca nu pleci, maine Te voi urca pe rug si vei vedea ca acestia care acum Iti aclama numele vor fi primii care sa ia vreascuri uscate, pe care le vor aprinde si cu care vor intretine focul. Du-Te si ispaseste acum ceea ce ai respins atunci; lumea aceasta nu e facuta pentru Tine, ci pentru noi. Si acum, am sa-Ti spun un secret, ultimul si marele secret: Noi suntem de partea «lui», nu de partea Ta, Cel care ai respins intreita oferta!...“. Iisus tace tot timpul; in cele din urma, il saruta pe Marele Inchizitor si pleaca.
Aceasta splendida pagina este istorisita de Ivan Karamazov, intr’o convorbire cu fratele sau, Aliosa, la sfarsitul careia acesta, vazand pervertirea – coruptia – interioara de care insusi fratele sau fusese cuprins, imita gestul lui Iisus si isi saruta fratele pe gura, prefigurandu-i, intr’un fel, destinul tragic.
Iubitii mei, Dostoievski plaseaza actiunea in secolul XV, in Spania. Dostoievski, insa, a fost un vizionar. Aliosa ii reproseaza lui Ivan ca o pune pe seama catolicismului, si anume, pe seama a ceea ce catolicismul a avut mai rau in el, inchizitia. Dar eu cred ca Dostoievski a mers mai departe, adica mai aproape, prefigurand comunismul. Ce oare a facut comunismul, decat sa preia oferta facuta de diavol si sa o treaca pe seama lui, sa confiste painea pe seama statului si, prin aceasta, sa-i rapeasca omului libertatea? Va amintiti cum Stalin a supus Ucraina prin infometare? Acelasi lucru pe care, la un moment dat, ni-l promitea noua Ana Pauker. Pe de alta parte, i-a oferit omului „miracolul“ transformarii prin socialism: electricitatea, agricultura, belsugul, „raiul pe pamant“ (si aici Mircea Eliade are dreptate cand spune ca, pana la urma, comunismul face parte din marile mituri; orice sistem politic din lumea aceasta nu se pretinde perfect, in afara de comunism, care se credea perfect, ca el, adica, reprezinta treapta ultima in evolutia politica a omenirii). Pe de alta parte, acumularea de averi iti confera putere, iar puterea iti confera autoritatea. Ce a insemnat autoritatea comunismului, o stim cu totii pe propria noastra piele. Dar n’as vrea sa raman aici. Am meditat mai adanc, gandindu-ma la vremurile noastre, daca nu cumva procesul se prelungeste, daca nu cumva viziunea dostoievskiana a mers dincolo de comunism. Dumnezeu ne-a ajutat si am scapat de povara comunismului, prin jertfele din Decembrie ’89, intrand intr’o alta era. Iata insa ca avem o alta perspectiva: daca ne-am confruntat cu Rasaritul bolsevic, de data aceasta ne indreptam cu fata catre Occidentul european (care se autozdefineste drept Europa insasi si ne invita sa intram in ea, ca si cum noi n’am fi fost niciodata europeni!). Or, pentru noi, Europa este sinteza gandirii elene, a spiritualitatii crestine si a civilizatiei romane. Este singura Europa pe care o recunoastem, dar si singura Europa care ni se refuza. Ni se propune, in schimb, o Europa construita eminamente pe economie si politica; nici cea mai mica adiere de cultura, ca de religie nici nu mai vorbim.
Ce ni se propune?: Economicul – painea. De aici, un atentat la libertate, prin pretentiile aberante care ni se pun in fata, pentru a fi „acceptati“ in aceasta Europa: homosexualitate, viciu, avort, desfrau, sexualitate, pornografie, adica tot ceea ce poate fi mai rau in viata unei societati; niste rele pe care noi, ca popor, in frunte cu Biserica si, din fericire, in frunte cu tineretul nostru crestin ortodox, le respingem cu toata fermitatea; pentru ca nu vrem ca, cu pretul „intrarii“ noastre in Europa, sa ne pierdem sanatatea noastra morala si, prin aceasta, identitatea nationala.
In al doilea rand: miracolul! Nici vorba de vreun miracol in numele lui Dumnezeu, asa cum incerca, cel putin, Marele Inchizitor. Nu, ci miracolul zborului cosmic, al calculatorului, al ingineriei genetice; un miracol perpetuu, pe care, fascinati, va trebui sa-l acceptam in locul minunilor lui Dumnezeu.
Si, in al treilea rand, tot prin economic: puterea; si, prin putere, autoritatea: aceea a asa-ziselor „Mari Puteri“, indrituite sa hotarasca pentru popoarele mici. E de trebuinta, insa, o precizare: Pronuntandu-ne impotriva unor racile ale Occidentului, nu inseamna catusi de putin ca am fi anti-occidentali, dupa cum rezervele unui catolic fata de inchizitie nu fac din el un anti-catolic... Dar sa mergem mai departe.
Verbul „a corupe“, in acceptia termenului grecesc, inseamna a altera nu numai prin descompunere, ci si prin amestec. Toate formele de sincretism religios care ni se propun astazi, incepand cu New Age si terminand cu tot felul de combinatii intre diferite secte neoprotestante, care alcatuiesc federatii evanghelice si evanghelizatoare si care cauta sa ne ameteasca prin oferte comode, deseori seducatoare, toate acestea sunt forme si manifestari ale coruptiei spirituale. Cu toate acestea, ni se recomanda – ni se impune – sa fim toleranti. Ca noi, romanii, prin fire suntem toleranti, o stie toata lumea. Eu, insa, as pune o intrebare: Daca pentru formele de coruptie prevazute de Codul Penal nu se recomanda toleranta, de ce ni se impune ea, cand e vorba de formele coruptiei spirituale?... Pentru acestea din urma nu vrem un cod penal, dar putem apela la un cod moral: Daca cineva isi revendica libertatea si dreptul de a agresa, e normal ca agresatul sa aiba libertatea si dreptul de a se apara. Ei bine, aceasta libertate si acest drept nu inseamna intoleranta. In fata abuzului, toleranta inceteaza. Unii spun ca aceasta s’ar numi fundamentalism; e un termen care nu are ce cauta in profilul Bisericii Ortodoxe si al poporului roman. Dar daca, de dragul demonstratiei, l-am adopta, ne vom aminti ca Domnul Hristos Insusi a fost primul mare fundamentalist: „Inapoia Mea, Satano!“.

Parintele Ioan Sismanian (Manastirea Petru Voda) ne indeamna sa devenim apostoli in lupta impotriva Fiarei

Parintele Justin Parvu participa la conferinta "Dictatura si Martiraj" de la Cluj-Napoca! Duminica, 31 mai, ora 17.

Conferinta publica si Lansare de Carte, Cluj-Napoca, Duminica, 31 mai, ora 17.00, Casa Municipala de Cultura, Piata unirii 24
Participa : Pr. prof. dr. Mihai Valica
prof. Raul Volcinschi(detinut politic 16 ani in temnitele comuniste)
Prof. Nicolae Purcarea(detinut politic 20 de ani in temnitele comuniste)
monah Filotheu Balan ( Manastirea Petru Voda)

Parintele Justin Parvu

Doamna Aspazia Otel Petrescu, marturisitoare a adevarului htistic in fata a doua dictaturi: comunista si biometrica

Profesorul Ilie Badescu vorbind despre martirii temnitelor comuniste, care au transfigurat atrocitatile in act sfintitor pentru persoane si neam.

Profesorul Ilie Badescu la conferinta "Dictatura si Martiraj" - Facultatea de Drept, 25 mai 2009, vorbind despre martirii temnitelor comuniste. Distinsul profesor se intreaba impreuna cu unul din poetii universului concentrationar, Ioan Victor Pica: Doamne, unde ai plecat din veacul acesta?

M Filotheu, la conferinta "Dictatura si Martiraj": Lupta impotriva semnului Fiarei este pe linia traditiei ortodoxe a Sf. Apostoli si a Sf Parinti

Monahul Filotheu la conferinta Dictatura si Martiraj Lupta impotriva semnului Fiarei este pe linia traditiei ortodoxe a Sfintilor Apostoli si a Sfintilor Parinti de 2000 de ani, pana la Ioan Ianolide si Parintele Justin Parvu. In a doua parte a inregistrarii, monahul vorbeste despre continuitatea sfintilor care marturisesc, amintind despre profetiile asupra vremii de astazi facute de Ioan Ianolide inca din anul 1985.

INALTAREA DOMNULUI LA AIUD. Acatistul Sfintilor Inchisorilor

Joi, 28 mai, se va oficia la Mănăstirea „Râpa robilor” din Aiud slujba Înălţării Domnului nostru Iisus Hristos, urmată apoi de imnul acatist şi slujba de pomenire a martirilor din închisorile comuniste, ale căror sfinte oseminte odihnesc în acea râpă sfinţită cu lacrimi de sânge şi de suferinţă.
Această zi, ziua naţională a eroilor noştri din toate timpurile, nu ar trebui să treacă cu vederea jertfa şi nevoinţele eroilor martiri care ne-au scos neamul de sub comunism şi au biruit fiara roşie, care astăzi îşi arată din nou ghearele sclaviei.
De aceea îndemnăm pe toţi credincioşii iubitori de neam şi de jertfele mucenicilor lui să ne adunăm cu toţii în această zi de sfântă sărbătoare la marginea Aiudului însângerat, dar nemuritor şi să aducem jertfă de mulţumire inimile noastre smerite către sfinţii noştri mucenici.
Maica Domnului şi mucenicii din închisori aşteaptă rugăciunile noastre.
Haideţi să răspundem chemării lor!
http://apologeticum.wordpress.com/
www.petruvoda.ro

VICTORIE PE LINIE. Decizia anti-simboluri religioase a CNCD, anulata a doua oara, definitiv

Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a admis, luni, recursul formulata de Asociatia Pro-vita Filiala Bucuresti impotriva hotararii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) nr. 323/2006. Prin respectivul act, Ministerului Educatiei (MEC) i se "recomanda" elaborarea unui set de norme care sa elimine practic simbolurile religioase din unitatile publice de invatamant din Romania.

Partile in acest proces au fost: Asociatia Pro-vita Filiala Bucuresti – reclamant; CNCD - parat si Asociatia "Solidaritatea Pentru Libertatea de Conştiinţă" – intervenient in favoarea paratului.
Instanta suprema isi confirma astfel decizia anterioara, 2393/11.06.2008, prin care hotararea CNCD a fost anulata, la solicitarea Ministerului Educatiei, in urma unui alt proces in care Asociatia Pro-vita Filiala Bucuresti a fost, de asemenea, parte in calitate de intervenient.
Decizia de luni a ICCJ este definitiva si opozabila erga omnes, adica tuturor.
Hotararea CNCD acum anulata fusese emisa la solicitarea profesorului si parintelui Emil Moise, totodata presedinte al Asociatiei ateiste "Solidaritatea Pentru Libertatea de Conştiinţă". Acesta reclamase Consiliului ca prezenta simbolurilor religioase in scolile publice din Romania ar constitui "discriminare" la adresa persoanelor atee, agnostice si de alta credinta. Solicitarea a fost sustinuta de o serie de asociatii civice.
In raspuns, s-a format "Coalitia pentru respectarea Sentimentului Religios", grupare fara personalitate juridica la care au aderat sute de organizatii civice si mii de cetateni, in scopul apararii prezentei simbolurilor de credinta in spatiile publice, in general.
"Coalitia pentru respectarea Sentimentului Religios" face urmatoarea
DECLARATIE DE PRESA
- Salutam re-confirmarea de catre instanta suprema a anularii definitive a unui act administrativ abuziv si partizan. Consideram ca astfel este aparat dreptul constitutional al cetatenilor la exercitarea libertatii religioase dobandite in decembrie 1989.
- Repetam ca nu ne-am pronuntat niciodata pentru obligativitatea prezentei vreunui simbol religios in vreo institutie de invatamant din Romania, ci am apreciat ca fiind pe deplin democratic sa se lase decizia privind prezenta sau absenta acestora la latitudinea comunitatilor locale, scolilor, comitetelor de parinti, elevilor si studentilor, ca actori si beneficiari principali ai procesului de invatamant.
- Dimpotriva, solicitarea de eliminare samavolnica a lor a fost o dovada de intoleranta, de lipsa de respect fata de valorile majoritatii din partea unei minoritati anti-religioase cu idei fixe si aplicarea ei ar fi creat tensiuni si invrajbire, in dauna calitatii procesului de invatamant.
- Acuzam Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii ca s-a constituit intr-o instanta paralela, actionand abuziv, in partizanat cu grupari agitatorii care se auto-denumes "reprezentante ale societatii civile" dar care sunt de fapt tributare unor interese financiare si ideologice total straine de poporul roman. Printre acestea se numara si organizatiile care au sustinut activ actiunea anti-simboluri religioase, cum ar fi: Asociatia "Solidaritatea Pentru Libertatea de Conştiinţă", Asociatia asa-ziselor minoritati sexuale "Accept", Asociatia Pro-democratia, Centrul de Resurse Juridice, Agentia de Monitorizare a Presei, Asociatia HydePark, Centrul Educatia 2000+, Liga ProEuropa, dar si politicieni ca Renate Weber, care cerseste votul romanilor pe listele PNL, pentru un mandat in Parlamentul European.
- Intrucat acest sinistru atac anti-romanesc ne aminteste de scoaterea fortata a tuturor simbolurilor religioase din scoli in 1948, la instalarea regimului terorist bolsevic, dedicam eforturile facute de “Coalitia pentru respectarea Sentimentului Religios” memoriei tuturor celor care au suferit moarte martirica in lupta cu ateismul comunist, din 1944 si pana in 1989.
27 mai 2009
Pentru “Coalitia pentru respectarea Sentimentului Religios”
Bogdan Ioan Stanciu, presedinte, Asociatia Provita Bucuresti
Victor Alexandru Roncea, presedinte, Asociatia Civic Media
http://www.salvati-icoanele.info/

Monahul Filotheu la Conferinta "Dictatura si Martiraj"

Cuvant al Parintelui Justin Parvu la Conferinta "Dictatura si martiraj" despre exemplul generatiilor trecute si prezentul dictaturii biometrice

Conferinta DICTATURA si MARTIRAJ de la Aula Magna a Facultatii de Drept.

Vezi si http://www.pentrulibertate.ro/

Sursa: www.victor-roncea.blogspot.com

Nicolae Purcarea, marturisitorul crestin ortodox, la conferinta "Dictatura si Martiraj" Partea a II-a

Marturisirea lui Nicolae Purcarea la conferinta "Dictatura si Martiraj"

Sora lui Valeriu Gafencu la conferinta "Dictatura si martiraj"

Parintele Ioan Sismanian (Petru Voda) pune la punct gruparile neortodoxe care se folosesc de autoritatea Parintelui Justin

Dictatura si Martiraj. CONFERINTA LUNI, ORA 18.00, FACULTATEA DE DREPT

Duminica, la Brasov, ora 18, Monahii Ioan Sismanian si Stefan Neicu conferentiaza si lanseaza cartea "Dictatura biometrica. Cipul controlului total"

DICTATURA SI MARTIRAJ. Conferinta si lansare de carte Petru Voda - Bucuresti, luni, 25 Mai, Ora 18.00

UNIVERSITATEA BUCURESTI

Aula Mare a Facultatii de Drept

Bd Mihail Kogalniceanu 36-46

Fericiti cei prigoniti – martiri ai temnitelor comuniste

Dictatura Biometrica - cipul controlului total


Participa: Fosti detinuti politic, Profesori, Sociologi, Magistrati, Senatori, Deputati, Avocati, Monahi, Ziaristi


Organizatori: Fundatia Petru Voda, Asociatia Civic Media, Fundatia Luptatorii din Rezistenta Armata Anticomunista, Centrul Rezistentei Anticomuniste, Centrul de Geopolitica si Antropologie Vizuala - Universitatea Bucuresti

Braşovul susţine Bucureştiul şi drepturile românilor! Anticomuniştii spun NU marşului homosexualilor!

COMUNICAT DE PRESĂ

Centrul Rezistenţei Anticomuniste, un organism naţional al organizaţiilor anticomuniste din România, împreună cu Asociaţia Filantropică Medical-Creştină Christiana – Braşov şi Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români - Braşov protestează faţă de decizia Primăriei Municipiului Bucureşti, care a autorizat desfăşurarea marşului homosexualilor în data de 23 mai a.c.

Suntem ultragiaţi la gândul că tocmai dvs, domnule Primar Sorin Oprescu, ca medic, sunteţi gata să încălcaţi drepturile fundamentale ale copiilor din întreaga ţară, care, prin intermediul acestui marş inversionist mediatizat, ca de obicei, excesiv, de către televiziuni anti-naţionale, vor fi supuşi unei noi agresiuni deviaţioniste.

Considerăm că propaganda agresivă a homosexualităţii, despre care ştim că este o boală şi nu un dat genetic, este o ofensă adusă credinţei, culturii şi tradiţiilor creştine ale poporului român. Nu trebuie permisă agresiunea exercitată împotriva dezvoltării fireşti a minorilor, cărora homosexualitatea le este prezentată ca o alternativă normală de viaţă.

Ţinând cont de caracterul obscen şi provocator al manifestaţiilor exhibiţioniste ale homosexualilor, care sfidează ordinea publică şi morala românească, semnatarii acestui comunicat solicită Primăriei Municipiului Bucureşti să urmeze exemplul demn al Primăriei din Chişinău şi să anuleze decizia de autorizare a marşului homosexualilor.

Centrul Rezistenţei Anticomuniste

Asociaţia Christiana Braşov

A.S.C.O.R. Braşov

Braşov, 20 mai 2009

Redacţia revistei Veghea

Ambasadorul Frantei la Bucuresti sustine cu nerusinare drepturile homosexualilor, potrivit siteului Accept. Unde este Franta crestina?

Redam mai jos textul mesajului ambasadorului pro-homosexual al Frantei. Sublinierile sunt cele care apar pe siteul organizatorilor Festivalului GayFest. Publicam acest comunicat pentru a vedea pana unde poate ajunge tupeul promotorilor exhibitionismului homosexualitatii in societate. Ambasadorul Henri Paul calca in picioare credinta, cultura, traditia si cere Guvernelor si Parlamentelor sa adopte legi impotriva propriilor popoare.

Mesaj de sustinere pentru Asociatia Accept si pentru Festivalul GayFest

Franta a recunoscut ziua de 17 mai ca zi internationala a luptei impotriva homofobiei. Aceasta zi este ocazia de a ne aminti ca toti barbatii si toate femeile trebuie sa beneficieze de acelasi respect, oricare ar fi orientarea lor sexuala.

Homosexualitatea exista la toate popoarele, inca de la inceputul istoriei umane. Obiceiurile si traditiile, moralitatea, evolueaza constant de-a lungul timpului. Cultura si traditia nu pot justifica privarea indivizilor de drepturile lor fundamentale, pe temeiul orientarii lor sexuale.

Este de datoria Guvernelor sa isi calauzeasca populatia si de datoria Parlamentelor sa dea legi drepte si nu sa se multumeasca sa urmeze opinia publica. Se intampla adesea astfel, cum s-a petrecut in cazul abolirii pedepsei capitale. Este, de asemenea, si cazul orientarii sexuale. Guvernele trebuie sa organizeze campanii de sensibilizare si sa faca sa evolueze dreptul pentru a convinge populatia sa respinga anumite practici incompatibile cu respectarea drepturilor omului.

Prin natura sa, respectarea drepturilor omului, care se aplica tuturor categoriilor populatiei, nu dauneaza cu nimic drepturilor fundamentale ale celorlalte persoane. De exemplu, dreptul la casatorie al unui individ nu este afectat de legalizarea homosexualitatii.

Persoanele LGBT au dreptul sa se bucure de totalitatea drepturilor omului, fara nici o discriminare. Toate drepturile omului se aplica persoanelor LGBT, dar unele dintre acestea capata o importanta deosebita in situatia lor:

- Dreptul la protejarea vietii private este esential in masura in care orientarea sexuala si identitatea de gen apartin vietii private a indivizilor.
- Libertatea de exprimare este cruciala pentru ca persoanele LGBT sa poata pleda in favoarea incetarii oricarei violente sau discriminari flagrante. Libertatea informarii si a exprimarii este necesara atat pentru obtinerea de informatii de la alte persoane in legatura cu organizarea campaniilor in favoarea respectarii drepturilor omului, cat si pentru a obtine informatii medicale si sociologice necesare pentru ca persoanele sa se poata proteja pe ele insele (in special in ceea ce priveste campaniile de lupta impotriva HIV/SIDA). Libertatea de asociere este necesara persoanelor LGBT atat pentru a infiinta organizatii care sa lucreze in favoarea auto-asistentei si a egalitatii, cat si, mai ales, pentru manifestarile publice.
- Credintele religioase sunt adesea utilizate pentru a justifica discriminarile. Cu toate acestea, libertatea religioasa garanteaza indivizilor dreptul a-si manifesta credintele doar in masura in care acesta nu conduce la limitarea drepturilor fundamentale ale altor persoane. In acelasi timp, respectarea drepturilor persoanelor LGBT nu implica nici cea mai mica incalcare a libertatii religioase a unor terte persoane.

Henri PAUL
Ambasador al Frantei

Marsul gay de sambata ar putea fi anulat la tribunal

Vineri se va judeca, in regim de urgenta la Tribunalul Bucuresti, revocarea autorizatiei oferite de Primaria Capitalei homosexualilor care vor marsalui sambata prin Bucuresti cu ocazia Gay Fest, informeaza Ziarul.

Alianta Familiilor din Romania, cea care contesta legalitatea marsului, invoca legislatia europeana care protejeaza minorii de manifestarile sexuale deviante si prozelitismul agresiv.

Primaria Capitalei a acordat homosexualilor dreptul utilizarii in cursul zilei de sambata a traseului Piata Unirii - Piata Constitutiei - Bulevardul Libertatii - Bulevardul Natiunilor Unite - Piata Izvor.

In acelasi scop, circulatia rutiera in zona Piata Unirii, va fi inchisa, de municipalitate pentru a oferi marsului "Gay Fest 2008" maximum de expunere publica.

Asociatia neguvernamentala ACCEPT, finantata de statul roman cu sume importante de bani, cere legalizarea casatoriei intre persoane de acelasi sex.

Alianta Familiilor din Romania si Asociatia "Provita pentru nascuti si nenascuti" au cerut instantei sa anuleze autorizatia emisa de Primaria Capitalei pentru organizarea marsului homosexualilor, programat sambata, in Capitala.

Asociatia isi motiveaza aceasta cererea adresata instantei prin necesitatea protejarii minorilor de efectele propagandei homosexuale.

"Din experienta anilor trecuti, organizatia noastra considera ca parada homosexualilor are caracter obscen si provocator si ca scopul acesteia nu este cel declarat, promovarea tolerantei si diversitatii, ci propaganda in favoarea relatiilor sexuale intre persoane de acelasi sex", afirma presedintele Asociatiei "Provita pentru nascuti si nenascuti", Bogdan Stanciu.

Potrivit avocatului Mihai Rapcea, actiunea in instanta impotriva Primariei are ca baza legislatia Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a recunoscut dreptul statelor de a interzice manifestarea publica a unei atitudini homosexuale sau de a proteja persoanele incapabile sa consimta liber la asemenea acte, cum ar fi minorii.

Aceeasi Curte recunoaste autoritatea statelor membre de a defini casatoria drept o comuniune intre barbat-femeie si sa respinga orice alte definitii.

www.ziare.com

Bogdan Mateciuc da jos masca de pe fata societatii civile pro-homosexuale. Vedeti cine va intoxica poporul roman zilele acestea

Aşa cum este ea, cu destule neajunsuri pe care le cunoaştem şi pe care dorim să le combatem, putem spune că, în comparaţie cu alte ţări, societatea românească e încă una conservatoare, ataşată valorilor morale. Acest ataşament faţă de valori se datorează concepţiei naturale a românului despre viaţă; se datorează educaţiei şi normelor sociale împământenite şi, de obicei, există un fundament religios pentru aceste valori.

Cu toate astea, există presiuni externe şi interne pentru reconfigurarea acestei societăţi, aşa cum o vedem astăzi, după linii noi, menite să reaşeze fundamental întreaga societate. Aceste noi linii de aranjare sunt de natură umanistă seculară.

Termenul de umaniste este înşelător pentru mulţi. Mulţi îl asociază cu omenia şi umanitatea, dar lucrurile stau cu totul altfel. Am învăţat la şcoală ce este acela umanism – în perioada Renaşterii, gânditorii vremii l-au pus pe Om în centrul filosofiei lor de viaţă, afirmând centralitatea acestuia în raport cu Dumnezeu. Dacă până atunci Dumnezeu era sursa oricărui sistem valoric, treptate Omul a devenit primordial, substituindu-se oricărei noţiuni de Divinitate. Totuşi, în perioada Renaşterii, Dumnezeu încă avea un rol în ordonarea socială a vieţii.

Astăzi încă, filosofia umanistă seculară îl elimină şi doreşte să-l elimine complet pe Dumnezeu şi orice referire la Divinitate din viaţa socială, din viziunea globală asupra vieţii şi a societăţii.

Astfel, întrucât umaniştii secularizanţi percep credinţa şi religia ca reprezentând fundamentul oricăror valori morale şi sociale afirmate astăzi, pentru ei, eradicarea credinţei şi scoaterea religiei din societate ar însemna prăbuşirea întregului sistem de valori pe care îl avem astăzi. Iar ei tocmai asta urmăresc, demontarea şi eliminarea completă a sistemului valoric şi social de astăzi şi înlocuirea lui cu unul nou. Este vorba de o nouă societate, o societate în care morala şi orice principii nu mai purced de la Dumnezeu, ci sunt făcute de om. Un prim aspect vizibil al acestei viziuni utopice este acela că orice sistem valori creat de om nu poate fi decât unul subiectiv. Şi, în al doilea rând, nu poate fi unul singur, pentru că cine, dintre oameni, are dreptul să decidă că sistemul lui valori este mai bun decât al meu?

La această transformare radicală a societăţii româneşti lucrează mai multe organizaţii. Toate împărtăşesc o viziune umanistă asupra vieţii, deşi multe îşi disimulează filosofia de lucru în spatele unor sloganuri general acceptate, cum ar fi cel al nediscriminării şi al drepturilor omului.

Astfel, s-a înfiinţat în anii de după Lovitura de Stat o serie de asociaţii care acţionează la unison şi servesc aceleaşi idealuri umaniste seculare:

Asociaţia pentru Libertatea de Conştiinţă (dedicată luptei împotriva icoanelor şi în general a prezenţei lui Dumnezeu în şcoli, inclusiv în manualele de Biologie)

Liga Pro Europa (condusă de Smaranda Enache, activistă comunistă înfocată pe vremuri, convertită după Lovitura de Stat din 1989 la valori "europene")

Societatea Academică Română (un ONG condus de Alina Mungiu-Pippidi, care nu are nici o legătură nici cu societatea şi nici cu Academia Română; numele este special ales pentru a induce în eroare)

APADOR CH (o asociaţie dedicată promovării valorilor „europene” ale drepturilor omului; ce înseamnă pentru ei acestea, ştim prea bine)

Asociaţia Accept (asociaţie a sodomiţilor şi lesbienelor)

Centrul pentru Resurse Juridice (o anexă a asociaţiei Accept; toate comunicatele de nuanţă juridică ale lui Accept sunt semnate şi de CRJ)

Romani Criss (teoretic, o asociaţie dedicată luptei împotriva discriminării ţiganilor; în fapt, o anexă a lui Accept, care încearcă să-i prezinte pe sodomiţi ca pe nişte minoritari etnici, asemenea ţiganilor, discriminaţi de majoritate)

Agenţia pentru Monitorizarea Presei – ActiveWatch (Cine are nevoie de monitorizarea presei? Pentru cine monitorizează această asociaţia presa şi în ce scop?). Ioan T. Morar, fost comediant la grupul Diverstis, este acum „analist” la acest ONG.

Toate aceste asociaţii sunt finanţate ori de către Uniunea Europeană, din fonduri alocate luptei împotriva discriminării şi drepturilor omului, ori de magnaţi afiliaţi unor cercuri de interese transnaţionale. Iarăşi, idealuri universal acceptate, însă aceste asociaţii se folosesc de acestea, amestecându-le cu „valorile” lor şi prezentându-le publicului şi factorilor de decizie spre avizare. Sub aceste două titluri generale – anti-discriminarea şi drepturile omului – se desfăşoară acţiunile acestui mănunchi de asociaţii pentru reconfigurarea radicală a societăţii româneşti.

Trebuie menţionat că în numai câţiva ani de la căderea comunismului, aceste organizaţii străine de spiritul şi valorile românilor au reuşit să capete vizibilitate, erijându-se în voci ale cetăţenilor. Astăzi, reprezentanţii lor – Cristian Pîrvulescu, Renate Weber, Monica Macovei, Alina Mungiu-Pippidi – sunt invitaţi la radio şi televiziune, în show-talkuri în care îşi desfăşoară viziunea lor asupra societăţii, iar canalele media îi servesc maselor ca pe nişte oracole supreme. Cine sau ce le dă dreptul acestor „analişti” să traseze norme sociale pentru un întreg popor? Din punct de vedere valoric, absolut nimic. Din punct de vedere practic, banii care îi finanţează. Sunt nişte impostori care pretind că vorbesc în numele poporului, dar slujesc intereselor altcuiva.

Această „societate civilă” şi-a arătat colţii cu ocazia dezbaterilor pe marginea celor patru Coduri noi propuse de Ministerul Justiţiei. Pentru că nu au avut timp să tragă sforile pentru a avea nişte Coduri aşa cum vor ele, aceste asociaţii au trecut la presiuni asupra Guvernului pentru a le retrage din Parlament, sub pretextul necesităţii unor dezbateri publice. În realitate nu este vorba de nici o dezbatere „publică”, ci de nişte acţiuni de culise ale acestor impostori pentru a modela Codurile după viziunea social-politică a străinilor care îi finanţează.

Aceste eforturi ale lor sunt dublate şi de acţiunile din exterior ale Uniunii Europene. Avem de-a face nu doar cu un import dorit de asociaţiile sus-menţionate, ci şi cu un export iniţiat de structuri ale Uniunii Europene, în special de acele comitete şi organizaţii unionale care sunt controlate, mai mult sau mai puţin, de reprezentanţi ai unor asociaţii de orientare similară active la nivel central al Uniunii. ILGA (asociaţia internaţională a sodomiţilor şi lesbienelor) este numai un exemplu; aceasta coordonează acţiunile tuturor asociaţiilor de sodomiţi din ţările membre ale Uniunii.

Avem astfel de-a face cu presiuni interne şi externe pentru remodelarea societăţii româneşti aşa cum o avem astăzi. În numele nediscriminării şi al drepturilor omului, noua societate se prefigurează ca o societate fără repere morale şi valorice; o societate în care ciudăţenia şi bizareria au dreptate în faţa decenţei şi a cumpătării; o societate în care toţi nebunii şi dezaxaţii sunt liberi să se manifeste cum doresc, în numele drepturilor omului iar nimeni nu le poate spune nimic, pentru că i-ar discrimina.

Există ţări în care noua societate umanistă este deja implementată într-o mare măsură. Aceste ţări ne sunt prezentate noua ca modele de urmat, ca ţări avansate, civilizate şi democratice. În comparaţie cu ele, noi, cei care încă avem repere, suntem primitivi şi fundamentalişti. Canada, de exemplu, ţară în care un om este condamnat pentru discriminare pentru că publică într-un ziar un anunţ cu două referinţe din Biblie la adresa homosexualităţii, nu poate decât să ne amintească nouă, românilor, de vremurile Republicii Populare Romîne a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, o epocă în care aberantul avea legea de partea lui.

Publicului din România îi vine greu să creadă că asemenea aberaţii, cum ar fi căsătoriile între două persoane de acelaşi sex, ar putea să aibă loc şi în ţara noastră. Dar, oare câţi credeau acum zece ani că vor vedea sodomiţi îmbrăcaţi în femei şi vopsiţi ca nişte paparude defilând prin centrul Capitalei? Mulţi au spus atunci, la momentul dezincriminării homosexualităţii, că lucrurile nu vor ajunge aşa departe.

În Germania lui Adolph Hitler, când evreilor li s-a spus la început că îi paşte exterminarea, foarte mulţi au luat avertismentul în serios. Gândind în limitele bunului simţ şi al moralei LOR, le era greu să-şi închipuie că societatea poate atinge asemenea niveluri de degradare. Foarte puţini au crezut, dar majoritatea nu. Şi au sfârşit în lagărele de exterminare.

Privind la acele ţări care ne sunt date ca exemplu, se poate vedea că agenda de lucru a asociaţiilor anti-valori din România nu a ajuns cu implementarea nici măcar la jumătate. Lipsa de informare şi apatia publicului lasă loc liber acţiunilor acestor organizaţii. Potopul ideologic anti-valori şi anti-creştin va veni peste ei, iar când copiii lor vor veni de la şcoală îndoctrinaţi cu „valorile” homosexualităţii, nu se va mai putea face nimic.

În acest război al valorilor, există şi unele organizaţii pro-valori, de orientare creştină, însă în general acestea sunt orientate mai degrabă spre interior, nu spre exterior. Ele sunt ocupate cu organizarea de conferinţe, seminarii şi alte acţiuni cu caracter închis, la care sunt invitaţi să vorbească ai lor pentru ai lor, fără a încerca în vreun fel influenţarea publicului general şi transmiterea acelor valori în exterior.

Aceste organizaţii trebuie să devină conştiente de acest război şi de faptul că promotorii noii societăţi, o societate satanică, sunt bine organizaţi şi lucrează metodic. Ciorile se aud atunci când au tăcut privighetorile. Vremea acţiunii este ACUM. Lucrurile au ajuns deja foarte departe în rău. Noi, creştinii, avem o obligaţie şi o responsabilitate faţă de copiii noşti şi înaintea lui Dumnezeu.

Bogdan Mateciuc
www.protejarea-familiei.com

„Oprescu - Opreşte-i pe pederaşti!“

Un Apel deschis al societatii civile a fost adresat sub aceasta titulatura primarului general al Capitalei, in care se cere acestuia sa nu decida aprobarea “bizarului circ pervers al refuzatilor soartei, homosexualii” prin Capitala Romåniei inainte de a intrerpinde o consultare publica pe aceasta tema.
Membrii Asociatiei Pentru Educatie si Libertate (APEL), Asociatiei Victimelor Mineriadelor, Asociatiei Adevar si Dreptate, Asociatiei Civic Media, A.P.A.D.A.R., Grupul Independent pentru Democratie, Liga Studentilor – Membri Seniori afirma ca: “Propaganda homosexuala agresiva efectuata in spatiul public este o ofensa la adresa majoritatii romanilor si un atentat psiho-social vizibil impotriva minorilor din Bucuresti si intreaga Romanie, mai ales prin preluarea in extenso ale acestor manifestari anormale de catre televiziunile specializate.
Europa inseamna si respect fata de valorile traditiei crestine, in cazul Romaniei un fundament de netagaduit al formarii poporului si statului roman.

Basarabenii au spus NU pidosnicilor

La Chisinau, de exemplu, in cel de-al de-al doilea stat romanesc, bazandu-se pe acest fundament, tanarul primar Dorin Chirtoaca a interzis marsul homosexualilor de anul trecut descurajandu-se efectuarea celui de anul acesta. Si in alte state unde credinta este respectata se intreprind masuri similare: in Rusia, Polonia sau Israel, manifestarile de exhibitionism homosexual au fost interzise de Primarie sau se discuta chiar interzicerea lor prin lege, in Parlament.
Respectarea drepturilor unor minoritati nu inseamna jignirea majoritatii acestui oras si al acestei tari. Daca maine o alta minoritate, a pedofililor sau zoofililor, va dori sa-si organizeze un mars pentru promovarea casatoriilor cu copii sau cu capre, oi si miei, o veti aproba numai pentru ca este sponsorizata de Fundatia Soros, ca in cazul de azi?
Avand in vedere respectul Dvs fata de cetatean si traditiile poporului roman va cerem imperios sa nu permiteti desfasurarea marsului homosexualilor in centrul Capitalei ocrotite de Sfantul Dimitrie de Basarabi, ca si de Sfantul Mare Mucenic Dimitrie aflat chiar pe stema Primariei Capitalei.

Societatea civila cere dezbatere publica

Va solicitam sa dispuneti pana la data marsului homo initiarea unui Sondaj-Referendum pe site-ul Primariei asa cum ati mai facut si cu alte ocazii - unde bucurestenii sa-si poata exprim opinia privind propaganda homosexuala desfasurata pe strazile lor.
Conform drepturilor noastre, pe care stim ca le respectati, subliniem ca o asemenea manifestare ofensatoare necesita dezbatere publica. n cazul in care bucurestenii nu-si vor da acordul va cerem sa actionati in consecinta si sa opriti perversiunea homosexuala stradala”.

George RONCEA
http://www.curentul.ro/

Declaratia de independenta a Republicii Moldova, primul pas spre reintregirea nationala

Casa “Nicolae Titulescu” din Bucuresti a gazduit pe 19 mai prezentarea unei carti atipice: “Memoriile unui diplomat oarecare”, semnata de ambasadorul Aurel Preda Matasaru. Dupa o cariera complexa in diplomatie si dupa ce a scris mai multe studii de drept international, autorul nu mai este “un diplomat oarecare”. “Am trait si am supravietuit intr-o perioada de foc pentru istoria tarii”, spune Aurel Preda. Destinul lui este marcat de o ereditate puternica si de o educatie spartana in cultul valorilor nationale. Tatal diplomatului a luptat in ambele razboaie de reintregire nationala (1916-1918 si 1941-1944). Era adjunctul comandantului Diviziei de care de lupta “Romania Mare”.

Casa “Nicolae Titulescu” din Bucuresti a gazduit pe 19 mai prezentarea unei carti atipice: “Memoriile unui diplomat oarecare”, semnata de ambasadorul Aurel Preda Matasaru. Dupa o cariera complexa in diplomatie si dupa ce a scris mai multe studii de drept international, autorul nu mai este “un diplomat oarecare”. “Am trait si am supravietuit intr-o perioada de foc pentru istoria tarii”, spune Aurel Preda. Destinul lui este marcat de o ereditate puternica si de o educatie spartana in cultul valorilor nationale. Tatal diplomatului a luptat in ambele razboaie de reintregire nationala (1916-1918 si 1941-1944). Era adjunctul comandantului Diviziei de care de lupta “Romania Mare”. In al Doilea Razboi Mondial, a fost pe ambele fronturi, de la Cotul Donului pana aproape de Viena. O familie de romani, care a dat 12 ofiteri eroi pe campurile de lupta. Asa se face ca Aurel Preda a dus mai departe acelasi cult fata de tara lui. A pilotat un avion MiG 21 si a reusit performanta sa strabata un front de furtuna cu trasnete, salvand aparatul printr-o apuntare controlata pe portavionul sovietic “Kirov”.

„Ne aliem si cu dracul, numai sa realizam Unirea!“
Afirmatia apartine diplomatului Gheorghe Lupes, care considera ca romanii au instinctul reintregirii nationale ca pe o obsesie in genomul lor. “Romanii s-au aliat si cu Hitler, si cu Stalin pentru reunificarea teritoriilor. Am fi in stare sa ne aliem si cu dracul, numai sa realizam unirea. La fel i-am scris si lui Voronin: Ne aliem si cu Smirnov, si cu dumneavoastra, numai sa se faca unirea”, relata Gheorghe Lupes. Aceeasi preocupare permanenta a avut Aurel Preda in toata cariera. General in retragere, profesor de drept international, Aurel Preda a acceptat invitatia lui Vasile Nedelciuc sa mearga la Chisinau, unde a redactat Declaratia de independenta de la 27 iulie 1991. A conceput-o ca un prim pas spre reunificarea celor doua state romanesti. La fel ca Marcel Dinu, a sustinut introducerea in Constitutia Romaniei o prevedere clara, referitoare la acest obiectiv national. In acest sens, trebuia rezervat un post de vicepresedinte al Romaniei, care sa ramana vacant pana cand se va realiza unirea. Apropiatii lui Ion Iliescu nu au acceptat. Aurel Preda a lucrat in Subcomitetul ONU pentru definirea agresiunii si a participat la negocieri bilaterale dificile. Cel mai mult l-a marcat insa “diplomatia in genunchi”, pe care politicienii de la Bucuresti au impus-o specialistilor de talie din Ministerul de Externe pentru incheierea Tratatului cu Ucraina. Ca sef al delegatiei romane la tratative, el nu a facut concesii Kievului in detrimentul interesului national si a fost nevoit sa se retraga. “In acordul conex, incheiat de dl. A. Severin si ortacii sai, se stipuleaza clar, in context: ‘’Insula Serpilor apartine Ucrainei’’. Propunerea ii apartine chiar domnului Severin. Astfel, dintr-un condei, negociatorii romani scoliti (atentie!) nu la Moscova, ci la Geneva, la Institutul de Inalte Studii Politice, au lasat ‘’posibilitatea’’ generatiilor viitoare de guvernanti si diplomati sa se ‘’distinga’’ in cadrul unor negocieri anevoioase cu partenerii ucraineni, negocieri in legatura cu frontiera pe bratul Chilia, delimitarea plaotului continental si a zonelor economice exclusive ale celor doua tari la Marea Neagra. (…) Pe scurt, Romania si-a dat consimtamantul, dupa 57 de ani, asupra unei frontiere stabilite prin dictatul sovietic din 1940. Acest fapt se regaseste in dreptul international sub denumirea de E S T O P E L si are drept efect imposibilitatea deschiderii oricarei discutii pe aceasta tema”, noteaza Aurel Preda. Oricare parte semnatara poate insa denunta unilateral tratatul semnat de Emil Constantinescu si Leonid Kucima, iar comportamentul Ucrainei ar justifica o asemenea decizie politica importanta.

MAE a refuzat lansarea cartii in Sala „Gafencu“
Lucram la “Romania libera” pe cand PDSR domina totul. Vazand derapajele din diplomatia noastra, Aurel Preda publica la noi sub pseudonim unele comentarii acide, extrem de incomode pentru diplomatii de Internet. Cand a urcat Conventia Democratica la putere, diplomatul a incercat sa avertizeze din nou asupra “erorilor” din politica noastra externa. M-am ingrozit cand sefii mei au refuzat sa-i mai publice materialele. Asemenea specialisti, ca Aurel Preda, supranumiti “dinozauri”, au dat stralucire diplomatiei noastre intro etapa istorica foarte grea. Ei au fost scosi la pensie pe usa din dos de catre unii ministri fara vocatie si pregatire, care “s-au plictisit in Modrogan” dupa 1990. Domnii ministri nu s-au obosit macar sa le transmita acestor specialisti un simplu “Multumim pentru serviciul onest adus Romaniei”, asa cum se intampla in toate statele civilizate, cum era si in tara noastra in perioada interbelica. Nu ma mai mir ca MAE a refuzat gazduirea prezentarii pentru cartea lui Aurel Preda.

Un Las Vegas pe Insula Serpilor
Premierul ucrainean Iulia Timosenko a anuntat ca va construi un nou Las Vegas pe Insula Serpilor. Rada Suprema a votat o lege prin care cazinourile pot functiona in zone special amenajate, in afara marilor orase. Cum in regiunea Cernobil nu ar vrea sa vina jucatorii, s-a ajuns la concluzia ca Insula Serpilor ar fi cea mai adecvata amplasare. Pe de alta parte, ministrii din cadrul Consiliului de Afaceri Generale si Relatii Externe au dezbatut luni situatia din Chisinau. Ei au recomandat reluarea dialogului dintre comunisti si opozitie (?) si normalizarea relatiilor cu Romania. Si Traian Basescu a abordat situatia din R. Moldova in convorbirile de la Paris cu Nicolas Sarkozy, reprosand Uniunii Europene ca nu s-a comportat suficient de ferm fata de regimul Voronin.

Viorel Patrichi
www.gardianul.ro

SCRISOARE DESCHISA adresata Primarului General al Capitalei, Sorin Oprescu: Opriti perversiunea homosexuala stradala! Faceti Referendum!

Scrisoare Deschisa adresata Primarului General al Capitalei, Sorin Oprescu

Opriti perversiunea homosexuala stradala!

Referendum al bucurestenilor pe site-ul Primariei privind marsul homosexualilor

Domnule Primar,

Multi dintre cei care v-am votat am facut-o pentru ca sunteti bucurestean. Pentru ca nu se poate sa nu iubiti orasul acesta si locuitorii lui. De mai multi ani, urmare a unor presiuni dubioase emise asupra fostilor primari generali, Traian Basescu si Adriean Videanu, pe strazile Capitalei noastre se deruleaza, an de an, un bizar circ pervers al refuzatilor soartei, homosexualii.

Este interesant de observat ca aceste actiuni sunt organizate de fapt cu un sprijin masiv financiar, logistic si uman din strainatate, majoritatea participantilor remarcandu-se ca fiind din afara tarii. Normal, o asemenea boala nu este caracteristica poporului roman. Si acesta este si problema: bolile se trateaza, desigur, dar nu in spatiul public ci in locuri de specialitate.

De cateva zile Bucurestiul a fost invadat deja de imagini publicitare de mari dimensiuni in favoarea homosexualitatii, acte aflate dupa parerea noastra la limita legalitatii. Saptamana aceasta bucurestenii sunt tocati la nervi pana sambata, 23 mai, cand este programata o noua parada homosexuala dupa modelul celor aprobate de predecesorii dvs.

Propaganda homosexuala agresiva efectuata in spatiul public este o ofensa la adresa majoritatii romanilor si un atentat psiho-social vizibil impotriva minorilor din Bucuresti si intreaga Romanie, mai ales prin preluarea in extenso ale acestor manifestari anormale de catre televiziunile specializate.

Dupa cum probabil stiti, ultima lovitura din aceasta zona data la adresa normalitatii, a familiei si societatii romanesti, este asa numita initiativa pentru “casatoria homosexuala”. Aceasta aberatie se bazeaza pe un lobby foarte agresiv al homosexualilor ajunsi in functii de decizie la Bruxelles, care si-au transformat problema lor personala intr-o “recomandare europeana”.

Din lipsa unei reactii notabile a autoritatilor romanesti si a celor din spatiul central si est-european, recent integrat in Uniunea Europeana, se pare ca nici pana acum unii functionarasi de la Bruxelles nu au inteles ca Europa este mai mult decat complexul de budoare al Comisiei si Parlamentului European.

Europa inseamna si respect fata de valorile traditiei crestine, in cazul Romaniei un fundament de netagaduit al formarii poporului si statului roman.

La Chisinau, de exemplu, in cel de-al doilea stat romanesc, bazandu-se pe acest fundament, tanarul primar Dorin Chirtoaca a interzis marsul homosexualilor de anul trecut descurajandu-se efectuarea celui de anul acesta. Si in alte state unde credinta este respectata se intreprind masuri similare: in Rusia, Polonia sau Israel, manifestarile de exhibitionism homosexual au fost interzise de Primarie sau se discuta chiar interzicerea lor prin lege, in Parlament.

Respectarea drepturilor unor minoritati nu inseamna jignirea majoritatii acestui oras si a acestei tari. Daca maine o alta minoritate, a pedofililor sau zoofililor, va dori sa-si organizeze un mars pentru promovarea casatoriilor cu copii sau cu capre, oi si miei, o veti aproba numai pentru ca este sponsorizata de Fundatia Soros, ca in cazul de azi?

Va amintim ca cel mai recent sondaj al Uniunii Europene pe tema principalului motiv al manifestarilor homosexuale care se desfasoara saptamana aceasta in Bucuresti – promovarea “casatoriei homo” - confirma credinta puternica a poporului roman prin faptul ca doar 11 la suta dintre romani s-ar arata in favoarea acestei anomalii, in contextul in care 87 la suta suntem ortodocsi.

Avand in vedere respectul Dvs fata de cetatean si traditiile poporului roman va cerem imperios sa nu permiteti desfasurarea marsului homosexualilor in centrul Capitalei ocrotite de Sfantul Dimitrie de Basarabi, ca si de Sfantul Mare Mucenic Dimitrie aflat chiar pe stema Primariei Capitalei.

Va solicitam sa dispuneti pana la data marsului homo initierea unui Sondaj-Referendum pe site-ul Primariei – cum ati mai facut si cu alte ocazii – unde bucurestenii sa poata opinia privind propaganda homosexuala desfasurata pe strazile lor.

Conform drepturilor noastre, pe care stim ca le respectati, subliniem ca o asemenea manifestare ofensatoare necesita dezbatere publica. In cazul in care bucurestenii nu-si vor da acordul va cerem sa actionati in consecinta si sa opriti perversiunea homosexuala stradala.

Va asteptam raspunsul rapid la adresa:

Ene Viorel, presedinte AVMR
Str Batistei Nr 11, Etj 1, Apt 1, Bucuresti
ene_viorel_avmr@yahoo.com, http://www.avmr.ro/
GSM: 0724.363.418 / 0766.482.999
Tel/Fax: 021.310.73.32

Cu acelasi respect,

Asociatia Pentru Educatie si Libertate
Asociatia Victimelor Mineriadelor
Asociatia Adevar si Dreptate
Asociatia Civic Media
A.P.A.D.A.R.
Grupul Independent pentru Democratie
Liga Studentilor – Membri Seniori
19.05.2009
Scrieti-le responsabililor din Primaria Capitalei opiniile dvs:

primargeneral@bucuresti-primaria.ro, adrian.stanescu@bucuresti-primaria.ro,

robert.ionescu@bucuresti-primaria.ro, andrei.condovici@bucuresti-primaria.ro, marina.panturu@bucuresti-primaria.ro, liliana.zlotea@bucuresti-primaria.ro, mircea.raicu@bucuresti-primaria.ro, andreea.moise@bucuresti-primaria.ro, mariana.dumitrascu@bucuresti-primaria.ro, laura.stoicescu@bucuresti-primaria.ro, tudor.toma@bucuresti-primaria.ro, CS@bucuresti-primaria.ro

"KOSOVO si Metohia in lacrimi". Expozitie foto la Brasov

Editura PREDANIA, Asociaţia Pro-Vita Christiana Sf. Ecaterina şi ASCOR Braşov vă fac cunoscută deschiderea expoziţiei de fotografii a artistului Milinko Stefanovici, intitulată "Kosovo şi Metohia în lacrimi", expoziţie găzduită de Casa de Cultură a Studenţilor la Braşov în Str. Memorandului nr. 39 (Cantina nr. 1), accesibilă publicului larg din data de 19 Mai până la 1 Iunie 2009.
Expoziţia propusă publicului braşovean este, mai precis, un reportaj realizat sub forma unui jurnal fotografic, în vara anului 1999, perioadă în care Armata Iugoslavă s’a retras din Kosovo şi Metohia, iar forţele NATO şi formaţiunile paramilitare albaneze au preluat controlul asupra regiunii.

Detalii la:

http://rastko.org.yu/fotografija/milinko


http://rastko.org.yu/kosovo/delo/11587


http://rastko.org.yu/kosovo/crucified

Editorial ZIUA: Ultima dorinta pentru martirii de la Aiud

In urma cu exact 45 de ani, detinutii politici din inchisorile comuniste, cati mai ramasesera din cei 2.000.000 de incarcerati, erau aruncati afara, bolnavi, schiloditi, dar biruitori. Calcasera pe moarte si iesisera din iad. Asa cum aproape nimeni nu si-a adus aminte ca pe 16 mai 1812, la Hanul lui Manuc Bei din Bucuresti, rusii isi insuseau Basarabia, o zi neagra din istoria Romaniei, nici ziua de 14 mai, zi a eliberarii detinutilor politici, si, totodata, ziua de praznuire a Sfintilor Inchisorilor, nu si-a gasit locul in grabita istorie cotidiana.
Anul acesta, mai mult ca oricand, cei 45 de ani ne amintesc si de cei 45 de comunism si de cei 20 de ani de la eliberarea romanilor de comunism, in 1989. Au trecut 20 de ani aproape fara nici o schimbare pentru fostii detinuti politici anticomunisti, multi cu temnita tot de 20 de ani. 20 de ani de viata, rapiti de bolsevici si redaruiti de Dumnezeu, multora dintre ei, care acum, la 90 de ani si peste, se tin mai verzi decat brazii si lupta in continuare pentru libertate. Libertate intru Dumnezeu. Tocmai de aceea si vor, pentru camarazii lor, ucisi bestial la Aiud, ca si in alte zeci de lagare ale suferintei si biruintei, de la Pitesti la Gherla, de la Ramnicu Sarat la Jilava, de la Poarta Alba la Canal, o sfanta manastire, pentru sufletele lor din ceruri.
O astfel de initiativa, dorita inca de la eliberare de parintele Justin Parvu si binecuvantata si de marele duhovnic Arsenie Papacioc, ambii slujitori ai Ortodoxiei Romane la 90 si 95 de ani, cu zeci de ani de temnita, chiar la Aiud, ar putea sa ia fiinta, in sfarsit, anul acesta, la Rapa Robilor, unde oasele mucenicilor ies din pamant la arat. Este ultima dorinta a arhimandritului Justin Parvu, duhovnicul neamului, din Muntii Neamt. Si totusi, nu si-o poate vedea indeplinita prea usor. O suma de interese meschine ale unor fete neobrazate aproape au deturnat proiectul initial al parintilor duhovnici, al unei manastiri care sa cinsteasca memoria martirilor anticomunisti. Un proiect cu valente arhitecturale ce tin de ritualuri straine de Romania incearca sa se insinueze in planurile ierarhului local, IPS Andrei Andreicut. "Manastirea, care se va naste, nu poate sa amestece in niciun chip alte structuri si simboluri, oricat ar fi ele de demne, cata vreme ele nu apartin vietii traditionale a Bisericii noastre", o spune direct parintele Justin. Dar problema s-a si ramificat: un mult dorit centru de martirologie - proiect al savantului ortodox dr Pavel Chirila -, absolut necesar pentru studiul generatiilor viitoare, a ajuns sa fie, din neintelegere, afiliat proiectului necrestin.
Locul pe care ar urma sa se inalte asezamantul monahal al martirilor inchisorilor a fost sfintit recent de Inaltul locului, care, supus unor acte de diversiune si dezinformare profesioniste, a uitat sa-l invite tocmai pe cel care si-a luat drept datorie sfanta de onoare ridicarea sfintei manastiri: Parintele Justin Parvu. Desi a semnalat acest lucru, cu mare intristare, parintele nu a primit nici pana acum un raspuns potrivit: "Cu durere va spun ca eu nu am fost instiintat cu privire la aceasta sfintire, despre care am aflat ulterior. Sfintirea aceasta a fost foarte surprinzatoare pentru mine si mi se pare o lipsa de respect, fata de cei care au suferit in inchisori". Batranul duhovnic o spune foarte limpede: "Aceasta sfintire ce a avut loc la Aiud socot ca trebuia facuta in prezenta celor care sunt primii indreptatiti sa vorbeasca acolo - fostii detinuti; ei insa au lipsit cu desavarsire. Cu multa durere suport aceasta jignire care este adusa martirilor si eroilor nostri de altadata. Ce se va face pe locul acesta sfintit pentru biserica si cum se va face? Ce planuri sunt de fapt?"
Pentru ca au fost mai multe proiecte, inclusiv mai actoricesti, parintele cere sa nu se incerce confiscarea suferintei martirilor: "Aici nu se poate monopoliza, nu poate interveni nimeni care sa profite de pe urma sacrificiului lor, pentru ca este blestemul lui Dumnezeu peste tot cel care ar cauta sa deranjeze acest scop maret al eroilor nostri din Aiud. Nu se poate! Este strigator la cer sa cuteze cineva sa-i dea cineva alta nuanta sau coloratura decat numai pentru ceea ce a fost menit." Parintele, desi ignorat pana acum, ne spune ca aceasta este ultima sa dorinta: "Mare dar de la Dumnezeu ar fi pentru mine sa vad aceasta biserica inaltata si sfintita, dupa care sa pot spune impacat: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau in pace." Ii va fi ascultata?

Victor Roncea
www.ziua.net

Un text al Parintelui Ilie Moldovan publicat in revista Veghea la cateva zile dupa trecerea la cele vesnice a Parintelui Ioan Iovan (17 mai 2008)

N-au trecut decât câteva zile de când ţărâna proaspătă a mormântului de la Sfânta Mănăstire Naşterea Maicii Domnului de la Recea a primit spre înmbrăţişare şi adormire trupul neînsufleţit al Prea Cuviosului Părinte Duhovnicesc şi Arhimandrit Ioan Iovan. Ziua înmormântării, luni, 19 mai, nu a fost numai o zi stropită cu lacrimile despărţirii şi ale recunoştinţei faţă de vrednicia celui plecat la o vârstă venerabilă dintre noi, ci a fost şi o zi de sărbătoare. Vreau să comunic următorul lucru: Prea Cuviosul Părinte Ioan Iovan a trecut la cele veşnice într-o condiţie de neuitat. De aceea ţin să spun că a fost ziua despărţirii de Părintele zi de sărbătoare. Pomenirea Preacuvioşiei sale inaugurează o nesfârşită sărbătoare în care se înscrie numele Părintelui într-o istorie a neamului românesc. De ce? Pentru că acest nume s-a integrat într-un destin al neamului şi în cerul lui Dumnezeu, de unde Părintele ne priveşte şi clipeşte asupra noastră ca o stea călăuzitoare. Iată sensul în care deşi l-am îngropat pe Preacuviosul Părinte, pentru noi el nu a murit.

Zbuciumata lui viaţă ne străluceşte, într-adevăr, ca un far de lumină, pentru a nu ne pierde cărarea unui destin în istorie şi a nu pierii ca neam de pe faţa pământului.

Nu intenţionez să vă prezint o biografie a Părintelui Arhimandrit Ioan Iovan. Doresc, însă, să-i descopăr, o semnificaţie a rezistenţei sale, pe care, ne luând-o în seamă, şi uitând-o, ne dovedim pe noi înşine păgubiţi în faţa viitorului neamului nostru. Părintele Ioan Iovan s-a înscris în mod providenţial în destinul ce ne conduce spre lumină, ca să nu ne înfundăm în întunericul pieirii. Iată datele acestui itinerar duhovnicesc, în sensul în care îl urmăresc desemnând astfel un drum profetic.

1. în primă tinereţe, suferinţele provocate de cedarea Ardealului de Nord nu este nici astăzi, cum n-a fost nici altă dată, lucru care ar putea cumva să fie uitat.

2. perioada preoţească a luptei pentru supravieţuirea credinţei – perioada comunistă – poate fi considerată şi ea vreme de aur a celor 14 ani de detenţie.

3. eliberarea şi aflarea drumului spre Recea constituie şi ea o perioadă semnificativă. Şi, în ultima consideraţie, încununarea unei vieţi închinată Mîntuitorului şi Prea Curatei Sale Maice şi numai puţin întregului neam nu este alta decît frumoasa şi înnălţătoarea ctitorie a Sfintei Mănăstiri de la Recea.

Rog să mă credeţi că a selecta această succintă prezentare a vieţii părintelui ... eveniment cu caracter provindenţial a Părintelui Ioan. Mă voi restrânge asupra actualităţii lor şi, oarecum a noutăţilor, adică a cunoaşteri unor lucruri mai puţin auzite. Suferinţele tinereţii s-au concentrat în legătura vie pe care a inaugurat-o şi a întreţinut-o cu adevăratul său mentor, cu alesul său Părinte sacerdotal: Episcopul Nicolae Popovici. Fără aureola de mărturisitor şi de martir a Episcopului Nicoale Popovici nu ne putem da bine seama nici ceea ce a fost iubitul fiu duhovnicesc al episcopului, Părintele Ioan Iovan. Vă spun spre ştire că Episcopul Nicolae Popovici a ţinut să-mi mărturisească că ar fi dorit să-i rămînă urmaş în scaunul episcopal tocmai părintele Ioan Iovan, desigur dacă şi-ar fi păstrat scaunul. Nu altul decât cel care a fost într-un alt sens al cuvântului, un adevărat urmaş al Episcopului Nicolae Popovici. Ce-l aseamănă pe Părintele Ioan cu binecuvântatul lui mentor? Un al smnelor vremuri profet. Nu altceva decât intransigenţa faţă de abaterile de la credinţa strămoşească, provocată de minciuni comuniste, care a fost şi intransigenţa pe care Părintele Ioan a avut-o, cu vârf şi îndesat, în detenţia comunistă. Ca şi episcopul său, Părintele Ioan nu doar că nu se dă rigorilor regimului comunist, dar este convins, asemenea unui vizionar, că acest regim comunist se va prăbuşii. Uitaţi-vă la el că s-a prăbuşit, dar Episcopul Nicolae Popovici a fost otrăvit şi, în cele din urmă, aruncat în groapă, bunul Dumnezeu a încredinţat Părintelui Ioan să se bucure de suprapreţuire în suferinţe, iar această biruinţă se dovedeşte pentru el a fi fost Sfânta Mănăstirea de la Reea.

Nu am cuvinte să descriu frumuseţea interioară a acestei ctitorii de gând şi suflet românesc. În acelaşi timp, e vorba despre mănăstire ca operă de zidire dugovnicească a Părintelui Ioan şi a Maicii Stareţe Cristina. Ce vrea să fie Sfânta Mănăstire în totalitatea ei ca operă duhovnicească a Părintelui Ioan? Sufletul acestui Preacuvios Părinte care întruchipează un gând inspirat de Episcopul Nicolae Popovici, şi anume descoperirea aceea ce face în vremea noastră Sfânta Euharistie, pentru că Sfânta Cuminecătură este singura putere care este în măsură să salveze neamul românesc la ora actuală. E cerul atât de întunecat, spune o vorbă a lui Shakespeare, încât numai o furtună îl poate limpezii. Şi această limpezire nu poate fi decât opera Sfintei Euharistii. A chemat Dumnezeu la această sfântă lucrare şi pe Maica Stareţă Cristina, care s-a identificat cu gândul şi năzuinţa celor doi ctitori de adevărată lege românească, de inspiraţie profetică, iar caracterele providenţiale ale acestei dumnezeieşti lucrări se văd pe viu. Sfânta Mănăstire de la Recea nu spune decât: veniţi şi vedeţi! Nu este o preocupare a cuvintelor mele de a vă relata tot ceea ce vrea să însemne prezenţa divină la această Sfântă Mănăstire, după cum nici cea de-a descoperii semnele intervenţiei Maicii Domnului în tot ceea ce se vede, uimitor de minunat, în această grădină a Maicii Domnului. Dar nu pot să nu mărturisesc certitudinea că toate aceste lucruri trec de posibilitatea minţii de a le cuprinde. Mărturie v-a rămâne peste veacuri credinţa în ocrotirea providenţială a neamului, în puterea de restaurare divină a dreptăţii pământului românesc, a intervenţiei euharistice în viaţa bunilor credincioşi creştini de la noi şi chiar de pretutindeni, de toţi de care s- învrednicit Prea Cuviosul Părinte Ioan Iovan, şi care au rămas să respecte tot ceea ce înseamnă pentru neamul nostru Sfânta mănăstire Nşterea Maicii Domnului de la Rcea. Veşnică să fie pomenirea Părintelui Duhovnic Ioan! În lumina aducerii aminte a Episcopului Martir Nicolae Popovici şi în strălucirea de frumuseţi a locului de care se bucură în sânul neamului, precum şi a pământului veşnic românesc: Mănăstirea Recea. Consider că un singur cuvânt le cuprinde pe toate aceastea, cuprinde tot ceea ce v-am comunicat: Hristos a înviat!

Elevul credincios e mai destept decat profesorul ateu

Marturisire de credinta a Generatiei 1948. Un text excelent despre o generatie reprezentativa. Destinul generatiei in viziunea detinutilor politici

Acum 61 de ani, in noaptea de 14-15 mai 1948, in Romania s-a declansat teroarea impotriva tineretului fidel idealurilor national-crestine. Conform spuselor fostilor detinuti politici, in acea noapte au fost arestati aproximativ 15.000 de oameni. Cei mai multi dintre ei aveau sa iasa pe portile inchisorilor abia in anul 1964. Majoritatea au avut o tinuta demna in inchisoare, marturisindu-l pe Hristos si afirmand necontenit idealurile nationale ale romanilor. Nu si-au abandonat crezul generatiei lor deoarece stiau ca "adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis" (Radu Gyr). Aceasta generatie a dat sfinti, martiri, mucenici, marturisitori. Jertfele acestei generatii scut, generatia de la 1948, o demna continuatoare a stralucitei generatii de la 1922, ne imbogatesc sufleteste, constituind o sursa de putere a neamului nostru.
Postez o marturisire de credinta a acestei generatii, asa cum a fost exprimata de Mircea Dumitrescu si Traian Popescu, doi dintre detinutii politici care au simtit ca pe o datorie de constiinta sa scrie despre destinul generatiei 1948.

Generaţia 1948

Istoria unui neam este în mare măsură răspunsul pe care aceasta îl dă provocărilor mediului înconjurător. Dacă un astfel de răspuns nu există, identitatea naţională s-a pierdut.
De multe ori ea, istoria, este scrisă de învingători. Neamurile înfrânte, robii, pot avea o existenţă biologică care le impune adoptarea valorilor morale, spirituale, culturale ale învingătorilor, uitându-şi propria identitate. Este normal, este firesc, şi totuşi la judecata neamurilor, acestea venind cu regii şi împăraţii lor, vor trebui să dea socoteală în faţa tronului divin de talanţii primiţi ca zestre iniţială.
Ştim sancţiunea dată celor nevrednici, şi groaza ne cuprinde în faţa ei: pierderea învierii, şi, deci, a vieţii noastre.
Cine poartă răspunderea pentru această stare? Ne-o spune Cel Fără de Început: Regii şi Împăraţii, deci elitele, cele culturale în primul rând.
Doar înţelegându-şi menirea şi acceptând-o, cei ce îşi asumă conducerea societăţii (sub toate aspectele ei) vor rămâne înscrişi în Cartea Neamului ca personalităţi, grupuri sociale şi mai ales ca generaţii reprezentative.
Istoria Românilor nu este nici ea lipsită de asemenea situaţii.
Generaţiile eroice au modelat sufletul neamului, au creat cultură, legislaţii, filozofie, şi au dat în esenţă răspunsul naţional la chemarea lui Iisus: creştinismul românesc.
Noi, cei ce ne-am confruntat cu evenimentele anilor ̀̀40-̀60, suntem o generaţie reprezentativă a neamului nostru? Am dorit-o şi credem că da! Credem că ni se poate spune: Generaţia de la 1948.
O generaţie nu este o vârstă biologică, ci o stare de spirit caracterizată prin răspunsuri date problemelor cu care se confruntă naţiunea într-o perioadă de timp.
Tineri şi mai puţin tineri, de la elevi de liceu şi studenţi la cei cu răspunderi familiale, purtând greul războiului anticomunist, toţi aceşti membri ai generaţiei noastre s-au confruntat cu atentatul la desfiinţarea istorică şi geografică a poporului român, în încercarea de a-i falsifica cultura şi spiritualitatea, negîndu-i-se:
-originea daco-romană, prin înlocuirea acesteia cu slavismul, limba fiind prezentată ca o formă neoslavă;
-familia, supusă la o încrâncenată luptă între părinţi şi copii, recunoscându-se doar meritul de a-i fi conceput, restul-educaţie, poziţie în societate, revenind statului;
-armonia socială, prezentată ca şi familia, ca o minciună, şi înlocuită cu războiul claselor, delaţiunea devenind raţiune de stat;
-forţa care a unit generaţie de generaţie, religia creştină, prezentată ca un opium dat maselor şi înlocuită cu materialismul ucigător al libertăţii spirituale, al idealurilor şi al bunei creşteri.
În final, această acţiune urmărea un singur obiectiv: eliminarea caracteristicilor naţionale, transformarea neamurilor într-o masă amorfă uşor manevrabilă, căreia i se pot inocula idei şi stări sufleteşti ce le rup de trecutul lor.
Evoluţia naţională care, firesc, se produce în secole sau milenii, forţată de acest duşman al societăţii omeneşti, a alterat, după cum constatăm la jumătate de veac de la începutul acestui experiment, multe suflete. Cunoscând, anticipat, consecinţele acestei raţiuni, generaţia de la 1948 i s-a opus cu toată fiinţa ei. În acest cataclism, generaţia scut naţional a fost distrusă atât la propriu cât şi la figurat, dar sângele curs în mişcările de rezistenţă armată din munţii noştri şi dramele închisorilor nu au fost zadarnice.
În aceste vremuri apocaliptice mulţi dintre noi erau formaţi ca studii şi statut socio-profesional, dar numeroşi luptători, vârfuri ale studenţimii şi elevilor ţării (în plină formare profesională) şi-au văzut tăiate toate posibilităţile la care le dădeau dreptul calităţile intelectuale dovedite cu prisosinţă.
Generaţie sacrificată, dar, contrar denigratorilor, nu avortată. Nu masă de semidocţi, căci celor ce au supravieţuit condiţiilor de exterminare, le-a fost dat totuşi să se afirme într-un mod încă anonim.
Din promiscuitate, din brutalitate, din cea mai cruntă mizerie, din tortură, din atacarea cea mai abjectă a fiinţei umane, a germinat o puternică sensibilitate, o tendinţă neasemuită spre frumos; din minciună, dorinţa de apărare a adevărului cu preţul vieţii. Când peste sufletele curate s-a aruncat mocirla şi veninul cel mai ucigător, rezultatul a fost răsărirea unei pleiade de peste 200 de poeţi – identificaţi până în prezent.
Când se urla mai înfiorător decât urletul unei haite de lupi, din minţile şi sufletele celor schilodiţi se înălţau rugăciuni şi răsunau cântece de duioşie sau de îmbărbătare, melodii care uneori nici nu cântau suferinţa sau rănile sângerânde ci simpla nostalgie a iubirilor neîmplinite, iar de multe ori bucuria presupusei revederi.
A existat o generaţie de foc ţintuită şi strivită pe nicovala istoriei de loviturile barosului implacabil al timpului care nu se mai termina!
Convertirea suferinţei în creaţie.
Epopee scrisă cu sânge.
Dar supravieţuitorii acestei generaţii nu şi-au spus ultimul cuvânt, iar calvarul lor nu a încetat odată cu ieşirea din tranşeele luptei de apărare a identităţii neamului românesc. Eliberaţi în 1964, începând cu primăvara acelui an unul din ei îşi aminteşte: Trec praguri sau intră-n pridvoare/ Năluci ce-au scăpat din vâltoare/ Se-ntorc cu cocorii deodată/ Bătrâni ce-au fost tineri odată/ Sunt umbre livide, de soare avide/ Rest de coşmar/ Dar spirit amnar/ Păşesc cu lumini peste moarte/ Când iarna de nea ne desparte.
Şi-au început noua viaţă sorbind din cărţi. Au aşteptat ani până li s-a dat dreptul finisării studiilor, pe care unii le-au luat de la început, schimbându-şi chiar profilul profesional iniţial, şi terminând pe primele locuri sau chiar şefi de promoţie, alăturându-se tinerilor de care-i despărţea o generaţie. Au devenit ingineri, medici, profesori, economişti, preoţi, mulţi, mulţi preoţi, monahi, alţi meseriaşi de elită, de data aceasta cu studii.
Ieşiţi din închisori într-o lume care nu-i voia, care se ferea de ei, care îi privea ca pe nişte morţi vii, aceşti foşti tineri au înfrânt adversităţile unei structuri organizate pe principii străine neamului nostru, au început o adevărată competiţie între durerile personale şi setea de făptuire care a adus la realizări superioare multora din cei care nu au cunoscut drama generaţiei noastre. Aceste realizări nu au fost rezultatul unei munci de rob, a fricii de structurile statale comuniste, ci al unei fireşti nevoi de a trasa o urmă în istoria imediată şi a viitorului. Martori ai celor afirmate sunt grupurile în mijlocul cărora au trăit, au muncit, şi pe care nu odată le-au condus, cu toate că niciodată nu li s-au recunoscut meritele evidente, nici când au devenit inventatori.
Această dragoste nemăsurată pentru pământul pe care au crescut, i-a găsit anonimi şi în rândurile celor care s-au ridicat în decembrie 1989. Deşi posedând dovezi incontestabile de participare la acele evenimente, nu s-au gândit nicio clipă să se înghesuie la masa celor care cereau certificate.
Robii unui crez acţionând în societate şi profesiuni, îmbogăţind patrimoniul cultural, spiritual şi tehnic al neamului nostru, aşezându-se scut în faţa duşmanului cel dintru început, infirmă părerea că istoria o scriu învingătorii.
Învinsă vremelnic, generaţia de la 1948 înscrie totuşi o filă de istorie eroică pe care din păcate contemporanii o ignoră sau în cel mai fericit caz o subliniază timid şi nesemnificativ.